N-am fost niciodată habotnic, dar îmi place să cred că nici nepăsător față de problema divinității. Ca orice om, am și eu întrebările mele, ezitările mele, căutările mele. A scrie însă despre semnificația Sărbătorilor Pascale nu e chiar o chestiune facilă câtă vreme problema credinței este, înainte de toate, una personală, pe care o trăim fiecare cum credem și cum putem. Ca să nu mai vorbesc de pericolul clișeelor, care au invadat spațiul public în ultima vreme… N-am să dau, așadar, sfaturi, n-am să revărs binecuvântări asupra cititorilor, n-am să-mi pun nici cenușă în cap și n-am să îndemn omenirea să fie mai bună și mai generoasă. Pentru că, vorba poetului, „lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi”.
Într-o lume nebună, nebună, nebună, în care, așa cum s-a spus, asistăm la „sfârșitul istoriei”, la „declinul Occidentului” sau la „criza spiritului american”, eu mi-am făcut obiceiul ca de Paște să recitesc măcar câteva pagini din Biblie și să stau aproape de cei dragi. Există în Evanghelia lui Luca (în formidabila traducere a lui Cristian Bădiliță) un pasaj mai puțin frecventat care, pentru mine, e imbold și prilej de meditație în această Săptămână Mare. Iisus poposește în casa unei femei, Marta. Aceasta, plină de zel, se îngrijește ca Mântuitorul să nu ducă lipsă de nimic, în vreme ce sora ei, Maria, ascultă cu evlavie cuvintele Domnului. Marta i se plânge lui Iisus că a fost lăsată singură cu treburile gospodăriei: „Răspunzând, i-a zis Domnul: „Marta, Marta, îți faci griji și te zdrobești cu multe; dar numai de un singur lucru e nevoie. Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată.”
Pentru mine, important este ce alegem să facem de Paște (și, în general, în viață). Firește că fiecare este liber să aleagă. Dar nu cumva ne zdrobim energia și timpul în goana după cozonaci, miel și sarmale? După mâncare, băutură și distracție? Întrebarea este dacă vom ști să alegem partea cea bună. Pentru că, așa cum spunea și Horia-Roman Patapievici, într-un volum recent, partea nevăzută decide totul. Iar eu cred că, dincolo de chestiunile privitoare la coșniță (făr de care nu putem trăi), e important să găsim timp pentru ceea ce contează cu adevărat…
Eu nu pot decât să îmi doresc, cu ocazia acestui Paște, să alegem, cu toții, partea cea bună. Fiindcă întotdeauna gândul meu fuge la o vorbă din Evanghelia lui Marcu, o vorbă care definește condiția noastră efemeră: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”
Adrian Jicu, director Biblioteca Județeană „C. Strudza”
