Nu doar despre note și examene…

E greu de închipuit durerea unui părinte care își știe copilul bolnav și aproape pierdut. Iar dependența de droguri este o boală, una gravă, care îl distruge, îl transformă în altă persoană. Primele semne sunt schimbări minore, însă mai târziu, uneori prea târziu, părintele începe să-și spună: „Nu-l recunosc”, „Ba e apatic, ba iritat, iar când îi trec nervii mă privește rece, ca pe un străin.” Nu mai învață, nu mai râde, nu mai vorbește. Revenit pentru câteva secunde în lumea reală, adolescentul reacționează: „Hai, gata, lasă-mă, n-am nicio problemă.” Cumplită e drama părintelui care nu știe de unde vine suferința, dar și a adolescentului care știe ce se întâmplă, dar nu are puterea de a se smulge din această sclavie. Drogul e stăpânul lui, drogul îi trebuie, azi, acum, neapărat! Își spune mereu că e ultima oară dar simte că, fără el, înnebunește. Îi este imposibil să pornească singur pe drumul vindecării, să îndure și să urce toate treptele sevrajului. Are nevoie de tratament, de consilierea pe care o poate oferi un psiholog și, în primul rând, de sprijinul celor dragi. Cu ajutorul acestora și amintindu-și mereu că traficanții se îmbogățesc distrugând viața multor tineri ca el, „dependentul” va reuși să iasă din sclavie. Cu certitudine, e mai lesne să previi căderea în prizonierat decât să învingi dușmanul după ce l-ai primit în sângele tău, în sufletul tău. Un tânăr bine informat se poate apăra și singur, iar dacă nu a reușit să recunoască și să evite capcana, părinții și prietenii de aceeași vârstă îl pot ajuta să se ridice. Adolescenții ar trebui să se ajute unii pe alții și să facă front comun în fața traficanților care îi disprețuiesc și își bat joc de sănătatea lor, consumându-le și anii, și banii, care le fură dreptul la o viață frumoasă, la dragoste, la viitor. Buna informare rămâne arma cea mai eficientă împotriva acestor nemernici. Aș vrea să văd mai des, alături de statisticile privind numărul dependenților, date despre cei prinși și pedepsiți pentru trafic de droguri. „Prevenirea” nu e doar sarcina autorităților, ci a tuturor adulților. Dragi părinți, vegheați creșterea copiilor voștri! Ascultați-i când au nevoie sau chef să povestească, vorbiți mult cu ei, întrebați-i și despre prietenii lor, despre conflicte și noi amiciții, nu doar despre notele primite la școală.