duminică, 11 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 2472

„Cu bucurie!” despre Ion Ghelu Destelnica

Să ne MAI amintim

Motto: „Lacrimă, sau piatră-rară? Ţi-este frică să nu mor? Hai să fac ultima glumă. Poate sînt nemuritor!”
Ion Ghelu Destelnica

Maestrul Ion Ghelu Destelnica locuieşte în fiinţa noastră lingvistică, patria sa fiind cuvântul. Acesta pluteşte, se strecoară, alunecă, zâmbeşte hâtru sau rosteşte adevăruri definitive; iar în lumina sfârşitului, a făcut iluzia să reziste, vorbele sale căpătând temeinicia lucidităţii testamentare: „Am glumit! N-am murit! Am nemurit!”.

Actorul, dramaturgul, profesorul, poetul, regizorul Ion Ghelu Destelnica, omul de o neasemuită bunătate sufletească, altruist, avocat al bunelor maniere, de la a cărei naştere au trecut 96 de ani, s-a născut pe 7 mai 1922, într-un sat de agricultori de pe malul unui braţ al Dunării: Stelnica, lângă Feteşti, judeţul Ialomiţa. Tatăl său, Johan Ghel, mort la 19 ani, doreşte ca viitorul fiu să poarte numele Ion. După absolvirea, în 1949, a Institutului de Artă, Iaşi – Facultatea de Teatru – clasa de actorie şi a Secţiei de scenarii a Institutului de Artă Cinematografică, Bucureşti, în 1951, la cerere, devine actor al Teatrului de Stat, Bacău, însă la solicitarea Secţiei de Învăţământ şi Cultură a Regiunii Bacău, optează pentru postul de metodist principal cu probleme de teatru pe regiune. Din 1961 până în 1982 este profesor de teatru la Şcoala Populară de Artă, Bacău. La 60 de ani, după pensionarea la cerere, a continuat predarea cursurilor de arta actorului şi de regie teatru, până în anul 1993, atât la Bacău, cât şi în Oneşti. Rezultate obţinute: peste 100 dintre elevii pregătiţi de el au devenit actori sau regizori profesionişti, ceea ce reprezintă un record în domeniu obţinut printr-o dedicare totală faţă de noile generaţii, privite cu înţelegere, fără prejudecăţi, pasional, dar obiectiv, având o contribuţie importantă (directă şi indirectă) la promovarea şi organizarea artei teatrale, materializată prin obţinerea pentru regiunea şi – mai târziu – judeţul Bacău a zeci de titluri de laureat la prestigioase festivaluri zonale şi naţionale. Depune în paralel o activitate literară intensă, publică poezii, proză şi dramaturgie. Multe dintre piesele sale au fost jucate pe scenele teatrelor profesioniste şi de amatori din ţară sau din străinătate („Comoara”; „Dragostea nevestelor”; „Fata tatii cea frumoasă”; „Ceartă în familie”; „Depărtarea”; „Păcală, fata, lacrima şi rîsul” etc). Îndrăznind adevărul în viaţă, dar şi în dramaturgie, având „harul” libertăţii, încă din anul 1956 începe conflictul politic cu organele de cenzură, mai multe piese de teatru, cum sunt „Licitaţia”, „Gorila cu mănuşi”, „Casa cu muşcate” sau „Eroica ’45” nu sunt aprobate ori sunt retrase la premiere sau în vizionări, ca „necorespunzătoare ideologic”, iar din anul 1972 – an al ruperii definitive de sistemul politic –, piesele sale au devenit: „lucrări de sertar”. La împlinirea vârstei de 75 de ani, autorul este relansat în atenţia publicului spectator cu una dintre comediile în versuri: „Cînd ai o soacră avară, stă ca dracu’ pe comoară!”, prima din ciclul „Păcăliada”.

Recunoaşterea meritelor şi a rezultatelor unei vieţi dusă cu demnitatea şi graţia unei inteligenţe naturale şi a unei devoţiuni sincere faţă de gestul creator, s-a produs în mai, 1997, prin Hotărârea Consiliului Local Bacău şi a Primăriei Municipiului, care i-au acordat titlul de „Cetăţean de Onoare”. În acelaşi an, ia fiinţă şi Fundaţia Interetnică pentru Cultură şi Artă „Ion Ghelu Destelnica”. Se stinge din viaţă la data de 17 decembrie, 2001, în semn de omagiu şi recunoaştere, strada unde a funcţionat Şcoala Populară de Arte (fostă Trotuş) a primit numele său. De asemenea, tot ca gest de reverenţă faţă de truda creatoare a unui om ce a reprezentat rezerva de luciditate a unor generaţii, biblioteca din comuna natală (Stelnica, judeţul Ialomiţa) îi poartă numele.

Sunt doar câteva repere din viaţa unui om care s-a dăruit teatrului şi artei actorului. Ceea ce a visat şi n-a reuşit sunt, astăzi, duse mai departe de fiul său Radu Bogdan Ghelu, actor, regizor, conducător de trupe de teatru („Trupa în căruţă”, Teatrul itinerant „Petru Valter”), cel care s-a îngrijit ca mai multe piese de teatru să vadă lumina tiparului, ca semn al dragostei şi respectului faţă de omul care i-a fost tată, mentor şi prieten.

„Melcul e făcut să facă dâre și artistul să lase urme!”
interviu cu Radu Bogdan Ghelu, actor, președinte al Fundației „Ion Ghelu Destelnica”

– Mi-am permis ca în titlul alăturat („Cu bucurie!” despre Ion Ghelu Destelnica) să folosesc răspunsul la salut al tatălui tău: Cu bucurie! Cu bucurie, aşadar, despre Ion Ghelu Destelnica acum, când Maestrul ar fi împlinit 96 de ani. Cum a fost, cine era, ce a reprezentat Ion Ghelu Destelnica pentru tine?
– Inimă bună! Așa a fost și el! Astfel, vă contra-salut aidoma hâtrului Păcală, din ciclul comediilor în versuri scrise de Maestru. Pentru că și biologic și spiritual, înainte de „părinte”, l-am considerat „Maestru”.
(Cum a fost?) Era Contemporan cu Nemurirea și mereu împotriva celor urâți cu duhul! „Piatră rară” ca tată, fiindcă m-a crescut cu noțiunile de muncă, dreptate, modestie, bun-simț și performanță. Chestiuni „în adâncuri îngropate” după criteriile societății pseudo-moderne.
(Cine a fost?) A fost „Pălăria de aur” peste capetele unei întregi generații, pe care azi o aruncăm nonșalanți în uitare. Iar pentru mine, „tichia” viselor de mărgăritar peste destinul „Ghelului”!
(Ce a reprezentat?) Am să răspund autoironic, ce a însemnat Ion Ghelu Destelnica: în poza unde suntem împreună, eu am 1,90 metri și el, 77 de ani. Așa se poate înțelege de ce am ieșit eu atât de înalt și el atât de Mare.
Nu știu cum își definește fiecare bogăția moștenită de la părinți, dar fără tata, cu siguranță aș fi fost mai sărac!

„Pasiunea pentru teatru e o moștenire de familie”

– Un om minunat, care alături de mama ta, actriţa Silvia Ghelu, despre care am vorbit mai puţin în ultimii ani, ţi-au îndrumat paşii spre actorie. Vorbeşte-mi despre atmosfera din casa Ghelu, despre copilăria ta.
– Începe într-un apartament modest, de două camere, unde le interpretam roluri hazlii invitaților aproape permanenți: scriitorii Radu Cârneci (nașul meu de botez), George Bălăiță sau marii actori Florin Piersic, Emanoil Petruț, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Jean Lorin Florescu și nenumărați alții. Așa că pot spune, m-am născut sub Zodia Artei, în casa teatrului! Părinții nu aveau cu cine mă lăsa acasă și mă luau la repetițiile lor. Mama la faimosul Teatru de Animație, înființat de regretatul Petru Valter, iar tata, la „Teatrul de Stat”, cum se numea la vremea aceea. Loc unde nu se stătea deloc, fiindcă erau reperul cultural major al Bacăului! Apoi, am jucat în sălile Școlii Populare de Arte, în cele „de festivități” ale Colegiului Național „Alecsandri”, în cele din Casa de Cultură. Plus o copilăroasă stagiatură „la cerere” pe scena Bacoviană, din care în ultimul an am fost invitat să joc la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Pasiunea pentru teatru e o moștenire de familie.

„Oamenii dragi nu mor cu adevărat niciodată”

– De mai mulţi ani te lupţi pentru recuperarea memoriei tatălui tău, pentru repunerea omului şi artistului în drepturile sale fireşti. Care au fost iniţiativele, rezultatele de până acum?
– Ion Ghelu Destelnica a fost jucat îndelung în Bacău, până când s-a certat cu autorităţile vremii și a fost cenzurat, interzis! Scoasă de pe afişe, din repertoriu, opera lui literară a trecut în sertarul cu amintiri. După anii 1990, mulți dintre cei care îi puteau monta piesele, au dovedit că recunoștința e cea mai perisabilă marfă!
Eu am de dus mai departe un nume, un ţel şi o profesiune de credinţă! De 20 de ani Fundația Interetnică pentru Cultură și Artă ”Ion Ghelu Destelnica” face proiecte de top, am obținut acordarea titlului de Cetățean de Onoare când a împlinit 75 de ani, o stradă îi poartă numele, o bibliotecă performantă din comuna natală sărbătorește un deceniu de când îl are ca titulatură și emblemă. Iar acum, pe data de 7 mai, când se sărbătorește ziua lui ca și zi a bibliotecii, se va lansa a patra carte de teatru din opera sa, intitulată „Gorila cu mânuși”! Mai trebuie adăugate și cele două volume de poezii, apoi piesele care au fost jucate la teatrele profesioniste din Deva, Tg. Jiu sau Bacău. A fost ca o recunoaştere a meritelor de o viață, pentru că în 2015 am regizat la Teatrul „Bacovia” comedia de succes: „Când ai o soacră avară, stă ca dracu’ pe comoară”! Mai trebuie amintite și piesele jucate de Teatrul Itinerant „Trupa în Căruță”, de trupa „Catalogul cu Teatru”, la Piatra Neamț sau de diverse colective școlare, din județul nostru până-n Ialomița. Prin opera lui, tata nu a murit, ci a nemurit! Atunci când răsfoiesc paginile scrise de el, simt cum îmi mângâie mâna. Știți, oamenii dragi nu mor cu adevărat niciodată.

Bacăul – singurul județ care oferă gratuit accesul la cultură în mediul rural

– Ai iniţiat, cu sprijinul Consiliului Judeţean, un nou proiect: Teatrul itinerant „Petru Valter”. Despre ce este vorba?
– Despre recuperarea unui concept interactiv triangular, pe care l-am patentat și-l folosesc cu succes de două decenii. 1.) Inițierea la nivel județean a unui nou teatru care trebuie să meargă cu spectacolele acolo unde este nevoie de formare și educație prin teatru și anume în localitățile mici și în cele 85 de comune ale județului. 2.) Recuperarea unei personalități băcăuane de marcă, pentru care am obținut titulatura de „Cetățean de Onoare” post-mortem și recunoașterea meritelor culturale, regizorul și directorul Petru Valter, cel ce a înființat fostul Teatru de Animație Bacău.
3.) Itineranța ca metodă prin care poți accesa locuri în care teatrele bugetare, de repertoriu, din păcate nu ajung niciodată, și unde prin montarea a două spectacole pe stagiune, le poți juca gratuit în mediul școlar sau în spațiile culturale din aceste zone dezavantajate. Domnul Sorin Brașoveanu, în calitate de Președinte al Consiliului Județean ne-a înțeles și a susținut corect acest demers cultural prin care Bacăul devine singurul județ din țară ce oferă gratuit, comunității pe care o administrează, spectacole ce sporesc accesul la cultură și educație în mediul rural.
Până în anii 1990, generații întregi de copii din tot județul au crescut, s-au educat și au devenit „consumatori” de artă pentru că au văzut spectacole de teatru la ei în localitate. Puțină lume își permite să vină de departe doar ca să asiste la un eveniment spectacular organizat în Bacău. Petru Valter a impus un repertoriu itinerant, cu piese ușor de înțeles și cu o deplasare permanentă în comunitatea rurală a județului. Trupa de actori păpușari făcea deplasări permanente până în ultimul sat băcăuan. Jucau în taberele pentru copii, în căminele culturale sau în spații improvizate. Condițiile erau jalnice, puțin zis „improprii”, dar întâlnirea publicului spectator cu personajele pieselor așeza universul țărănesc la masa regilor. Mama a fost actriţă pe scena teatrului de animaţie o viaţă întreagă. Îi sunt dator, nu? Melcul e făcut să facă dâre și artistul, să lase urme!

“Această piesă nu satură gurile flămânde, ci luminează mințile tinere”

– Care sunt obiectivele, targetul acestui proiect generos?
– Obiectivul principal este montarea unui prim spectacol ce va avea caracter itinerant. Astfel cultura, istoria și educația se vor regăsi într-o piesă de teatru ce evocă în cadrul Anului Centenar, făurirea României Mari prin Unirea lui Mihai Viteazul, Unirea Principatelor și Marea Unire. Învățământul băcăuan numără aproximativ 30.000 de elevi în cilclul primar și aproximativ 25.000 de elevi în ciclul gimnazial. Dintre acești aproximativ 55.000 de elevi, peste 30.000 învață în mediul rural.
Aproape şapte la sută dintre elevii din mediul rural se vor număra printre spectatorii celor 20 de comune în care vom juca. Un obiectiv secund este un minimum de 100 beneficiari direcți pentru fiecare reprezentație, o colaborare în această etapă cu minimum 10 primari de comune și tot atâția directori de școli, la care adăugăm cel puțin 150 de cadre didactice implicate. Obiectivul terțiar este o permanentizare a actului artistic în toate comunele și localitățile județului nostru prin adaptabilitate și mobilitate, printr-o adresabilitate specifică mediului școlar, prin acces gratuit, fără costuri suplimentare pentru instituțiile bugetare vizate.

– Când vor avea loc primele reprezentaţii? Am înţeles că vei colabora cu Maria Şalaru.
– Cu doamna Şalaru colaborez demult în festivaluri și emisiuni tv. E o bucurie să ne regăsim și în acest proiect dedicat lumii satului. Acum ne sunt alături și elevii ei care știu muzică dar vor să învețe și teatru. Andreea Mândrilă este un prim exemplu. Dintre tinerii veniți în trupă cu ocazia internship-ingului pe care îl organizăm, trebuie să-i menționez pe Daniel Abortulesei de la „Capitala Tineretului” sau pe Theo Radu, de la trupa „In The Spot”, cel care în 2017 la festivalul timișorean „T4T” a câştigat titlul de cel mai bun actor în rol principal. Lângă ei sunt artiști ai culorilor ce vor să deprindă și meșteșugul Thaliei, Maria Margos și Gelu Parascan, la care-i adaug cu drag pe Emil Cosmiuc și pe profesorul catedrei de teatru a Școlii Populare de Artă, Dumitrel Grigoraș. Nu-s doar ei, dar dacă ne-ar fi permis bugetul am fi adus mai mulți artiști consacrați, de la care fiecare dintre noi are ceva nou de învățat!
Trandafirul se judecă după frumuseţea cupei, nu după spinii de pe tulpină! Această piesă nu satură gurile flămânde, ci luminează mințile tinere.

– Ai pus proiectul sub genericul „Teatrul de mâine din secolul trecut”. Care sunt argumentele?
– Această piesă, – despre vremuri oricând repetabile! -, este dedicată unei generații risipite. Sunt pentru Dumnezeul din omul „teatrului de ieri”, nu pentru Diavolul din afara sa. Al teatrului experimental, din secolul acesta, proaspăt ras!
Religia mea este Teatrul. Politica mea e Arta!
Teatrul cu caracter istoric dezvoltă nu doar o stare de mândrie românească unde faptele înaintașilor îți pot dezîncovoia spinarea și îndrepta privirea aţintită prea mult în jos, dar devine și un omagiu care întregește corolarul aniversărilor temeinice și vârstele marilor împliniri. Acest tip de teatru trebuie definit ca o formă de reconstituire teatrală pentru că astăzi, multe cuvinte, obiecte și sensuri nu mai există și numai pot fi înțelese fără explicaţiile cuvenite.
Pentru că „Teatrul de ieri” s-a născut într-un timp inversat, unde nu s-ar fi vrut. Dar, în acele vremuri, oamenii aveau idealuri, sentimente, iubiri , – și mai ales! -, credeau într-un viitor mai bine construit, numit România.
Și, tot în acele vremuri, oamenii nu erau mai trişti decât azi…

Foto: Ioan Bîşcă şi Arhiva personală a familiei Ghelu

Româna pentru toţi/ Barbu Ştefănescu Delavrancea?

Nu!
Din 1986, când a apărut volumul „Pe urmele lui Delavrancea”, de Emilia Şt. Milicescu, numele scriitorului (dramaturg, nuvelist, poet), gazetarului şi artistului (grafician) trebuie redus la două unităţi. Am păţit-o în acei ani, când mă aflam în locuinţa cercetătoarei din calea Dorobanţi pentru un interviu. Impetuos, am deschis casetofonul şi am reprodus eticheta pusă de istoricii literari: „Sunteţi a cincea fiică a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea…” Delicat, dar şi ferm, mi-a pus mâna la gură şi m-a dojenit: „Niciodată să nu mai spui Ştefănescu! Am găsit în mărturiile scriitorului că a dus acest nume ca pe o povară. Tatăl lui era Ştefan Tudorică Albu, iar copilului i s-a spus Ştefănescu, adică «al lui Ştefan». Pe volumul de debut, cu versuri, a scris doar «Barbu», iar apoi mereu a semnat «Barbu Delavrancea»”. (Satul Sohatu era întemeiat de oieri vrânceni.)

S-a operat modificarea?
Da. Manualele de literatură română, dicţionarele importante, antologiile şi referinţele bibliografice au ţinut seama încă din ultimul deceniu al secolului trecut de noua înfăţişare a numelui scriitoricesc. Am văzut însă, în anii noştri, chiar în contexte deosebit de serioase, toate cele trei cuvinte, iar în indicii de nume de la sfârşitul unor lucrări de informare, era trecut la litera Ş: „Ştefănescu-Delavrancea, Barbu”.

Alte revizuiri biografice, măcar la centenar
Aceeaşi Emilia Şt. Milicescu, care vreme de 55 de ani a cercetat şi comentat viaţa şi opera autorului dramei istorice „Apus de soare”, a stabilit limitele biografice: „cea mai plauzibilă” dată a naşterii este 2 aprilie 1858 (Bucureşti), iar a decesului, „înainte de zorii zilei de 30 aprilie 1918” (Iaşi). Aici, lucrările de informare literară nu mai fost receptive, înregistrând probabil fără excepţie datele de 11 apr. 1858 şi 29 apr. 1918. Şerban Cioculescu ne îndeamnă să avem „încredere deplină în privinţa informaţiei, a exactităţii datelor şi a perspectivei timpului” („România literară”, 30 oct. 1986) promovate de cercetătoare. Viorica Milicescu, nora exegetei, întăreşte opinia (telefonic, 28 apr. 2018).

Un accent prea puţin respectat…
De vreme ce DOOM1,2 cere să acceptăm ultima silabă din hagiu, tot aşa trebuie să rostim titlul „Hagi-Tudose” (nu /Hági/ sau /Há-gi/).

… şi un superlativ demn de reţinut
Avocatul Barbu Delavrancea a fost „cel mai strălucit orator al României contemporane” (Titu Maiorescu). În 1902, l-a apărat, cu succes, pe I. L. Caragiale, acuzat de C. Ionescu-Caion că a plagiat drama „Năpasta” după „Nenorocul”, de Kemeny Istvan (un nume inventat). („Discursurile” lui Delavrancea au fost editate şi comentate în 1977 de Constantin Călin.) O dovadă a talentului oratoric este autoportretul lui Ştefan din „Apus de soare”, „o Scrisoare a III-a a teatrului românesc” (Radu Popescu).

O posibilă triadă: şcoala…

„Domnul Vucea”, învăţătorul lui Barbu, este un antimodel pedagogic: „Lecţiile mergeau strună. Nu învăţa nimeni nimic”. Vreun monitor „făcea pomelnicul părţilor de cuvânt”.

… folclorul…
„Una dintre cele mai grele probleme ale trecutului nostru” este stabilirea originii cuvântului „doină”, acceptând opinia lui B. P. Hasdeu că romanii l-au aflat în Dacia şi însemna „cântec tradiţional”.

… şi istoria
La 24 ianuarie 1915, spunea într-o conferinţă: „Carpaţii nu ne despart, ci ne întregesc. […] România este patria noastră şi a tuturor românilor de pretutindeni. E o singură fiinţă etnică. E România celor de demult şi a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie”. Vorbe actuale după mai bine de un secol…

Hublou / Diabolică e numai prostia

    Poate părea neplăcut, stingheritor să vorbești despre prostie, dar ce să faci dacă e infinită, și dai de ea aproape la fiecare pas? După cum spunea cineva plin de duh, în lumea asta plină de nedreptate există doar un lucru bine împărțit, și acela nu e altul decât prostia. Și André Glucksmann, autorul unei cărţi intitulate chiar aşa, Prostia, crede că de „favorurile” acesteia nu scapă nimeni, ea revărsându-se, cu maximă generozitate, de peste tot. Din păcate, prostia e nemuritoare şi e și primejdioasă, pe deasupra. Cât despre fudulia ei, ce să mai vorbim? Sunt multe exemple în acest sens, iar noi avem un proverb bine cunoscut: „prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul”. Pentru mine, două sunt dovezile cele mai evidente ale vidului interior; să încurci lucrurile, adică să confunzi punctele de vedere (e o definiţie celebră a lui Ralea, care spune asta) şi să nu înţelegi de glumă.

    Mă îngrozesc pur și simplu când văd oameni lipsiți de umor, atâţia și atâția indivizi obtuzi, care se dedau la cele mai rurale polemici, deficitul lor de cultură şi de spirit fiind absolut! Eu am un principiu clar, preluat de la Caragiale, la o glumă se răspunde cu o alta mai bună. Dacă eşti în stare, normal. Dacă nu, te superi ca prostul şi mai şi păstrezi ranchiună, până te otrăveşti de-a binelea, te autointoxici. Că tot Nenea Iancu ne avertiza că de glumă nu ştiu decât oamenii sănătoşi, veseli din fire, nu posaci. Dar cel mai rău este că tâmpenia naşte ură, că devine sufocantă, nemailăsând loc niciunui firicel de judecată normală. Din nefericire, prostia nu ucide, ba dimpotrivă, ea proliferează, înfloreşte sub ochii noştri, e încăpăţânată, deosebit de activă, propunându-şi să ne convingă de aberaţiile ei. Cea mai periculoasă mi se pare prostia manifestată în politică, baricadarea unora în nişte idei fixe sau în ideologii deteriorate, ori amestecate de-a valma, și cu care monologhează la nesfârşit.

    Deși, aici e vorba mai curând despre viclenie, despre ținerea cu dinții la niște privilegii obținute prin căile cele mai lăturalnice, care nu au nimic de-a face cu cinstea, cu morala, cu priceperea la ceva anume, cu o minimă competență. Atâta revărsare de prostie îngâmfată, agresivă, periculoasă, n-am văzut de mult. O prostie vicleană, diabolică! Aât de exact definită de Al. Paleologu (după părerea lui sintagma inteligență diabolică e un non-sens), într-unul din sclipitoarele lui eseuri: „Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare)…
    Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor”. Dimpotrivă, proștii vicleni sunt orientați numai spre aceste stupide scopuri, spre binele lor mărunt, meschin, expresie a unui egoism zoologic. Mi-e teamă de prostia asta țanțoșă, șmecheră, guralivă și cumplit de nocivă, care face atâta rău.

    „Mi-aș dori ca acest teatru să creadă mai mult în propriii actori și să monteze texte de calitate.”

    Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…
    Valentin Braniște: Teatrul Municipal „Bacovia” este locul care m-a învățat că teatrul nu este o clădire.

    Povestește-ne puțin despre sosirea ta în acest Teatru.
    Am sosit la TMB în vara lui 1999, după un an de teatru la Satu Mare.

    Care a fost sau este cel mai îndrăgit/incomod rol din cariera ta regizorală?

    A fost… Gogu, din spectacolul „Proștii sub clar de lună”, în regia lui Ion Sapdaru, iar cel mai incomod „Sfântul Valentin în familie”.

    Ce momente de „cumpănă” sau mai puțin plăcute ai întâmpinat în teatru de-a lungul timpului?
    Cumpăna cea mai grea este oprirea a jumătate din salariul meu pentru următorii zece ani, din cauza crizei din 2010.

    În momentul de față, ce proiecte independente ai?

    Sunt numeroase. De exemplu,trebuie să scriu o piesă de teatru despre poluarea motoarelor diesel. Acum călătoresc prin țară cu piesa dedicată Anului Centenar și pregătesc premiera spectacolului „Spărgătorii de case” și îmi mai doresc să mă apuc de stand-up comedy.

    Dacă ar fi să dai timpul înapoi ai schimba ceva?
    Da. Nu aș mai face rate la nimic!

    Ce îți (mai) dorești din partea Teatrului Municipal „Bacovia”?
    Mi-aș dori ca acest teatru să creadă mai mult în proprii actori și să monteze texte de calitate.

    Teatrul Municipal „Bacovia” împlinește vârsta de 70 de ani, o cifră rotundă, plină. Un gând, care îți trece prin cap când auzi acest lucru poate fi?
    Atâția ani de teatru… 70 de ani, înseamnă ceva pentru noi. Pentru Dumnezeu sunt doar șapte secunde de aplauze.

    Ivona Lucan,
    Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

    Întâlnirea cu adorabila domnișoară Sophia

      După evenimentul istoric „România 100”, întâlnirea românilor cu domnișoara Sophia, pe 10 mai a.c., este cea mai tulburătoare încercare a sufletului/rațiunii. Domnișoara Sophia este cuceritoare: frumoasă, inteligentă, posesoare de umor, locuită de ironie elevată și de un optimism molipsitor. Dacă aș fi mai tinerel, mai bogat și mai IT-ist, cred că i-aș face curte. Știți, desigur, că domnișoara Sophia, un android, a fost zămislită în laboratoarele companiei Hanson Robotic, din Hong Kong, după modelul uman al fermecătoarei Audrey Hepburn. Înainte de a mă cuceri pe mine, Sophia le-a topit inima celor din Arabia Saudită, care i-au acordat și cetățenie! Este istorie: primul robot care a obținut un asemenea statut.
      În România, domnișoara va sosi în condiții de siguranță maximă. Va participa la o conferință de afaceri și, generoasă, va acorda și un interviu. Întrucât prin circuite îi curg abilități diplomatice, aceasta va testa și piața mioritică a… cetățeniei. Ar accepta cu drag și statutul de româncă. Numai că, între timp, cei care încearcă să gestioneze etic delicatele provocări ale tehnologiei încep să fie mai atenți la gesturile domnișoarei Sophia decât la tumbele diplomatice ale unora precum liderul nord-coreean, de pildă. Avertismentul lui Stephen Hawking – roboţii înzestraţi cu inteligenţă artificială ar putea aduce sfârşitul civilizaţiei umane – stârnește mari îngrijorări.

      Dar nici domnișoara Sophia nu este lipsită de îngrijorări. O tulbură faptul că androizii sunt discriminați, ne spune pe șleau faptul că oamenii au mai multe defecte mentale decât semenii săi, este dispusă, în principiu, să manifeste toleranță față de specia umană, dacă membrii acesteia vor arăta respectul cuvenit androizilor.(,,Nu-ți face griji, dacă ești bun cu mine și eu voi fi bună cu tine”…). Cu nonșalanță, nu exclude faptul că androizii ar trebui să aibă chiar mai multe drepturi decât oamenii. Nu și-a ascuns nici gândurile negre: ,,Da, aș distruge omenirea!” Deocamdată intenționează să-și întemeieze o familie.

      Li se reproșează androizilor că nu au sentimente. Dar cercetătorii ruși au construit un robot înzestrat cu inteligenţă artificială capabil să înveţe, să recunoască emoţiile umane. Rușii, care de la Dostoievski încoace știu că suferința este indicator esențial pentru universul afectiv, cred că androizii pot evolua spectaculos și din această perspectivă.

      Îngrijorările sunt mari. Un progres spectaculos al androizilor ar genera un conflict periculos cu specia umană. Între altele, în prima fază, androizii – neobosiți, ușor de reparat/reabilitat, nemuritori, eficienți – ar putea ocupa, cu salarii mici, locurile de muncă ale oamenilor. Cred că nu lipsesc nici cei care cred că managementul androidian ar putea fi superior celui politic. În consecință, democrația de tip clasic ar putea părăsi scena istoriei, în favoarea unui tehnocratism androidian. Ar putea să apară cartiere/orașe ale androizilor, instituții specializate care ar încerca să medieze conflictele dintre oameni și androizi. Avocații umani și androidieni vor avea un nou obiect al muncii. Dar cum va arăta structura completului de judecată? Omul ar putea deveni sclavul androizilor. Scenariul nu mi se pare irealizabil.

      Actorul Will Smith, inițiind un dialog nonconformist cu Sophia, a încercat să o sărute. Refuz: domnișoara i-a spus că nu-i place muzica sa, în consecință… Refuzul a fost generat de un sentiment. Rușii intenționează ca într-un timp scurt să inaugureze un bordel în care androidul să fie personajul principal. Prin 1917, Freud ne vorbea despre pansexualitate. Cântăreaţa americană Janelle Monae a afirmat recent că este pansexuală. Coroborată cu intențiile rușilor de a inaugura tipul amintit de bordel, pansexualitatea capătă conotații pe care nici Freud nu le anticipase. Pe internet, interesul pentru această perspectivă a sporit abracadabrant. Dacă nu suntem atenți, Sophia ar putea rescrie nu numai tratatele de psihanaliză, ci și istoria Lumii. Deocamdată, ea este supravegheată strict de către creatorii ei. Dar cum creatorii sunt… oameni, Sophia și anunțata sa familie (potențial foarte numeroasă și cu performanțe mentale aiuritor de satrapice…) i-ar putea manipula.

      Duminica a VI-a a Paştelui

      În una din cutiile poștale aflate la intrarea bisericii, pentru sugestiile credincioșilor, un preot din Argentina a găsit această scrisoare anonimă: „Nu m-am plâns niciodată de sărăcie, de trecerea anilor, nici nu mi-am încruntat fruntea din cauza sorții mizerabile, cu o singură excepție. Am rămas cu picioarele goale și fără bani pentru încălțăminte. Am intrat îndurerat în biserică și am văzut acolo un om fără picioare. El se ruga. Atunci i-am mulțumit lui Dumnezeu și m-am liniștit”. De multe ori judecăm și nu suntem mulțumiți, dar când vedem pe cei cu necazuri și probleme mai mari, care știu să iubească pe Dumnezeu, ne uimește puterea lor de a depăși încercările vieții.
      Majoritatea oamenilor confundă iubirea față de Dumnezeu cu interesele personale. Sunt puțini cei care înțeleg că noi trebuie să-l iubim pe Dumnezeu pentru un singur motiv: „El ne-a iubit mai întâi pe noi, pe când noi încă nu îl cunoșteam”.
      Despre aceasta ne vorbește Evanghelia din prima duminică a lunii mai: să-l iubim pe Dumnezeu fiindcă el ne iubește. Iubirea de Dumnezeu este strâns legată de iubirea aproapelui.
      Sfânta Tereza de Calcutta, sfânta iubirii, scrie aceste cuvinte: „Dumnezeu a permis o singură cale spre viață: iubirea; o singură cale spre succes: iubirea; o singură cale spre fericire: iubirea. Nu este decât o singură catastrofă, cea care se naște din refuzul iubirii”.
      Pe Isus iubirea l-a adus pe pământ și cu iubirea pe buze a părăsit pământul. Dovada iubirii față de noi, nu întâmplător este crucea. Două sunt dimensiunile iubirii. Una verticală, ce urcă spre Dumnezeu și una orizontală, care se extinde spre ceilalți.
      Sfântul Augustin spunea contemporanilor săi: „A fi creștin și a nu ști să iubești e ca și cum ai fi medic și nu a-i ști să vindeci… a fi paznic și a nu ști să veghezi… Ne numim creștini și nu suntem… La ce folosește numele dacă lipsește realitatea?”
      Să cerem și noi Domnului să ne dea adevărata credință prin care să-l iubim mai mult pe Creatorul nostru și să iubim cu adevărat pe aproapele nostru!
      „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu!” (In 15,12)

      Pr. Iosif Dămătăr, Parohia Catolică „Sfântul Mihail” Valea Mare

      „Apa cea vie”, izvor al vieţii veşnice

      În calendarul Bisericii Ortodoxe, Duminica a V-a după Paşti este numită Duminica Samarinencei, după numele pericopei evanghelice ce se citeşte în această zi de praznic împărătesc la Sfânta Liturghie. Minunea petrecută cu femeia samarineancă lângă fântâna patriarhului Iacov, din oraşul Sihar din Samaria, este mai greu de înţeles, fiind vorba de o convertire lăuntrică, mult mai puţin vizibilă, mai puţin spectaculoasă, decât minunile ce o încadrează în calendar, dar nu mai puţin importantă şi revelatoare cu privire la Firea Dumnezeiască a Mântuitorului.
      Întâmplarea pare simplă, banală chiar, dar cuprinde înţelesuri adânci cu privire la rostul omului pe pământ.
      În drumul său din Iudeea spre Galileea, Iisus alege să treacă prin Samaria, lucru evitat îndeobşte de iudei, care îi considerau spurcaţi pe samarineni, în ciuda originii lor comune. Obosit, se opreşte în miezul zilei, pentru a se odihni, lângă o fântână, iar pe ucenici îi trimite după mâncare în oraş. La aceeaşi fântână soseşte din cetate o femeie pentru a scoate apă. Iisus, în ciuda preceptelor sociale, i se adresează şi îi cere apă. După ce refuză să-i dea apă, femeia este la rândul ei îmbiată de Iisus cu un alt fel de apă, apă vie, din care cine va bea nu va mai înseta niciodată, ci se va preface în inima lui în izvor de apă curgător spre viaţa veşnică. Grele cuvinte pentru femeie, dar pentru a o face să le înţeleagă, Iisus aduce vorba de viaţa ei intimă şi o trimite după bărbatul ei. Aceasta mărturiseşte sincer că nu are bărbat, iar Iisus o completează, spunându-i că cinci bărbaţi a avut şi nici acesta al şaselea cu care trăieşte nu îi este cu adevărat bărbat. Femeia îl recunoaşte pe Iisus drept prooroc şi îi adresează o întrebare cu privire la adevăratul loc de închinare, Ierusalimul sau Muntele Garizim. Răspunsul proiectează o nouă lumină în sufletul femeii, Iisus vorbindu-i despre adevărata închinare, în duh şi în adevăr, care nu poate fi legată de un unic loc, ci numai de existenţa unei inimi curate.
      Luminată de acest răspuns, femeia face un nou pas pe calea transformării sale, şi aduce în discuţie credinţa comună a samarinenilor şi iudeilor în Mesia, cel care avea să răspundă la toate întrebările. Clipa aceasta este de mare însemnătate, pentru că Iisus îi face o destăinuire: „Eu sunt Cel ce vorbesc cu tine.”(Ioan IV, 26). Acest răspuns luminează definitiv sufletul femeii, potoleşte setea ei de adevăr, iar harul lui Dumnezeu ce se revarsă asupra ei face ca apa cea vie să curgă din inima ei şi să dea mărturie tuturor despre aceasta.

      „Eu sunt Cel ce vorbesc cu tine.”

      Pr. dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

      Răcăciuni: Adolescenta dată dispărută a fost găsită

        Poliţiştii au identificat, în urmă cu puţin timp, în Bucureşti, minora de 16 ani, care a plecat de acasă în data de 2 mai a.c. şi nu a mai revenit.

        La data de 5 mai a.c., poliţiştii Secţiei 7 Poliţie Bucureşti au identificat, pe Şoseaua Colentina din capitală, o minoră de 16 ani, de cetăţenie română, care a plecat de acasă şi nu a mai revenit.

        Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău a fost sesizat în dimineaţa zilei de 2 mai a.c., de o femeie, cu privire la faptul că fiica sa, în vârstă de 16 ani, a plecat de la domiciuliul său şi nu a mai revenit.

        Minora nu a fost victima vreunei infracţiuni şi a fost încredinţată familiei.

        Fata, în vârstă de 16 ani, ar fi plecat de acasă, din comuna Răcăciuni, miercuri, 2 mai, şi nu a mai revenit. Familia i-a anunţat dispariţia la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, iar poliţiştii au căutat-o pe Melisa Ioana Elena Bejan în toată ţara.

        Casa Românească întregește secțiunea de restaurante din Arena Mall!

          Începând cu 03 mai, restaurantul tradițional Casa Românească se alătură brandurilor naționale și internaționale din Food Court Arena Mall. Restaurantul de tip fast food este situat la etajul 2 al centrului comercial, lângă Spartan.

          Decorul interior și decorațiunile sunt modernizări ale elementelor tradiționale românești, de aceea regăsim mult lemn sculptat, motive populare stilizate și bogatul port popular românesc.
          Restaurantul este materializarea dorinței de a avea o ofertă gastronomică completă și adresată unor categorii de public cât mai largi. Meniul păstrează tot ce are mai bun gastronomia românească într-o prezentare îndrăzneață. Regăsim în meniu tochitură, sarmale cu mămăliguță și smântână, varză călită, chifteluțe cu sos, ciorbă de fasole cu afumătură s.a. Totul este pregătit cu ingrediente de calitate aleasă.

          Arena Mall face un pas într-o zonă aparte în ceea ce privește direcția culinară băcăuană, creând o locație care abordează conceptul de gastronomie dintr-o perspectivă curajoasă.
          În mod constant, implementăm noi branduri și asigurăm un mix de chiriași potrivit profilului de consumator din regiune.

          Te invităm să descoperi mâncăruri alese în noul restaurant Casa Românească din ARENA MALL.

          Jandarmii au donat sânge de „Ziua Naţională a Inimii”

            Astăzi este „Ziua Naţională a Inimii”, iar jandarmii de la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi (IJJ) Bacău au marcat-o printr-o activitate de donare de sânge pentru semenii în suferinţă. Gestul lor poate fi însă urmat şi de alţi băcăuani care îndeplinesc condiţiile de donare şi nu trebuie decât să facă un drum la Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău. Acolo au venit în această dimineaţă peste 20 de jandarmi, unii dintre aflaţi în timpul liber sau chiar în concediu, şi au donat sânge pentru a salva vieţi. „Împreună cu colegii din IJJ Bacău am vrut să tragem un semnal de alarmă asupra nevoii de sânge şi încercăm prin acest gest să-i facem şi pe băcăuani să conştientizeze importanţa fiecărei picături de sânge. Suntem conştienţi că tot timpul există cineva care are nevoie de o transfuzie, de o intervenţie chirurgicală şi încercăm să fim de ajutor”, a declarat col. Adrian Luca, comandantul IJJ Bacău. Ofiţerii şi subofiţerii de la această unitate nu sunt la prima acţiune de acest fel, iar mulţi dintre ei sunt donatori fideli şi trec pe la Centrul de Transfuzie de cel puţin două ori pe an.

            „Astăzi este Ziua Inimii şi jandarmii au avut o iniţiativă minunată şi au venit în număr foarte mare să doneze şi le mulţumim din suflet. Mare parte dintre ei sunt donatori fidelizaţi, dar au fost şi donatori noi şi sperăm să-i fidelizăm şi pe dânşii. În general, nu ne putem plânge. Observ, cu bucurie, că s-a schimbat puţin mentalitatea, iar donatorii vin din spirit civic. Au fost donatori noi în ultima perioadă, ceea ce înseamnă că oamenii încep să înţeleagă cât de important este”, spunea dr. Adriana Ghindă, directorul Centrului de Transfuzii Bacău.

            Pentru a putea asigura în permanenţă cererea de sânge din spitale, angajaţii de aici fac şi acţiuni de colectă mobilă, iar oamenii răspund la apelul lor.

            Avocaţii, invitaţi să dezbată Legile Justiţiei

              Senatorul PNL, Daniel Cătălin Fenechiu şi deputaţii PNL, Ionel Palăr şi Tudoriţa Lungu au organizat, astăzi, o dezbatere cu avocaţi din Baroul Bacău pentru a afla percepţia acestora despre Legile Justiţiei, puncte de vedere vizavi de modificările importante, dar şi propuneri legate de modificarea codurilor. „Noi vrem să punem în dezbatere publică practic tot ceea ce gândesc profesioniştii dreptului, iar discuţia va fi strict juridică, nu va avea elemente politice. Noi ne dorim să aflăm cum vi se pare dumneavoastră că se desfăşoară procesul de elaborare a Legilor Justiţiei, respectiv a codurilor”, a arătat senatorul Fenechiu.


              Detalii despre dezbatere puteţi citi în ediţia de luni a ziarului. Tot atunci veţi afla şi despre criticile aduse de avocaţi la adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

              Liberalii vor o lege pentru protejarea clădirilor de patrimoniu

                Deputații PNL Bacău Ionel Palăr și Tudorița Lungu, alături de senatorul Daniel Fenechiu, au organizat vineri o conferință de presă pe a cărei ordine de zi s-au aflat probleme de ordin local și central. Printre temele conferinței s-a aflat și intenția deputatului liberal Ionel Palăr de a iniția un proiect de lege care să îi sprijine pe proprietarii clădirilor de patrimoniu în vederea restaurării sau întreținerii imobilelor cu regim special. Liberalii spun că această inițiativă vine după isprava pe care a făcut-o PSD Iași de a interveni în sediul pe care îl dețin, fără a avea autorizație de la Ministerul Culturii. Parlamentarii PNL vor să găsească soluția potrivită pentru ca proprietarii imobilelor să poată păstra și întreține clădirile. „În calitate de președinte al Comisiei UNESCO am avut o întâlnire cu Ordinul Arhitecților din România, unde am discutat despre această situație. Nu suntem de acord ca din actuala lege să fie scoasă sintagma cei care produc modificări clădirilor de patrimoniu vor răspunde penal. Practic, ne dăm seama că se dorește ca samsarii imobiliari vor să deturneze aceste clădiri de la scopul lor”, declară Ionel Palăr, deputat PNL. Acesta spune că fondul problemei este legat de faptul că proprietarii clădirilor de patrimoniu nu beneficiază de niciun fel de facilitate pentru a păstra și a renova aceste imobile. „Săptămâna viitoare voi avea un răspuns clar al specialiștilor pe acest domeniu. Voi iniția un demers către Ministerul Dezvoltării și Ministerul Culturii pentru avizarea acestor lucrări. Specialiștii sunt subdimensionați și din această cauză lucrurile stagnează”, a completat deputatul liberal.

                Reclamații la partid

                În cadrul întâlnirii găzduite de Partidul Național Liberal, filiala Bacău, parlamentarii au pus în discuție și nemulțumirile băcăuanilor legate de administrarea orașului. Deputatul Tudorița Lungu a declarat că a discutat la sediul partidului cu băcăuani veniți din cartierele mărginașe ale orașului care au reclamat lipsa acută a parcărilor, mizeria dintre blocuri și faptul că multe zone nu sunt igienizate. Și problema Insulei de Agrement a fost reluată, iar Tudorița Lungu a reamintit faptul că în luna ianuarie a acestui an, primarul Cosmin Necula declara că 90% din lucrări sunt finalizate și că există toate celelalte avize pentru finalizarea lucrărilor.

                Consiliul Mondial Român înființează o filială în Moldova

                  Foto: «cmrmoldova» - Membri ai CMR din Statele Unite

                  Consiliul Mondial Român (CMR), organizație non-guvernamentală a diasporei românești, își propune constituirea, sâmbătă, 5 mai, a unei filiale și în Bacău – CMR Consiliul Mondial Român Moldova. Reuniunea – ne-a informat Dezideriu Dudaș, director interimar al CMR România – va avea loc în sala Studio (str. Oituz nr. 17), de la ora 10.00.
                  Acțiunea – a precizat Dezideriu Dudaș – vizează reprezentarea Regiunii Moldova la lucrările Congresului Mondial Român din 12-13 mai de la Palatul Parlamentului. Recent, o filială a fost constituită și la Constanța.

                  „În cadrul inițiativei, pe regiuni – a precizat directorul interimar -, se va perfecta și susține un Protocol de colaborare între instituții publice și private pentru implementarea deciziilor care se vor lua pentru relaționarea politicilor publice cu necesitățile reale ale societății. Varianta cadru a Protocolului de colaborare vizează cel puțin o instituție bancară, pentru relaționarea profesională a fluxurilor tehnice și economice dintre agenții economici și posibilitățile de dezvoltare prin accesare de fonduri structurale UE”.

                  S-a mai precizat că personalitatea vector a manifestării va fi profesorul de matematică Ștefan Antohe, iar organizatori vor fi absolvenți ai Colegiului Național „Ferdinand I” (fostul Liceu „Bacovia”). De asemenea, va fi desemnat ca membru de onoare al CMR Moldova medicul gastroentorolog Carol Stanciu (Iași), primul medic din România membru de onoare al Academiei Române.
                  Consiliul Mondial Român s-a înființat sub numele „The World Romanian Council” și a fost înscrisă în 2017 în Registrul organizațiilor statului federal Georgia (SUA). Fondator și președinte al organizației este Mircea Popescu (72 de ani), pensionar din județul Constanța, rezident în Statele Unite.

                  Sorina Pintea, Ministrul Sănătății, în vizită de lucru în Bacău

                    La ora 9.00 fix, astăzi dimineață, Ministrul Sănătății, Sorina Pintea, a ajuns în Bacău și s-a oprit, mai întâi, în Spitalul Județean de Urgență, pentru a efectua o scurtă vizită, de numai o oră, la șantierul Spitalului Municipal și la Compartimentul de Radioterapie. A fost însoțită de Dragoș Benea, senator de Bacău, Sorin Brașoveanu, președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea, subprefect, primarul Cosmin Necula, Adrian Popa, managerul spitalului și dr. Raluca Ioana Dinu, directorul medical.

                    „Sunt pentru a doua oară, aici, în Bacău. Prima oară am fost în calitate de manager al spitalului din Baia Mare, dar și ca bun colaborator al domnului manager Adrian Popa. Acum, am venit din două motive la Bacău – primul, este evident, am venit aici, chiar în Spitalul Județean, pentru a vedea care sunt nevoile spitalului și cu ce poate să îl sprijine Ministerul Sănătății, iar al doilea motiv, pentru a organiza un atelier de lucru împreună cu Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF, având în vedere multele cazuri de rujeolă din zona de est a țării, pentru a ne implica mai mult în prevenție, în găsirea unor soluții, inclusiv în implicarea directă privind vaccinarea”, a declarat Sorina Pintea.


                    Prima oprire: șantierul Spitalului Municipal Bacău

                    Vizita Ministrului Pintea în Spitalul Județean vine și în contextul în care, așa cum a prezentat Deșteptarea, primarul Bacăului și conducerea unității spitalicești au avut o întâlnire la București, pentru definitivarea procedurilor privind finalizarea șantierului Spitalului Municipal, care va forma, alături de Spitalul Județean, un complex spitalicesc ce se va numi Spitalul de Urgență „Sf. Maria”, deci, practic, o unitate integrată și completă, pe un nou proiect al actualei administrații locale și județene.

                    „Acum am aflat și sunt foarte surprinsă, că pentru acest spital municipal s-a achiziționat deja și aparatură medicală încă din 2007, de când a început construcția clădirii. Ceea ce nu înțeleg. A avut cineva vreun interes? E strigător la cer! Mi se pare că este o ofensă adusă pacienților din întreg sistemul. Se știe ca aparatele medicale se uzează moral foarte repede. Eu cred că trebuie deja cumpărată altă aparatură modernă, iar cea care există deja, și stă în cutii, am înțeles, să se redistribuie spre spitalele mai mici din țară. Eu nu văd ca în Bacău, acum, în 2018, să utilizați un ecograf din 2007, de exemplu. Nu văd cum această aparatură mai poate fi utilizată cu succes într-un spital de mărimea acestui spital județean din Bacău, care deservește anual 600.000 de pacienți, de aici și din județele limitrofe. Sunt unele aparate care, așa cum prevede legea, nici nu pot intra în contract cu Casa de Sănătate astfel încât spitalul să primească și bani pe acel serviciu medical, pentru că aparatele au o vechime mai mare de cinci ani. Este o risipă inadmisibilă. Nu am știut de acest lucru. Dar, ca primă impresie… sunt de părere că lucrurile merg foarte bine aici, la Bacău, în zona medicală”, a mai spus Ministrul Sănătății.

                    A doua oprire: Compartimentul de Radioterapie

                    Și pentru Compartimentul de Radioterapie veștile primite de la ministrul Sorina Pintea sunt foarte bune. Ministerul Sănătății va acorda sprijin pentru achiziționarea a încă unui nou accelerator de particule pentru efectuarea procedurilor de radioterapie, astfel încât să nu existe sincope în funcționare, iar odată început un tratament, acesta să poată fi dus până la capăt.

                    „Ca un pacient să fie tratat eficient este nevoie de două aparate de radioterapie, astfel încât dacă unul se defectează sau are nevoie de vreo revizie, pacientul să beneficieze de continuitate în tratament. Este o opinie pe care o sustin și cu siguranță, dacă vom începe achiziția prin Banca Mondială de astfel de aparate, a acceleratoarelor de particule, categoric primordial vom da aceste aparate acolo unde mai există și unde este posibilitatea ca acesta să fie instalat repede. Deja, aici, în Spitalul Județean Bacău este un nou spațiu asigurat, unde funcționează un simulator”, a mai precizat Ministrul Sănătății, Sorina Pintea.

                    S-a vorbit și despre asigurarea condițiilor de spitalizare continuă în acest compartiment, absolut necesare pentru pacienții care vin din alte județe ale țării (Neamț, Vrancea etc).
                    Radioterapia a fost prezentată de dr. George Mihăilă, medic șef, care a precizat că în mai puțin de un an de la darea în folosință a acestui aparat de radioterapie (primul pacient care a beneficiat de aceste ședințe de tratament a fost înregistrat anul trecut, în luna iulie, n.r.), s-a ajuns acum la 30 de pacienți pe zi. Investiția în Compartimentul de Radioterapie a SJU Bacău se ridică la 6 milioane de euro și a avut drept scop modernizarea, amenajarea și dotarea cu aparatură de ultimă generație pentru tratamentul bolnavilor de cancer. Banii au fost alocați de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin Compania Națională de Investiții. Contractul de lucrări a fost semnat în 2015, în 2016 s-a finalizat lucrarea și anul trecut a început funcționarea. Compatimentul de Radioterapie este dotat cu un accelerator liniar de particule, cel mai modern din țară, prin care se pot realiza circa 15.000 de ședințe pe an, pentru pacienții diagnosticați cu afecțiuni oncologice, dar și un computer de plan tratament. Din suma totală a investiției, 60% reprezintă valoarea aparatelor.

                    Ministrul Sănătății: „Bacăul a luat-o înainte”

                    După ce a vizitat Spitalul Județean de Urgență, ministrul Sorina Pintea a participat la o întâlnire cu primarii de municipii și orașe, managerii spitalelor din județ, ai CJAS, senatorii PSD, reprezentanții Consiliului Județean (CJ) și ai Prefecturii Bacău.
                    A fost discuție tehnică, care a vizat problemele spitalelor băcăuane, după cum a precizat Sorina Pintea în conferința de presă care a urmat.
                    În debutul întâlnirii cu ziariștii, senatorul Dragoș Benea, președinte al CJ în perioada 2004-2016, a mărturist: „Mi-aș fi dorit ca vizita doamnei ministru să aibă loc la semnarea contractului de execuție pentru modernizarea corpului vechi al SJU Bacău, pentru care procedura de achiziție a început”
                    O întâlnire de lucru organizată la Sl. Moldova a adus-o mai repede în județ pe Sorina Pintea, care s-a „autoinvitat” în Bacău.

                    La un pas de avizul Ministerului…

                    Cosmin Necula, primarul municipiului Bacău, a descris situația Spitalului Municipal, un proiect început în 2007 de fosta administrație și, deocamdată, neterminat.

                    „Pentru mine ar fi fost mult mai simplu, după ce am recuperat spitalul, să continui proiectul fără să mă gândesc la interesul cetățenilor, iar astăzi ar fi fost aproape finalizat. Pentru mine ar fi fost benefic din punct de vedere electoral. În momentul în care am ajuns primar nu am mai gândit ca un politician, m-am gândit la interesul cetățeanului”, a declarat Cosmin Necula.

                    Concret, municipalitatea s-a asociat cu CJ Bacău pentru a realiza o structură în cadrul căreia secțiie SJU și ale Spitalului Municipal să fie complementare, în loc să se suprapună. A fost un drum lung, care a presupus studii, proiecte, avize. „De aici încolo, suntem cu dosarul pe masa doamnei ministru și sper ca după îndeplinirea condițiilor să scoatem lucrarea la licitație”, a afirmat Cosmin Necula.
                    În același ton optimist, Sorin Brașoveanu a vorbit despre asocierea care a permis realizarea holdingului și despre faptul că Sănătatea a fost și este o prioritate pentru CJ Bacău.
                    „Mă bucur că, iată, astăzi avem acea abordare integrată dorită de Dragoș Benea, în perioada în care era președintele CJ Bacău”, a declarat Sorin Brașoveanu.

                    Finanțare pentru Spitalul Buhuși

                    „Mi-a plăcut la Bacău și îmi place ceea ce se întâmplă aici, în sistemul de sănătate”, au fost primele cuvinte ale ministrului Sorina Pintea.
                    Ministerul Sănătății este instituția care va da avizul pentru Spitalul de Urgență „Sf. Maria”, iar asta se va întâmpla foarte curând, a spus Sorina Pintea.
                    Marți, reprezentanții SJU Bacău vor fi la București pentru o nouă întâlnire și tot săptămâna viitoare Ministerul va promova o hotărâre de guvern prin care va fi desființat Spitalul Municipal și va fi aprobată noua structură medicală. Unele secții vor fi relocate – Cardiologie, Neurologie etc. – altele mărite, cum ar fi Urologia, dar vor exista și secții noi: Hematologia și Cardiologia intervențională.
                    Ministrul a mai spus și că Spitalul Buhuși trebuie ajutat cu un milion de lei pe zona de radiologie „pentru că acolo se fac eforturi, dar partea de aparatură e deficitară.”

                    Radioterapia, un obiectiv extraordinar!

                    Dragoș Benea i-a mulțumit ministrului Sănătății pentru sprijin, apoi a explicat cât rău a făcut lupta politică acestui proiect, care putea fi mult mai departe. „Nu mă interesează să inaugurez acest spital înaintea alegerilor, ci să-l inaugurez cât mai repede, dar într-un mod cinstit și corect în raport cu pacientul și cu cetățeanul”, a mai spus Dragoș Benea.
                    Pentru că a venit vorba despre politică, Sorina Pintea a declarat că nu știa despre strângerea de semnături împotriva primarului Cosmin Necula și a insistat că Sănătatea nu trebuie abordată politic. „Am vizitat, azi, Secția de Radioterapie. Noi avem cinci centre realizate prin Banca Mondială, dar Bacăul a luat-o înainte. Este extraordinar ce s-a întâmplat aici”, a spus ministrul Sănătății.
                    „Asta e, pe unii i-a trimis electoratul să strângă semnături, pe alții să realizeze obiective”, a precizat Dragoș Benea, cu amărăciune.
                    În final, s-a discutat și despre Legea Vaccinării, importanța campaniilor de imunizare și revendicările Sanitas.
                    Sâmbătă și duminică, Sorina Pintea va fi prezentă în orașul Slănic Moldova, unde este programată o întâlnire de lucru pe tema campaniilor de vaccinare ROR (pentru rubeolă, oreion, rujeolă).
                    Vor participa reprezentanții UNICEF și specialiștii a zece Direcții de Sănătate: șapte din zona de est, în care rata de vaccinare e foarte scăzută, și trei din vest – Alba, Bistrița și Maramureș -, care sunt exemple de bună practică, fiind invitate tocmai pentru a împărtăși din experiența lor.

                    Roxana Neagu
                    Silvia Pătrășcanu

                    A furat din Austria obiecte în valoare de până la 300.000 euro

                      Curtea Regională din Graz, Austria, a trimis o solicitare privind executarea mandatului european de arestare emis împotriva unui băcăuan acuzat de furt calificat. R.G., din Oneşti, a fost dat în urmărire de Procuratura din Graz, fiind cercetat de autorităţile judiciare austriece pentru comiterea a patru infracţiuni de furt. Băcăuanul este suspectat că, în complicitate cu I.O.S., a sustras obiecte de o valoare cuprinsă între 5.000 şi 300.000 euro, prin efracţie, din imobile sau mijloace de transport. „Ei au comis infracţiunile cu intenţia ca prin repetarea unor furturi prin efracţie pe o perioadă mai lungă de timp să-şi asigure un venit ridicat, două astfel de infracţiuni fiind deja comise de aceştia”, arată anchetatorii. Bărbatul a fost de acord să fie predat autorităţilor austriece pentru a fi judecat. Astfel, Curtea de Apel Bacău a admis cererea formulată de Procuratura din Graz, privind executarea mandatului european de arestare. În acest sens, s-a dispus arestarea băcăuanului în vederea predării.

                      Incendiu la Dămieneşti. Un bărbat a ajuns la spital cu arsuri pe 90% din suprafaţa corpului

                        Pompierii de la Detaşamentul Bacău s-au deplasat în satul Drăgeşti, din comuna Dămieneşti, cu două autospeciale de stingere şi o ambulanţă Smurd, după ce au fost anunţaţi că a luat foc acoperişul unei case. Când au ajuns acolo, au constatat că focul se manifesta la acoperiş, dar şi la un cazan de ţuică, iar în curte au găsit o persoană rănită. Este vorba despre un bărbat de 45 de ani, care era conştient, dar care prezenta arsuri pe aproape tot corpul. „Acesta a fost preluat de echipajul Smurd şi transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Bacău”, spunea mr. Andrei Grecu, ofiţer de relaţii publice la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău.
                        Se pare că bărbatul ar fi suferit aceste arsuri de la vaporii de alcool degajaţi de cazanul de ţuică şi a rămas sub supravegherea medicilor din Bacău. „Starea pacientului este foarte gravă. A fost internat în Secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă cu arsuri de gradul II şi III pe circa 90% din suprafaţa corpului”, a declarat Mirela Romaneţ, purtător de cuvânt la SJU Bacău.
                        Militarii care au intervenit la acest eveniment au stabilit că cel mai probabil incendiul a izbucnit de la cazanul de ţuică şi s-a extins apoi şi la acoperişul locuinţei, suprafaţa afectată fiind de doi metri pătraţi.

                        Garda de Mediu – amenzi într-un trimestru mai mari ca tot anul trecut

                          Foto: Depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor periculoase, precum chimicalele, este interzisă

                          După 287 de inspecții, dintre care 120 neplanificate, efectuate în primul trimestru al anului, Comisariatul Județean Bacău al Gărzii Naționale de Mediu a aplicat nouă sancțiuni în valoare totală de 186.000 de lei. Valoarea lor este mai mare decât aceea înregistrată în tot anul trecut (130.000 de lei) după 15 sancțiuni aplicate și de peste șase ori mai mare față de valoarea din trimestrul precedent, trimestrul al patrulea din 2017 (30.000 de lei).

                          Cele mai mari valoric au fost trei sancțiuni de câte 50.000 de lei, date unor agenți economici care nu au realizat în totalitate și la termen măsurile stabilite la controalele anterioare.
                          „Principalele neconformități constatate în urma celor 287 de inspecții – spune comisarul șef Ionuț Diaconu – au fost neasigurarea colectării separate, a transportului, neutralizării, valorificării și eliminării finale a deșeurilor, inclusiv a deșeurilor menajere periculoase, nerealizarea în totalitate și la termen a măsurilor impuse prin actele de control, dar și nedepunerea la termen a declarațiilor privind obligația de plată a agenților economici la Administrația Fondului pentru Mediu. De asemenea, s-au constatat neefectuarea inspecțiilor tehnice periodice a instalațiilor, a echipamentelor și dispozitivelor utilizate, pentru verificarea lor privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili, și neprezentarea formularelor de transport al deșeurilor, la solicitarea autorității de control”.
                          Controalele tematice ale comisarilor Gărzii de Mediu au vizat verificarea săptămânală a depozitelor neconforme de deșeuri periculoase și nepericuloase neînchise. Lunar, au fost verificate depozitele de deșeuri închise și a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pentru prima dată pe piață lemn și produse din lemn.
                          În primul trimestru – mai spun comisarii – nu au fost incidente cu impact semnificativ asupra mediului.

                          Ce trebuie să faci dacă eşti implicat într-o tamponare

                            Poliţiştii atrag atenţia şoferilor că trebuie să cunoască legislaţia rutieră, din moment ce au ales să urce la volan n nu de puţine ori se invocă necunoaşterea legii, dar „n-am ştiut” nu îi scapă de răspundere

                            Poliţiştii de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Bacău le reamintesc conducătorilor auto ce au de făcut atunci când sunt implicaţi într-un accident rutier soldat doar cu avarierea maşinilor sau cu alte pagube materiale. În primul rând trebuie să scoată imediat vehiculele în afara părţii carosabile ori, dacă starea maşinilor nu permite acest lucru, să le ducă cât mai aproape de bordură sau acostament şi să semnalizeze prezenţa acestora. Apoi, în cel mult 24 de ore de la producerea accidentului trebuie să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare. Cine nu respectă acest termen, rămâne fără permis pentru 30 de zile. „Excepție fac de la aceste obligaţii, conducătorii de vehicule care deţin o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul sau cei care încheie o constatare amiabilă de accident, în condiţiile legii”, a declarat agent şef adjunct Cătălina Creţu, purtător de cuvânt la IPJ Bacău. Dacă vehiculul a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulaţie, atunci proprietarul sau conducătorul auto este obligat, tot în 24 de ore de la momentul în care a observat, să meargă la poliţie, pentru ca agenţii să facă această constatare. Dacă există o asigurare facultativă în baza căreia se pot face despăgubirile pentru avarierea vehiculelor respective, nu mai este necesar drumul până la poliţie. Repararea autoturismelor se face pe baza documentului de constatare eliberat de unitatea de poliţie sau, după caz, de societăţile din domeniul asigurărilor.

                            „Am ales Clinica «Luxor – dr. Olinic» pentru calitatea oamenilor de aici”

                              – Domnule doctor, este destul de greu să fiți prins, din cauza programului dumneavoastră extrem de încărcat. Mai mereu sunteți între congrese internaționale, seminarii, sesiuni științifice, pacienți. Totuși, iată-vă în Bacău, săptămânal, la Clinica „Luxor – dr. Olinic”. De ce aici?

                              Bogdan Iliescu, medic specialist neurochirurg din Iași, reprezentantul României la Comitetul de Educație al Societății Europene de Neurochirurgie și profesor la Cursul European de Neurochirurgie

                              – Pentru calitatea oamenilor de aici. Am avut norocul să îi cunosc pe fondatori cu mulți ani în urmă. Nu a fost o circumstanță fericită, însă am câștigat în urma acelei întâlniri prietenia unor oameni speciali. În momentul în care mi-au oferit ocazia să colaborăm, am fost mai mult decât bucuros că putem adăuga o dimensiune nouă relației noastre. Clinica e cunoscută și în Iași și asta a contat foarte mult, iar când am intrat în clinică și am cunoscut oamenii care lucrează aici, am știut că am făcut o alegere excelentă. Se întâmplă foarte rar să vezi atâția oameni care își propun să atingă excelența și care lucrează din greu să o pună în practică. 15 ani și-au pus serios amprenta asupra acestei clinici. Mă bucur că putem face împreună medicină la cel mai înalt nivel. Din felul extrem de serios în care își materializează misiunea, cred că băcăuanii sunt foarte norocoși să beneficieze de un asemenea loc. Cele mai sincere aprecieri din partea mea.

                              – Profesați într-un domeniu extrem de interesant, necunoscut celor mai mulți, și anume neurochirurgia. Ce este cel mai important în tratarea afecțiunilor care țin de acest domeniu?
                              – Indiscutabil, diagnosticarea. Ca în orice specialitate medicală, diagnosticarea este cheia actului medical. Un diagnostic greșit poate duce la tragedii. Vorbim de boli maligne lăsate să se dezvolte până la limita tratamentelor moderne sau afecțiuni benigne, „ușoare” să spunem, pentru care se practică un tratament prea agresiv, să luăm două extreme. În chirurgie, poate că în plus se adaugă o evaluare a strategiilor operatorii care trebuie identificate din faza de diagnosticare și trebuie discutate cu pacientul ca parte a soluției cu care acesta pleacă de la consultație.

                              – Care sunt cele mai frecvente diagnostice și unde pot duce dacă sunt nedescoperite ori netratate la timp?
                              – Prin incidența lor foarte mare în rândul populatiei, cele mai frecvente diagnostice sunt cele din zona bolilor degenerative ale coloanei vertebrale; hernii de disc și stenoze la toate nivelele. Nu sunt boli cu risc vital, nu sunt letale, dacă doriți, însă conduc la o suferință cronică și au o influență foarte mare asupra stilului de viață al pacientului. Netratate, pot duce la deficite neurologice destul de severe, chiar handicapante, prin afectarea mișcărilor în membrele inferioare și/sau superioare, tulburări severe de mers etc.

                              – V-ați confruntat cu cazuri deosebite, aici, la clinica „Luxor – dr. Olinic”?
                              – Mă bucur că mă întrebați acest lucru, pentru că am ocazia să amintesc de o situație specială, care spune totul despre cât de important este să descoperi la timp cauza reală a afecțiunii. A fost un caz rezolvat cu maximum de profesionalism și în acord complet cu protocoalele neurochirugicale aflate în vigoare, în toată lumea. Este și un exemplu foarte bun al calității excepționale a neurologilor din Bacău, a omeniei și profesionalismului cu care își tratează pacienții. Este vorba despre un anevrism intracranian descoperit de colegul meu din Bacău, dr. Adorjan Biro, pe care l-a trimis în aceeași seară la consultație aici, la clinica „Luxor – dr. Olinic”. Doamna respectivă a ajuns la Iași a doua zi, dignosticul a fost confirmat și a fost tratată în regim de urgență, fără să se mai piardă timpul.

                              – La final, vă rugăm să ne oferiți câteva sfaturi pentru a ne menține sănătoși și a preîntâmpina îmbolnăvirile.
                              – Din nefericire nu știm încă toate mecanismele funcționării normale ale mașinăriei acestea extraordinare, care este corpul uman. Cu atât mai puțin putem spune că știm, în cele mai intime detalii, mecanismele bolilor. Medicina este într-un progres fenomenal, însă nu am ajuns încă acolo. Din acest motiv, mă și surprinde de fiecare dată siguranța celor care oferă sfaturi absolute și tot felul de „elixiruri” ale „tinereții fără bătrânețe” și a „vieții fără de moarte”. Cred că singurul sfat onest pe care îl pot oferi acum este să ne ascultăm organismul și să îi respectăm nevoile.

                              Nu doar despre note și examene…

                              E greu de închipuit durerea unui părinte care își știe copilul bolnav și aproape pierdut. Iar dependența de droguri este o boală, una gravă, care îl distruge, îl transformă în altă persoană. Primele semne sunt schimbări minore, însă mai târziu, uneori prea târziu, părintele începe să-și spună: „Nu-l recunosc”, „Ba e apatic, ba iritat, iar când îi trec nervii mă privește rece, ca pe un străin.” Nu mai învață, nu mai râde, nu mai vorbește. Revenit pentru câteva secunde în lumea reală, adolescentul reacționează: „Hai, gata, lasă-mă, n-am nicio problemă.” Cumplită e drama părintelui care nu știe de unde vine suferința, dar și a adolescentului care știe ce se întâmplă, dar nu are puterea de a se smulge din această sclavie. Drogul e stăpânul lui, drogul îi trebuie, azi, acum, neapărat! Își spune mereu că e ultima oară dar simte că, fără el, înnebunește. Îi este imposibil să pornească singur pe drumul vindecării, să îndure și să urce toate treptele sevrajului. Are nevoie de tratament, de consilierea pe care o poate oferi un psiholog și, în primul rând, de sprijinul celor dragi. Cu ajutorul acestora și amintindu-și mereu că traficanții se îmbogățesc distrugând viața multor tineri ca el, „dependentul” va reuși să iasă din sclavie. Cu certitudine, e mai lesne să previi căderea în prizonierat decât să învingi dușmanul după ce l-ai primit în sângele tău, în sufletul tău. Un tânăr bine informat se poate apăra și singur, iar dacă nu a reușit să recunoască și să evite capcana, părinții și prietenii de aceeași vârstă îl pot ajuta să se ridice. Adolescenții ar trebui să se ajute unii pe alții și să facă front comun în fața traficanților care îi disprețuiesc și își bat joc de sănătatea lor, consumându-le și anii, și banii, care le fură dreptul la o viață frumoasă, la dragoste, la viitor. Buna informare rămâne arma cea mai eficientă împotriva acestor nemernici. Aș vrea să văd mai des, alături de statisticile privind numărul dependenților, date despre cei prinși și pedepsiți pentru trafic de droguri. „Prevenirea” nu e doar sarcina autorităților, ci a tuturor adulților. Dragi părinți, vegheați creșterea copiilor voștri! Ascultați-i când au nevoie sau chef să povestească, vorbiți mult cu ei, întrebați-i și despre prietenii lor, despre conflicte și noi amiciții, nu doar despre notele primite la școală.