Ediţia a XXII-a a „BacăuFest – Monodrame”, organizat de Teatrul Municipal „Bacovia” şi Primăria Bacău, continuator peste ani al Festivalului Recitalurilor Dramatice, care are înscris pe certificatul de naştere anul 1972, se bucură şi anul acesta de o impresionantă şi selectă participare. Au răspuns invitaţiei critici de teatru din toată ţara, actori, tineri actori şi actori consacraţi din generaţia de mijloc, mulţi cu statut de vedete incontestabile, regizori, scenografi, dramaturgi, editori de carte de teatru, jurnalişti de la publicaţii importante de teatru şi, negreşit, trebuie să remarcăm asaltul publicului, care a umplut sălile în fiecare seară, la fiecare spectacol, cu o notă spre superlativ acordată tinerilor.
S-au emis de-a lungul anilor diverse teorii privind rolul Monodramei, ca specie şi spectacol, unii au aplaudat, alţii l-au ignorat, mai ales cei care gândesc doar în cifrele adunate la rubrica profit. Festivalul din Bacău a demonstrat, cu fiecare ediţie, că, în societatea modernă, dialogul cu tine însuţi, cu cei de lângă tine, cu întreaga lume înseamnă Libertate. Libertatea de a te asuma, de a te racorda la viaţă, de a fi nelămurit, de a nu avea siguranţă, de a dori să-ţi cercetezi fiinţa, de a te (re)descoperi.
Şi, nu în ultimul rând, de a te transforma. Toate acestea ţi le oferă monodrama, un spectacol în care actorul, singur cu spectatorii, aduce, spune, joacă, se bucură sau disperă, cu mai mult sau mai puţin talent, dar cu sinceritate şi onestitate ceea ce vrea să spună lumii… „Am încercat de anul trecut să transform acest festival într-un spaţiu al căutărilor, nu al certitudinilor. Acest festival nu vrea să certifice actori, ci să aducă în lumină (a reflectoarelor) procese diverse de creaţie, figuri noi şi căutătoare de umanitate, de adevăr…”, a spus la festivitatea de deschidere Eliza Noemi Judeu, actriţă, manager al Teatrului Municipal „Bacovia”. Ce poate fi mai frumos!
„BacăuFest – Monodrame” 2018 este un super festival (sintagmă preluată dintr-un dialog de pe holul teatrului), de la primul gong până la festivitatea de premiere publicul băcăuan a avut ocazia să participe la spectacole-concurs de monodramă, spectacole-lectură din concursul de dramaturgie, recitaluri extraordinare de fiecare seară, lansări de carte, aliatul de nădejde al teatrului, operă pentru copii, dans contemporan, ca formă teatrală de exprimare, ateliere de creaţie pentru copii, tineret şi adulţi, o premieră absolută din festival. Şi, mai presus de toate, timp de o săptămână am trăit bucuria de a fi în teatru, într-un teatru care, anul acesta, împlineşte 70 de ani de existenţă. Nu tragem cortina, spectacolul continuă…
La mulţi ani, Teatrule!
„Este un festival serios, considerat de critici foarte bun”
– Doamna director, am parcurs deja cinci zile din programul dens, complex, divers al „BacăuFest – Monodrame”. Cum apreciaţi, care sunt primele concluzii?
– Voi începe prin a vă spune nu părerea mea, ci a criticilor, a spectatorilor, invitaţilor despre aceste zile care au trecut din festival. A început foarte sus, s-a spus că este un festival serios, considerat foarte bun. Sper să atingem excelenţa, dar mai este până la final. Au început şi atelierele pentru copii, adolescenţi şi adulţi, care exersează monodrama, membri ai comunităţii exersează cu profesionişti ai teatrului. Duminică ei vor fi prezentaţi publicului. „Atelierele” sunt o premieră absolută în cadrul „BacăuFest – Monodrame”. Au avut loc şi colocviile despre dramaturgie, despre cartea de teatru, s-au lansat cărţile a doi autori importanţi, Mihai Ignat, român, şi în traducerea lui Doru Mareş cartea lui Pascal Bruckner, piese de teatru. Am prezentat cărţi ale Editurii „Nemira”, care publică cărţi care vorbesc despre teatru, despre arta actorului. Aceşti autori, de la noi sau din alte ţări, sunt memoria a ceea ce se întâmplă pe scenă.
– Despre concurs, concurenţi?
– Concursul merge bine, nu au fost văzuţi decât patru concurenţi, până la acest interviu. Toată lumea este mulţumită de festival, sigur că mă interesează părerea spectatorilor, cum în egală măsură mă interesează părerea oamenilor de specialitate, care regăsesc în Bacău un festival serios, care îşi duce „monodrama” cu succes.
– O altă premieră o putem considera şi faptul că aţi reuşit să aduceţi acasă, în festival, tineri băcăuani, regizori, actori.
– Da, şi ne bucurăm. Este vorba de tânărul regizor băcăuan Mădălin Hâncu, care a făcut regia la premiera din deschiderea festivalului „Dragă Elena Sergheevna”, regizor nominalizat anul acesta la Premiile UNITER. A oferit tinerilor actori partituri de performanţă. Miercuri am invitat Opera Comică din Bucureşti, pentru ca băcăuanii să intre în contact cu acest tip de teatralitate – opera, spectacol creat de doi băcăuani, Irina Crăiţă-Mândră, regizor, şi Răzvan Apetrei, care este dirijorul orchestrei din spectacol. Mai amintesc de Luminiţa Bortă, fostă actriţă a teatrului nostru, acum la Piteşti. A intrat şi Tiberiu Gabor-Bitere, pe un text şi regie de Laurenţiu Budău, actor la Animaţie. Să nu uităm de cei doi concurenţi de la Secţiunea Dramaturgie, Tincuţa Horonceanu-Bernevic şi Laura-Antonia Ionescu.
– Despre public, ce le spuneţi pentru ceea ce a mai rămas din festival?
– Stimaţi spectatori, este festivalul oraşului, festivalul de tradiţie al acestui teatru, nu văd de ce nu ați vrea să cunoaşteți actorii, tinerii noştri actori, noua generaţie, care sunt foarte talentaţi, sunt viitorul teatrului românesc. De aceea, vă aştept să fim împreună şi în zilele care au mai rămas din festival.
„Ajunşi la o nouă ediţie a festivalului BacăuFest – Monodrame afirm, cu toată convingerea, că acest eveniment cultural de prestigiu onorează comunitatea băcăuană. Festivalul pune, mai presus de orice, Arta actorului, reamintindu-ne tuturor că actorii rămân «cronica vremurilor», motiv pentru care e bine să le ascultăm Vocea cu o mai mare aplecare şi băgare de seamă. Felicit organizatorii, mulţumesc tuturor participanţilor şi invitaţilor”.
Cosmin Necula, primar al municipiului Bacău
BacăuFest Monodrame
Câteva frugale notații
Din jurnalul meu de festival, eveniment la care mă voi întoarce după consumarea lui, pentru o cronică și o imagine de ansamblu, transcriu acum doar niște prime impresii, la cald. Ce-am văzut, așadar, de la debutul manifestării?
Primul recital (Teatrul de Kartier, Bacău) a fost susținut de actorul Valentin Braniște, alias Vali Bolat, așa cum semnează ca autor de texte dramatice sau când face regie de spectacol. „Maidanez” se numește monodrama prezentată în Festival, o istorioară cu acide observații de natură caracterologică și socială, la adresa rasei umane, făcute de un câine maidanez. Textul nu e rău, autorul având idei, replică, și, mai ales, o privire extrem de critică asupra realității. Are un acut spirit de observație și mult sarcasm, și a strâns multă revoltă. E chiar vehement, uneori, un tip de nou furios al zilelor noastre. Unul fără niciun fel de iluzii. Din păcate, însă, interpretarea propriului text a fost nu prea fericită, Valentin Braniște având o „după-amiază de câine”. A fost precipitat, într-o stare de agitație, a avut multe scăpări și neglijențe. A urmat o altă „viziune” întunecată asupra existenței, a grotescului și a sordidului acesteia, și anume monologul „City Break” (o adaptare liberă după P. M. Arsch), susținut de actrița Luminița Bortă. Un proiect independent din Pitești, în regia Aniei Cazan. Care a mizat pe o interactivitate cam forțată, și a cam lungit aceleași efecte. Textul e despre frică, abandon, disperare, deși tonul e unul glumeț, de entertainement, fiindcă e vorba despre o „excursie la ghenă”. E de-a râsu-plânsu, îl știm, suntem atât de obișnuiți cu el, nu scăpăm de el. Luminița Bortă este o actriță talentată, cu experiență, care s-a străduit mult să fie convingătoare, empatică, și să lanseze, în fond, un mesaj luminos. Că viața e frumoasă și e cum ne-o facem noi, de noi depinde dacă o trăim firesc, adevărat. Totul e să avem acest curaj; să fim autentici. O credem pe cuvânt.
Tribut marilor actori și spovedanii
A doua zi am urmărit alte două recitaluri „autohtone”, din Bacău, adică. Tiberiu Gabor-Bitere, de la Secția de Animație a Teatrului Bacovia, a prezentat „Eu i-am îngropat pe Hamneți, eu l-am îngropat pe Gahudius”, textul și regia aparținându-i lui Laurențiu Budău. Mărturisesc că nu am înțeles nimic câteva lungi momente din ce se spunea pe scenă, totul îmi părea încâlcit, abscons. Asta, după o introducere a spectacolului în limba engleză, în fine, apoi mi-am dat seama că e ceva care se voia intertextualist (presupunând buna cunoaștere a tragediei „Hamlet”), parodic, foarte ludic, o jucărea de vorbe cu pretenții. Dezlânat, discursiv, care nu se leagă.
N-am găsit noima și totul mi s-a părut, parafrazând spusa lui Shakespeare, mult zgomot pentru… prea puțin. Interpretarea tânărului actor, ambițios, entuziast, robace (dar cu foarte modeste disponibilități pentru un recital dramatic) fiind greoaie, redundantă, plată. Excesivă, lipsită de măsură artistică. Păcat de bunele intenții. Altminteri, Tiberiu Gabor-Bitere este un talentat și pasionat actor de teatru de animație.
Doar o impresie de corectitudine și onestitate în abordarea unei partituri a lăsat Alina Neagu în „Spovedania unei videochatiste”, text & regie Vali Bolat (Teatrul de Kartier), o piesă jucată destul în des în spațiile neconvențioanle din urbea noastră. În care se amestecă mai multe teme, toate de acută și dureroasă actualitate, privind sărăcia care împinge la disperare, la dezumanizare, la pierderea demnității, la exploatarea sexuală a femeii, la prostituție. Scenic, toate astea sunt rezolvate cam simplist, cu minimum de efort de imaginație, fără nuanțe, supralicitând doar elementele „hard”.
În aceeași zi, am văzut „Gigel” de Alexandru Popa (un tânăr dramaturg foarte interesant, de viitor) în care Gheorghe Ifrim, un actor îndrăgit de public, foarte cunoscut (din teatru, și din serialele de televiziune) ne-a încântat cu șarmul și dezinvoltura lui. Dincolo de glume, de fragmente muzicale și amicale șarje, de câteva autoironice relatări ale unui parcurs autobiografic, el a adus un tribut marilor actori ai teatrului românesc, a făcut o adâncă reverență în fața acelora care „lasă urme”, devenind, în timp, adevărate legende. Admirabil!
Teatrul extremelor
Și așa am ajuns în a patra zi, care a început cu o…psihoză, cu textul adică a lui Sarah Kane, mai precis „Psihoză 4.48” (Proiect independent, Cluj). Protagonista, Alexandra Cheroiu, este o absolventă de anul trecut a facultății din Cluj, regizorul montării fiind Cristian Grosu (actor la bază, și profesor de actorie, la ora actuală). Un text dificil, greu de suportat, de digerat, fiind din zona patologicului (pe care mie nu-mi place s-o văd în teatru). Autoarea, o britanică suferind de o profundă depresie, și care, într-un final, s-a sinucis, reprezintă așa-numitul „teatru al extremelor”, unul al adevărurilor brutale, crude, care te lovesc direct în față. Spectacolul nu putea să fie altfel decât șocant, violent expresionist, actrița, lipsită total de inhibiții, expunându-și nuditatea și contorsionându-se în fel și chip. Alexandra Cheroiu are talent, mare potențial, e mobilă, maleabilă, cu o plasticitate deosebită, are deplină naturalețe, curaj și un strop de nebunie. Din spectacol, puteau să lipsească însă multe elemente ținând de naturalism și exhibiționism. În artă, și mai ales pe scenă, prefer sugestia.
De la Oradea (Teatrul Art Emoticon) a venit Sebastian Lupu, ca să ne strige „Hai la marea împăcăciune!”, interpretând rolul unui gropar hâtru, care „socializează cu „dușii”, în cimitir. Textul se intitulează „Groparul”, și e cam amestecat, tras de păr, cu multe locuri comune, autoare fiind Mihaela Mihai. Așa că Sebastian Lupu, un actor bun, de altfel, simpatic, face el ce face, se căznește să aibă haz, dar, de la un moment dat, totul merge în gol, nu mai are niciun fel de priză la public.
Se putea mai bine
Fără priză la public s-a petrecut și cu recitalul lui Andrei Merchea Zapotoțki ( Teatrul Tineretului din Piatra Neamț), intitulat „Despre femei”, după Nicolae Esinencu. Actorul se amuza de unul singur, făcând eforturi vizibile și penibile, ca să debiteze niște însăilări fără noimă, niște elucubrații și platitudini cu ștaif liricoid, cu un final de o dulcegărie pe care, dacă-o înghițeai, dădeai urgent în diabet. Păcat, pentru că e vorba despre un actor talentat, dar greșit îndrumat!
De unde găsiți, fraților, textele astea debile, nevertebrate, insipide, stupide? Mai citiți, mai căutați! Sunt destule texte valoroase în literatură și în dramaturgie!
Clipe de încântare
Așa au fost cele trăite la spectacolul „Bastien & Bastienne”, după W. A. Mozart (Opera Comică pentru Copii, București), în inspirata regie a băcăuancei Irina Crăiță-Mândră. Care lucrează mult și face spectacole de facturi diferite, fiind serioasă, temeinică, exigentă cu sine, profesionistă în adevăratul sens al cuvântului. Acum a construit, cu multă grație, o montare luminoasă, sprințară, „giocosa”, că doar e vorba despre Mozart. Muzica e live, mica orchestră fiind dirijată de Răzvan Apetrei, alt băcăuan talentat, cu multe succese deja la activ, iar interpreții sunt fermecători. În frumoasa și sugestiva scenografie a Biancăi și Sabinei Veșteman (o sală de lectură devenită un loc al magiei, un spațiu multiplicat printr-un ingenios joc de oglinzi), spectacolul îți fură privirea și-ți ține trează atenția. Ne-am delectat și noi, adulții, alături de micii spectatori prezenți în sală, cu povestea de iubire, plină de candoare și mici capricii (cu du-te-ncolo, vino-ncoace, lasă-mă și nu-mi da pace) a doi adolescenți, ne-am lăsat furați, cuceriți de farmecul acestei senine, vesele reprezentații.
Ziua de miercuri s-a încheiat cu un recital de excepție, despre care se poate scrie un mic eseu. Acum însă, voi avansa doar câteva gânduri. „Trei”, după Marguerite Yourcenar, un text splendid, respirând aerul marii literaturi, a avut o interpretare de zile mari, datorată actriței Andreea Darie. Un recital gândit ca un adevărat spectacol, ca un întreg, rotund, complex, profund, conceput armonios, și construit cu rafinament de regizorul Octavian Jighirgiu, în cadrul unui proiect independent al Asociației Artes din Iași. Andreea Darie a avut o evoluție absolut spectaculoasă, conturând, cu cele mai expresive mijloace, trei tipologii diferite, având trăiri de un dramatism intens, de o ardentă senzualitate și puternic fior tragic. Impresionantă este transfigurarea actriței, trecerile nuanțate de la un personaj la altul, deosebita, expresiva plasticitate corporală. Actrița sugerează, construiește prin mișcare, printr-o coregrafie extrem de elaborată, inventivă (semnată de Ovidiu Ivan) o mulțime de stări, dăruindu-se total fiecărui moment din acest spectacol special, la care a lucrat o echipă entuziastă și inspirată, pentru videodesign, grafică, operare video, costume, make-up. Totul pentru a edifica un poem scenic de o pregnantă vizualitate. Dar spectacolul este mult mai mult, vorbind despre condiția femeii, având accentele unei dezbateri filosofice, ale unui proces cu tulburătoare întrebări, toate aceste componente având în Andreea Darie o interpretă care merită aplauze din plin.
Carmen Mihalache
„Festivalul este o provocare pentru promovarea artei adevărate”
„Festivalul îşi confirmă utilitatea, îşi confirmă succesul şi în acealaşi timp faptul că nu există festivaluri mai mari sau mai mici, există festivaluri bine integrate în colectivitatea respectivă, în oraşul în care se desfăşoară, aşteptat cu nerăbdare, cu respect şi bucurie. Spre deosebire de alte ediţii, am remarcat faptul că se poate vorbi efectiv de un dialog fructuos, dinamic, între generaţii, între actori mai puţin cunoscuţi, la început de carieră, fapt ce confirmă titlul «Scena e a ta», şi actori extraordinari, din generaţia de mijloc. Tot interesant, la această ediţie este eşichierul foarte larg de exprimare, am avut teatru politic, de idei, teatru uşor naturalist, social, ceea ce arată bogăţia acestui festival. Dincolo de lucrurile plăcute, de un public care ştie să respecte, să iubească actorul şi teatrul, dacă vorbim de concursul propriu-zis – Monodrama şi Dramaturgie, trebuie să spunem că îşi aduce o importantă contribuţie la promovarea dramaturgiei, a pieselor noi. Consider că ar nevoie de o mai atentă selecţie a textelor, după cum se ştie «Textul te ridică, textul te coboară». Festivalul din Bacău este o provocare, atât pentru organizatori, pentru actori, regizori, scenografi, pentru a promova cu onestitate arta adevărată.”
Ion Parhon, critic de teatru, Bucureşti
Mă bucur…
„Mă bucur că din nou – ca în fiecare an – FEST-ul băcăuan dă tonul în deschiderea sezonului festivalier românesc. Deşi ne aflăm abia la jumătatea drumului, ediţia aceasta pare a urma cu precizie direcţia pe care o propune doamna Eliza Noemi Judeu în prefaţa din Caietul de sală şi anume că acest festival să aducă în lumina reflectoarelor «procese diverse de creaţie, figuri noi şi căutătoare de umanitate, de adevăr…» Nici nu s-ar putea un mai frumos şi mai nobil scop pe care să-l atingă o manifestare teatrală de felul acesta în Bacău. Şi, după cum s-au desfăşurat lucrurile până acum şi se anunţă a se desfăşura şi în zilele următoare, scopul va fi atins. Ca o primă (şi incompletă) impresie, aş spune că mi s-au părut mai reuşite, mai interesante, mai profesionale recitalurile care au avut la bază texte de valoare certă, scrise de autori importanţi. Din această perspectivă, urmărim cu interes concursul de creaţie dramaturgică – acţiune din care va rezulta, în timp, un adevărat repertoriu util Fest-ului însuşi. Promisiunile sunt încurajatoare…
Dincolo de evoluţiile actorilor aflaţi în concurs, m-am bucurat de premiera pe care ne-au oferit-o gazdele, precum şi de evoluţia (marţi seara) a doi excelenţi actori bucureşteni (Marius Manole şi Şerban Pavlu), în spectacolul «Deminitate». Şi încă o satisfacţie: prezenţa bogată a cărţilor de teatru – aliat de nădejde al manifestării.”
prof.univ.dr Ştefan Oprea, critic şi istoric de teatru şi film, Iaşi
„O atmosferă caldă, de mare festival şi un public minunat”
„Sunt invitat la acest festival în calitate de dramaturg, mi-a apărut de foarte curând un nou volum de teatru, care se suprapune ca fomulă cu specificul festivalului, un volum care cuprinde o piesă formată din monologuri, respectiv două monodrame. Luni dimineţă am şi lansat acest volum într-un cadru foarte călduros, aici, la sala mică. Eu sunt pentru a treia oară la acest festival, unul de tradiţie în Bacău, şi îmi face plăcere să revin. Acum patru ani am fost în calitate de nominalizat, aveam în concurs o monodramă, am fost finalist, iar acum 10 ani am fost pentru prima dată, aşadar, am şi eu mica mea tradiţie aici. De altfel, este singurul festival din ţară unde am fost de trei ori, ceea ce spune multe despre calitatea şi prestigiul lui în ţară. Am văzut aproape toate spectacolele până acum, impresia este în general bună, uneori foarte bună, dar observ şi diferenţe între spectacole, fie că este vorba de calitatea textelor, fie că este vorba de calitatea interpretării, lucru care nu cred că este surprinzător, selecţia este cred reprezentativă pentru ceea ce se întâmplă în ţară, cum în ţară nu se fac numai capodopere, evident că nici aici nu pot fi numai capodopere. În orice caz, agreez, apreciez atmosfera, primirea la acest festival, cunosc multă lume de aici, astfel că mă simt foarte bine, la locul meu. Felicitări organizatorilor, felicit actorii, regizorii, dar mai ales publicul, unul cald, avizat, participativ.”
Mihai Ignat, dramaturg, Bucureşti
„Formula actuală a festivalului este una de succes”
„Ceea ce se întâmplă aici, în festival, este foarte interesant, au venit actori buni, unii foarte buni, care încearcă să-şi etaleze calităţile, tehnica, dragostea pentru meserie. Selecţia este, observ, pe gustul publicului, am avut marţi un spectacol foarte bun, «Deminitate», cu Marius Manole şi Şerban Pavlu, care vorbesc despre o temă actuală şi la noi, care arde, despre politică şi moralitate, moralitate în politică. M-am bucurat să văd tineri actori, foarte tineri în concurs, alături de actori consacraţi, este o formulă de succes, o formulă care este benefică pentru toată lumea. Am văzut doar patru concurenţi până acum, texte bune, interpretări care vor da bătaie de cap juriului. Din ceea ce am văzut până acum, festivalul din Bacău este, în opinia mea, un succes.”
Irina Zlotea, redactor la revista „Teatrul azi”
Demnitate și mirosul Puterii
Un spectacol foarte așteptat de publicul băcăuan, având deja o faimă care a venit ca buzduganul înaintea zmeului, „Demnitate”, a umplut până la refuz sala Teatrului Bacovia, marţi, de la ora 20.30.
Piesa îi aparține unui autor spaniol, Ignasi Vidal, care este, totodată, și regizorul montării de la Teatrul Avangardia din București. Înainte de a ști ceva despre tema piesei, în care personajul principal este politica, numele celor doi protagoniști, afișul cu ei, atrage ca un magnet. Ei sunt Marius Manole și Șerban Pavlu, doi actori de primă mărime, două vedete în sensul bun al cuvântului. „Demnitate” nu este un spectacol ușor, dimpotrivă, e unul problematic, dificil, care te obligă la reacție, la reflecție. Te zgândărește, mișcă în tine ceva, nu te lasă indiferent.
Tonul este unul foarte direct, de o sinceritate dezarmantă, captându-ți imediat atenția, deși în scenă nu se întâmplă mai nimic. Vezi doi bărbați care stau de vorbă la un pahar de whisky, și despre care afli că sunt persoane foarte importante, unul fiind șeful partidului favorit în apropiatele alegeri, celălalt fiind un „lucrător în tranșee”, un strateg abil, dur, un personaj cheie în campania politică în desfășurare. Cei doi se cunosc demult și sunt prieteni apropiați.
Pentru început, conversația lor pare una normală pentru acțiunea în care sunt implicați, e calmă, nu prevestește nimic rău. Cu timpul însă, îți dai seama că tânărul șef de partid, Victor, întruchipat de Marius Manole, știe mult mai mult decât spune, că ascunde ceva, că își încearcă prietenul, așteptând, cu diplomație, momentul unui declic. În care adevărul va țâșni, brutal, la suprafață. Victor stă pe un scaun toată prima parte a spectacolului, care e statică doar aparent, pentru că, în interiorul personajelor, conflictul lucrează. Marius Manole, charismatic, așa cum îl știm, are puterea, știința de a transmite mult cu extremă economie de mijloace.
Sub o înfățișare aparent fragilă, cu silueta lui subțiratică, actorul, care se topește în personaj, pare a vorbi direct cu noi, cu simplitate, cu franchețe. Joacă, foarte persuasiv, un tip mai puțin comun de politician, unul cult, știe istorie antică și modernă, l-a citit pe Shakespeare, are principii, e interesat de moralitatea actului politic, de dreptate, cinste. De demnitate. Vorbește, cu mare sinceritate, de clipa în care a simțit „mirosul Puterii”. Care te amețește și te poate schimba definitv.
El a rezistat însă și a rămas un om cinstit, un idealist, de fapt, în timp ce prietenul său, Alex, pe care Șerban Pavlu îl conturează în linii sigure, construindu-și minuțios personajul, bucată cu bucată, cu o intuiție perfectă, e un profitor fără scrupule, un ins corupt, un mare ticălos, așa cum se va vedea în finalul cu totul neașteptat, de thriller. Deși cuvântul loialitate s-a auzit des în discuția dintre cei doi, încleștarea finală va fi una pe viață și pe moarte. „Demnitate” e un tur de forță actoricesc, un adevărat regal, piesa, cu răsturnări năucitoare de situație, fiind de o actualitate care frige.
Carmen Mihalache
Trei concurenţi la Concursul de Dramaturgie
La ediţia a V-a a Concursului de Dramaturgie-Monodrame, care se desfăşoară în cadrul „BacăuFest-Monodrame”, s-au înscris 23 de autori, din care au fost nominalizaţi doar trei, doi băcăuani (Tincuţa Horonceanu – Bernevic şi Laura-Antonia Ionescu) şi un bucureştean (Gabriel Sandu). Bucurându-se de un interes tot mai mare de la o ediţie la alta, la spectacolele-lectură, de la GIO PUB, au asistat surprinzător de mulţi spectatori, astfel că, trioul dramaturg-regizor-actor a oferit reprezentaţii care au pus în valoare textele. Juriul va avea o misiune suficient de dificilă, mai ales că, în unele situaţii, criticii şi-au manifestat deschis opţiunile. Căştigătorul va fi cunoscut duminică, la festivitatea de premiere.
Programul Bacău Fest Monodrame din zilele următoare
Vineri, 20 aprilie: ora 11.00 – Sala “Petru Valter”: Colocviul “Feţele monodramei” şi lansarea volumului “Teatrul la persoana I”, de Octavian Saiu; Ora 15.00 – Ateliere; ora 16.30 – Sala Mare: Concurs – Isabela Neamţu – “Grounded”, regia Ligia Ciornei; ora 18.00 – Concurs – Edith Alibec – “De ce fierbe copilul în mămăligă”, regia Dana Paraschiv; ora 20.30 – Sala Mare: Andreea Bibiri – “O femeie singură”, regia Daniela Grigore-Simion, Teatrul de Artă Bucureşti.
Sâmbătă, 21 aprilie: ora 11.00, Spectacolul laureaţilor IDFest 2017, Anamaria Codiţă şi Rareş Fota; ora 15.00 – Ateliere; ora 16.00 – Sala Mare: Concurs – Alexandra Gîtlan – „Rhapsody in glue (#bluebird), coproducţie Teatrul Maszk (Ungaria) şi Aradi Kamaraszinhaz, Arad; ora 18.00, Concurs – Denise Nicolae – Tot ce-i minunat în lume”, regia Nicolae Constantin Tănase, Vanner Collective, Bucureşti; ora 19.30 – Sala Mare: Coca Bloos – „Mărturisiri”; ora 20.15 – Sala Mare: Cristina Dăscălescu – „Foi Deus”, concert muzică FADO.
Duminică, 22 aprilie: ora 11.00: Sala „Petru Valter” – Atelierul cu Vise; 12.30 – Atelierul pentru tineri; 13.30 – Atelierul pentru adulţi; ora 18.00 – Sala „Petru Valter”: Zymberaj Mentor – “Actor in the box”, The House Movie Theater Akt, Kosovo; ora 19.30 – Sala Mare: Festivitatea de premiere; ora 20.30 – Sala Mare: Richard Bovnoczki şi Mihai Călin în “Schneider şi Schuster”, după Joshua Sobol, regia Lucian Pavel, ARCUB, Bucureşti.
Festivitatea de premiere va avea loc duminică, 22 aprilie, la ora 19.30. Vor fi decernate: Premiul pentru Monodramă, Premiul pentru Dramaturgie „Valentin Nicolau”, Premiul „Actori pentru actor – Dinu Apetrei” (acordat de actorii Teatrului „Bacovia”) şi Premiul publicului „Ştefan Iordache”.
