marți, 13 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 2494

Bacăul de altădată: ‚,Groapa” cu săli de sport și adrenalină (I)

Timpul are grijă să mai șteargă din amintiri. Unele, însă, rămân vii și după zeci de ani. E suficient să privești o fotografie și, de undeva, dintr-un sertăraș prăfuit al memoriei, ai senzația că ce credeai că ai uitat s-a petrecut chiar ieri.

Inițiativa profesorului Mihai Grigoraș

După apariția materialului referitor la fostul stadion din Parc, primesc un telefon de la o doamnă respectabilă, care mă întreabă de ce nu fac un reportaj și despre sălile de sport, construite în acea perioadă. Are multă documentație adunată, soțul ei fiind direct implicat în realizarea lor. Nu poți să refuzi o asemenea provocare. Am sunat la ușă a doua zi, cu gândul că poate mai descopăr fotografii cu Bacăul vechi, și nu mi-a trecut prin cap să cumpăr măcar un buchet de flori. Îmbrăcată în negru, micuță de statură, doamna nu-și arată vârsta. Simt imediat prestanța și atitudinea profesorului școlit odinioară. Pe masa din sufragerie, ordonate, pe un mileu mare croșetat, stau câteva dosare. Un lătrat supărat se aude din altă cameră.

Cu Nadia Comăneci, după Montreal

„Noi locuiam în Cornișa, într-un bloc turn. Blocul 3. De la geamurile dinspre nord se vedea valea din jurul stadionului. Lanurile de porumb ajungeau până aproape de terenul de fotbal. În depărtare era cimitirul evreiesc”, începe să povestească Rodica Grigoraș, când vede că sunt pregătit să iau notițe.

„Îmi amintesc cu emoție, cu durere într-un fel, parcă-l văd pe soțul meu Mihai cum privea spre valea aceea, și-mi spunea: «Rodica! Aici aș vrea să pot face un complex cum am văzut. Ce bine s-ar plasa sălile de sport, terenurile, patinoarul». În 1965, a fost trimis într-o delegație cu alți tehnicieni ai activității sportive – să le zicem, pentru o perioadă de studiu și documentare în Anglia, la Londra. Probabil că era apreciat. Să vadă care erau problemele acolo, privind organizarea activităților sportive și cum arătau bazele pe care se desfășurau.

La Montreal

Au asistat la lecții, cursuri, au vizitat parlamentul și renumitul complex Crystal Palace, care avea și un centru pentru elevi. La ei mișcarea sportivă era foarte bine pusă la punct. S-a întors tare entuziasmat de ce a văzut. Am găsit printre notițele lui ce vizitase în fiecare zi” Proiecte pentru construirea unui complex sportiv în ,,groapa” stadionului… încă nu existau.

Terenul de acolo era vizat pentru alte destinații. În 1968, Mihai Grigoraș merge cu o altă delegație, în Cehoslovacia. Avea ca scop aceeași temă, documentarea privind complexele sportive. Printre altele, vizitează și Parcul Julius Fucik, construit în memoria scriitorului și jurnalistului executat de naziști în 1943. Se întoarce și de acolo, cu ideea că se pot realiza în Bacău baze sportive și săli de sport care să găzduiască întreceri la nivel olimpic. Bineînțeles, reducând proporțiile de câteva ori.

După avize și fonduri

„Soțul meu a început tatonările, apoi demersurile. Autoritățile de atunci au fost receptive la argumentele pe care le-a adus: Existența deja a unei baze sportive în zonă – stadionul. Aproape, la Institut, se înființase și Facultatea de Educație Fizică (1964), loc numai bun de pregătire pentru studenți. Existau totuși două piedici în realizarea acestui proiect: Terenul era în parte repartizat pentru construcția de locuințe și a doua… o parte din mormintele răsfirate din Cimitirul Evreiesc. Era înainte de ’70.”

Stadionul din Bacău, 1968

La proiect sunt cooptați specialiști din centrele mari universitare, proiectanți, arhitecți, constructori. Mihai Grigoraș a propus construirea unui complex care includea: Sală mare de sport, bazin de înot, sală de atletism cu pistă acoperită, patinoar, sală de lupte și box, pentru sporturi individuale. Era prevăzut și un hotel sportiv, 3 terenuri de tenis, handbal, baschet, volei, precum și mărirea capacității stadionului de fotbal. S-a aprobat! În 1971, pe 15 iunie, se eliberează autorizația pentru construirea sălii de sport, cu 2000 de locuri. Valoarea lucrărilor, conform devizului, este evaluată la opt milioane lei. Abia de acum încep dificultățile. Va urma!

Profesorul Mihai Grigoraș visând să aducă realizările Occidentului și la Bacău
Mihai Grigoraș s-a născut în Bacău, în 1934. Urmează Școala primară și liceul aici, apoi se înscrie la Facultatea de Fizică și Sport (ICEF) București, al cărei absolvent devine în 1957. În perioada studenției face sport de performanță, activând ca voleibalist la echipa Dinamo București. Se întoarce acasă în același an, la secția tehnică a CJEFS Bacău, unde continuă evoluția profesională ca vicepreședinte și apoi președinte, până în 1982. În paralel, dă definitivatul și gradele II și I ca profesor. În acea perioadă de pionierat în sport, o cunoaște pe Rodica, profesor de biologie la Liceul Vasile Alecsandri. Se căsătoresc în 1964. Pe lângă complexul sportiv, profesorul Grigoraș s-a implicat activ și pentru înființarea celor două licee cu profil sportiv din județ, cel din Bacău (fotbal, 1969) și cel de la Onești (gimnastică, 1971), dar și la înființarea, în cadrul Institutului Pedagogic de 3 ani, a Facultății de Educație Fizică și apoi a secției de Kinetoterapie. Între 1988 și 1996, Mihai Grigoraș a fost directorul Liceului Sportiv Bacău, funcție din care a ieșit la pensie. În iulie 2016, s-a înălțat la ceruri. Rezultatele activității sale rămăn repere importante pentru Bacăul de astăzi.

Disciplinele socio-umane din nou pe podium la Națională

    Anul acesta , în perioada 3-6 aprilie 2018 s-a desfășurat la Iași faza națională a Olimpiadei de Științe Socio-Umane. Gazdă primitoare și plină de prospețime, printr-o organizare exemplară și generoasă în obiective culturale, Iașul a știut să fie prezent la acest concurs odată în plus prin premiile generoase oferite atât de Primăria Iași cât și de Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice.

    Bacăul are anul acesta câteva rezultate remarcabile:
    Educație civică – mențiune pentru elevele Andreea Apăvăloaei și Anastasia Necoară de la Școala Gimnazială „Alexandru cel Bun” Bacău, pregătite de prof. înv. Daniela Cristina Mocondoi și Mariana Tînjală;
    Cultură civică – mențiune pentru elevii Cristina Monica Ferenț și Alin Antohi de la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” Onești, pregătiți de dir. adj. prof. Dana Cerasela Sticlaru și profesor însoțitor de lot;
    Logică, argumentare și comunicare – premiul I și nota 10 pentru eleva Marina Racoviță de la Colegiul Național „Ferdinand I” Bacău, pregătită de prof. dr. Mihai Chelaru;
    Filosofie – premiul II și calificare la faza internațională pentru elevul Ștefan Capmare de la Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești, pregătit de prof. Alina Zamfir.
    La Psihologie am fost reprezentați de eleva Cristina Elena Ojog de la Colegiul Național „Ferdinand I” Bacău, pregătită de prof. Lucica Ciupercă, iar la Sociologie de eleva Dora Huiban de la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău, pregătită de prof. Emilia Cloșcă.

    Întrebați despre experiența acestei ediții, participanții băcăuani au declarat:

    „Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane din anul 2018 a însemnat pentru noi prima experiență de acest fel, neajungând niciodată atât de departe. Am văzut, în primul rând, oameni frumoși de la care am primit și cărora le-am oferit, la rândul nostru respect. Locuri de neuitat, priveliști ce par desprinse din rai și un freamăt perpetuu ce se simte în atmosfera din Iași. Ziua de miercuri, când am susținut proba scrisă, a reprezentat pentru noi apogeul neliniștii noastre sufletești. Subiectele ni s-au părut foarte interesante și accesibile și am fost foarte mulțumiți să abordăm o temă de actualitate: violența.”(Monica Cristina Ferenț și Alin Antohi)

    „Olimpiada în Iași a fost o emoție continuă, un amestec de entuziasm, teamă și fericire în stare pură, făcându-mă să realizez că experiențele cele mai frumoase ale vieții se termină pe nesimțite. Am reușit să-mi proiectez viitorul într-o atmosferă care te îndeamnă să evoluezi și am învățat că pot face performanță muncind cu mine și pentru mine însămi, fără a mă compara cu cei din jur. Zilele petrecute aici au curs ușor și imprevizibil, lucru care m-a bucurat, iar subiectele la Logică au coincis așteptărilor mele. Oamenii pe care i-am cunoscut au devenit o adevărată inspirație, o sursă de energie și plec de aici cu o urmă de regret, știind că e ultima mea olimpiadă.”(Marina Racoviță)

    „Aceasă experiență la Iași cu ocazia Olimpiadei Naționale de Științe Socio-Umane și-a lăsat puternic amprenta asupra mea. Emoțiile incomparabile, locurile remarcabile, precum și persoanele pe care le-am întâlnit au contribuit la crearea unei atmosfere ce m-a marcat profund. Momentele petrecute într-un asemenea oraș au fost întregite de o organizare incontestabilă care totodată a inspirat respect, implicare și amabilitate. Felul în care noi elevii am fost primiți a stârnit o dorință puternică de a ne întoarce oricând în Iași, căci ne-am simțit acasă. Oportunitatea de a participa la această olimpiadă mi-a oferit un bagaj considerabil de experiențe care, cu siguranță, reprezintă încă o treaptă urcată pe scara evoluției mele. Deși perioada care a trecut nu a fost atât de lungă, trăirile contrastante, oamenii întâlniți și locurile vizitate au dat valoare fiecărei secunde petrecute aici. Imaginea de ansamblu care îmi rămâne în minte după această experiență este definită prin frumusețe, entuziasm și clipe de neuitat.”(Elena Cristina Ojog)

    „Iașul s-a deschis în aceste zile ca mediul exemplar al spiritului de emulație. Toți l-am traversat energic într-un accelerat (și, totodată, limpede, așezat) timp al creșterii. Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane a fost un test al sensului, o probă a aperturii și apetitului spre cunoaștere și raționament. În acest context, emoțiile sunt și trebuie să fie constructive. Științele socio-umane așezate în contextual olimpiadei au fost o strategie a (re)cunoașterii umanității fiecăruia: tineri energici, inteligențe violente, de rigurozități molipsitoare, ambiții productive, irepetabile în identitate. Spiritul acestei competiții se transmite fiecăruia drept model al fecundității rațiunii, ca proiect al devenirii armonioase, ca eșantion al activității intelectuale responsabile.”(Ștefan Capmare)

    „Ca profesor coordonator, dar și însoțitor de lot, a însemnat o mare mândrie și responsabilitate să particip la această olimpiadă. Am pregătit elevii la disciplina Cultură civică și am trăit emoțiile și bucuria alături de ei, bucuria calificării la faza județeană, națională, bucuria marilor salturi calitative. Din punct de vedere organizatoric, Iașul a fost la înălțime. Fiind cazați într-o zonă centrală, am putut vizita marile obiective ale orașului. Structura subiectelor a fost bine aleasă; au fost interesante, dar și dificile; necesitau multă atenție fiind pe măsura unei etape naționale. Pe lângă clasamente și premii, competiția le aduce elevilor bucuria zidirii sufletești, dobândirea de experiențe frumoase și perfecționare în raport cu ceilalți. Olimpiada de științe socio-umane are marele merit de a cultiva sufletele tinerilor, îndemnându-i spre autoperfecționare.” (prof. Cerasela Dana Sticlaru)

    Inspectorul din Ministerul Educatiei Nationale pentru disciplinele socio-umane, prof. Eugen Stoica, a felicitat în cadrul festiv al comisiei centrale a olimpiadei colectivul profesoral din Bacău și inspectorul de specialitate, prof. dr. Maria Oana Droiman, pentru „munca de pregătire și selecție a participanților la faza națională.”
    Chiar dacă la disciplina Economie anul acesta Bacăul nu a avut reprezentant la faza națională, unde s-au calificat doar elevi din 20 de județe și 3 din București, „analiza post-concurs a arătat că nu dificultatea subiectelor este o cauza, ci lipsa de miză reală a acestei probe și calitatea pregătirii la clasă a acestei discipline complexe și foarte practice. Dar pentru că există încă elevi care își doresc mai mult de la viitorul lor, profesori dedicați și instituția olimpiadelor școlare ne vom pregăti să fim mai buni sau cel puțin la fel de buni în următoarele ediții ale Olimpiadei Naționale de Științe Socio-Umane.” (prof. Maria Irina Dromereschi, Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacău, membru în comisia centrală la disciplina economie)

    Pagina 1

      Noi reguli în piețe

      Țăranii care vând în pieţe vor fi obligaţi să afişeze o etichetă de produs mai detaliată decât cea de până acum. Astfel, pe lângă preţ, data recoltării produsului sau localitatea de origine, eticheta produsului va trebui să ofere detalii scrise clar, ușor lizibile „cu scopul de a oferi cumpărătorilor informațiile necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigențelor din punct de vedere al nevoilor și posibilităților lor financiare”. Până acum, fermierii aveau doar obligaţia să afişeze o etichetă simplă.

       

      „Noutatea este că, de acum, producătorii agricoli au obligația să afișeze vizibil la locul de vânzare a unei copii după atestatul de producător și una după fila din carnetul de comercializare vizată anual. Supravegherea afișării documentelor de către producătorii agricoli este în sarcina administratorului pieței.

      În cazul în care constată că fermierul nu respectă aceste reguli, administratorul pieței va trebui să informeze organele competente pentru verificarea activității de comercializare cu produse agricole”, a declarat Vasile Busuioc, directorul Administrației Piețelor Bacău. Nou este și faptul că, pe lângă persoanele fizice, vor fi considerate producători agricoli și PFA-urile, II-urile sau IF-urile. În plus, carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol va fi valabil 7 ani, față de 5 ani, cum era până acum.

      Amenzi descurajante

      Normativul vine și cu amenzi mai mari care pot fi date celor care nu respectă aceste reguli. Astfel, neafișarea de către producătorii agricoli a etichetei de produs este sancționată cum amenda de la 100 lei la 500 lei. În plus, pentru vânzarea produselor agricole proprii fără deținerea unui atestat de producător valabil, respectiv a unui carnet de comercializare, amenda este de la 15.000 lei la 22.500 lei.

      Sancțiuni mari sunt prevăzute și în cazul administratorilor piețelor. Astfel, amenzile pe care le pot primi aceștia pot fi de 10.000 lei până la 45.000 lei. Potrivit noii legi, sancțiuni riscă și primarul care va elibera atestate de producători sau carnete de comercializare a produselor din sectorul agricol, cu încălcarea dispozițiilor prezentei legi. În cazul lor, amenda este de la 15.000 lei la 30.000 lei.

      Nici țăranii nu mai sunt ce-au fost

      Deși de vreo trei ani s-a încercat o reglementare a comerțului în piețele agricole, haosul de pe tarabă este de nestăvilit. Până acum, într-o aparentă legalitate, oricine putea să vândă la piață, fără a fi deranjat de autorități. Și asta tocmai lejerității cu care sunt eliberate de către primării documentele necesare valorificării în piețe a produselor agricole. De altfel, nu de puține ori, fermierii adevărați au arătat acuzator spre tarabele unde ajung produse pretinse a fi ale producătorilor agricoli, dar care, în realitate, sunt aduse din import.

      Practic, aproape că nu există piață în care țăranii, pe lângă produsele obținute în propriile gospodării, să nu strecoare și marfă cumpărată de la angrosiști. Din păcate, nevoia de a supraviețui junglei din piețe i-a determinat pe unii fermieri să încerce să fenteze legislația și autoritățile. Un astfel de episod, devenit antologic, s-a petrecut recent în comuna Itești, unde, un fermier care solicitase obținerea unui atestat de producător, a încercat să slăbească vigilența specialiștilor Direcției Agricole, sădind salată…cumpărată de la angrosiști.

      Cum ne punem singuri etichete

      Când am auzit de furtul bicicletei olandeze din curtea Asociației Betania mi-a fost rușine! Mi-a fost rușine față de Andre Muit, un om pentru care am tot respectul. Un olandez implicat și dedicat cauzelor băcăuanilor aflați la nevoie. Sunt peste 20 de ani de când Betania a demonstrat caracter, compasiune, a fost și este sprijin pentru multe categorii defavorizate.

      Nu știu câți dintre voi cunoașteți că oamenii de la Betania lucrează individual și intensiv cu minorii diagnosticați cu autism, pregătindu-i pentru integrarea cu succes în școli și grădinițe. Tot Betania le oferă condiții excelente tinerilor revocați din centrele de plasament, facilitându-le integrarea în comunitate și asigurându-le pregătirea pentru un trai decent.

      Specialiștii de aici asigură protecție, consiliere și reintegrarea în comunitate a victimelor traficului de ființe umane și pregătesc tineri cu dizabilități pentru integrarea pe piața muncii. Un alt serviciu pentru care am toată admirația este legat de recuperarea persoanelor cu afecțiuni ortopedice și posttraumatice ale aparatului locomotor, pacienți cu afecțiuni reumatice și neorologice, prin servicii de hidrokinetoterapie, de logopedie și de consiliere psihologică.

      Trebuie să amintesc și de sprijinul acordat familiilor sărace, persoanelor fără adăpost, persoanelor aflate în detenție etc. Pe lângă toate acestea, Betania asigură multe alte servicii semenilor noștri. Se pare că nu toată lumea conștientizează ajutorul oferit de Betania, iar cel mai bun exemplu este furtul bicicletei ornamentale. Hoțul și-a demonstrat adevărata intenție de cum a pășit în curtea organizației.

      Am vizionat imaginile surprinse de camerele de supraveghere și ceea ce am văzut mi-a lăsat un gust amar. Furtul a devenit viral în scurt timp pe rețelele de socializare, iar ceea ce am reținut este eticheta de hoți pe care astfel de români ne-o pun în relația cu străinii.

      „Satul Seniorilor – Milly”, locul bunicilor fericiți!

        Mamaia Georgeta a fost printre primii locatari ai centrului rezidențial pentru persoane vârstnice „Satul Seniorilor – Milly” din Buhuși, un proiect al Fundației de Sprijin Comunitar din Bacău. Nepoata acesteia, Ana Maria, ne povestește cât de greu a găsit un loc potrivit nevoilor acesteia și în care să nu se simtă abandonată și uitată. „Timp de 3 luni am căutat în tot județul Bacău o soluție decentă potrivită dorințelor noastre! Mamaia mea suferea de hemiplegie dreaptă (paralizie pe partea dreaptă) și nu își putea folosi nici mâna și nici piciorul drept. Din cauza asta am adus-o la Bacău, la bloc, de la țară, din gospodaria unde ea era «stăpâna»”.

        După nenumărate probleme de sănătate, ultima fiind un A.V.C. soldat cu paralizie, mamaia Georgeta s-a lăsat convinsă de rude să renunțe la viața ei printre lucrurile făcute și muncite de ea și să accepte ideea mutării într-un cămin de bătrâni. „Ideea de a apela la un centru de asistență pentru bătrâni ne îngrozea, dar, mai mult, o îngrozea pe mamaia. O paraliza ideea că va fi abandonată printre străini, într-o cameră cu oameni neputincioși, murdari, cu miros de urină. O paraliza gândul că va fi abandonată de familia pe care o iubește”.

        Iată însă că, ajunși cu toții în vizită la „Satul Seniorilor – Milly” au descoperit un loc surprinzător, mult peste așteptările lor. O curte mare, cu mai multe case, cu flori și copaci „exact așa cum îmi imaginam că ar fi casa mea de vis dacă aș avea bani.” Au fost întâmpinați de coordonatorul centrului, care cu mulă căldură și amabilitate le-a prezentat centrul, camerele și facilitățile acestora. „Doamna Lenuța mi-a facut turul complexului mai ceva ca la o pensiune, mi-a arătat cabinetul medical, camera de zi cu locul de servit masa, bucătăria, camerele cu 2 sau 3 paturi, băile… Totul era de vis!”. În una dintre camere, îngrijitoarele se ocupau de două bunici, îmbrăcate cochet, care așteptau cu nerăbdare toaleta de dimineață. „Aveau de pieptanat și de toaletat două bunici, la fel ca mamaia mea, le mângâiau, le împleteau părul și făceau glume. Uneia dintre bunici i se prezenta meniul zilei, iar, la desert, prăjitura de post cu vișine a stârnit discuții. «A fost mai bună tarta cu mere», spune vecina de cameră!”

        Mamaia Georgeta a acceptat să rămână și în foarte scurt timp a început să se simtă tot mai bine în noua casă. După trei săptămâni de recuperare medicală sub supravegherea kinetoterapeutului centrului, beneficiind de condițiile și dotările excelente, de aerul curat, priveliștea rustică și hrana atent și adecvat preparată în bucătăria centrului, mamaia a reînceput să stea în picioare și să se deplaseze singură. I-a revenit culoarea în obraji și zâmbetul pe buze! Orice temere că va fi uitată și abandonată i-a dispărut!

        Familia venea în vizită ori de câte ori putea și dorea. „Aveam impresia că parcă venim acasă, la țară, la mamaia. Am nimerit în mijlocul unor zile de sărbătoare, cu mulți vizitatori în curte, cu cântece, activități cu voluntari, activități în gradină sau la animale. Și mai ales cu bătrânii, înconjurați de nepoții aflați în vizită, pe ale căror chipuri se citea liniștea, mulțumirea, bucuria. Atâtea momente și amintiri frumoase pe care le-am trăit acolo, împreună cu mamaia și oamenii de la centru, nu am să le uit vreodată. Acolo am descoperit o nouă familie, deschisă tuturor bătrânilor care nu vor să mai fie singuri – Familia Milly!”

        Ana Maria este conștientă că acasă ar fi fost imposibil să aibă grijă de mamaia, așa cum a fost îngrijită la „Satul Seniorilor – Milly”. „Sub nici o formă nu a acceptat să facă reabilitare fizică și motorie acasă, nici să nu audă de kinetoterapeut! Acasă nu am fi putut să-i asigurăm alimentația optimă, cu meniu zilnic foarte variat. Acasă nu am fi putut avea personal medical în permanență la fel cum nici îngrijire de specialitate.”

        Chiar dacă eram la distanță, mamaia Georgeta a fost și va rămâne pentru familie MAMAIA! A ști că este bine îngrijită, ferită de pericolele bătrâneții trăită în singurătate, că are în jur colegi de generație cu care își petrece timpul, i-a ajutat pe membrii familiei să accepte distanța și faptul că nu o au zilnic lângă ei.

        „Mulțumesc întregii familii Milly! Într-adevăr bunicii noștri au nevoie de voi și noi cei tineri, avem și mai multă nevoie de voi ca să ne ajutați să avem grijă mai bine de bunicii noștri !!!”

        „Satul Seniorilor – Milly” este un complex situat în mijlocul unui peisaj idilic, care oferă servicii rezidențiale și de îngrijire excelente, pentru bătrânii care au nevoie de un loc liniștit în care să se retragă!
        Pentru informații despre costuri și pachetele de servicii ne puteți contacta la 0334 566 413, 0738 867 480, sau e-mail: satulseniorilor@fsc.ro.

        Slănic Moldova: Primii plătitori de taxe și impozite primesc și un pom fructifer

          primarul Gheorghe Baciu

          Primarul orașului – stațiune Slănic Moldova, Gheorghe Baciu a propus zilele trecute consilierilor locali un proiect de hotărâre cu o inițiativă care a fost adoptată în unanimitate. Este vorba de a da, pentru a fi plantat, câte un pom fructifer, primilor 100 de cetățeni ai acestui oraș ce au achitat până la 1 aprilie impozitele și taxele locale pentru anul în curs.

          Prin acest proiect primarul slănicean Gheorghe Baciu răsplătește pe cei care au considerat că este cel mai bine să plătești taxele și impozitele locale în primele luni ale anului.

          “Aceasta este o acțiune ce se practică și în alte localități. Ne-am gândit ca dintr-o sumă modică, de 1.500 lei, să achiziționăm pomi fructiferi (cireși, peri și meri), pentru primii 100 de slăniceni ce și-au achitat toate taxele și impozitele locale”, a declarat Gheorghe Baciu, primarul orașului Slănic Moldova, cu dorința ca acest exemplu să fie urmat și de alte orașe și comune băcăuane.

          Război construcțiilor părăginite

          În speranța că această localitate să fie vizitată de cât mai mulți turiști edilul – șef de aici împreună cu echipa Primăriei orașului “au declanșat un război” construcțiilor părăginite și caselor neîntreținute din stațiune.

          Astfel, a fost întocmită o inventariere a acestor clădiri (fiind peste 10 în această situație) și dacă proprietarii nu vor schimba aspectul imobilelor în cauză până la 30 mai, ei sunt pasibili de o penalizare cu sută la sută a impozitului pe care îl au de plătit. Primarul orașului – stațiune Slănic Moldova, Gheorghe Baciu a declarat că “sunt clădiri care dau o stare de nesiguranță, una din acestea fiind cea a unui hotel din preajma pârtiei de schi, care nu are gard de împrejmuire și trecând prin zonă vezi cum cad cărămizi și țiglă spartă”.

          O veste bună ce a adus-o Gheorghe Baciu la recenta ședință a Consiliului Local este că “un grup de investitori și-au arătat intenția de a amenaja o stână turistică și un Parc – Aventura în zona Campingului, la aproape un kilometru depărtare de zona Cascadei”. În acest sens a fost aprobat un proiect de hotărâre.

          Acuzaţii de înşelăciune cu miez de nucă

            Un tânăr de 26 de ani, din Moineşti, a fost trimis în judecată pentru că ar fi vândut peste 1.000 kg miez de nucă, fără acordul proprietarului, cauzându-i acestuia un prejudiciu de 20.000 lei, conform rechizitoriului. Prima instanţă consideră, însă, că nu există suficiente probe.

            Potrivit procurorilor, în decembrie 2015, persoana vătămată a fost contactată telefonic de către A.A.I. pe care îl cunoştea de mai mult timp şi cu care mai încheiase tranzacţii comerciale.

            „Acesta l-a întrebat dacă are la vânzare miez de nucă, spunându-i că este interesat. Deoarece T.S. deţinea în incinta serei sale circa 2 tone miez de nucă, în urma unei înţelegeri verbale cu A.A.I., a încărcat împreună cu fiul său T.S. şi nepotul T.V., în maşina personală, cantitatea de 1.100 kg. miez de nucă, pe care a transportat-o la Bucureşti, unde împreună cu A.A.I. au vândut-o unui cetăţean turc, iar A.A.I. i-a dat 2 lei pe kg de miez vândut”, se menţionează în rechizitoriu. Câteva zile mai târziu, fără să aibă acordul lui T.S., A.A.I. ar fi fost cu o maşină la seră şi ar fi încărcat miezul de nucă rămas pe care l-ar fi vândut ulterior.

            „Persoana vătămată declară că l-a contactat telefonic pe inculpat, căruia i-a cerut banii pentru miezul de nucă luat de la seră, acesta comunicându-i că a vândut produsul, dar a pierdut banii la jocuri de noroc, promiţând recuperarea prejudiciului după ce va munci o perioadă în străinătate”, arată anchetatorii. T.S. a depus reclamaţie la poliţie pentru recuperarea prejudiciului de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea miezului de nucă vândut de către inculpat.

            Dosarul a ajuns pe rolul Judecătoriei Moineşti, însă judecătorul a apreciat că, din probele administrate, nu reiese cu certitudine că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată. Acuzaţiile ar fi susţinute doar de plângerea persoanei vătămate şi declaraţiile fiului şi nepotului acesteia. Mai mult decât atât, motivează instanţa, inculpatul nu a fost audiat în faza de urmărire penală, fiind plecat de mult timp în străinătate. Prin urmare, instanţa a dispus achitarea inculpatului, dar decizia poate fi atacată cu apel.

            Viitorul comerțului

            Răzvan Bibire

            În New York, pe Broadway, cale de nouă cvartale între străzile 57 și 48, mai există un singur magazin în funcțiune. Sunt teatre, fast-fooduri, bănci, restaurante, dar, după cum scrie New York Post, restul spațiilor comerciale sunt închise și cu afișe „DE ÎNCHIRIAT” în vitrine.

            Publicația spune că această problema este întâlnită și în restul Manhattanului și, deși dezvoltatorii imobiliari, proprietarii de case și companiile de vânzare cu amănuntul spun că nu există motive de îngrijorare, vânzările de cărămizi și mortar scad atât de rapid și pe o scară atât de largă, „încât vor fi necesare schimbări mari în modul în care ne planificăm noile clădiri și orașele”.

            Situație nu este roză nici pentru brandurile internaționale, New York Times anunțând luna trecută că H&M s-a trezit cu mărfuri nevândute în valoare de 4,3 miliarde de dolari. Care este explicația? Ne spune Robert Miller de la NY Post:”Cumpărarea de acasă sau de pe un smartphone este mult mai ușoară decât cumpărarea dintr-un magazin. Ușurința de a cumpăra pulovere și becuri on-line stârnește entuziasmul clienților care știu că într-un magazin, funcționarii au nevoie de 15 minute pentru a verifică un cec de 25 de dolari.”

            În vreme ce Amazon și alte magazine online controlează 9,1 la sută din totalul vânzărilor cu amănuntul din SUA, dezvoltatorii imobiliari continuă să amenajeze milioane de metri pătrați de spații comerciale. „Puțini comercianți cu amănuntul își pot permite să plătească o chirie mai mare de 250 de dolari pe metru pătrat pe an – dar proprietarii continuă să ceară 400 de dolari pe metru pătrat sau chiar 2.000 de dolari în zonele «prime», cum ar fi Fifth Avenue și Times Square”, mai scrie publicația citată. Într-o încercare disperată de a controla situația, primarul New York-ului a anunțat că va amenda proprietarii de spații care nu sunt utilizate.

            Cu toate acestea, se întreabă NY Post, cum să pedepsești, de exemplu, proprietarul unui mic spațiu comercial de la intersecția Third Avenue cu East 76th Street care, deși a scăzut prețul de la 420,000 la 360.000 de dolari pe an, tot nu a găsit client? În principiu, problemele comerțului american au trei cauze principale: creșterea vânzărilor online, schimbarea gusturilor cumpărătorilor și preluarea spațiilor comerciale de către fonduri de investiții care cocoșează comercianții cu chirii împovărătoare.

            Dar nici reglementările de urbanism nu trebuie uitate, publicația notând că una dintre căile de rezolvare a problemei ar fi renunțarea la condițiile impuse de oraș ca, în unele zone, clădirile nou-construite să aibă o anumită proporție de spații comerciale deși spațiile existente sunt deja excedentare și nu mai există cerere.

            În încheiere, să ne uităm la noi. Deși nu suntem la același nivel cu SUA, comerțul nostru cu amănuntul se îndreaptă în aceeași direcție. Momentan, dezvoltarea masivă a vânzărilor online este blocată de tarifele curierilor. Când plătești 20 de lei transportul și, eventual, încă 20 de lei returnarea produsului, parcă nu ai cumpără online niște teniși de 50 de lei.

            Totuși, să nu uităm că din numeroasele magazine de electronice care umpluseră orașul nu au mai rămas decât 2-3 iar locul magazinelor de haine a fost luat de second-handuri. Aceasta din urma fiind o tendință care are, deja, alt factor declanșator.

            O pictoriță băcăuancă a expus la Londra

            Recunoscută pentru posibilitățile nelimitate, capitala Marii Britanii atrage din ce în ce mai mulți români, mulți dintre ei reușind în foarte multe domenii. Între poveștile de succes o regăsim și pe cea a Oanei Toader, fostă Adiaconiței, originară din Comănești și absolventă a Colegiului Național de Artă „George Apostu” Bacău, promoția 2001.

            De curând Oana a reușit să organizeze o expoziție într-o sală de evenimente din centrul Londrei, acolo unde a expus 12 tablouri. Expoziția cu tema „Culture” a cuprins lucrări care au reprezentat cultura românească, în tablouri regăsindu-se dansul urșilor de la Comănești, portul și dansul țigănesc, picturi care prezintă portul național și un tablou intitulat „Maternity” în care este înfățișată o țărancă româncă alăptând. La încheierea expoziției trei tablouri au fost donate unei organizații care luptă împotriva fenomenului bulling.

            Oana Toader este studentă în anul I la University of East London, secția Fine Art, însă nu totul a fost pe roze. După ce a terminat liceul în Bacău a plecat în Anglia unde a lucrat ca ospătar în cafenele. Tot acolo l-a cunoscut pe cel care i-a devenit soț, iar de trei ani este mama unui băiețel. Cât a stat în concediul postnatal și-a redescoperit pasiunea pentru pictură și s-a înscris la studiile universitare. Acum pictează și la comandă și aproape pe orice. „În anul I de facultate m-am axat mai mult pe lucrări care prezintă cultura românească. Îmi place foarte mult să le arăt cum e portul național la noi prin lucrările mele dar și prin vestimentația mea.

            Îmbrac destul de des ia și mulți mă întreabă ce reprezintă”, ne-a povestit Oana Toader venită pentru o scurtă vizită în țară. Despre prima ei expoziție la Londra, pictorița s-a arătat încântată de numărul mare de vizitatori dar mai ales de faptul că au fost foarte mulți tineri, o parte dintre ei studenți români. Oana Toader ne-a împărtășit și din planurile sale, urmând ca în septembrie să organizeze o nouă expoziție cu tema „Cultura Românească”, o expoziție cu vânzare ce va avea cel puțin 20 de lucrări.
            Florin Ștefănescu

            „Când termin facultatea vreau să mă întorc împreună cu familia acasă în România. Întenționez să-mi deschid un atelier de pictură. Sper ca statul român să nu-mi bage bețe în roate și să mă facă să fug cu «coada între picioare» înapoi, în străinătate.”
            Oana Toader

            Sofia Vicoveanca a adus bucurie în sufletele băcăuanilor

              „Hristos a înviat! Adevărat ca înviat!” Cu această urare creştină, care celebrează Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, şi-a început recitalul marea Doamnă a cântecului românesc, Sofia Vicoveanca, în aplauzele celor peste 1500 de băcăuani, care au răspuns invitaţiei Ansamblului Folcloric Profesionist „Busuiocul”, la spectacolul „Veniţi de luaţi lumină!”

              „Sunt bucuroasă că mă aflu astăzi, aici, în mijlocul dumneavoastră, cum am fost de fiecare dată când am avut ocazia să cânt pentru băcăuani. Vă voi cânta cu bucurie şi cu veselie cântecele noastre populare, care ne-au însoţit, ne-au bucurat şi ne-au îndulcit sufletele şi viaţa.

              Am răspuns cu drag, mai ales că astăzi este a treia zi de Paşti, iar noi trebuie să ne bucurăm de jertfa şi Învierea Domnului. Să fiţi fericiţi şi, haideţi să cântăm împreună”, a spus Sofia Vicoveanca, care a fost răsplătită cu flori, multe flori şi aplauze. Şi a cântat. A cântat dumnezeieşte, cu vocea ei inconfundabilă, din nepreţuita ei colecţie de cântece moldoveneşti, o parte dintre ele în primă audiţie.
              Spectacolul a avut o desfăşurare inedită, cu toate momentele din tragica moarte a Mântuitorului şi până la Înviere, cu aducerea Crucii, aprinderea Luminii Învierii şi dăruirea ei tuturor, ca semn al renaşterii şi speranţei într-o lume mai bună, o lume a iubirii, aşa cum ne-a îndemnat Îisus Hristos.

              Timp de două ore, au evoluat pe scenă solişti din Bacău, Olt, Chişinău, Botoşani, dansatorii de la „Busuiocul”, cu suite din toate regiunile ţării, ca semn şi însemn al sărbătoririi Centenarului Marii Uniri.

              Regia artistică şi coregrafia: Petre Vlase, directorul Ansamblului „Busuiocul”.

              Un bărbat a încercat să-și scoată fiul din țara cu o declarație notarială falsă

                Poliţiştii din cadrul Punctului de Frontieră Aeroport Bacău au depistat un bărbat care a prezentat la controlul de frontieră o declaraţie notarială falsă pentru fiul său minor.

                În data de 7 aprilie, în jurul orei 22.30, la Aeroportul Internaţional „George Enescu’’ Bacău, s-a prezentat la controlul de frontieră, pe sensul de ieşire din ţară, în direcţia Dublin (Irlanda), cetăţeanul român B.D. , în vârstă de 51 de ani. Acesta călătorea împreună cu fiul său minor, în vârstă de 10 ani.

                La controlul specific, bărbatul a prezentat pentru fiul său o declarație notariala din partea mamei. Cu ocazia verificărilor, poliţiştii de frontieră au constatat că declaraţia notarială nu îndeplineşte condițiile de formă şi fond, aceasta fiind falsă.

                Tatăl minorului a declarat că a procurat declarația de la o cunoștință, deoarece mama minorului era în Irlanda, la muncă și nu a avut posibilitatea de a trimite procura în timp util pentru a putea călători cu fiul său în străinătate.

                Polițiștii de frontieră au întocmit actele premergătoare începerii urmăririi penale pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals.

                Accident pe strada I.L. Caragiale

                  FOTO: ‎Robert Căsăneanu‎

                  În această după-amiază, trei persoane au ajuns la spital în urma unui accident, care s-a produs pe strada I.L. Caragiale, din municipiul Bacău.

                  După primele cercetări ale poliţiştilor rutieri la faţa locului, o şoferiţă de 33 de ani, din localitate, la ieşirea din parcarea unui magazin din apropierea Insulei de Agrement ar fi efectuat viraj la stânga, deşi acolo este obligatoriu la dreapta, fără să se asigure şi fără să acorde prioritate unui autoturism condus regulamentar de un tânăr de 21 de ani, din Hemeiuş.

                  FOTO: Bogdan Apreutesei‎

                  În urma impactului, cei doi conducători auto şi un pasager de 19 ani, aflat în maşina care circula regulamentar, au fost răniţi.

                  Poliţiştii i-au testat cu etilotestul pe şoferii implicaţi în eveniment, rezultatele fiind negative, şi au început o anchetă pentru vătămare corporală din culpă.

                  Odobeşti: Copil lovit de un cal

                    Un băieţel, în vârstă de 6 ani, din satul Ciutureşti, comuna Odobeşti, a ajuns, luni seară, la Spitalul Judeţean Bacău – Compartimentul Primiri Urgenţe Pediatrie, cu o rană severă la cap, după ce ar fi fost lovit de un cal.

                    Medicii de aici i-au acordat primele îngrijiri şi au decis să fie transferat la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi.

                    Se pare că minorul ar fi ieşit din curte în fugă în drumul comunal, unde un localnic se deplasa călare pe un cal şi nu a mai putut să-l evite.

                    După ce ar fi fost lovit de cabalină, băiatul ar fi căzut pe drum şi imediat s-a solicitat intervenţia unui echipaj de ambulanţă, pentru a fi dus la unitatea medicală.

                    De vineri şi până marţi dimineaţă, la Spitalul Judeţean Bacău s-au prezentat pentru 800 de pacienţi, dintre care 13 victime ale unor agresiuni, dar au fost şi câteva persoane rănite în accidente de circulaţie.

                    Peste 20 de hectare de vegetaţie uscată au ars în mai multe localităţi

                    Pompierii au intervenit pentru stingerea incendiilor/Foto: ISU Bacău

                    În ultimele zile, pompierii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău au intervenit la mai multe incendii de vegetaţie uscată, izbucnite în diferite localităţi din judeţ.

                    Militarii de la Detaşamentul Bacău s-au luptat cu flăcările în comuna Odobeşti, la Tisa Silvestri, unde au ars 4,5 hectare de vegetaţie şi 5.000 de mp de litieră, dar şi în satul Băluşa, unde un hectar de vegetaţie şi mărăciniş a fost cuprins de flăcări.

                    În timp ce se întorceau de la o intervenţie, pompierii au observat un incendiu de vegetaţie şi în comuna Secuieni, unde, în final, 5 hectare de vegetaţie uscată şi mărăciniş au ars, dar tot ei au intervenit şi în Holt, comuna Letea Veche, unde 2 hectare de vegetaţie s-au făcut scrum, pe strada Chimiei, în municipiul Bacău, unde au ars 3.500 mp, dar şi la Bereşti Bistriţa, unde suprafaţa afectată de foc a fost de un hectar.

                    Salvatorii de la Podu Turcului s-au deplasat, în seara primei zile de Paşte, în comuna Glăvăneşti, unde 5 hectare de vegetaţie au fost mistuite de flăcări, iar cei din Moineşti au intervenit la Poduri, unde s-au aprins 2.000 mp. Trei hectare şi jumătate de vegetaţie uscată, litieră şi doborâturi au ars, luni seară, şi pe Dealul Perchiului, din municipiul Oneşti.

                    Aici, pompierii au intervenit cu o autospecială de stingere şi au reuşit să încheie misiunea după trei ore şi jumătate. Toate aceste incendii au avut drept cauză probabilă focul deschis în spaţii deschise.

                    Tânăr de 29 de ani, reţinut de poliţişti pentru furt calificat şi tâlhărie calificată

                      La data de 08 aprilie a.c., polițiștii băcăuani au reținut un tânăr de 29 de ani, din localitate, bănuit de comiterea unor infracțiuni de tâlhărie calificată şi furt calificat.

                      Din cercetări a rezultat că, în perioada ianuarie- aprilie a.c.,tânărul ar fi deposedat prin violenţă patru persoane din Bacău, de genţi cu bunuri, bani şi documente. De asemenea, acesta ar fi sustras bani şi bunuri din locuinţa unui cetăţean din Bacău.

                      Polițiștii au reușit depistarea, reținerea tânărului pentru o perioadă de 24 de ore şi prezentarea acestuia Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău care a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile.

                      Din practica judiciară a rezultat ca cele mai multe tâlhării sunt comise în locuri publice sau în spaţiile comune ale imobilelor.

                      Pentru a nu deveni victimă a unei tâlhării, poliţiştii vă recomandă:

                      Evitaţi deplasările pe trasee aflate in zone mai puţin circulate: câmpuri, parcuri, şantiere;
                      Dacă din diverse motive trebuie să circulaţi după lăsarea întunericului, ocoliţi locurile neiluminate ori in care se află unităţi cu program prelungit sau non-stop, unde se comercializează băuturi alcoolice (restaurante, discoteci);
                      Când observaţi că sunteţi urmăriţi de un individ sau de mai mulţi, deplasaţi-vă prin zone intens circulate, chiar dacă acest lucru presupune schimbarea traseului[ Solicitaţi ajutorul primului poliţist întâlnit în calea dumneavoastră;
                      Nu vă afişaţi ostentativ cu obiecte de valoare (lănţişoare, brăţări, telefoane);
                      Nu vă lăsaţi atraşi în locuri dosnice de către indivizi care oferă spre vânzare diverse produse (de obicei mai ieftine);
                      Nu vă lăudaţi persoanelor necunoscute cu bani sau valori pe care le aveţi asupra dumneavoastră sau acasă.

                      Cum va fi vremea în următoarele două săptămâni

                        Meteorologii anunţă că următoarele zile vor fi deosebit de calde, cu temperaturi care ajung şi la 26 de grade Celsius, iar vremea se va menţine aşa toată săptămâna. Luni noapte vor apărea şi ploile, în partea de vest, nord şi centrul României, dar vor fi trecătoare.

                        În Moldova, până în data de 13 aprilie, media valorilor termice diurne va fi de 20 – 22 de grade, caracterizând o vreme caldă pentru această perioadă. După această dată se anticipează o scădere treptată, astfel că media regională a maximelor termice va ajunge la 14 – 15 grade în jurul datei de 19 aprilie, iar ulterior, la sfârşitul intervalului se va încălzi uşor, la valori de 17 – 18 grade. Media temperaturilor minime va fi în jur de 6 grade în primele două dimineţi, apoi în perioada 11 – 14 aprilie, media acestora va urca la 8 – 9 grade. După acest interval, nopţile vor fi mai răcoroase, cu minime termice, ce pot scădea sub 4 – 6 grade. În prima săptămână de prognoză va predomina o vreme frumoasă, iar ploi pe arii restrânse se vor semnala în jurul datei de 13 aprilie. În a doua săptămână de prognoză, dar mai ales în perioada 16 – 18 aprilie, probabilitatea pentru ploi va fi ridicată.

                        La munte, vremea va fi caldă în intervalul 9 – 12 aprilie, când media regională a temperaturilor maxime se va situa între 12 şi 14 grade, iar a celor minime între 2 şi 4 grade. După acest interval valorile termice vor fi în scădere treptată până în 19 aprilie, astfel încât mediile maximelor vor coborî de la 14 grade până spre 6 grade, iar minimele de la 4 – 5 grade spre valori de la -2 la zero grade. Ulterior, vor marca o creştere uşoară, astfel că spre finalul intervalului valorile diurne vor înregistra în medie 8 grade, iar cele nocturne în jurul a zero grade. Până în data de 13 aprilie precipitaţiile se vor semnala doar sporadic, pe spaţii restrânse şi vor fi în general slabe cantitativ. În intervalul 13 – 22 aprilie acestea se vor manifesta cu o frecvenţă mai mare şi, foarte probabil, ca în intervale scurte să fie şi mai însemnate cantitativ.

                        Fără incidente majore de Sărbători

                          Datorită mobilizării din aceste zile, la nivel judeţului Bacău nu s-au înregistrat incidente grave în timpul evenimentelor publice de amploare care au avut loc sâmbătă şi duminică.

                          Poliţiştii băcăuani au fost la datorie pe toată perioada minivacanţei de Paşte pentru ca cetăţenii să petreacă în linişte şi siguranţă sărbătoarea Învierii Domnului.

                          Efectivele Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău au acordat o atenție deosebită zonelor aglomerate, stațiunilor turistice și lăcașurilor de cult, în cele mai multe dintre acestea având loc manifestări religioase de amploare.

                          Astfel, peste 200 de polițiști de la ordine publică, de la structurile de poliţie rutieră, dar şi de la transporturi, arme, economic, investigaţii criminale și de la alte structuri s-au aflat zilnic în stradă, suplimentar față de dispozitivul curent.

                          Echipajele de poliție au intervenit în aceste zile pentru soluționarea a aproximativ 290 de incidente sesizate, din care 263 prin sistemul național unic de urgență 112.

                          În perioada 06 aprilie a.c.- 09 aprilie a.c., pentru abaterile de la normele legale, poliţiştii din județul Bacău au aplicat 773 de sancţiuni contravenţionale, în valoare de 327.295 de lei.

                          Poliţiştii au aplicat 163 de sancţiuni contravenţionale, pentru nerespectarea normelor prevăzute de Legea 61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

                          Pentru neregulile constatate în trafic, poliţiştii au aplicat 703 sancţiuni contravenţionale, 248 fiind pentru depăşirea limitelor legale de viteză şi au constatat 8 infracţiuni la regimul rutier.

                          Totodată, poliţiştii au retras 9 certificate de înmatriculare şi au reţinut 76 de permise de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, 4 pentru conducere sub influenţa băuturilor alcoolice şi 37 pentru conducere cu viteză excesivă, restul fiind pentru alte abateri.

                          Delegat de tineret la Consiliul Europei

                          Teodora Balas, la ședința Comitetului pentru Afaceri Curente (Current Affairs Committee)

                          Este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Ferdinand I”. A reprezentat România la un congres al Consiliului Europei, alături de alți tineri din 42 de țări diferite. A fost delegatul de tineret al României, ales de către o comisie organizată la nivel european, în urma unui concurs de aplicații. Teodora Balaș. La Strasbourg. Singura din Bacău, singura din țară. Cum a fost acolo? Ne povestește chiar ea. (Roxana Neagu)

                          „La începutul acestei luni am încheiat prima parte a aventurii formative din Franța. Am constatat cu amuzament că toate întrebările pe care le-am primit de la cunoscuți au gravitat în jurul aceleiași curiozități: «Cum a fost acolo?». Dar nimeni nu m-a întrebat până acum «De ce ai fost acolo?». De aceea, aș vrea să încep povestea cu motivele pentru care am aplicat pentru a deveni delegatul de tineret al României la Congresul Autorităților Locale și Regionale din cadrul Consiliului Europei. În ultimii 4 ani, fiind implicată activ în viața comunității și, mai ales, având ca obiectiv crearea oportunităților pentru dezvoltarea tinerilor, am participat la diverse acțiuni în acest sens, fie ca voluntar sau coordonator, fie ca inițiator al diferitelor proiecte. Dar, întotdeauna, am simțit că pot face mai mult. Tocmai de aceea, considerând că am acumulat experiența necesară, mi-am promis că nu voi rata nicio oportunitate, fie ea internațională, prin care aș putea să învăț lucruri pe care, mai apoi, să le aduc acasă, la nivel local, unde să contribui la dezvoltarea sectorului de tineret. Nu a fost pentru mine prima experiență internațională. Am mai făcut parte, anul trecut, din juriul Europei și Asiei Centrale în programul de finanțare «With and For Girls Award», la Londra, în noiembrie 2017, dar a fost altceva.

                          Alături de reprezentanții Ucrainei și Norvegiei, pregătind discursul comun

                          «Fie ce-o fi»

                          Am aflat la finalul anului trecut de posibilitatea tinerilor de a participa la Congres în calitate de reprezentanți de tineret, dar nu mă așteptam să devin unul dintre ei, având în vedere numărul mare de aplicanți, dintre aceștia fiind ales unul singur din fiecare țară europeană. Am completat formularul de înscriere online cu o zi înainte de deadline și am trimis un scurt filmuleț cu o propunere privind implicarea tinerilor în dialogul cu factorii de decizie. Nu m-am gândit foarte mult la eventualul rezultat, și oricât de mult mi-aș fi dorit să devin delegat de tineret, am îmbrățișat tehnica de calmare interioară «fie ce-o fi». În luna februarie a acestui an, am primit e-mailul prin care eram informată că în urma concursului de aplicații am fost desemnată delegat de tineret al României și, de asemenea, că sunt invitată oficial să particip, la finele lunii martie, la a 34-a și a 35-a sesiune a Congresului Autorităților Locale și Regionale.

                          Echipa delegaților de tineret

                          Vocea a 200.000 de regiuni

                          Dar înainte de a povesti cum a fost la Strasbourg, vreau să dezvolt puțin contextul și să lămuresc câteva posibile neclarități, pe care și eu le-am avut înainte de a lua contact cu acest organism internațional. Consiliul Europei este o organizație interguvernamentală și regională care reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene, precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene, având 47 de state membre, iar obiectivele sale principale sunt protejarea drepturilor omului și a democrației. Una dintre instituțiile acestuia este Congresul Autorităților Locale și Regionale, ce reprezintă vocea celor 200.000 de regiuni și municipalități, asigurând un forum în cadrul căruia reprezentanții aleși pot să discute despre probleme comune, să prezinte experiențe și să elaboreze politici. Întrebările naturale care vin din explicațiile anterioare sunt: cum li se poate face loc tinerilor în acest mecanism serios și complex, care e modul în care poți integra blugii în lumea costumelor și, mai ales, cum se pot obișnui politicienii cu imaginea mai tinerilor colegi pe holurile impunătorului Palais de l’Europe? Cu surprindere, dar și cu multă bucurie, am constatat ușurința cu care toate acestea au fost îndeplinite. Am fost primiți cu multă căldură și apreciere, unii delegați și președinți ai comisiilor au salutat în discursurile lor participarea noastră, mulțumindu-ne chiar pentru interesul acordat lucrărilor congresului. Nimic nu a fost stângaci și am simțit că într-adevăr implicarea tinerilor în sesiunile congresului nu este doar un proiect sau o inițiativă trecătoare, ci deja o obișnuință pentru toți membrii cu drept de vot, delegații de tineret fiind parte integrantă a evenimentului.

                          Abordări diferite, training-uri și alte activități

                          Pentru 2 zile, Palatul Europei a devenit noul nostru sediu, participând la toate ședințele desfășurate, având acces la materialele dezbaterilor și posibilitatea de a interveni în cadrul acestora, lucru pe care nu am ezitat să îl facem. Câteva dintre subiectele abordate? «Referendumul regional-mecanism pentru democrație: provocări și riscuri», «Observarea alegerilor municipale în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei», «Democrația Locală în Liechtenstein, Andorra și San Marino», «Rapoarte informaționale privind alegerile din Georgia», «Promovarea drepturilor omului la nivel local și regional» și, nu în ultimul rând, «Situația refugiaților minori neînsoțiți», dezbatere în cadrul căreia echipa delegaților de tineret a avut posibilitatea de a exprima un punct de vedere comun. Împreună cu 3 colegi, din Ucraina, Norvegia și Portugalia, am luat parte la elaborarea acestei rezoluții a tinerilor, care mai apoi a fost citită în sesiunea plenară. Pe lângă activitățile propriu-zise ale congresului, am avut parte și de training-uri și activități de intercunoaștere la Centrul European de Tineret. Deși timpul a fost limitat, întrucât fiecare seară a fost dedicată pregătirilor pentru sesiunile de a doua zi, componenta informală și distracția nu au lipsit, iar echipa s-a închegat foarte frumos. Pentru mine, partea cea mai importantă a fost networking-ul și schimbul de idei. Am întâlnit tineri motivați de aceleași idealuri și care, la fel ca mine, sunt implicați în comunitatea lor. E fantastic să vezi în aceeași încăpere 42 de naționalități, 42 de tineri cu vârstele cuprinse între 17 și 29 de ani, dar cu o dorință comună, de a aduce schimbarea și de a colabora pentru a împlini acest obiectiv. În momentele de pauză, am avut ocazia de a discuta despre situația politică și socială din țările noastre, despre diferențele și asemănările existente (o modalitate excelentă de a învăța puțină istorie), de a afla aspecte și detalii interne pe care buletinele de știri internaționale nu le acoperă întotdeauna. În plus, călătoria aceasta a întărit pentru mine concluzia la care ajunsesem deja în urma altor experiențe multiculturale, aceea ca toți suntem la fel, indiferent de limba maternă pe care o vorbim.

                          Adunarea plenară

                          Drumul continuă

                          În următoarele luni, pentru că mandatul de delegat de tineret este de un an, toți vom desfășura câte un proiect sau vom derula programe de tineret la nivel local, urmând să prezentăm concluziile acestora în cadrul sesiunii din noiembrie, când ne vom reîntâlni la Strasbourg. Personal, deja am avut în ultimele zile câteva întâlniri cu potențiali parteneri și în curând voi avea conturată inițiativa pe care o voi implementa. Pentru mine, acest an în care sunt delegat de tineret reprezintă o provocare, un prilej și un imbold de a mă implica și mai mult în comunitatea băcăuană și de a-mi continua munca și proiectele pe care îmi era teamă că va trebui să le amân din cauza faptului că sunt în anul terminal al liceului și examenele finale se apropie. Următoarea conferință la care voi participa în calitate de delegat de tineret va fi în luna mai, la Covasna, unde se vor desfășura lucrările Congresului asupra utilizării limbilor de către autoritățile locale și regionale.”

                          „Oamenii cu adevărat importanți sunt cei cu inima deschisă, care ştiu să ofere”

                          – În Prefaţa la recenta ta carte, „Ucenic la iconari” (Editura Vicovia 2017), Daniela Şontică apreciază cartea ca „o mărturisire de credinţă, o manifestare de normalitate şi firesc. (…) Marius Manta arată constant un ataşament faţă de autenticul românism, de valorile nepieritoare ale satului românesc, în care mai poate fi găsită licărind o lumină şi în zilele noastre, respingând prezentul care sufocă prin strălucirile falsei modernităţi”. Eşti profesor, critic literar, publicist, om al cetăţii, de ce nevoia unei asemenea cărţi, singulară în peisajul literar al Bacăului?

                          – Într-adevăr, am gândit această carte sub forma unei mărturisiri. Mă regăsesc pe de-a-ntregul în acest proiect mai larg, pe care presupun că îl voi duce mai departe. De ce nu, atât profesorul, cât și criticul literar ori publicistul se pare că și-au dat întâlnire în volumul mai sus amintit, reafirmând nevoia permanentă de a ne redefini în cadrul unei societăți ce pare din ce în ce mai dezarticulată. Afirmam undeva că prezentul oficiază cu îndărătnicie liniile unui postmodernism monstruos în care individul nu mai are repere credibile pentru propria-i devenire. Existenţa însăși s-a transformat într-o ruletă rusească, într-un capriciu al unui datum situat a priori în afara oricărei analize. Informațiile circulă cu o rapiditate ce din păcate ucide motivația organică a revenirii omului în rosturile sale primare. Cotidianul se autoînchide, devine hartă a propriilor neputințe și doar saltimbancii evadați din jocul hâd al acelorași directive “de neatacat” își amăgesc existența în mod convenabil. Prezentul nu mai este interesat de trecut, în timp ce viitorul se scaldă într-un gri monolit. Deși deținem informațiile necesare, pânza de păianjen pare să ne surprindă mai mereu și cumva în chip perdant ne-am mutat viața pe internet – acolo ne profesăm zi de zi crezul deformat. Ei bine, „Ucenic la iconari” nu joacă nici pe departe rolul unui manifest tăios, ci prin eseurile din sumar își dorește să fixeze câteva repere solide. Personal, nu pot fi de acord ca omul să își contemple neputințele. Se vorbește din ce în ce mai mult despre epoca postadevărului. Am crescut cu tripticul de sorginte clasică – adevăr, bine, frumos. Nu îmi înțeleg existența decât în aceste date.

                          „O carte bună este precum un cub rubik”

                          – Nu numai în „Ucenic la iconari”, ci şi în celelalte volume publicate, despre care vom vorbi în continuare, dar şi în cronicile publicate în „Ateneu”, nu treci direct la subiect. După metoda marilor critici interbelici, procedezi la o „introducere în temă”, contextualizând, analizând fenomenul, subiectul cărţilor despre care scrii. A fi critic literar astăzi, dar mai ales de a pune în discuţie teme fundamentale ale gândirii filosofice, de filosofie mistică creştină, teologie dogmatică, pedagogie creştină, de poezie religioasă şi despre morală în general şi morală creştină în special, este nu numai o întreprindere curajoasă, dar şi una de atitudine. Există astăzi, mai mult ca în alte perioade, o nevoie de asemenea dezbateri?

                          Nu sunt un fatalist, nu îmi număr pașii în viață așteptând cu frică timpuri apocaliptice de alții anunțate. Totuși, observând rapiditatea cu care se schimbă anumite paradigme, precum și noile provocări socio-demografice, alienarea individului e din ce în ce mai evidentă. Aproape fără să își dea seama, omul a devenit prizonierul propriilor sale tendințe de a se ultraspecializa. Digitalizarea excesivă a condus din păcate către o procesare continuă a informației, aproape tot ceea ce ne înconjoară a devenit hi-tech. Pe cale de consecință, omul este condamnat să scape dintr-un cerc vicios în care s-a trezit prins fără de voie, să se întoarcă la vechile valori. Cred întru totul într-o Nouă Renaștere care să nu contorizeze libertăți atrofiate, ci care să reafirme valorile creștine, o reîntoarcere în fapt la omenie, fericire. Acesta este probabil și motivul pentru care în scrisul meu se regăsește uneori dorința de a mă explica, de a contextualiza. La rândul ei, critica literară a cunoscut în ultimii ani mutații importante. Nimeni nu mai pare interesat să oficieze cu „taxonomii literare”. Personal, când realitatea o cere, încerc mai degrabă să subsumez o apariție editorială unui fenomen ce are varii deschideri, fie către filosofie, fie către teologie, psihologie ș.a.m.d. O carte bună este precum un cub rubik – multifațetată, iar în descifrarea ei îți trebuie răbdare, cunoștințe de specialitate, arta de a decupa eficient și mai ales onestitate.

                          – Cronicile semnate de Marius Manta, pe aceste teme, nu se opresc doar la autori proveniţi din mediul contemplativ religios, la teoreticieni şi practicieni ai cultului, ci şi la autori din „viaţa civilă”, ca să folosesc o sintagmă actuală. Sunt superbe comentariile la cărţile semnate de Tudor Pamfile, Constantin Galeriu, Hrisostom Filipescu, Paisie Agioritul, Dumitru Stăniloae, ca să dau doar câteva exemple, până la Mihail Neamţu, Andrei Pleşu, Cornel Galben sau Valeria Manta Tăicuţu. O asemenea diversitate de idei, opinii şi trăiri ar putea să-l deruteze pe un cititor obişnuit, ca să nu spun neavizat. Există un segment de cititori căruia te adresezi?

                          – Vă mulțumesc în chip deosebit pentru această întrebare pe care, sincer să fiu, mi-am adresat-o de mai multe ori, mie însumi. La o primă vedere, alăturarea unor nume precum cele aduse în discuție ar putea să mire pe mulți. Ce să aibă în comun Andrei Pleșu ori Mihail Neamțu cu figuri reprezentative ale spațiului ortodox? Dar tocmai aici mi-am dorit „să lucreze” „Ucenic la iconari”! Am căutat să îi așez la o agapă, dincolo de timp, deopotrivă pe contemporani și pe cei ce vor fi aflat demult adevăratele sensuri ale vieții. Mizez pe un continuum creștin în granițele căruia vor fi mărturisit multe conștiințe. Cât timp căutarea e sinceră, tradiția primită, am convingerea că duhul filocalic își va face simțită prezența. Revenind punctual la întrebare, nu am vizat o anumită categorie, nu mi-am segmentat publicul, am scris pur și simplu dintr-o datorie resimțită. E drept, cu bucurie am aflat ulterior că volumul a avut trecere la toate categoriile de vârstă, ba chiar și la adolescenți – despre care s-a încetățenit în mod eronat ideea că sunt refractari tradiției și trăirilor religioase. Pe undeva, lucrurile se așază într-o matcă firească deoarece mesajul hristocentric îi adună în jurul său pe cei care caută nedisimulat Calea, Adevărul, Viața. Nu știu în ce măsură am reușit eu să dau forma cuvenită… Dacă vreți neapărat, aș spune că „Ucenic la iconari”, alături de alte materiale publicate de-a lungul timpului, ar echivala în chip simbolic cu o încercare de pedagogie ortodoxă.

                          – Se scrie mult, se publică la fel de mult, pe masa ta sunt, cred, zeci de cărţi trimise de diferiţi autori. Scrii despre toate? Ai o grilă, un set de principii după care intră ele în atenţia criticului?

                          – Firește, îndepărtându-ne acum de „Ucenic la iconari”, vă pot confirma că pe masa de lucru se află mai mereu zeci de cărți. Iar cele mai multe sunt realmente valoroase, ceea ce complică și mai mult… Încerc să fiu atent la toate: nu vreau să fiu înțeles greșit – eu nu scriu doar despre cărțile cu tematică religioasă, nici pe departe! Postura de redactor al „Ateneului”, cât și aceea de critic literar în general, mă obligă să înregistrez cu uneltele specifice cărți ale noului val, traduceri importante, semne din literatura universală, antologii, ediții de lux ori ediții critice, critica criticii, cărți-diagnoză ce sunt interesate de mode literare, ori cărți-document: pagini de memorialistică (jurnale / memorii). Având în minte cuvintele lui Kogălniceanu – „Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana” – trebuie să admit că țin să semnalez și cărțile unor apropiați, scriitori dragi mie. Tind totuși să cred că am reușit să respect întru totul criteriile axiologice. Nu mi-aș reproșa decât tonul prea blând pe care l-am avut în câteva cazuri; nu sunt genul criticului care ține să „desființeze” cartea – mai degrabă am căutat să sugerez lipsa de valoare…

                          „Ortodoxia nu s-a aflat niciodată în criză”

                          – Unul dintre autorii preferaţi, asupra căruia te apleci cu mare drag şi atenţie este Ioachim Băcăuanul. Am reţinut din eseul cu titlul „Creştinismul abia începe”, un mesaj extrem de profund şi vizionar: „Am convingrea că, şi de data aceasta, dacă viaţa în Hristos este trăită la dimensiunea ei sacră, teologică, liturgică, tradiţională prin Biserică, în puterea Sfântului Duh, acest fapt va ajuta umanitatea să depăşească şi criza prin care ne aflăm”. Un asemenea mesaj, venit de la un înalt ierarh, este, implicit, o recunoaştrea a existenţei unei crize a ortodoxiei?

                          – Am convingerea că IPS Ioachim Băcăuanul se referea nu la o criză a ortodoxiei, ci exclusiv a societății contemporane. Ortodoxia nu s-a aflat niciodată în criză. Nu știu de ce însă brusc întrebarea m-a dus către cuvintele lui Dumitru Stăniloae pentru care ortodoxia însemna iubire. Îmi permiteți să rețin și pentru foaia de hârtie câteva gânduri ale sale: „Iubirea este odihna omului în bucuria iubirii nemărginite a lui Dumnezeu față de el. Iubirea trebuie să ajungă odată la o stare în care sufletul se odihnește în ea; dar odihna aceasta nu e monotonă, ci mereu nouă, mereu surprinzătoare, deși mereu aceeași. Pentru că Cel iubitor e nesfârșit în darurile Sale. Și omul e ajutat să crească în bucuria de aceste daruri mereu noi, mereu sporite, dar ale aceleiași iubiri, ale Aceluiași Iubitor”. Cât despre populație, lucrurile nu sunt atât de complicate: am constatat de multe ori că „omul sfințește locul”. Sunt foarte multe biserici pline, tinerii vin în număr important, participă activ la slujbe. Acolo unde s-a dorit, formalismul a fost înlăturat, însă chiar nu mă simt eu îndreptățit să le judec pe acestea.

                          – Ai absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău. La catedră, în perioada când ai studiat, ai spus-o de multe ori, ai avut profesori care şi-au lăsat amprenta asupra viitoarei tale deveniri. Avem, mai avem nevoie de modele, ar fi o întrebare? Derivând de aici, a doua ar fi cum vede profesorul Manta această raportare, această relaţie elev/student- profesor?

                          -Da, am avut parte de profesori minunați. Au fost oameni calzi, care au știu ce să îmi ceară, când și mai ales cum. Nu știu dacă ar fi cazul să fac acum o listă cu numele lor, fiți însă convins de faptul că îi port în suflet cu toată bucuria. Să știți că am înțeles un lucru deosebit: oamenii cu adevărat importanți sunt cei cu inima deschisă, sunt cei care oferă, care înțeleg in vivo rolul lor de formator. Îmi doresc, atât în ceea ce mă privește, cât și pentru elevii mei – să preluăm deopotrivă părțile bune, acele elemente de la care putem într-adevăr construi. Am lăsat să se înțeleagă, se resimte o nevoie acută de modele umane. Mai presus de a cunoaște meserie și dincolo de autoritatea profesională, este nevoie de oameni care să se instituie drept puncte de referință și care să opereze cu noțiuni precum integritate, etică, transparență. Altfel, riscăm să rămânem cu niște tablouri atârnate pe pereți.

                          „Părinţii m-au asigurat de faptul că am un rost bine închegat în lumea asta”

                          – Am sărit o etapă importantă, copilăria, familia, părinţii. Ce rol mai joacă părinţii în educaţia copiilor? Provii dintr-o familie de intelectuali, tata, un cunoscut profesor de sport, fost antrenor la un club din Bacău, mama, profesoară de biologie. Vorbim de copii crescuţi cu cheia la gât, înainte de 1990, de copii crescuţi de bunici şi rude, după marele exod de la începutul anilor ‘90, care continuă şi astăzi.

                          – Ați atins o problemă majoră a societății de azi. Din păcate, din pricina problemelor pe care deja le-am numit, în cele mai multe cazuri familiile sunt monoparentale. Copiii de azi nu mai au răgazul de a se bucura de iubirea revărsată dinspre părinți. Factorul economic își spune cuvântul: mulți părinți iau calea străinătății pentru a câștiga ceva în plus, lăsând copiii acasă, fie cu bunicii, fie prin vecini. Acestea nu sunt deloc cazuri izolate. Sunt mai dese decât v-ați putea închipui iar repercusiunile sunt din cale-afară de amare. Din punct de vedere emoțional, copiii prezentului sunt dezechilibrați emoțional, exeperimentând mult mai devreme numeroase frustrări.
                          Personal, le datorez părinților totul. Cum se spune în popor, au știut cum să aplice dreapta măsură. Probabil experiența catedrei – cât va fi fost ea în acele momente!- și-a spus cuvântul și acasă. Dar mai presus cred că a fost iubirea. În chip diferit, după cum era și normal, fiecare m-a asigurat atât direct, cât și indirect de faptul că am un rost bine închegat în lumea asta. Nu voi continua pe acest subiect întrucât oricum aș formula răspunsurile, voi rămâne cu sentimentul că nu am așezat în cuvinte potrivite tot ce mi-as fi dorit să (le) transmit. Poate e de ajuns doar să afirm că mi-aș dori ca la rândul meu să-i transmit lui Tudor, băiatului meu, aceleași trăiri și bucurii pe care le-am trăit alături de părinți.

                          – De altfel, în cartea ta, pe care am citit-o cu mare interes, „Tată şi fiu. Momente”, este o frumoasă pledoarie pentru această relaţie dintre părinţi şi copii. Găsim acolo acel mister al legăturii dintre Tată şi Fiu: „E strânsură de nedesfăcut / E lipitură de nedespărțit / E făcătură de neghicit / Cu vrere Dumnezeiască / În tată și fiu / E lemnul vieții” („Lemnul vieții”). Sau, şi mai tulburător: „Ce tare-ar fi ca tatăl să aibă vârsta fiului. / Ori invers” („Fenomenală”). Sunt aici ipostazele autorului, copil, adult, tată. Cum să înţelegem această răsturnare de paradigmă?

                          – Mulțumindu-vă pentru aprecieri, vă încredințez că nu mi-am preînchipuit răsturnarea unei paradigme. Desigur, chiar dacă nu indirect, poate paradoxal, în „Tată și fiu” sunt multe rânduri scrise cu gândul la raportul dintre mamă și copil. Pe de altă parte nu vreau să ascund că într-adevăr, când am scris volumul cu pricina m-am gândit să îl dedic explicit băiatului meu. Astfel, o asemenea sintagmă în titlu „Tată și fiu”, ar fi consemnat și legătura solidară între trei generații, apoi ar fi rezonat cu simbolistica creștină, cu mesajul apostolic. Tocmai această „strânsură de nedesfăcut”, această „făcătură de neghicit” oferă mobilitate de-a lungul unei metamorfoze copil / adult / tată. Însemn al iubirii.

                          „Romacierii ruşi mi-au mâncat multe nopţi”

                          – Unul dintre profesorii de la facultate, Constantin Călin, critic literar, eseist, cu o activitate publicistică impresionantă, autorul impresioantului „Dosar Bacovia”, scria despre primul tău volum „Literaturbahn”: „În Literaturbahn-ul său sunt adunate însemnări despre cărți ce, puse alături, pot umple câteva rafturi, iar dacă mai adăugăm și cărțile citate în analogiile dintr-un text sau altul, rezultă că dl Marius Manta, uomo di mèzza età, a citit deja o bibliotecă. Și cu toate astea, nu dă niciun semn de sațietate ori de suficiență, ci, dimpotrivă, aviditatea sa pare în creştere.” Un debut sub cele mai bune auspicii, pentru un tânăr critic. Trei volume, cu trei abordări diferite, cu teme de mare actualitate. Este aceasta o alegere determinată de lecturi sau scrii după un program riguros stabilit?

                          -Vă voi dezamăgi prin franchețea răspunsului: nu am o voință de fier nici pe departe. Așadar, a se înțelege că rigurozitatea programului nu este ieșită din cale-afară. Totuși, cu spiritul mereu viu, domnul profesor Constantin Călin a înțeles din partea-mi bucuria extraordinară din actul lecturii. Să știți că dintotdeauna mi-a plăcut să citesc enorm. Veți zâmbi, mi-aduc aminte că în primele clase de școală am citit de câteva ori Winnetou. Mai sunt și alte cărți la care reveneam continuu! Deși nu m-ați întrebat, trebuie să mărturisesc că romancierii ruși mi-au mâncat multe nopți. Acestora li se adaugă clasicii noștri ori romanticii germani, literatura elisabetană și tot așa… Noapte de noapte, lumina rămânea înciudat-aprinsă. Și revenind, marele meu noroc poate se leagă și de faptul că am avut șansa să scriu de obicei tocmai despre ceea ce mi-a plăcut. Probabil că mi-am prefigurat mai înainte un drum însă nu ar fi tocmai firesc să îmi inventariez eu reușitele. Mă bucură însă asemenea aprecieri, precum cele venite din partea unei personalități precum a domnului Constantin Călin. Cu adevărat, este cel care mi-a dat curajul să pășesc în această lume a literelor, a revenit în alte rânduri pentru a-mi confirma anumite alegeri sau dimpotrivă, pentru a mă mustra când așteptările-i nu întâlneau realitatea.

                          – Sunteţi colegi de redacţie la Ateneu, o revistă fondată de Grigore Tabacaru şi George Bacovia, iar seria nouă (1964) i-a avut ca iniţiatori pe Radu Cârneci, George Bălăiţă etc., unde au scris alte nume importante ale literaturii noastre, Sergiu Adam, Ovidiu Genaru, George Genoiu, Vlad Sorianu, Calistrat Costin, ca să pomensc doar câţiva băcăuani). Ateneu a fost creuzetul unde s-au format mari scriitori, a fost “Gruparea Ateneu”. Cum se simte un tânăr scriitor şi critic literar când priveşte înapoi? Era atunci, am citit în cartea lui Victor Mitocaru, „O istorie vie a Ateneului” (Editura Ateneul Scriitorilor), o reală atmosferă de redacţie culturală, de dezbateri, o luptă de orgolii pozitive, dar şi de creaţie. A doua întrebare, care este acum atmosfera din redacţia Ateneu, o redacţie tânără, condusă, e adevărat, de un „veteran”, am numi-o aici pe Carmen Mihalache.

                          – Inevitabil, zâmbesc. A trecut ceva timp de când această redacție era atât de tânără cum spuneți dumneavoastră. Eu cel puțin, acuș-acuș, mă apropii de interesanta cifră de 15 ani petrecută în interiorul grupării „Ateneu”, ceea ce evident, nu e puțin. Într-adevăr, aveți dreptate: e o mare responsabilitate să continuăm în chip pozitiv activitatea desfășurată de toate aceste personalități pe care le-ați enumerat. De fiecare dată când am putut, noi „cei de azi”, atât direct, cât și prin materialele scrise, am dovedit, cred, un respect deosebit față de Gruparea „Ateneu” de odinioară. Nu ne-am delimitat niciodată de acel spirit. Pe de altă parte, în chip evident trebuie notat faptul că datele în care se zbat „formulele” culturale azi sunt cu totul altele. Totuși, nefăcând rabat de la criteriul valoric, ne dorim să demonstrăm pe mai departe că „provincia” nu e cu nimic mai prejos decât centrul. Dinspre „Ateneu” către lumea largă au plecat materialele noastre, cărțile pe care le-am scris și care, iată, cu bucurie o spun, au fost atât de bine primite de critica din țară. Revenind, a fi prezent efectiv în redacție e o binefacere. Nu întrebuințez vorbe mari, suntem o echipă realmente sudată. Glumind, aș spune că până acum nu am reușit să ne surprindem neplăcut, chiar dacă viața de redacție rămâne una cât se poate de vie. Ne simțim alături, orgoliile aproape că nu își fac simțită prezența. Nu sunt nici pe departe cuvinte de complezență…

                          „Sunt îndrăgostit de muzică, locomotive şi drumeţii”

                          – Pe lângă activitatea de la catedră, de cea literară, de la Revista Ateneu, ştiu că mai există şi alte preocupări, care întregesc şi completează profilul unui tânăr intelectual. Care ar fi ele şi, mă/te întreb, câte ore are o zi pentru Marius Manta?

                          – Bun, acum nu aș vrea să amintim chiar toate activitățile, poate nici nu și-ar avea rostul… Totuși, ar fi cazul să admit că interesul meu trece și către alte domenii; alăturarea acestora ar putea să mire, și totuși: pe de o parte, divulg faptul că sunt îndrăgostit de muzică. Ascult rock, jazz, clasică, dar mai ales, în ultimul timp, muzică psaltică. Apoi, mă interesează cam tot ceea ce ține de domeniul feroviar. Cred că de mic s-a înfiripat această atracție față de locomotivele cu aburi (am mai prins câteva în copilărie, le urmăream cu maxim interes de pe lângă depou). Apoi, probabil a contat faptul că noi am avut relativ târziu mașină, fiind nevoiți astfel să mergem peste tot în țară cu trenul. Nu în ultimul rând, sunt destul de implicat în tot ceea ce ține de protejarea urșilor. Așadar, cred că într-adevăr, ziua are din ce în ce mai puține ore. Din ce în ce mai puține ore, dar din ce în ce mai multe bucurii. Sper din toată inima ca atunci când o zi va fi să numere doar câteva secunde, trecerea să se întâmple firesc, și mai ales să nu mi se reproșeze că am îndrăznit să mă consider pe nedrept „ucenic la iconari”.

                          – Aş dori să mai rămânem în clasă, acolo unde prof. Manta se bucură de aprecierea elevilor, ca un dascăl modern, dispus la dialog, bine pregătit şi cu metodă. Care este secretul acestei relaţii, având în vedere că, în marea lor majoritate, profesorii se plâng de o oarecare frondă, de un refuz al dialogului dintre elev şi profesor?

                          – Păi vrând-nevrând, să știți că deja ați enumerat dumneavoastră câteva răspunsuri. Am bucuria de a întâlni tineri cu o sensibilitate aparte. Să știți că nu am crezut aproape niciodată în războiul dintre generații. Copiii sunt frumoși, la capătul dintâi al drumului trebuie să stea răbdarea. Tactul profesorului mărturisește mai mereu faptul că în actul învățării profesorul și elevul sunt realmente parteneri. Nu spun asta doar de dragul vorbelor, am fost în câteva momente surprins de felul direct al copiilor de a surprinde realități cultural-literare. Dacă acestora li se ascultă opiniile, dacă profesorul le dă credit, dialogul naște idei, raționamente valide. Respectul se câștigă implicit, reciproc. Totul în viața asta are sens! Și în final, mulțumindu-vă la rândul meu pentru întrebările deloc comode, mi-aș permite să mă întorc la ultimele două volume, cărți care au fost cumpărate în special de foștii mei elevi, care au venit la momentul lansării dinspre Iași, București și chiar Cluj. Iar asta spune, cred eu, multe! Sunt un om fericit!

                          Repere biografice şi profesionale

                          Născut în Bacău, pe 7 august 1975, finalizează cursurile Liceului “Gheorghe Vrânceanu”, clasa matematică-informatică, iar în 1998 absolvă Facultatea Filologie, Română – Engleză, a Universităţii “Vasile Alecsandri” Bacău, cu media 9,16 la examenul de licenţă. Devine profesor, în 1998, la Liceul “Gheorghe Vrânceanu”, unde activează până în 2000, când se transferă ca profesor titular la Catedra de limba şi literatura română a Colegiului Naţional de Artă “George Apostu”, unde profesează şi acum. Pentru o scurtă perioadă (iulie 1998-septembrie 1998) este redactor la cotidianul “Deşteptarea”, secţia cultură. Anul 2000, definitivatul în învăţământ – profesor I (Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi), 2004, gradul al doilea în învăţământ cu media 9,12, 2005-2007 masterand „Studii culturale şi litrerare” în cadrul Universităţii Bacău, perfecţionare gradul I, pe care îl obţine, cu nota 10, în 2008.
                          Din 2004 devine redactor al Revistei Ateneu, unde activează şi în prezent. Colaborează şi la alte reviste de cultură: Plumb, Teatrul Românesc, Sinteze,Vitraliu, 13 Plus, Cronica, Viaţa băcăuană, Cartea, Glasul monahilor, Credinţa ortodoxă etc.)

                          Debut editorial, în 2014, cu volumul “Literaturbahn”, Editura Timpul, Iaşi, prefaţă de Constantin Călin. Urmează, după numai un an “Tată şi fiu. Momente”, Editura “Vicovia”, 2015, prefaţă Iulian Bucur. În 2017, publică, tot la Editura “Vicovia”, volumul “Ucenic la iconari”.
                          Pasiuni:muzică (clasică, jazz), lectură (cărţi cu specific teologic-ortodox, artă, eseu, memorialistică), drumeţii, excursii, domeniul comunicării, plante (creşterea bonsailor); maşini tip HUMMER, KENWORTH, PETERBILT, MACK, submarine, viaţa medievală.