Acasă Blog Pagina 2580

Carnea de miel e number one

    De sărbători toată lumea ține să aibă masa îmbelșugată. Chiar și oamenii din sport, care sunt foarte atenți cu greutatea lor, nu fac excepție de la regulă. Unul din sporturile care te solicită foarte mult și care de cele mai multe ori îți face o foame de lup este înotul. Nu este niciun secret că bălăcitul în apă face foame. Acest lucru ne este confirmat indirect de antrenorul Ovidiu Galeru, președintele Asociației Județene de Natație și Pentalon Modern și președinte la Clubul Sportiv Nautica. „Trebuie să recunosc că sunt privilegiat pentru că sărbătoresc Paștele de două ori, soția mea fiind de religie catolică și eu ortodox.

    Așa că stau de două ori la masă”, ne-a spus antrenorul Ovidiu Galeru, care ne-a asigurat că este foarte bine când faci Paștele de două ori și nu crede că este un păcat foarte mare că stai la masă înainte cu o săptămână, „atât timp cât crezi”. Cât privește activitatea de la bazin, Ovidiu Galeru a specificat că împreună cu echipa pe care o coordonează este într-o perioadă de pregătiri în vederea viitoarelor „europene”. Chiar și în aceste condiții, sportivii vor avea liber după ultimul antrenament de vineri dimineață, care va consta într-o oră de alergări ușoare și o oră de sală. Antrenamentele vor fi reluate marți 10 aprilie.

    Lăsând antrenamentele deoparte, am aflat că preferata de pe masa de Paște a lui Ovidiu Galeru este friptura de miel.

    „Eu nu mă bag în bucătărie pentru că am două mâini stângi. Prefer doar să spun ce mai trebuie și să dau note”, ne-a spus râzând antrenorul de înot, precizând că soția sa are cinstea de a-și arăta talentele culinare. „Soția mea gătește foarte bine. La fel și soacra mea, friptura de săptămâna trecută fiind de-a dreptul delicioasă”, a întărit Ovidiu Galeru, care mai este ispitit și de salata de beouf. Din păcate, aceasta îl cam dă peste cap pentru că de doi-trei ani are o mică problemă gastrică. „Dacă ar fi după mine, nu m-aș opri din mâncat, dar așa…”, a mai spus Galeru.

    Pe lângă toate bunătățile specifice acestei sărbători, pe masa de Paște a familiei Galeru va fi prezentă și fripturica de ied. „Avem un unchi care crește iezi, dar doar pentru noi cei din familie. Așa că pe lângă miel vom avea și puțin ied, că e foarte bun”, a mai spus Ovidiu Galeru care a subliniant tranșant: „Carnea de miel rămâne în această perioadă number one”.

    „Voi petrece Paștele acasă, în mijlocul familiei”

      „Voi petrece Sfânta Sărbătoare de Paște acasă, în mijlocul familiei, alături de persoanele cele mai apropiate sufletului meu. Ca în fiecare an, voi lua parte la slujba de Înviere la Biserica «Sf. Nicolae».

      Paștele reprezintă pentru mine celebrarea comuniunii, a Învierii, a vieții care triumfă, întru eternitate, asupra morții.

      Le doresc tuturor băcăuanilor multă sănătate și să primească lumina Sfintei Sărbători a Paștelui cu liniște sufletească și bucurie, împreună cu familiile lor”

      Cosmin Necula, Primarul Municipiului Bacău

      Cum se vede Paștele în Bucovina de sub pălăria cu pampon

      De câte ori mă întâlnesc cu expertul contabil Marcel Bulinschi, președinte al Comisiei de disciplină a filialei Bacău a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), am senzația că sunt în Bucovina. Am mai avut aproape prieteni din această zonă și le-am învățat felul de a fi: corecți, exacți, impenetrabili.

      Marcel Bulinschi are, însă, un șarm anume. Spune că dacă ar îmbrăca un costum popular tradițional, am putea crede că e un bucovinean coborât din cărțile de istorie. Nu l-am văzut în asemenea straie, dar cu pălărie cu pampon, precum bucovinenii sadea care se respectă, l-am văzut. De aceea am fost curios să știu și cum arată o sărbătoare a Paștelui văzută de sub pălăria cu pampon.

      Pentru sărbătoarea Paștelui din acest an, Marcel Bulinschi a plecat, ca de obicei, la el acasă, adică la Gura Humorului, în Bucovina, de fapt la casa părintească, despre care frumos se spune într-un cântec de-al nostru că „nu se vinde”. „Sunt acolo cu familia mea, atâta câtă ne-a mai rămas – ne spune expertul contabil redevenit om al locului, adică bucovinean. Evident, acum îmi intru și în rolul de bucătar pentru o anumită parte a meniului de Paște, adică mă voi ocupa de miel, de toate câte se fac din carnea lui. Pasca și cozonacul, precum și vopsitul ouălor sunt în sarcina soției mele. Nu că nu m-aș pricepe, dar la noi economia e la ea acasă, deci și diviziunea socială a muncii despre care învățam noi pe vremuri. Așa e foarte corect, așa cade bine oamenilor care se respectă. Eu pregătesc drobul, dar și friptura de miel la care obligatoriu adaug și o salată orientală după o rețetă numai de mine știută, salată care se asortează de minune. Evident, nu ratez nici borșul de miel. Până la urmă, orice fel de mâncare iese minunat atunci când pui și destul suflet în ceea ce faci. Ca orice faci în viață”.

      La Gura Humorului, ca peste tot în Bucovina probabil, în dimineața de după Noaptea de Înviere, e și un obicei excepțional, păstrat de pe timpul Imperiului Austro-Ungar care a stăpânit aceste locuri. La biserică, dimineața, toată lumea vine cu câte un coș pascal la sfințit. În coș sunt numai bunătăți: friptură de miel, drob, pască și cozonac, ouă roșii și tot ce se pregătește de Paști. Abia după sfințirea bucatelor se merge acasă, pentru a mânca împreună cu familia, la micul dejun. Iar mulți bărbați, în aceste zile, nu omit să poarte celebrele pălării cu pampon cu păr de bursuc sau de mistreț. „Eu însumi am mai multe astfel de pălării”, spune Marcel Bulinschi.

      Pentru Florin Lazăr, mama e bucătarul șef

        „Nu vopsesc ouă, le iau de la mama. Nu fac friptură de miel, că face mama. Cozonacul tot mama e cea care îl face. Deci, mama e șefa. I-am cumpărat tot ce trebuie, iar noi ne vom bucura de ea.

        Vom fi cu toții alături de ea, pentru că mama rămâne tot mama. Ne vom reculege și la mormântele celor care nu mai sunt, apoi vom fi alături și de familii, de prieteni, ca într-o zi de sărbătoare.

        Vom lua și lumină, vom merge și la Răcăciuni, de unde e soția mea, iar masa va fi în prima zi, cu mama, în familie, iar apoi, a doua zi, cu prietenii”, ne-a declarat prof. Florin Lazăr, inspector școlar general. De pe masa de Paște din familie nu vor lipsi drobul, friptura de miel, borșul și tot ce e tradițional.

        „Mi-am făcut un obicei de a nu pleca de sărbătorile pascale nicăieri, tocmai pentru a fi alături de cei dragi. Singurul regret e că nu poate să ajungă în țară fratele meu, care este stabilit în Germania. Dar pentru a nu-i simți lipsa, vom folosi toată tehnologia modernă și ne vom vedea cu ajutorul internetului”, a mai spus „generalul” de la Inspectoratul Școlar.

        Chiar dacă e Paștele, nu poate sta departe de spital

          Prof.univ.dr. Adrian Cotîrleț, managerul Spitalului Municipal de Urgență Moinești, va fi de Paște alături de familie, soție, copii, nepoți. „Vom fi patru generații. Eu sunt generația a doua. Cred că vom fi cel puțin 10 persoane”, spune sincer dr. Adrian Cotîrleț. Recunoaște că soția este cea care pregătește toate bucatele, dar va fi ajutată și de copii.

          „Eu nu mă bag deloc în bucătătie. Nu știu să fac nici cartofi prăjiți. Dar știu să fac atmosferă și dau note bune. Aici sunt foarte darnic. Paul, fiul meu, va fi specialistul în grătar, pentru că el este expert în asta și pe tot ce este… mai carnivor, așa. Vom merge cu toții, în noaptea de Înviere, și în biserica din curtea spitalului.

          Nu pot sta departe de spital, orice ar fi. Vom merge apoi, cu ouă și cozonac, și la colegii din spital, care vor fi de gardă. Așa am făcut mereu, în zilele în care nu eram eu de gardă. Rămân manager și medic, chiar și de sărbători”, ne-a declarat doctorul Adrian Cotîrleț. Nu vor lipsi de pe masa pascală bucatele alese, tradiționale, dar nici iepurașul de Paște.

          „Fiecare va primi de la iepuraș, după cum merită, după cât de cuminți au fost… Sărbători cu bine, să fim cu toții sănătoși, prietenoși și pozitivi”, a mai adăugat doctorul Cotîrleț.

          Sărbătoarea Paștelui înseamnă mereu familie

            Am întrebat-o pe Oana Chelaru, președinte executiv la Aeroportul Internațional „George Enescu” (AIGE) Bacău, unde și cum petrece Paștele. Chipul i s-a luminat deodată cu un zâmbet larg și a început printr-un gest larg să-mi spună că:

            „Pentru mine, Paștele înseamnă întotdeauna biserica și familia. Îmi place nespus când ne adunăm cu toții, când ne regăsim și cum ne reculegem la slujba de Paște.

            Îmi place zarva aceea din casă atunci când pregătim bucatele tradiționale. Când miroase a pască și a cozonac. Atmosfera aceasta înseamnă sărbătoare pentru mine!

            Fac câte puțin din fiecare și pun mult suflet în toate. Prepar inclusiv drob, însă prefer să-l tai mărunt, nu să dau prin mașină toate ingredientele. În concluzie, Paștele înseamnă credința pe care o primești și o împărtășești cu cei dragi”, declară Oana Chelaru, președinte executiv la AIGE.

            „Acasă”, unde fiecare colţişor aminteşte de tata

              „Ceea ce eu aş dori să schimb, măcar în ceea ce priveşte sărbătorile pascale, ar fi să ne gândim mai întâi la suflet şi după aceea la… trup”, ne mărturiseşte Doina Sîrghie, coordonator Avocatul Poporului Bacău.

              Iar sufletul vrea mereu „acasă”, de sărbători, alături de familie. „Ca de obicei, sărbătorile mi le petrec «acasă», acolo unde m-am născut, unde fiecare colţişor îmi aminteşte de tata, unde încă mă mai aşteaptă mama.

              Deci, vom merge la Târgu Ocna, unde vom pregăti bucatele tradiţionale, vom lua Lumina Sfântă la biserica din cartier şi ne vom încărca sufleteşte. Fiind o zonă superbă de deal, dacă va mai şi înverzi codrul, cu siguranţă, vom alege să petrecem mult timp în aer liber, ca să mai şi ardem din… caloriile acumulate din meniul de sărbătoare”, ne dezvăluie Doina Sîrghie. Anul acesta, vedeta pe masa de Paşte va fi un ieduţ, dar nu va lipsi nici peştele.

              „Avem un ieduţ pe care îl vom prepara la cuptor, evident, pulpele şi coastele, stropite cu vin, îndopate cu usturoi şi condimentate cu sare, piper, cimbru şi ce s-o mai găsi. Cozonacii sunt specialitatea mamei, iar eu voi pregăti minunata pască fără aluat, cu brânză, smântână, stafide şi restul ingredientelor.

              Chiar dacă vedeta va fi ieduţul, va răspunde prezent şi peştele, pus într-o saramură generoasă, puţin picantă.”

              Alături de cei dragi, cea mai mare bucurie

                Pentru Carmen Fifirig, directorul Direcției de Asistență Socială (DAS), din cadrul Primăriei Municipiului Bacău, nu există bucurie mai mare decât să petreacă Sărbătorile de Paște în mijlocul familiei. Și pentru a-i face fericiți pe toți cei dragi, se implică direct în pregătirea bucatelor specifice.

                „Vreau să frământ și să fac cozonaci. Rețeta o am mai de demult de la o colegă. Nu este sofisticată, dar de când am probat-o, cozonacul mi-a ieșit foarte, foarte bun. Apoi, vreau să vopsesc ouă, numai roșii. Eu prefer culoarea roșie, care semnifică sângele Domnului nostru Isus Hristos, ce s-a jertfit pentru mântuirea noastră”.

                În anii anteriori, la slujba de Înviere a fost la țară, în alt județ, unde îi sunt părinții. De această dată, va merge la o bisericuță din cartierul în care locuiește. Nu a intrat niciodată în modestul lăcaș de cult și consideră că momentul va fi deosebit de înălțător.

                „Le urez tot ceea ce-mi doresc și mie: sănătate, fericire, liniște și pace în suflet, alături de familie, de cei dragi. Hristos a înviat!”.

                Constantin Scripăț este responsabil de lista de cumpărături

                  Viceprimarul Constantin Scripăț petrece sărbătorile de Paște în familie. De regulă, când vine vorba de pregătirile pascale, acesta este responsabil de celebra listă de cumpărături.

                  „Nu prea am loc de soție în bucătărie! De aceea, mie îmi revine sarcina să o aprovizionez cu cele necesare. Pe masă o să avem mâncare tradițională: sarmale, salată boeuf, miel, pască, cozonac și ouă roșii”, declară Constantin Scripăț, viceprimar al municipiului Bacău.

                  În noaptea de Înviere, Constantin Scripăț va merge fie la o biserică din Bacău, fie la o biserică din comuna Scorțeni, în satul natal.

                  După slujba de Înviere va trece și pe la căpătâiul părinților adormiți ca să le ducă lumina sfântă a Învierii.

                  Sorin Brașoveanu, Master Chef pentru friptura de miel

                  Sorin Brașoveanu, președintele Consiliului Județean (CJ) Bacău, va petrece Sărbătorile Pascale în familie. „Vom merge la Mânăstirea Runc, iar a doua zi la mânăstirile din zona Neamț”, a mărturist președintele CJ Bacău.

                  A treia zi, firește, la serviciu. Pentru masa de sărbătoare, îi revine sarcina de a se ocupa de felul principal:

                  „Voi pregăti friptura de miel după o rețetă simplă, tradițională, moștenită de la bunici, cu doar patru condimente: sare, piper, cimbru și vin.”

                  Există și niște „mici secrete” gastronomice, dar pe acestea nu a vrut să ni le dezvăluie.

                  „Băiatul vrea să încondeieze ouă adevărate”

                    „Sărbătorile Pascale sunt, de ani buni, un soi de «rutină» în familie: vizite la părinți, pregătirea produselor specifice acestor zile etc. 

                    Rutina de care aminteam este «spartă» anul acesta de dorința băiatului, Vladimir, 6 ani, de a încondeia ouă adevărate.

                    Așa că a trebuit să învăț un procedeu pe care nu l-am știut: cum se scoate albușul și gălbenușul cu seringa din coaja de ou. Și, după câteva eșecuri inerente, a se citi ouă sparte, coji distruse, am asistat la realizarea unei mici capodopere de Paște: un ou de gașcă pictat în toate culorile curcubeului.

                    Altfel, doresc tuturor jurnaliștilor de la Deșteptarea, cititorilor acestui cotidian, multe bucurii în aceste zile sfinte!”

                    Dorian Pocovnicu, director Departamentul Dezvoltare Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău

                    Partea cea bună

                      N-am fost niciodată habotnic, dar îmi place să cred că nici nepăsător față de problema divinității. Ca orice om, am și eu întrebările mele, ezitările mele, căutările mele. A scrie însă despre semnificația Sărbătorilor Pascale nu e chiar o chestiune facilă câtă vreme problema credinței este, înainte de toate, una personală, pe care o trăim fiecare cum credem și cum putem. Ca să nu mai vorbesc de pericolul clișeelor, care au invadat spațiul public în ultima vreme… N-am să dau, așadar, sfaturi, n-am să revărs binecuvântări asupra cititorilor, n-am să-mi pun nici cenușă în cap și n-am să îndemn omenirea să fie mai bună și mai generoasă. Pentru că, vorba poetului, „lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi”.

                      Într-o lume nebună, nebună, nebună, în care, așa cum s-a spus, asistăm la „sfârșitul istoriei”, la „declinul Occidentului” sau la „criza spiritului american”, eu mi-am făcut obiceiul ca de Paște să recitesc măcar câteva pagini din Biblie și să stau aproape de cei dragi. Există în Evanghelia lui Luca (în formidabila traducere a lui Cristian Bădiliță) un pasaj mai puțin frecventat care, pentru mine, e imbold și prilej de meditație în această Săptămână Mare. Iisus poposește în casa unei femei, Marta. Aceasta, plină de zel, se îngrijește ca Mântuitorul să nu ducă lipsă de nimic, în vreme ce sora ei, Maria, ascultă cu evlavie cuvintele Domnului. Marta i se plânge lui Iisus că a fost lăsată singură cu treburile gospodăriei: „Răspunzând, i-a zis Domnul: „Marta, Marta, îți faci griji și te zdrobești cu multe; dar numai de un singur lucru e nevoie. Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată.”

                      Pentru mine, important este ce alegem să facem de Paște (și, în general, în viață). Firește că fiecare este liber să aleagă. Dar nu cumva ne zdrobim energia și timpul în goana după cozonaci, miel și sarmale? După mâncare, băutură și distracție? Întrebarea este dacă vom ști să alegem partea cea bună. Pentru că, așa cum spunea și Horia-Roman Patapievici, într-un volum recent, partea nevăzută decide totul. Iar eu cred că, dincolo de chestiunile privitoare la coșniță (făr de care nu putem trăi), e important să găsim timp pentru ceea ce contează cu adevărat…

                      Eu nu pot decât să îmi doresc, cu ocazia acestui Paște, să alegem, cu toții, partea cea bună. Fiindcă întotdeauna gândul meu fuge la o vorbă din Evanghelia lui Marcu, o vorbă care definește condiția noastră efemeră: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”

                      Adrian Jicu, director Biblioteca Județeană „C. Strudza”

                      „Sărbătorile ortodoxe și cele musulmane sunt ale amândurora”

                        Dr. Mouhannad Toron, managerul spitalului buhușean, musulman, este căsătorit cu Maricica-Roberta Toron, psiholog, de credință ortodoxă. Cei doi fii ai lor sunt studenți la Medicină.

                        „Sărbătorile ortodoxe și cele musulmane sunt ale amândurora, ale întregii familii. Le petrecem, pe toate, cu drag, cu bucurie. Și acum, de Paște, pe WhatsApp, luăm legătura cu rudele din Siria și ne bucurăm împreună cu ele.

                        De Paște, vin la noi și toate rudele soției din țară și sărbătorim împreună. Firește, au venit acasă și copiii noștri. La Înviere, îmi conduc soția, copiii, rudele la biserică.

                        Este o atmosferă minunată. Rețetele mele culinare sunt, de Paște, foarte apreciate. Bucătăria orientală, se știe, este expertă în pregătirea mielului. Uneori, cu soția și socrul, inventăm în materie de rețete, combinându-le pe cele românești și orientale în prepararea mielului.

                        Toți spun că rezultă un preparat minunat. Ce sunt pentru mine Sărbătorile Pascale? O imensă bucurie! Principiile vieții religioase sunt, în esență, aceleași. Nu vorbim despre Religia Ta, despre Religia Mea.

                        Vorbim despre bucurii comune, despre viața noastră, despre valori umane de referință care în toate sufletele sunt aceleași! Tuturor, Sărbători Pascale fericite! Deja, într-un mod special, ieri, le-am urat asta și pacienților mei”, ne-a spus managerul Mouhannad Toron.

                        Bucate gătite în curte, asezonate cu țuică de casă

                          Deputatul Ionel Floroiu va fi acasă doar în prima zi de Paște. „Vom merge la Slujba de Înviere, apoi la cimitir, unde sunt părinții soției mele. În prima zi vom petrece în familie, cu fiica mea, care e studentă, cu fiul meu și logodnica lui.

                          Cel mai mult îmi place mielul la ceaun, e specialitatea mea preferată. Îmi place să-l gătesc în curte și mă bucur că s-a anunțat vreme frumoasă.

                          De fapt, nu eu gătesc, eu fac focul, îl întrețin și îmi servesc prietenii cu țuică făcută de mine, la țară”, mărturisește deputatul PSD.

                          A doua zi, Ionel Floroiu va ajunge la Cașin: „Merg în comuna natală, unde sunt înmormântați părinții mei, și aprind o lumânare. La prânz, mă întâlnesc cu prietenii din copilărie, la o masă festivă. Marți sunt la București, în programul normal al Parlamentului.”

                          Clipă, oprește-te…

                            Vă scriu aceste rânduri din Clujul natal. Aici, totul e mai încet și mai temeinic. E soare, stau lângă statuia lui Matei Corvin și vă gândesc de patimi, de orgolii, de vanități, de cât de buni și frumoși am putea fi cu toții… Și-ncerc să-mi ostoiesc patimile, orgoliile, dar mai ales dorurile… Dar dorurile, de fapt, îmi limpezesc mintea, îmi aduc aminte de-o altă lume în care eram bine, nu aveam griji, iubeam și nimic rău nu mi se putea întâmpla. Și din toată lumea mea au mai rămas crâmpeie de speranță că totul va fi bine.
                            Uite, porumbeii… Parcă mă-ndeamnă la călătorie…

                            Chiar înainte de marea trecere. Să călătorim…

                            Atât timp cât fiecare dintre noi se va întoarce cu gândul în copilărie, atunci când visele umpleau viețile și nu orgoliile sau patimile, cu atât timp de Bucurie ne vom umple viața ce ne-a mai rămas.

                            Clipă, oprește-te și fă-mă să-nțeleg câte patimi și vanități ne mai împresoară și-nvață-ne să le oprim, învață-ne să cunoaștem odată pentru totdeauna pâinea noastră cea de toate zilele și ferește-ne, clipă, de-a face rău altuia și-nvață-ne să fim mai iertători, mai zâmbitori, mai îngăduitori!

                            Arată-te Soare în chipurile noastre și ajută-ne să ne întoarcem la cele firești, simple, la cele pline de Viață adevărată.
                            O iau pe drumuri drepte și mă aplec spre Iubire și-o arăt, și-o primesc, ca să pot privi Cerul mai curată.

                            Hristos învie cu fiecare zâmbet sincer, cu fiecare iertare, cu fiecare clipă din noi.

                            Hristos va învia, nu-i așa…?
                            Adevărat….

                            Și-un porumbel s-a așezat în fața mea. 
                            Unde vrei, să mergem…

                            Eliza Noemi Judeu, manager Teatrul Municipal „Bacovia”

                            Paște cu trei generații

                              Theodora Șotcan, deputat de Bacău din partea PSD, va sărbători Paștele în familie. Vor fi trei generații, care se vor aduna în casa mamei soacre. „Din păcate, dintre părinții mei și ai soțului, numai soacra mea mai trăiește. Așa că, ne vom aduna cu toții, trei generații, la dumneaiei acasă. Ne-am propus cu toții, cât o mai avem, să ne bucurăm de dumneaiei, și ea de noi.

                              Vom fi acolo părinți, copii, nepoți. Eu o să o ajut la gătit, așa cum am făcut mereu. Ceea ce fac eu e friptura de miel și drobul”, ne-a mărturisit Theodora Șotcan. Un ingredient anume? „Multă, multă verdeață, mult suflet, multă dragoste.” Ouăle, în schimb, le înroșește tot mama soacră.

                              „Conform tradiției, ouăle se vopsesc în Joia Mare. Iar eu nu reușesc să ajung acolo, chiar în această zi, așa ca mama soacră se va ocupa de asta. Vor fi numai ouă roșii, pentru că asta e tradiția.” Cozonacul cine îl face? „Ei, de data aceasta apelez și la comercianți. Deci, cozonacul îl cumpăr, pentru că … știți cum simt eu? Sărbătorile nu sunt legate numai de ceea ce mâncăm, ci de ceea ce simțim, de compania celorlalți. Vom merge să aducem și Lumina Sfânta în casă.”

                              Unde vor fi toate acestea? La Tg. Ocna, locul unde Theodora Șotcan se simte „acasă”? „Nu. La Câmpulung Muscel, că acolo e soacra mea. Și tot acolo sunt și tradiții foarte frumoase!”

                              Dana Țîțaru, șefa DGASPC, gătește pască cu smântână

                                Dana Țîțaru, directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), va rămâne în Bacău doar în Noaptea Învierii:

                                „Voi merge la biserică, la slujbă, apoi la cimitir. Prima zi de Paște o voi petrece în București, alături de familie și de prieteni.” Directorul general al DGASPC Bacău respectă tradițiile legate de Sărbătorile Pascale.

                                „Masa de Paște trebuie aibă ciorbă de miel, friptură, caș proaspăt, drob, ouă roșii, cozonac, dar, în mod special, îmi place să fac pască pentru că aroma ei îmi aduce aminte de copilărie”, mărturisește Dana Țîțaru.

                                Pască cu smântână, ornată cu stafide, gătită chiar de ea! Pentru cei care țin dietă, șefa DGASPC are un sfat: să înlocuiască smântâna cu iaurt grecesc, care e foarte cremos dar mai puțin gras.

                                Președintele PSD Bacău: „De Paște voi fi cu cei dragi”

                                  Dragoș Benea

                                  Senatorul Dragoș Benea, președintele organizației județene a Partidului Social Democrat (PSD), va petrece Sărbătorile Pascale acasă.

                                  „Voi fi acasă, în municipiul Bacău, cu familia și prietenii. Nimic spectaculos”, a declarat Dragoș Benea.

                                  Nu gătește, nici nu știe să gătească, nu are preferințe culinare, așadar „nimic spectaculos nici în această privință”, a precizat liderul PSD Bacău.

                                  „Pentru mine Paștele înseamnă FAMILIE și îl petrec acasă”

                                    Pe Irina Stănciuc, managerul regional din rețeaua comercială Selgros Cash&Carry, o vedeam mereu ca pe un profesionist plin de energie, de idei și de inițiativă. Nici de acum încolo nu cred să am motive să-mi schimb impresia, dar o simplă discuție de acum două zile cu ea îmi completează portretul. Pe Irina am descoperit-o familistă convinsă.

                                    Am fost curios să aflu ce înseamnă sărbătoarea Paștelui pentru Irina. „Pentru mine – mi-a răspuns prompt – Paștele înseamnă FAMILIE și îl petrec numai acasă”.

                                    De marile sărbători ale anului, pe mulți îi auzi vorbind duios despre familie, dar fiecare cu motivele lui. Le-am ascultat și pe ale Irinei Stănciuc și nu am avut, apoi, nici un comentariu. „Întotdeauna, mai ales de când a murit mama, de șapte ani – mi-a spus Irina -, petrecem Paștele numai cu familia fratelui meu, fie la Iași, de unde suntem noi originari, fie la mine în Bacău. Paștele este o sărbătoare de suflet, iar atunci când suntem la Iași mergem la biserica unde se află și mormântul mamei.

                                    În Noaptea Sfântă, acolo vine foarte multă lume, iar cimitirul și curtea bisericii devin o mare de lumini, de parcă cerul înstelat coboară pe pământ. Toată lumea vine să fie aproape de cei pe care i-au avut în familii, alături de cei dragi. De Paște, deci, suntem la biserică, în Bacău sau în Iași, luăm lumină și apoi ne întoarcem acasă, unde începem sărbătorirea cu o masă. În acest an, familia reunită va fi în Bacău. Din păcate, familia din partea soțului meu este destul de împărțită, pe la Brașov, pe la Râșnov, iar doi frați sunt chiar în Spania.”

                                    La masă! Cum poate arăta masa de Paște a unui manager într-o rețea de magazine pline zilnic cu de toate? De la Irina aflu un răspuns dezarmant de sincer: „Eu nu gătesc de Paște nimic. Sunt înconjurată de prieteni și prietene care gătesc foarte bine. Astfel masa îmi este mereu plină de bucate bune”.

                                    Dar, să nu omit ceea ce rar mai poți vedea la o femeie: Irina Stănciuc este și membră a Ordinului European al Cavalerilor Vinului, iar acum a ajuns la gradul cavaleresc de Consiliaria. Cum puteam rata, deci, ocazia de a o întreba ceva și despre vinul preferat de Paști? „Petrecem întotdeauna în stil tradițional, întotdeauna cu un pahar de vin – a fost răspunsul. Eu prefer întotdeauna un pahar de vin românesc, de la una din cramele din țara noastră. Orice e produs la noi este un vin adevărat și excepțional.”

                                    „Un oraș fără Teatru sau cu un Teatru închis este foarte trist. Mai ales că Bacăul are doar un singur Teatru, pe acesta.”

                                    – Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…
                                    – Ștefan Alexiu: Locul în care lucrez.

                                    – Povestește-ne puțin despre sosirea ta în acest Teatru.
                                    – Nu a fost atât de dificilă sosirea mea în acest Teatru, deoarece cunoșteam orașul, aveam prieteni aici, așadar a fost mai ușoară perioada de adaptare. M-a pregătit mult etapa în care am fost la Teatrul din Bârlad (mama mea este actriță acolo), iar când am ajuns la Teatrul „Bacovia” deja știam cum stau lucrurile în lumea artistică. Am fost întâmpinat bine de către colegi, deși, evident, ca orice tânăr la început de drum am avut parte și de câteva „săgeți”. Dar este firesc, nu are cum să fie totul perfect. E un fel de botez al celor care abia au venit. Nu sunt de acord cu această metodă, dar așa se întâmplă de fiecare dată.
                                    E trist cum unii actori uită că și ei, la un moment dat, au fost la început de drum. Uite, de pildă acum, la noi în teatru ați venit voi, o mână de tineri faini și talentați și chiar mi-ar plăcea să vă văd mereu așa, uniți și dornici de lucru.

                                    – Teatrul Municipal „Bacovia” împlinește vârsta de 70 de ani, o cifră rotundă, plină. Un gând, care îți trece prin cap când auzi acest lucru poate fi?
                                    – Îi doresc acestui Teatru să reziste și să se păstreze în timp! Un oraș fără Teatru sau cu un Teatru închis este foarte trist. Mai ales că Bacăul are doar un singur Teatru, pe acesta.

                                    Ivona Lucan,
                                    Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

                                    ULTIMELE ȘTIRI