Finalul turului confirmă: Știința este cea de-a treia forță a campionatului. Ce-i drept, CSM Târgoviște îi suflă în ceafă, fiind la un singur punct distanță, însă gruparea băcăuană rezistă pe podium.
Sâmbătă, în runda a noua, echipa lui Florin Grapă a obținut cea de-a șaptea victorie în actuala ediție a Diviziei A1. O victorie de 3 puncte: 3-0 contra lui Dinamo, pe teren propriu.
Altădată un derby al campionatului, Știința- Dinamo în versiunea 2017-2018 se dovedește a fi derby-ul româncelor. Plusul de experiență și de valoare al gazdelor s-a simțit și în teren, și pe tabelă, dar tânăra echipă a lui Dinamo a lăsat o impresie plăcută.
Inclusiv lui Florin Grapă: „Dinamo are echipă bună, de perspectivă”. Ca atare, a rezultat un meci plăcut, cu Știința la comandă și cu Dinamo ținând aproape până la jumătatea fiecărui set. În actul de debut, băcăuancele s-au desprins de la 11-10 la 18-10 pe serviciul lui Kapelovies înainte de a se impune cu 25-20, pentru ca în parțialul secund, câștigat la șapte puncte diferență, serviciul lui Rogojinaru să asigure un nou tur de forță: de la 15-13 la 20-13.
În fine, în setul al treilea, Dinamo a condus cu 8-6 și 9-8, însă la acest din urmă scor, Știința a punctat de șase ori consecutiv. Chiar dacă oaspetele au „strâns” de la 10-16 la 13-16, băcăuancele nu au făcut alte concesii arhivând setul la 21 pe un atac sigur al lui Berdilă. Pentru Știința urmează primul test european al sezonului: mâine, de la ora 17.00, în Sala Sporturilor, în prima manșă a „șaisprezecimilor” Cupei CEV, cu azerele de la Azerrail Baku.
Tabloul experților contabili și contabililor autorizați din județul Bacău s-a îmbogățit, de duminică, 10 decembrie, cu încă 17 nume, după ce o nouă grupă de absolvenți ai stagiului profesional au depus jurământul. Ceremonia a avut loc la sediul filialei Bacău a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România – CECCAR, la care au fost prezenți președintele filialei, Marcel Bulinschi, directorul executiv al acesteia, Constantin Păstrăv, președintele Comisiei de disciplină, Sebastian Popa, dar și reprezentanți ai unor societăți comerciale, experți contabili cu multă experiență.
Candidații la calitatea de expert contabil și contabil autorizat, cu mâna în dreptul inimii, au rostit jurământul împreună cu președintele filialei care a ținut mâna dreaptă pe Biblie. A urmat apoi depunerea jurământului, scris și semnat, de fiecare nou membru al filialei.
Mesajul absolvenților către profesorii lor și către conducerea filialei CECCAR a fost transmis de Radu Octavian Andrian, după care actuala promoție a înmânat cheia CECCAR colegilor care vor absolvi cursurile de stagiari anul viitor.
Experții contabili cu experiență prezenți la ceremonie, între care Constantin Păstrăv, directorul executiv al filialei, și Sebastian Popa, președintele Comisiei de disciplină a filialei, le-au împărtășit tinerilor colegi motivele pentru care ei au ales această profesie și i-au sfătuit cum să acceseze comandamentele ei oriunde s-ar afla.
Pasul făcut la intrarea în profesie este unul spre o mulțime infinită de probleme, au precizat experții, dar care vor aduce satisfacție pe măsură ce vor fi rezolvate. Respectarea standardelor și normelor este condiția sine qua non a moralității și a eticii în această profesie, au mai fost sfătuiți noii profesioniști contabili.
La final, asistența a omagiat activitatea șefei Biroului stagiu al filialei, Cojocaru Valerica, aflată în prag de pensionare. De asemenea, toți participanții au fost colindați de un grup de copii.
1 de 17
„Colegii noștri care au depus jurământul au intrat, astfel, într-un organism profesional deosebit de important. Cine nu cunoaște cât de importante sunt serviciile financiar-contabile? Fără evidență contabilă nu se poate face activitate într-o entitate economică. Fără sfaturile și serviciile unui expert contabil sau ale unui contabil autorizat managerii sau administratorii societăților comerciale nu-și pot desfășura activitatea în condiții optime. Dar, intrarea în CECCAR presupune și drepturi, și obligații” . Marcel Bulinschi, președintele Filialei CECCAR Bacău
Că tot se liniștise situația din Orient, după ce ISIS a fost înfrânt atât în Siria, cât și în Irak, s-a gândit Trump să mute ambasada SUA la Ierusalim. Am explicat dată trecută ce este cu Ierusalimul și de ce majoritatea statelor își mențin ambasadele la Tel Aviv.
Cum era evident, recunoașterea de către SUA a Ierusalimului drept capitală a Israelului a determinat un val de violențe atât în Israel, cât și în țările vecine. Din Gaza s-au tras rachete, aviația și tancurile israeliene au bombardat presupuse ținte Hamas, au fost demonstrații.
Țările arabe protestează, mai puțin Arabia Saudită și Egiptul care par să se fi aliat cu Israelul. O alianță extrem de ciudată, dacă avem în vedere istoria ultimilor 50 de ani, însă perfect în acord cu zvonurile de acum câteva săptămâni care preconizau declanșarea unei invazii a Iranului de către israelieni și saudiți. Revenind la problema Ierusalimului, este destul de greu de crezut că Trump nu știa că se va ajunge la violențe.
Probabil că a făcut-o știind că aici se va ajunge. Interesant este că, în timp ce în Israel palestinienii protestau față de această decizie, mii de israelieni – circa 25.000 – au ieșit în stradă pentru a cere demisia premierului Netanyahu pentru… corupție.
Premierul israelian este acuzat că ar fi primit mită. Într-un caz e acuzat că a acceptat cadouri foarte scumpe – țigări de foi, șampanie, bilete de avion și cazări în hoteluri – pentru a obține o viză de intrare în SUA și, respectiv, permis de ședere în Israel pentru doi milionari. În cel de-al doilea caz, premierul este acuzat că ar fi conspirat cu proprietarii unor ziare pentru a schimba legislația sau pentru a-l proteja de critici.
Mai sunt alte două anchete care vizează apropiații lui Netanyahu referitor la achiziția unor submarine germane și la o tranzacție de acțiuni între compania națională de telefonie și un furnizor de cablu prin satelit. Soția premierului este acuzată că folosește bani guvernamentali pentru a plăti bucătari la evenimente de familie și un îngrijitor pentru tatăl său.
Există opinii în presa israeliană – Haaretz le-a exprimat în ediția din 6 decembrie, cum că mișcarea făcută de Trump îl va costă, în cele din urmă, funcția pe Netanyahu: „Unul dintre cei mai importanți factori (pentru care SUA nu a mutat ambasada la Ierusalim) a fost, de asemenea, unul dintre cei mai îndepărtați din punctul de vedere al opiniei publice.
Acesta a fost teama a nu mai puțin de șase prim-miniștri israelieni (Yitzhak Rabin, Shimon Peres, Benjamin Netanyahu, Ehud Barak, Ariel Sharon, Ehud Olmert și Netanyahu încă o dată), că mutarea ambasadei și recunoașterea Ierusalimului drept capitala Israelului – pentru un beneficiu pur simbolic – poate detona o conflagrație de proporții majore”.
Semnatarul articolului din Haaretz consideră că, dacă se va ajunge la un conflict, Netanyahu va fi cel găsit țap ispășitor pentru toate victimele.
Pe Mihnea l-am cunoscut cu câţiva ani în urmă, la diverse evenimente derulate în Bacău. Cu aparatul în mână, debordând de curiozitate, era ca un burete, absorbind informaţie, urmărindu-şi subiectele cu aviditate. Curajos, el se băga printre „cei mari”, cu un ochi la eveniment şi cu altul pe cei mai cu experienţă. Anii au trecut, dar pasiunea a rămas, ba chiar s-a dezvoltat migrând spre ceea ce se vrea o profesiune viitoare. Astăzi, Mihnea Duma, elev în clasa a X-a la Colegiul Economic „Ion Ghica”, trăieşte nu doar promisiunea adultului ce vrea să iasă la suprafaţă, ci şi efervescenţa pasiunii, subiectul discuţiei noastre.
Pentru mine, hobby-urile sunt parte din viaţa mea, fiind activităţi care-mi ocupă timpul liber. Până să le descopăr, îmi omoram vremea stând prin casă, în faţa calculatorului. Acum, însă, nu concep să mai pierd timpul astfel. Dacă trece o zi fără să ies cu bicicleta sau fără să fac o fotografie, mă simt secătuit şi apatic, de parcă am pierdut ceva important.
Am două pasiuni apropiate de inima mea: fotografia şi ciclismul. Prima am descoperit-o în urmă cu vreo patru ani. Am pornit cu un aparat mic, unul compact, cu care am făcut poze timp de doi ani. Cu el mi-am făcut ucenicia în arta fotografică. Cu aparatul de fotografiat în mână, am străbătut oraşul imortalizând tot ceea ce mi se părea interesat. Prin fotografie, am redescoperit oraşul. Am intrat în contact cu alţi oameni, pasionaţi de fotografie, le-am arătat pozele mele şi am primit multe critici constructive. La început, le-am văzut ca pe nişte insulte, pe urmă, însă, mi-am dat seama că ele mă pot ajuta să devin mai bun.
Mai târziu, mama m-a ajutat şi mi-am luat un aparat mai profesional şi am simţit că am trecut în altă ligă. Atunci m-am gândit ca, pe viitor, să fac din fotografie o profesie şi am început să mă pregătesc asiduu în acest sens. Poate că, pentru aceasta, ar fi trebuit să urmez un liceu de artă fiindcă mi-ar putea dezvolta latura artistică, însă eu cred că, urmând cursurile unui colegiu economic, îmi dezvolt simţul antreprenorial fiindcă un fotograf trebuie să şi mănânce. Prin fotografie, mi-am dezvoltat grija pentru detalii. Sunt lucruri pe care le descopăr prin obiectivul foto, lucruri care, în alte situaţii, le trec cu vederea. Cu cât este mai dificil de realizat o fotografie, cu atât mi se pare mai specială. Apoi, mai e şi postprocesarea. În faţa calculatorului, găsesc valenţe noi imaginilor pe care le-am surprins mai înainte. Momentul declanşării este doar începutul.
Cea de-a doua pasiune, ciclismul, am descoperit-o mai recent. Prin ea mi-am făcut prieteni noi cu care am început să descopăr peisajele din jurul Bacăului. Încerc să nu amestec cele două hobby-uri, fiindcă vreau să le dau atenţia cuvenită fiecăreia dintre ele. Sunt foarte multe lucruri frumoase şi în pedalat. Este ca în viaţă. Munceşti foarte mult pentru ca, la final, să primeşti satisfacţia multdorită. De exemplu, am urcat timp de o oră pe dealurile din jurul Bacăului, trăgând din greu, pentru un sfert de oră de coborâre, dar ce frumoasă coborâre!
Am simţit pe pielea mea cum pasiunile adună oamenii. Privesc la colegii mei de an şi îi văd prea puţini pasionaţi. Cei mai mulţi îşi irosesc timpul liber pe telefon, tabletă ori în faţa calculatorului fără să facă mai nimic. Există o viaţă în afara acestora, iar hobby-urile ţi-o pot dezvălui. Eu simt aceste pasiuni ca pe o gimnastică pentru suflet. N-aş putea trăi fără ele şi, pe viitor, sper să le ţin aproape de mine.
Revederile cu foștii elevi și colegi mă răvășesc. Sunt momente în care toți vor să-și revadă adolescența, tinerețea, să dea un brânci cutremurătorului vers eminescian: „Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!” Revedere… La revedere!…
Îmi aduc aminte, ori de câte ori particip la asemenea evenimente incendiate de sufletul aruncat pe jarul revederii, care presupune și un nou La revedere, de o scenă din serialul TV „Prietenii tăi”. Ross, unul dintre protagoniști, îi reproșează lui Rachel că nu i-a spus La revedere. Răspunsul este de poveste: „Pentru că e al naibii de greu, Ross! Nici nu pot să-ţi explic cât de mult o să-mi lipseşti. Când mă gândesc că nu o să te mai văd în fiecare zi, îmi vine să nu mai vreau să merg. Bine?”…
…După ce Colegiul Național „Ferdinand I” a răvășit frumos lumea cu revederea de 150 de ani, iată că și Colegiul Național de Artă „George Apostu” ne-a îmbrâncit minunat într-un emoționat discurs despre cele șase decenii grozave de ființare. Am participat din nou la aprinderea și stingerea unor incendii estetice de poveste ale Spiritului. După un asemenea eveniment, n-ai cum să nu speri în prorocirea aceea celebră care ne spune că Frumusețea va salva lumea.
Unul dintre participanții la acest regal al Revederii mi-a spus că i-a fost greu să spună La revedere unora dintre prietenii revăzuți. Atunci mi-am adus aminte de minunata carte pentru copii „Ursuleţul Winnie Pooh” (Editura Art, 2013), a englezului Alan Alexander Milne, în care, tulburător, unul dintre personaje zice:
„Cât de norocos sunt, încât să am pe cineva care să mă facă să-mi fie atât de greu să spun la revedere”… Și cât de norocoși suntem că avem locuri și oameni care ne atrag cu… „magnetul” Revederii…
În urmă cu un an, un tânăr din comuna Răcăciuni (Bacău) a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni (Dâmboviţa), pentru ultraj, dosar în care parte vătămată a fost un agent din Penitenciarul Mărgineni.
B.I.B. (25 de ani) este în prezent arestat în altă cauză în Penitenciarul Mărgineni, din Dâmboviţa. Altercaţia dintre băcăuan şi agentul de penitenciar a avut loc în vara lui 2016, la scurt timp după ce deţinuţii dintr-o cameră de deţinere au coalizat cu deţinuţi de la alte penitenciare din ţară şi au început să protesteze zgomotos.
„După ce au avut loc unele activităţi de negociere pentru ca protestul să înceteze, inculpatul a început să fie recalcitrant şi să instige la revoltă, motivând că unii dintre prietenii săi cazaţi în secţia E4 a penitenciarului ar fi fost bătuţi de mascaţi. La data de 14.07.2016, în jurul orei 00.07, inculpatul B.I.B. a luat o oglindă din baia camerei de deţinere, a spart-o de gratia de la uşa camerei de deţinere, iar cu un ciob a aruncat către agentul supraveghetor T.G. care încerca să negocieze cu inculpatul întrucât era recalcitrant şi instiga la revoltă.
Ciobul nu l-a lovit întrucât s-a ferit, însă în aceleaşi împrejurări inculpatul l-a ameninţat pe agentul de penitenciare T.G. cu acte de violenţă şi cu moartea. (…)
Inculpatul era recalcitrant şi instiga la revoltă, la un moment dat rupând şi ţeava de la duş cu care a încercat să spargă lacătul de la gratia uşii pentru a permite deţinuţilor din cameră să iasă pe holul secţiei de deţinere”, se arată în rechizitoriu.
Dosarul a ajuns pe rolul Judecătoriei Moreni, iar în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut faptele. În aceeaşi şedinţă, s-a consemnat că agentul supraveghetor nu cere despăgubiri. Pentru că fapta băcăuanului a fost săvârşită după ce a fost eliberat condiţionat din executarea unei alte pedepse, de 4 ani şi 8 luni, aplicată de Tribunalul Iaşi, se va considera că există stare de recidivă.
De altfel, tânărul este cunoscut cu multiple condamnări. Pentru infracţiunea de ultraj, instanţa a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare, însă, după contopirea pedepselor mai vechi, băcăuanul va avea de executat 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.
Pe baza anunţurilor fictive publicate pe site-ul eBay, erau oferite spre vânzare autoturisme la preţuri foarte avantajoase. Un băcăuan a fost complice la fraudele informatice.
În vară, pe rolul Tribunalului Vâlcea, s-a înregistrat un acord de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de procurorii DIICOT cu un băcăuan, din comuna Mănăstirea Caşin, cercetat pentru complicitate la infracţiunea de fraudă informatică în formă continuată.
Anchetatorii spun că, în 2009, inculpatul I.R. a deschis, pe baza paşaportului turistic, un cont la o bancă din Praga, Cehia, la solicitarea unei persoane rămasă încă neidentificată (autorul fraudelor informatice). Scopul era acela ca, pe baza anunţurilor fictive de mică publicitate afişate şi publicate pe site-ul eBay, prin care erau oferite spre vânzare autoturisme la preţuri foarte avantajoase, să se obţină sume de bani de la victime, prin înşelarea lor.
„În schimbul acceptării deschiderii contului bancar şi înmânării documentelor aferente către autorul fraudelor informatice, suspectul I.R. a primit de la acesta suma de 1.000 lire sterline”, spun procurorii. În aceeaşi perioadă, victima K.N. a transferat în contul bancar al lui I.R. suma de 110.453,94 coroane cehe (CZK), echivalentul a 4.000 lire sterline, care reprezentau preţul de achiziţionare pentru un autoturism Audi A4, vânzătorul prezentându-se sub numele fictiv J.W.
„Ulterior acestei plăţi, cu intenţia de a ascunde provenienţa banilor obţinuţi prin înşelăciune, autorul fraudei a expediat prin transfer bancar suma de 100.000 CZK în contul lui N.F.C. deschis la unitatea bancară HSBC din Marea Britanie.
În aceeaşi modalitate, autorul fraudelor a determinat-o şi pe persoana vătămată N.K. să transfere suma de 166.820,70 CZK în acelaşi cont deschis pe numele suspectului I.R.. Prin decizia emisă de către Departamentul pentru Criminalitatea Economică şi Financiară Gravă din Cehia s-a hotărât restituirea sumei de 166.820,70 CZK în contul ce aparţine victimei N.K., astfel că în privinţa acestei persoane vătămate prejudiciul a fost acoperit”, explică anchetatorii.
Băcăuanul a recunoscut faptele şi a decis să încheie cu procurorii un acord de recunoaştere a vinovăţiei, prin care s-a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendare. Instanţa a admis acordul, apreciind că este suficientă pedeapsa aplicată, dar a lăsat nesoluţionată latura civilă. Sentinţa poate fi contestată.
O băcăuancă a găsit într-un bancomat un card uitat, dar, în loc să-l predea băncii, a ales să retragă de pe el toţi banii – ceea ce i-a adus un dosar penal pentru două infracţiuni grave.
P.A.Ş. (31 de ani) a fost trimisă în judecată, în urmă cu patru luni, pentru infracţiunile de acces ilegal la un sistem informatic şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, fiind acuzată că ar fi retras bani, fǎrǎ drept, din contul unei persoane, cauzând un prejudiciu total de 2.000 de lei.
Pe 18 iulie 2016, I.I. i-a dat cardul său soţiei pentru a retrage o sumă de bani. Ajunsă la bancomat, I.R. a introdus cardul şi, dupǎ tastarea codului PIN, a retras 300 lei. Fiind grǎbitǎ, nu a cerut eliberarea chitanţei, ba mai mult, a uitat şi cardul în bancomat.
De neatenţia ei a profitat inculpata care a retras toţi banii rămaşi în cont. „Din imaginile surprinse de sistemul de supraveghere video aferent terminalului ATM, se observǎ cǎ la câteva momente dupǎ plecarea martorei I.R., la bancomat şi-a fǎcut apariţia inculpata P.A.Ş..
Din înregistrarea video şi extrasul de cont, rezultǎ cǎ inculpata P.A.Ş. a efectuat un numǎr de 3 operaţiuni de retragere numerar, prin utilizarea frauduloasǎ a cardului bancar uitat de martora I.R. în bancomat”, spun procurorii. Inculpata a retras mai întâi 500 lei, apoi 200 lei şi, în cele din urmă, s-a decis să retragă toată suma rămasă, respectiv 1.300 lei.
După câteva minute, I.R. a revenit la bancomat să-şi recupereze cardul uitat, a gǎsit-o pe inculpată pe care a întrebat-o dacă a văzut un card, însă, aceasta a negat şi s-a îndreptat grǎbitǎ spre o maşină parcată în apropiere. A doua zi, inculpata P.A.Ş. a mers la sediul Postului de Poliţie Comunalǎ Sascut unde a predat cardul şi suma de 2.000 lei retrasǎ fǎrǎ drept. A contactat-o apoi şi pe femeia păgubită pentru a-i spune de unde îşi poate recupera banii şi că regretă ce a făcut. Şi în instanţă, inculpata a recunoscut fapta, beneficiind de reducerea pedepsei cu o treime.
Tribunalul Bacău a condamnat-o pe femeie la 2 ani şi 8 luni închisoare cu suspendare, plus muncă în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 zile la Primăria Bacău. Sentinţa poate fi contestată.
În ultima perioadă, situaţiile în care poliţiştii sunt ameninţaţi sau chiar loviţi de cei certaţi cu legea sunt tot mai frecvente.
S-a întâmplat recent şi în comuna Secuieni, unde doi agenţi de poliţie, în timp ce patrulau prin localitate, au observat că are loc un scandal în faţa unei discoteci şi au intervenit pentru a aplana conflictul.
În acel moment, un individ de 41 de ani, din Bacău, s-a desprins de grupul care făcea scandal şi a început să-i ameninţe cu moartea pe oamenii legii.
Unul dintre poliţiştii l-a somat să se potolească şi l-a avertizat că în caz contrar va folosi arma din dotare, dar cum acesta devenea şi mai agresiv, agentul a scos pistolul şi a tras un foc în plan vertical.
Lucrurile s-au calmat abia în momentul în care la faţa locului au ajuns „mascaţii” de la Serviciul pentru Acţiuni Speciale, care l-au imobilizat pe scandalagiu şi dus la postul poliţie, unde i s-a întocmit dosar penal pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice şi ultraj în formă continuată.
A fost şi reţinut pentru 24 de ore şi prezentat procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău care au cerut arestarea lui preventivă.
La Judecătoria Bacău cererea a fost respinsă, însă procurorii au făcut contestaţie, iar judecătorii de la Tribunalul Bacău au emis pe numele suspectului mandat de arestare pentru 30 de zile.
– cei care le-au făcut această bucurie imensă au fost elevii de la Şcoala Gimnazială nr. 10 Bacău, care au mers în comună cu un autocar plin de daruri
În prag de sărbători, zeci de copii inimoşi, de la Şcoala nr. 10, din Bacău, i-au făcut fericiţi pe şcolarii, din comuna Plopana, cu care viaţa nu a fost la fel de darnică. Propunerea de a le face acestor micuţi o surpriză nesperată de Crăciun a venit de la preotul Constantin Gherasim, de la Biserica Sf. Gheorghe Bacău şi a fost împărtăşită cu tot dragul de elevii şi cadrele didactice din şcoală. Extrem de emoţionaţi şi bucuroşi că sunt parte a unui proiect de la suflet pentru suflet, aceştia au pregătit câte un dar, frumos împachetat şi personalizat, pentru micuţii mai puţin norocoşi din mediul rural.
Au pus toate cadourile în autocar şi au pornit cu toţii în excursia fericirii, la Plopana. Şi-au dat întâlnire la biserica din localitate, unde gazdele aşteptau cu nerăbdare să vadă cine le-a pregătit această surpriză minunată. Şi când au văzut atâtea daruri, ochii au început să le strălucească şi parcă nu le venea să creadă că cineva s-a gândit şi la ei.
Copiii care fac parte din corul Şcolii nr. 10 le-au pregătit şi câteva colinde, dar nici gazdele nu au pierdut timpul şi, sub îndrumarea preotului din sat, au învăţat şi ei două colinde pe care le-au cântat împreună, dar au făcut şi felicitări pentru musafirii lor. După ce programul artistic s-a încheiat, s-a dat liber la momentul mult aşteptat: împărţitul darurilor. Deşi s-au văzut pentru prima dată, cei care au oferit, s-au îmbrăţişat cu cei care au primit, iar sinceritatea şi dragostea lor le-au umplut ochii de lacrimi adulţilor prezenţi în biserică.
O dorinţă împlinită
Curioşi să vadă ce au în pachetele pe care abia le puteau cuprinde, câţiva dintre elevi n-au mai aşteptat să ajungă acasă şi au desfăcut darurile în biserică. Au găsit în ele dulciuri, caiete, pixuri, jucării, şosete sau mănuşi, dar poate cel mai mult i-a bucurat faptul că nu au fost uitaţi, că Moş Crăciun a venit şi la ei. Ba chiar a luat-o prin surprindere pe Ioana (10 ani), o elevă silitoare, care a îndrăznit să-i scrie Moşului să-i aducă un laptop, iar dorinţa i-a fost îndeplinită.
„Am primit un laptop, ce mi-am dorit eu de Crăciun. I-am trimis o scrisoare lui Moş Crăciun, chiar dacă ştiam că nu voi primi un laptop, dar am zis să încerc”, povestea Ioana, pe chipul căreia se putea citi fericirea. Şi câţi copii ar fi fericiţi, dacă, cei care au, ar întoarce privirea şi către cei care nu au. Aşa cum au făcut elevii acestei şcoli.
„Este prima dată când particip la o astfel de acţiune şi acum pot să spun că merită să te străduieşti pentru o cauză atât de frumoasă şi mă bucur că i-am făcut fericiţi pe aceşti copii”, spunea Ilinca Popa. „Noi am fost un fel de Moş Crăciun pentru ei, pentru că le-am adus daruri şi i-am făcut fericiţi”, spunea şi Bianca, înainte de a urca în autocar şi a porni spre casă, alături de colegii ei cu suflet mare.
„Am participat astăzi la o acţiune de voluntariat, la iniţiativa părintelui Gherasim, de la Biserica Sf. Gheorghe, la care au răspuns cu multă dragoste toţi copiii şcolii noastre şi toate cadrele didactice. Au fost mult mai generoşi decât ne-am fi imaginat şi i-am bucurat pe micuţii de aici, de la Plopana.”
prof. Iuliana Ghinea, director adjunct Şcoala Gimnazială nr. 10 Bacău
Despre muzică se vorbește de la începutul omenirii. Muzica a fost cea care l-a însoțit pe om în toate stările sale. Că a fost vesel sau trist, omul a cântat. Totuși, starea cea mai „cântată” a fost veselia, muzica fiind în toate cazurile un balsam pentru suflet. Trupa Artizan, un proiect muzical apărut, în primul rând, din dragostea față de muzică, este un astfel de balsam.
Dănuț Gheorgheș, inițiatorul proiectului «Trupa Artizan», are experiență în muzică. Și-a început cariera atunci când era elev în clasa a IX-a, colaborând cu mai mulți muzicanți și lăutari ai Bacăului. Când era în clasa a XI-a, Dănuț a început un proiect care a durat șase ani, avându-l partener pe regretatul profesor Dan Năstase. După această experiență, au urmat multe altele, iar Dănuț Gheorgheș ne-a vorbit despre ele prezentându-și cariera: „Am fost profesor de muzică la Colegiul de Artă și coordonator la Clubul ArtisDaio pe care l-am pus pe picioare cu ani în urmă. Cu acest club, practic mi-am făcut ucenicia în management”.
Începuturi
Trupa Artizan a apărut în anul 2013, prima dată într-o formulă mai restrânsă, cu patru membri. „Eu știam unde vreau să ajung. Aveam itinerarul trasat în memorie. Încet, încet, cu investiții și evenimente, cu prieteni și recomandări, am crescut”, ne-a povestit liderul trupei despre începuturi. După un an și ceva de la debutul proiectului, trupa a trecut pe live. Evident că aici a apărut o dilemă și am cerut informații suplimentare. „Până atunci eram, să spun așa, semi-live.
Adică anumite instrumente erau reproduse prin clapele de la sintetizator (orgă). Practic, eu singur, la clape, înlocuiam patru oameni. Nu se compară sunetul instrumentului cu cel de pe clape. Și în acest fel am început să creștem numărul membrilor formației cu instrumentiști. Ne-am lărgit orizonturile și genurile muzicale în funcție de cererea publicului”, ne-a dezvăluit Dănuț Gheorgheș. Trupa Artizan cântă în prezent în următoarea formulă: Dan Vrînceanu, Andreea Vetrea (Gheorgheș) și Emi Șiler – soliști vocali; Sebi Păun – saxofon; Dănuț Gheorgheș – clape; Sandu Bîrlenghea – bass; Marius Aluncăriței – chitară și Gelu Zavate – tobe. Componenții trupei mai folosesc în timpul show-rilor și alte instrumente, cum ar fi vioara sau acordeonul.
De unde … Artizan?
Orice om care pleacă la drum cu un proiect, încercă să-i dea un nume. Asta s-a întâmplat și în cazul lui Dănuț Gheorgheș care ne-a mărturisit că la început a avut o listă lungă cu tot felul de denumiri. „Cel mai bine îmi suna Artizan. Nu este un nume neapărat cu o idee strictă. Am dat pur și simplu peste el răsfoind internetul și dicționarul și mi-a atras ideea de «artizan», adică lucru bine făcut”, a explicat Gheorgheș care ne-a mai spus că pe lista de nume mai exista Garaj Band sau altele care duceau în zona rock-ului și nicidecum nu erau pentru o formație de evenimente.
Trupa Artizan nu este orientată pe un gen anume, având o paletă foarte largă, de la pop și rock, până la muzică balcanică, populară și etno, adresabilitatea fiind variată, evenimente private și, în ultima perioadă, chiar și publice. „Anul acesta am avut o serie de concerte live, în urma unei colaborări cu cei de la Axial Music, care ne-au solicitat pentru aceste evenimente publice. Au fost experiențe interesante și importante care ne-au făcut să creștem în calitate ca trupă”, a spus liderul trupei. Totuși, pentru trupa Artizan primordiale sunt evenimentele private, în această direcție „artizanii” depășind demult granițele Bacăului.
De exemplu, în acest an, trupa băcăuană a cântat și peste granițele județului la: Suceava, Iași, Vaslui, Brăila, Slatina sau Târgu Mureș, urmând ca în noaptea dintre ani să cânte la Băile Herculane. „Am avut norocul să încep acest proiect când toate motoarele de căutare pe internet erau în forță. În același timp am făcut mai multe cursuri de dezvoltare personală. Toate aceste aspecte m-au ajutat ca într-un timp foarte scurt să dezvolt puternic proiectul «Artizan», lucru care ne-a adus un plus de notorietate. Astfel se explică și faptul că suntem solicitați în mai multe orașe din țară”, a explicat Dănuț Gheorgheș. Acesta ne-a mărturisit că pe viitor își dorește ca trupa Artizan să devină una din cele mai cunoscute formații de evenimente din țară.
Vocile Artizan-ului
Este evident faptul că într-o formație trebuie să existe omogenitate între partea instrumentală și cea vocală. Fără a știrbi cu nimic meritul instrumentiștilor trupei, am ales de această dată să aflăm cine și ce stă în spatele vocilor „artizanilor”. Asemeni Albei ca Zăpada între pitici, Andreea Vetrea este singura prezență feminină în trupa Artizan. Andreea, sora lui Dănuț Gheorgheș, este, putem spune, „pata de culoare” din formație, dar și „privighetoarea” care dă farmec „artizanilor”.
„Anul acesta am împlinit patru ani de când fac parte din Artizan”, își începe Andreea povestea, care ne spune că în trupă abordează mai mult genul muzicii populare, dar și melodii din repertoriul românesc și internațional. „Cel mai mult, trebuie să spun, îmi place muzica ușoară românească, fiind cea mai dragă sufletului meu, pentru că acolo simt că mă regăsesc”, ne-a destăinuit Andreea Vetrea, subliniind că piesa ei favorită este „Iubirea schimbă tot” din repertoriul Andrei.
Dincolo de Artizan, vocea trupei este profesoară la Clubul ArtisDaio unde predă canto muzică ușoară, cât și pian. Despre această experiență, „privighetoarea artizanilor” ne-a povestit că a pregătit copii, dar și adulți, oameni care și-au dorit să învețe să cânte la nivel de hobby, dar să cânte bine, ca la carte. Cu toate că are timpul destul de limitat, Andreea a obținut și câteva premii alături de copiii pe care îi pregătește la muzică. Înainte de toate acestea, însă, Andreea are altă meserie, alte priorități. „Sunt mama unui băiețel de doi ani, Emi, și mai port în pântec o fetiță. Sunt însărcinată în luna a șasea. Mi-am dorit foarte mult să am băiat și fată”, a punctat vocea feminină de la Artizan. Ea spune că își dorește ca proiectul din care face parte să se dezvolte și mai mult și să ajungă cunoscuți în toată România.
De pe navele de croazieră în Artizan
Ajunși la capitolul „copii” și remarcând că Andreei i se potrivește piesa Andrei, „Cine seamănă cu mine” în care artista se mândrește că are și băiat și fată, Dănuț Gheorgheș a precizat că în această situație lui i se potrivește „Fetele lu’ tata”. Tot în ipostază de tătic se regăsește și al doilea vocalist al trupei, Dan Vrînceanu. Pentru că Dan este din Onești și la momentul întâlnirii noastre stătea cu cei mici, abordarea a fost în conferință telefonică, pentru că tehnologia de azi ne permite.
Dincolo de toate glumele cum că Dan este casnic, solistul ne-a mărturist ce reprezintă pentru el acest proiect: „Sunt de doi ani în această trupă și din punct de vedere profesional, în acest moment, Artizan înseamnă totul pentru mine.” Dan Vrînceanu este un solist cu experiență și a cântat în mai multe formații. Probabil cele mai importante colaborări au fost contractele de pe navele de croazieră, unde a avut șansa să lucreze cu mulți instrumentiști și muzicieni străini, specialiști în etertainment.
„Am făcut spectacole de cabaret, am fost director de etertainment pe două din navele de croazieră pe care am lucrat, iar de când am intrat în Artizan este cam ceea ce mi-am dorit eu să se întâmple în România din acest punct de vedere”, ne-a povestit Dan Vrînceanu care a mărturisit că nu are un gen anume preferat: „Îmi place muzica în general, îmi place să cânt și să transmit emoție”, a concluzionat solistul.
De la fotbal la muzică
Cunoaștem cu toții povestea lui Julio Iglesias, care la 17 ani apăra poarta lui Real Madrid. Dar Dumnezeu a avut alt destin pentru goalkeeperul madrilenilor și după o accidentare, Julio Iglesias a ajuns celebrul cântăreț ascultat pe toate meridianele lumii. Începutul acestei povești se potrivește mezinului trupei Artizan. Emi Șiler are doar 23 de ani și joacă fotbal la AS Viitorul Nicolae Bălcescu în liga a IV-a. Din primăvara acestui an este vocalist la Artizan. „De când mă știu am jucat fotbal, iar de muzică am început să mă ocup acum doi ani, în baie la duș”, ne-a povestit Emi, care a spus că în cariera sa de fotbalist a trecut și pe la FCM Bacău și Ceahlăul Piatra Neamț.
Auzindu-l cum cântă în baie, părinții lui Emi, fiind prieteni cu interpretul de muzică populară și de romanțe George Cojocărescu, l-au îndemnat să facă o audiție. Putem spune că întâlnirea a fost de bun augur și sfaturile au fost înțelepte, pentru că Emi Șiler a ajuns solist în trupa Artizan. Emi preferă mai mult muzica ușoară și cover-urile din zona pop, chiar rock, dar nu refuză celelalte genuri.
„Sunt la începutul carierei mele. Sunt tânăr și nu știu unde mă vor purta pașii în viitor. Cred însă că ăsta este drumul meu în viață și sper într-o colaborare lungă în acest proiect, pentru că mă regăsesc în el”, a declarat mezinul trupei Artizan, precizând că piesa lui favorită este Good Times – Richard Bona și Raul Midon. Emi a mai specificat că prioritară în momentul de față este muzica. La întrebarea dacă fotbalul e pe locul II, tânărul a spus că e chiar pe III. Motivația a fost simplă și indiscutabilă: „Am prietenă!”
Trupa Artizan la X-Factor
Fiind o discuție cu oameni din muzică și pentru că sunt la modă concursurile de televiziune din acest domeniu evident că am atins acest subiect. Nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că atât Andreea, cât și Emi au participat la actuala ediție X-Factor. În primă fază cei doi au fost separat la audițiile care au avut loc la Iași. Cei de la emisiune au realizat că sunt membri în aceeași trupă și le-au propus să participe la „grupuri”.
Evident că au acceptat și au participat cu numele de Artizan, ceea ce a făcut foarte bine trupei. Atât Andreea, cât și Emi au precizat că a fost o experiență foarte interesantă și importantă care, cu siguranță, contează în carieră. Actuala ediție X-Factor nefiind încheiată și având niște clauze, cei doi nu ne-au putut dezvălui până în ce fază a concursului au ajuns. Tot ce ne-au spus „artizanii” este faptul că au lucrat în echipa Carla’s Dreams.
Tânărul de 25 de ani, din Bacău, acuzat de poliţişti că a accidentat doi fraţi pe o trecere de pietoni, de pe strada Gării, şi a fugit de la faţa locului a fost astăzi prezentat instanţei de judecată şi arestat preventiv pentru 30 de zile.
El este cercetat pentru vătămare corporală din culpă, conducere fără permis şi părăsirea locului accidentului.
Reamintim că, joi seară, doi pietoni, un băiat de 17 ani şi sora lui de 21 de ani, au fost accidentaţi de un autoturism în timp ce traversau regulamentar strada pe marcajul pietonal, iar şoferul a fugit.
În urma verificărilor, poliţiştii au stabilit că autorul ar fi acest individ de 25 de ani, care a fost depistat după aproape 24 de ore.
Victimele au fost transportate la spital, băiatul rămânând internat pentru îngrijiri medicale.
Radu Cârneci, considerat unul dintre cei mai profunzi creatori de poezie de dragoste din literatura română, a trecut la cele veșnice, la vârsta de 89 de ani.
„Mi-a izbutit o viaţă plină de întâmplări şi chiar de evenimente care mi-au determinat destinul – uneori spectaculos. Steaua mea – din Vărsător – m-a zidit, m-a protejat, m-a împodobit cu fapte ale binelui şi frumosului”, spunea Radu Cârneci într-unul dintre interviurile eveniment din presa de specialitate.
Născut pe 14 februarie 1928, în satul Valea lui Lal – comuna Pardoşi, judeţul Buzău, a absolvit Facultatea de Silvicultură din Braşov în1954 şi Academia de Studii Psihologice şi Sociale din Bucureşti. A lucrat la ICAS Hemeiuşi, iar în 1964, împreună cu mai mulţi scriitori, a iniţiat seria nouă a Revistei ATENEU, fondată în 1925 de Grigore Tabacaru şi George Bacovia, pe care a condus-o până în 1972.
Sub direcţia lui Radu Cârneci, Ateneu şi-a asumat rolul formativ, de descoperire şi promovare a tinerilor talentaţi, de aici au intrat în viaţa literară scriitori de primă însemnătate, începând cu George Bălăiţă, Ovidiu Genaru, Mihail Sabin, Vlad Sorianu, Constantin Călin, Const. Th. Ciobanu, continuând cu George Genoiu, Ioanid Romanescu, Horia Gane, Sergiu Adam, Calistrat Costin etc.
„Ateneu a fost o şcoală de literatură, de critică literară, de istorie literară, ea, revista, are o Misiune. Noi ne-am îndeplinit-o, urmaţi voi! Vă doresc suscces”, spune emoţionat “poetul sonetelor”, la împlinirea a 50 de ani de la prima ediţie a seriei noi a revistei Ateneu. De numele lui se leagă şi primul festival George Bacovia”, organizat în anul 1971, unul dintre cele mai mari organizat în acea perioadă în România. A fost printre promotorii ridicării unei statui a poetului George Bacovia în Bacău, iniţiativă materializată cu ocazia Festivalului, operă a sulptorului Constantin Popovici.
În 1972 este ales secretar al Uniunii Scriitorilor, transferându-se la Bucureşti, iar după patru ani devine şef al secţiei de literatură şi artă la revista „Contemporanul“, funcţie pe care o deţine până în 1990. Radu Cârneci a debutat cu poezie în 1950 în revista „Tânărul scriitor”, publicând în prolifica sa activitate de poet și traducător peste 40 de volume, printre care se numără “Cântarea cântărilor”, “Heraldica Iubirii”, “Temerile lui Orfeu” şi “Sonete”.
În 1990, Radu Cârneci a reînfiinţat, la Bucureşti, revista „Neamul Românesc“, publicaţie a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni, înfiinţând un an mai târziu editura Orion (1991-2008), de asemenea, a fost şi director executiv al Fundaţiei Naţionale “Izvoare” pentru protecţia Naturii şi Artelor în România.
Asiduu şi remarcabil traducător, Radu Cârneci lasă posterităţii numeroase volume şi antologii de o rară frumuseţe din literatura universală. A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru “Timpul Judecător””, iar pentru “Cântând dintr-un arbore” a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.
În 2014, Revista Ateneu îi acordă Premiul Opera Omnia, pentru întreaga activitate, de altfel, poetul Radu Cârneci a fost prezent la toate întâmplările fericite ale culturii băcăuane, dar mai ales ale Revistei Ateneu.
Desfășurat sâmbătă, 9 decembrie, la Teatrul de Vara “Radu Beligan”, spectacolul organizat de soprana Gabriela Iştoc a fost un real succes.
Cu o sală arhiplină (fiind nevoie de suplimentare de locuri), spectacolul a fost o feerie în care au strălucit, muzica, dansul și nu numai.
Emblematice au fost prestația Orchestrei Filarmonicii “Mihail Jora” condusă magistral de maestrul Ovidiu Bălan dar și momentele susținute de soprana Gabriela Iştoc, momente care au amintit de fabuloasele concerte din celebrele săli de operă din Europa.
Evenimentul a fost prezentat de Daniel Buzdugan de la Radio Zu. Finalul spectacolului a constat într-o proiecție a celebrului desen animat “Omul de zăpadă”, film narat de Adrian Jicu și acompaniat live de Orchestra Filarmonicii “Mihail Jora”.
1 de 41
Evenimentul a fost unul caritabil, din fondurile strânse, 100 de copii de la Fundația de Sprijin Comunitar și din comuna Cleja primind cadouri de Crăciun. Detalii de la acest eveniment puteți citi în ediția de luni, 11 decembrie, a
cotidianului Deșteptarea.
Crăciunul a venit și în acest an mai devreme în Bacău, organizat, cum se întâmplă de 23 de ani încoace, de Fundația Culturală „Georgeta și Mircea Cancicov”. Sâmbătă, 9 decembrie, la Complexul hotelier Podu’ cu Lanțuri, Fundația Cancicov a organizat, alături de Asociația Culturală „Familia Lecca”, ediția 2017 a manifestării „Crăciunul scriitorilor”, înscrisă în catalogul de evenimente al Cennaclului literar-artistic „Avangarda XXII”, condus de poetul Victor Munteanu.
Alături de invitați și organizatori, au venit la această manifestare președintele Consiliului Județean, Sorin Brașoveanu, consilierii județeni Ana Marchiș și Dumitru Brăneanu și consilierul municipal Ilie Bîrzu, directoarea Direcției pentru Cultură Bacău, Simona Drob, scriitori din județele Bacău și Neamț, ziariști și reprezentanți ai unor societăți comerciale și instituții băcăuane.
Evenimentul a fost înnobilat de un frumos şi bogat program artistic de colinde şi datini de Crăciun, puse în scenă de interpretul Anton Achiței, de Grupul folcloric „Suflet românesc”, instruit de Elisabeta Unguru, de Grupul vocal ASCOR al Universității „Vasile Alecsandri” (dirijor Marius Dănescu), dar și de intepreții de folk Cristina și Lică Chițcan, Florin Țuțuianu și preotul Marian Vătămănescu, și de Grupul vocal „Cordial” (instructor Doina Cașcaval).
Despre semnificația evenimentului și despre activitatea Fundației Cancicov și a Cenaclului Avangarda XXII au vorbit prof. univ. dr. Mihai Deju, Dănuț Voicu – prim-vicepreședinte al Filialei Bacău a Asociației Cultul Eroilor, Vasile Șoiman, scriitorul Ioan Ouatu – din Piatra Neamț, Ilie Bîrzu, criticul și istoricul literar Liviu Chiscop, scriitorii Daniel Niculescu, ii Viorel Savin, Petre Isachi și Dan Perșa. Au mai făcut prezentări și aprecieri Mitică Pricopie – de la Asociația Transilvană pentru cultura Poporului Român ASTRA, Despărțământul „Vasile Alecsandri” Bacău, Simona Drob și ziaristul Mihai Buznea.
La final a fost acordat Premiul de excelență 2017 al Fundației Culturale „Georgeta și Mircea Cancicov” pentru sprijinul acordat culturii – domnului Mircea Rusu, fostul director al filialei Moldova a societății Hidroconstrucția. De asemenea, Dumitru Lecca, președintele Asociației Familia Lecca, a înmânat premiul său anual unui promotor al culturii de pe meleagurile băcăuane, Constantin Tudose, din Cașin, organizatorul festivalului „Obârșia Mioriței” și cel care a realizat o monografie despre celebrele porţi de lemn din Caşin.
Manifestarea s-a încheiat cu lansarea unui Apel pentru sprijinirea limbii române în Cernăuți, prezentat de profesorul Călin Leon Boambă, semnat de toți băcăuanii care îl susțin și care va fi trimis autorităților din Ucraina.
1 de 32
„Am avut întotdeauna o prețuire pentru ceea ce înseamnă artă și creație și poate literatutra a avut un teritoriu privilegiat. Eu cred că scriitorii, artiștii în general, ar trebui să aibă o recunoaștere aparte în societatea de astăzi. Am avut totdeauna acest respect, pentru că orice s-ar spune avem nevoie totdeauna de creatori de frumos, de estetic, de cei care ne propun să visăm frumos și care ne scot sau ne fac să evadăm din rutina existenței zilnice”. Sorin Brașoveanu, președintele Consiliului Județean Bacău
Asociația Națională a Surzilor din România cu filiala în Bacău a făcut un bilanț al reușitelor pe care le-a înregistrat în acest an.
Sâmbătă, 9 decembrie a avut loc o conferință de presă la sediul Asociației Surzilor din Bacău, pentru a face cunoscute comunității locale rezultatele membrilor organizației, care participă anii de a rândul la competiții sportive.
Discuția a debutat cu importanța spotului care îi ajută pe tinerii să se integreze mai ușor, să-și poată întemeia familii, să poată călători. Pentru toate acestea însă, este nevoie și de sursă financiară dar și de un interpret.
Practic, problema interpretului vine în condițiile în care membrii nu reușesc să vorbescă fără o persoană capabilă să cunoască dar și să reproducă limbajul mimicogestual. În cadrul întâlnirii dintre ziariști și membrii asociației s-a menționat că există patru echipe sportive care au însumat un număr de 13 cupe la competiții de futsal, dans sportiv, pescuit sportiv dar și de șah.
Principala activitate a asociației este integrarea surzilor în societate, prin depistarea și îndrumarea către școlile speciale iar după terminarea studiilor, acordarea unui sprijin în găsirea unui loc de muncă cât și acordarea serviicilor de interpret. Din păcate însă, cel puțin în Bacău există doar doi interpreți de acest fel care nu reușesc să facă față cu volumul mare de persoane care au aceste deficiențe.
„Vrem ca autoritățile locale dar și comunitatea să știe ce activității desfășurăm. Ne dorim să ne facem cunoscuți și să aveam parte și de sprijin din partea cumunității în desfășurarea sportului pentru persoane cu dizabilități. Cele mai mai mare problemă pe care o avem este cea a interpretului iar Legea 448 specifică faptul că, autoritățile locale cât și cele private trebuie să aibă interpreți specializați, însă noi avem un singur interpret care nu face față tuturor cererilor.”
Ionel Blidariu, președintele Asociației Naționale a Surzilor din România (ANSR) Bacău
A fost o seară plină de emoție. O seară de suflet, o seară a reîntâlnirii, a amintirilor, a bucuriei şi a sărbătoririi.
Colegiul Național de Artă „George Apostu” Bacău a împlinit 60 de ani. 60 de ani plini, în care rezultatele de excepție ale elevilor au dus renumele liceului peste granițele județului şi ale țării. 60 de ani de muncă asiduă, de cursuri intense pe toate cele patru secții: Muzică, Arte plastice, Coregrafie şi Arhitectură. 60 de ani şi zeci de generații de absolvenți care acum au propriile cariere de succes în arte şi nu numai.
Şi pentru că este un moment al bilanțului, dar şi al prețuirii şi recunoştinței, în seara de 8 decembrie, vineri, pe scena de la Ateneu, Colegiul Național de Artă a sărbătorit elevii, profesorii, absolvenții, foştii directori, colaboratorii şi pe toți prietenii, printr-un concert aniversar care va rămâne în cartea de onoare a acestei unității de învățământ.
S-au oferit diplome şi plachete aniversare, s-a cântat, s-au prezentat momente artistice. A fost omagiat dascălul, care prin dăruire şi profesionalism a modelat artişti, a creat arta, a dus mai departe talentul şi frumosul. A fost aniversat şi absolventul, care acum îşi conturează noul său drum în viață. A fost sărbătorită şi actuala generație, care face ca istoria acestui colegiu de prestigiu al oraşului să meargă mai departe. A fost o seară de excepție, cu momente de excepție şi trăiri intense.
Diplome de prețuire și recunoștință
Concertul aniversar a fost deschis de balerinul și coregraful Octavian Popa, absolvent al secţiei Coregrafie din cadrul Liceului de Artă „George Apostu”, clasa prof. Simona Baicu, în prezent solist la Opera Națională Română din Cluj. A fost doar începutul… pentru că, timp de patru ore, pe scena Ateneului au urcat, rând pe rând, foști elevi ai colegiului, în calitate de artiști profesioniști, foști profesori, foști directori, colaboratori și prieteni, actuali elevi și profesori, pentru a încânta și bucura publicul cu momente de muzică și dans.
Au fost prezenți, în sală, în calitate de invitați la marea sărbătoare, reprezentanți ai autorităților locale, inspectori școlari, oameni politici, oameni de afaceri, părinți, băcăuani care respectă tradiția și renumele acestei instituții de învățământ.
Diplome aniversare și plachete au primit inclusiv Cosmin Necula, primarul Bacăului, care a declarat că sub mandatul său colaborarea cu acest colegiu va continua la fel de bine și chiar că a pregătit anumite surprize pentru cei care sunt acum la conducerea liceului, dar și viceprimarii Constantin Scripăț și Dragoș Ștefan. Tot la ceas aniversar a primit aceleași distincții și Pavel Ionescu, directorul Ateneului din Bacău, căruia i s-a mulțumit pentru frumoasa colaborare pe care o are cu elevii și profesorii Colegiul de Artă „George Apostu”.
Absolvenți și profesori pe aceeași scenă a succesului
A fost și soprana Grabriela Iștoc, absolventă a Universității Naționale de Muzică din Bucuresti, alături de maistru corepetitor Condrea Elvis, și un duo de excepție prin absolvenții Mihai Badiu și Mihai Gavril, care au interpretat ariile celebre „Ecco, ridente in cielo” și „Largo al factotum”, și prof. Ștefania Vasiliu Olaru, cu o carieră concertistică de excepție, dar și didactică, absolventă a Facultății de Instrumente, din cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și fost dascăl la Colegiul de Artă Bacău, care a încântat sala cu patru momente din preludiile lui Frédéric Chopin („L-am ales pe Chopin, pentru că am impresia că istoria lui se suprapune cu istoria acestui liceu”).
Și pentru că a fost o seară specială, s-au mai înmânat diplome pentru activitatea pe care au avut-o, dar mai ales pentru daruirea și iubirea față de frumos, față de artă, foștilor profesori al Colegiului Național „George Apostu” – Ioan Bănică, Georgeta Cozma, Lucica Lupu, Mariana Stan, Adelina Gozar, Gabriela Pascal, Elena Cleras, Nela Onofrei, Mariana Cristodorescu, Magda Bălan, Maria Buhuceanu, Jana Stratulat, Iuliu Iuralcu, Fănică Sofian Gheorghe, Constantin Drăghici și Dumitru Bolmoagă.
A urmat Alexandru Micu, la țambal, un talent înnăscut și format de prof. Gheorghe Gozar, care, după ce a absolvit colegiul din Bacău, a ales să studieze jazz contemporan la același instrument. Și acesta a încântat publicul de vineri seara de la Ateneu cu o prelucrare de excepție a cântecului „Cântă cucu, bată-l vina”. Au mai fost și Andrei Ciobanu, și soprana Mariana Colpoș (fost director artistic al Operei Naționale București, actualmente conf.univ.dr. al Universității Naționale de Muzică București), cu a sa voce caldă și bine conturată, care l-a interpretat pe Puccini, dar și actualii elevi de la Coregrafie, cu Rapsodia a II-a, de George Enescu.
Prof. Adriana Busuioc, actualul director, Dragoș Ștefan, viceprimarul Bacăului, profesorii Gheorghe Gozar, Silvia Pândaru și Daniela Bârzu – foști directori, alături de prezentatorul spectacolului, Bogdan Chenciu, fost elev / foto: Liviu Maftei
În aplauzele tuturor, au primit diplome și plachete aniversare și foștii directori ai acestui colegiu, în semn de respect, prețuire și recunoștință pentru dăruirea și devotamentul de care au dat dovadă cât timp au fost la conducerea liceului, profesorii Silvia Pândaru, Gheorghe Gozar și Daniela Bîrzu, alături de directorii adjuncți Claudia Vasilache, Antonela Leahu și Anca Rafiroiu.
„Trăiesc acum, aici, momente excepționale. Sunt foarte bucuroasă că îmi revăd, cu plăcere, foștii colegi, dar și elevi, mă mândresc cu momentele petrecute alături de ei și vreau să le mulțumesc tuturor, pentru sprijinul acordat în toate clipele cât am fost împreună.” Prof. Silvia Pândaru
„Acest colegiu, pentru mine personal, înseamnă de fapt o identificare cu ființa mea, pentru că timp de opt ani, cât am fost director, am realizat lucruri care vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu, dar și în istoria acestui liceu. Le mulțumesc tuturor!” Prof. Daniela Bîrzu
Gheorghe Gozar
„Eu îi felicit, în primul rând, pe toți acei care au avut inspirația de a organiza un astfel de moment la sărbătorirea celor 60 de ani de la înființarea acestui colegiu. Este un moment de mare sensibilitate pentru că mergând cu gândul în urmă, cu ochii minții, parcă îi vedem pe toți cei care s-au perindat prin această școală și s-au format ca viitori artiști și în oameni de foarte bună calitate. Îi felicit pe toți, pentru că ne-au reprezentat frumos nu numai în România, ci pe toate meridianele lumii. Aș vrea să pot să îi nominalizez pe toți. Dar nu pot. Sunt prea mulți. Mult prea mulți. Și aceasta este marea noastră bucurie, a celor care i-am îndrumat. Bravo lor, și bravo nouă, celor care i-am creat! Le urez și actualilor elevi să devină oameni de omenie și mari artiști. Succes, tuturor!” Prof. Gheorghe Gozar
Dorel Sascau
O plachetă aniversară a fost dăruită și profesorului de pian Dorel Sascău. Cu o carieră didactică și concertistică de invidiat, Dorel Sascău este absolvent al Liceului de Muzică din Bacău, promoția 1972, și absolvent al Conservatorului „G. Enescu” din Iași, promoția 1976. În cariera sa, a cântat în formații de muzică rock din Cluj, Iași, Bacău și București, în quartete de jazz, în big-banduri de jazz din Berlin și München. Maestrul a oferit publicului băcăuan vineri seara un moment de neuitat prin interpretarea la pian a pieselor „Moonlight Serenade”, „What a wonderful world” și „Memory”.
O poveste frumoasă scrisă de la prima notă…
Un moment de excepție, cu iz moldovenesc, l-a oferit și Severin Brunhuber, care în această vară a finalizat cursurile Colegiului de Artă din Bacău, iar în prezent este bursier al fundaţiei „Stiftung des Deutsches Volkes”. Balerinul interpretează cu ușurință atât dansul clasic, cât şi pe cel contemporan, în cadrul spectacolelor organizate de Academia de Balet şi de fundaţia „Heinz Bosl Stiftung”. A fost și Vasilica Tătaru, care i-a condus pe cei prezenți în lumea romanțelor, dar și Ioana Balașa, membră a uneia dintre cele mai prestigioase orchestre din România, care în prezent cântă sub bagheta unor dirijori renumiţi precum Cristian Măcelaru, Leo Hussein, Alexandre Bloch, John Axelrod sau Christian Badea. Flautul este instrumentul ce o definește și o caracterizează în totalitate, iar în concertul aniversar a ales „Introducere și Alegro pentru flaut” de Dinu Lipatti.
Au fost și alți, mulți, minunați artiști, formați în acest colegiu, într-o seară dedicată artei: Cornelia Zurita Villafranca, Andreea Ghidu, Doris Iorga (care a făcut parte din cele mai importante orchestre, printre care Orchestra Fundației Principesa Margareta a României, European Music Campus Orchestra, Orchestra Simfonică București, Camerata Regală, Orchestra Medicilor, Orchestra Națională de Tineret, Filarmonica „Mihail Jora” Bacău), Delia Farțade, Robert Farțade și Camelia Hroștea, într-o cromatică a instrumentelor la superlativ, saxofon, nai și flaut. Și mulți, mulți alții. Care au spus, în seara de vineri, 8 decembrie, pe scena de la Ateneu, o frumoasă poveste de la primul acord de vioară, de la prima notă până la ultima.
– proiectul a trecut şi de girul consilierilor locali
Consiliul Local Moineşti a votat, în sfârşit, în unanimitate, proiectul prin care Compania Națională de Investiți a alocat, printr-un ordin al Ministrului Dezvoltării, încă din luna august 2017, suma de 6,4 milioane de lei pentru extinderea Spitalului Municipal de Urgență din localitate.
Deşi s-a depus o cerere în acest sens, de către conducerea unității spitaliceşti, reprezentată de dr. Adrian Cotîrleț, manager, încă de pe 20 noiembrie a.c.,pe un studiu de fezabilitate întocmit din fondurile proprii ale spitalului şi votat, la momentul acela, în primăvara acestui an, de consilierii locali, abia acum, după îndelungi tergiversări, aleşii locali şi-au dat girul pentru implementarea acestei investiții.
O investiție, de altfel, vitală pentru Spitalul Municipal de Urgență Moineşti, care trebuie să se conformeze unor noi ordine ale Ministerului Sănătății privind acreditarea serviciilor medicale desfaşurate aici şi a structurii de spitalizare de zi.
Un vot care nu costa nimic
Nevotarea acestui proiect ar fi dus la pierderea finanțării, care este în totalitate a Companiei Naționale de Investiții, fără ca autoritatea locală să cheltuie vreun leu. Inițial, primarul municipiului Moineşti, Valentin Vieru, a declarat că noua investiție nu face parte din strategia de dezvoltare a oraşului, apoi, după o şedință extraordinară convocată pentru 5 decembrie, care nu s-a mai putut ține pentru că au lipsit, nejustificat, consilierii ALDE (partid din care face parte şi primarul), ce dețin majoritatea în consiliul local, edilul a venit cu noi explicații cum că ar fi avut nevoie de o documentare suplimentară legată de acest proiect, pe care nu l-a depus personal, ca primar al municipiului, ci a fost depus de către conducerea spitalului.
După toate aceste amânări, ce au creat reale tensiuni între administrația locală şi cei 550 de angajați ai spitalului, care s-au considerat jigniți de această atitudine nejustificată, spun ei, pentru o investiție care este în totalitatea ei a comunității locale, nu a vreunei persoane anume, şi cu amenințări de demisie în masă în semn de protest, investiția a făcut obiectul unui nou proiect de hotărâre a Consilului Local, ce a fost votat într-o altă şedință extraordinară, convocată vineri, 8 decembrie, de la ora 12.00. Şi de data aceasta, ca şi la întâlnirile anterioare, cadrele medicale din spital (în afară de cele care erau în programul de lucru sau de gărzi, în acea zi şi la acea oră) au arătat o unitate fără precedent şi au participat la şedință pentru a susține demersul conducerii în realizarea acestei investiții.
Un plus pentru creşterea calității serviciilor medicale
Prin noua alocare de fonduri, concret, se va construi adiacent clădirii spitalului un nou corp de 4 nivele, P+3, care va duce la creşterea condițiilor de spitalizare şi a calității actului medical.
Cum singurul act de la dosarul implementării proiectului care mai lipsea era acest acord al consilierilor locali, practic din acest moment întreaga investiție va trece în subordinea Companiei Naționale de Investiții, care se va ocupa în continuare de procedurile privind proiectarea şi licitația executării ei, iar, ulterior, şi de organizarea de şantier.
În perioada următoare, în Spitalul Municipal de Urgență Moineşti vor mai fi executate şi alte lucrări de modernizare (în blocul operator, în Maternitate, în ambulatoriul de specialitate etc), pentru care va trebui să se implice financiar şi Primăria Moineşti, pe un plan de conformare până în 2020.
„Cum să crești copii fericiți” (Editura IPPA, București, 2011, 322 pagini). O carte minunată scrisă de psihiatrul american Rudolf Dreikurs, cel mai apropiat/apreciat elev al lui Alfred Adler, psiholog, psihiatru, medic vienez. O singură sugestie: titlul este puțin… problematic. Nu doar pentru că ne-a spus Freud, în ,,Angoasă și civilizație”, că fericirea este un ideal irealizabil. Ne-au avertizat din această perspectivă, printre alții, cu alte nuanțe, înțeleptul Solon și Kant. Cred că mai nimerit ar fi fost ca titlul să vizeze creșterea normală a copiilor, căci fericirea este o himeră tare ciudată…
Am câteva decenii de activitate ca profesor, am copii și nepoți, dar am aflat și multe informații noi din această carte care ne vorbește și despre: înțelegerea copilului; încurajare; eroarea pedepsei și a răsplății; fermitatea fără dominare; eliminarea criticii și minimalizarea greșelilor; evitarea luptei pentru putere; retragerea din conflict; evitarea supraprotejării; concordanța dintre vorbă și faptă; tonul vocii; folosirea cu înțelepciune a religiei; rolul consiliului de familie; descurajarea obiceiurilor proaste; depășirea propriilor frici; câștigarea respectului copiilor… etc. Discursul, accesibil și captivant, oferă pentru fiecare problematică exemple reale din viața copiilor, a familiei. Iată și câteva accente nuanțate…
Dezamăgiri…,,Mulți părinți devin din ce în ce mai furioși și tulburați. Au sperat că vor putea crește copii fericiți și sănătoși, care să fie siguri de locul lor… În schimb, văd cum fii lor devin nesatisfăcuți, plictisiți, nefericiți, disprețuitori și obraznici…” (Op. cit., pag. 3). Putem găsi soluții?…
Libertatea… ,,Pentru a-i ajuta pe copii, trebuie să eliminăm metoda autocrată de a cere supunere și să ne îndreptăm către o nouă ordine, care presupune libertate și responsabilitate. Micuții noștri nu mai pot fi forțați să se conformeze, ei trebuie să fie stimulați și încurajați a lua parte voluntar la menținerea ordinii.” (Ibidem, pag. 9).
Comunicarea… ,,Dacă le vorbim copiilor noștri ca unor prieteni, de pe picior de egalitate, păstrăm ușile comunicării deschise.” (Ibidem, pag. 257).
Conflictele… ,,Putem și ar trebui să avem o discuție prietenească despre certuri, fără nicio urmă de intenție de a arăta cu degetul sau de a face morală și să căutăm împreună cu copiii moduri de a rezolva dificultățile.” (Ibidem, pag. 205).
Încrederea… ,,Doar simțul superiorității pe care-l avem față de copii ne poate face să ne gândim că sunt prea mici pentru a rezolva problema sau pentru a se simți frustrați.” (Ibidem, pag. 183).
Capcana metodei… ,,Dacă, totuși, părintele se angajează într-o luptă de putere cu copilul, este înclinat să folosească consecința logică a disputei ca pe o pedeapsă, și, astfel, să piardă eficiența metodei.” (Ibidem, pag. 81).
Citind această carte, m-am îmbogățit. Gândul m-a dus și către un potențial motto al acestei lecturi. Unul ar fi putea fi acesta: ,,Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.” (F. M. Dostoievski, ,,Idiotul” , Editura pentru Literatură, Biblioteca pentru Toţi, Bucureşti, 1965, pag. 100). Un alt motto posibil este tot un gând dostoievskian: ,,Copiii mei scumpi (…), să ştiţi că nu există pe lume ceva mai de preţ şi mai trainic, mai sănătos şi mai folositor în viaţă decât o amintire frumoasă, şi mai ales o amintire plină de farmec din anii copilăriei, petrecuţi în casa părintească (…) Chiar dacă n-am păstra decât o singură amintire frumoasă în inima noastră, această mică amintire ne poate da chezășia că ne va salva cândva din impas. (,,Frații Karamazov”, Editura Univers, București, 1982, pag. 622)
Firește, ați putea reciti, ,,Idiotul” și ,,Frații Karamazov”. Rudolf Dreikurs se întâlnește fericit în multe zone ale afecțiunii și responsabilității cu Dostoievski. Sunt sigur că aceste lecturi vor ajuta la oblojirea multor răni din sufletul copiilor sau la evitarea producerii acestora.
