În urma alegerilor desfășurate, ieri, Dumitru Brăneanu a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor, filiala Bacău.
Conform unui comunicat publicat pe site-ul USR Bacău, sesiunea de alegeri s-a desfășurat interactiv, sub formă de dezbatere, în unele episoade chiar furtunos și a durat peste cinci ore. Cu unele probleme la numărarea voturilor, rezultatele finale sunt:
Dumitru Brăneanu- președinte
Comitetul de conducere:
Cristina Ștefan- vicepreședinte
Emilian Marcu-membru
Valeria Manta Tăicuțu-membru
Dan Perșa- membru
Membri supleanți:
Liviu Popescu
Dan Iacob
Gheorghe Neagu
Prima Ședință de comitet al filialei USR, va avea loc după minivacanța de 1 Mai.
Cotidianul Haaretz a publicat, marți seară, un comentariu extrem de acid al editorului său american, Chemi Shalev, intitulat «De la Natalie Portman la Iran, semnele spun că Israelul ar putea avea o doagă lipsă». Bine, expresia sa în engleză vorbește de un șurub slăbit, dar esența este aceeași.
El pornește de la știrea cum că Twitter a suspendat temporar contul parlamentarului israelian care a spus că adolescenta Ahed Tamimi, recent condamnată de o instanță militară la opt luni de închisoare pentru că a pălmuit un soldat IDF, ar merita să fie împușcată.
«Dacă Twitter nu i-ar fi blocat contul, comentariul deputatului Bezalel Smotrich ar fi putut trece practic neobservat. Lipsa totală a reacției politice la chemarea unui legiuitor israelian ca soldații forțelor armate să comită o crimă de război nu a fost doar rușinoasă; a oferit încă un semn – unul dintre multele – despre răspândirea accelerată a smintelii în domeniul public israelian», scrie Chemi Shalev. El aduce în discuție ceea ce numește „reacția isterică” la decizia Nataliei Portman de a boicota ceremonia de decernare a premiului Genesis, reacție pe care o consideră o manifestare a nebuniei în masă.
Autorul articolului spune că israelienii pot trece peste declarațiile oficialilor care cereau retragerea cetățeniei actriței sau care au acuzat-o de antisemitism pentru că a refuzat să apară pe aceeași scenă cu premierul Netanyahu, însă, pentru observatorii externi, acestea sunt semne care arată că șuruburile Israelului slăbesc (have a screw loose = to be or seem particularly silly, eccentric, crazy, or mentally unstable, cf. Farlex Dictionary of Idioms).
Într-un astfel de mediu nu este clar dacă se mai poate presupune că deciziile privind problemele critice sunt luate rațional, consideră Chemi Shalev.
«Este logic ca Netanyahu, obsedat de Iran, să-l facă pe Trump să renunțe la acordul nuclear, în ciuda opoziției internaționale și în ciuda riscului de război regional? Este normal ca ministrul israelian al apărării să amenințe în mod direct Rusia, așa cum a făcut Avigdor Lieberman, ca și cum Vladimir Putin ar fi un nimeni din punct de vedere militar, precum Hamas sau Mahmoud Abbas?», se întreaba autorul articolului.
«Singura întrebare rămasă este dacă avem de-a face cu un virus colectiv sau cu o maladie care este răspândită intenționat. Nebunia este, în fond, una dintre premisele pentru impunerea unui regim totalitar, așa cum scria Hannah Arendt. „Mișcările totalitare conjurează o lume a coerenței, care este mai adecvată nevoilor minții umane decât realitatea în sine”, a observat ea».
Hannah Arendt este autoarea unei monografii monumentale numită «Originile totalitarismului» în care a analizat mecanismele care au făcut posibilă instaurarea unor regimuri totalitare, fasciste sau comuniste.
Concluzia lui Chemi Shalev este teribilă: «Arendt elimină iluzia, atât de răspândită în stânga israeliană, că va veni o zi când publicul va deveni inevitabil obosit și va respinge demența impusă de regim. Chiar dacă este clar că un lider răspândește fantezii și falsuri, Arendt a remarcat cu jumătate de secol înainte ca fanii lui Bibi (Netanyahu) să-l considere infailibil, că publicul nu-l va respinge, ci, dimpotrivă, îl va admira și mai mult.
Pentru fanii săi, distorsiunile, iluziile, falsurile liderului lor oferă doar o confirmare suplimentară, a „inteligenței tactice superioare” a dictatorului». Trebuie să recunoaștem că articolul este extrem de curajos; dacă ar fi fost scris de un român, autorul ar fi fost, fără îndoială anchetat de autorități pe baza recentelor inițiative legislative conform cărora critica politicii israeliene este echivalată cu antisemitismul.
Salariile angajaților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău au scăzut, dar nu ale tuturor în aceeași măsură. Doar cele ale asistenților sociali, ale psihologilor și pedagogilor care lucrează cu copiii neglijați, copiii care au probleme de comportament, persoanele cu handicap sau familiile aflate în criză.
Am fost sesizați că unii angajați au pierdut 300 de lei, alții peste 1.000 de lei.
„Ba chiar, șefii de serviciu nu pierd niciun leu la salariu. Coeficientul pentru aceștia a fost și rămâne 5,20.” Înmulțind acest coeficient cu salariul minim pe economie, obținem 9.880 lei/lună, la care se adaugă un spor de 15 la sută.
„După reținerea contribuțiilor și a impozitului, șeful de serviciu primește pe card în jur de 6.600 lei. Un salariu decent pentru el, dar indecent față de subordonații lui, asistenți sociali sau psihologi, care încasează între 2.000 și 3.000 de lei pe lună”, arată petenții.
Centre vs „Aparatul propriu”
Polixenia Oprișan, președinta Sindicatului „Familia” al angajaților DGASPC, confirmă: „Un asistent social încasează 2.000 – 2.700 de lei pe lună, iar un inspector de specialitate, dublu.” Salariile acestora sunt stabilite de Legea 153, iar ale șefilor de serviciu și inspectorilor rezultă din înmulțirea coeficienților aprobați de Consiliul Județean (CJ) cu 1.900 de lei, salariul minim pe economie.
Liderul de sindicat afirmă că echitabil ar fi ca modul de calcul să fie același pentru toți: ori pe grila stabilită de CJ Bacău, ori conform celei prevăzute în Legea 153. Dana Țîțaru, director general al DGASPC, contrazice acuzațiile: „Salariul net al unui asistent social nu este la jumătatea salariului net al unui inspector. Dumnealor compară salariile nete pe care le ridică un asistent social cu salariile brute ale inspectorilor. Trebuie să comparăm netul cu netul. Există o diferență, într-adevăr, nu extraordinar de mare, dar există.”
De ce, totuși, nu poate fi eliminată această diferență? „Pentru angajații care se află pe o anumită grilă de salarizare conformă Legii 153 există limite de minim și maxim, limite pe care noi nu le putem depăși, declară Dana Țîțaru. Aici ne referim la colegii noștri care lucrează în centre, indiferent că sunt asistenți sociali, psihologi sau economiști. Cei care se află în aparatul propriu al DGASPC sunt plătiți în baza coeficienților stabiliți prin votul consilierilor județeni.”
Uite sporul, nu e sporul!
Dana Țîțaru spune că e dificil de stabilit cine muncește mai mult și cine mai puțin și care dintre activități este mai importantă decât alta. „De aceea, noi am făcut o solicitare către minister și am optat pentru ca toți, de la director până la muncitor necalificat, să fim trecuți pe aceeași grilă. Ne dorim lucrul acesta și sperăm să se și întâmple.” Nu s-a întâmplat și nu s-a schimbat nimic, susține liderul Sindicatului „Familia”, iar atmosfera e în fierbere.
„Oamenii sunt foarte nemulțumiți. Sunt probleme și vizavi de sporuri. Regulamentul de sporuri, aprobat de Guvern, trebuia aplicat de la 1 aprilie, dar nu s-a aplicat. Se solicită expertizarea locurilor de muncă, dar la noi s-a făcut asta anul trecut. Conducerea DGASPC ne-a spus că vom discuta după 4-5 mai.” Polixenia Oprișan, președinta Sindicatului „Familia” al angajaților DGASPC Bacău
Asistenții maternali profesioniști (AMP), care îngrijesc 2-3 copii, 24 de ore din 24, nu au mai primit sporul de 25 la sută de la 1 ianuarie. Vor primi începând de la 1 aprilie, la fel ca alți angajați, afirmă Dana Țîțaru. „Regulamentul privind sporurile e foarte clar. Pentru psihologi, asistenții sociali și asistenții maternali nu este necesară expertizarea locurilor de muncă”, precizează directorul DGASPC Bacău. Doar pentru aparatul propriu și alte posturi speciale e prevăzută o reevaluare a condițiilor.
Tribunalul Bacău s-a pronunţat într-un dosar de trafic de minori şi proxenetism în care, anul trecut, au fost trimişi în judecată doi inculpaţi.
V.L. este acuzată că, în cursul anului 2012, a racolat-o pe minora P.I.R. pe care a obligat-o să se prostitueze timp de câteva luni. În acelaşi an, alte două minore, G.N.V. şi P.A., ambele de 13 ani, au căzut victime proxenetei. S.S. a fost cel care a pus la dispoziţie imobilul pe care îl deţinea în municipiul Bacǎu, în care minorele întreţineau relaţii sexuale cu diferite persoane.
„În cursul anului 2012, inculpata V.L. a abordat-o pe victima P.I.R., în vârstǎ de 15 ani la acea datǎ, care locuia în acelaşi cartier, în vederea practicării prostituţiei. (…) Inculpata V.L. a profitat de lipsa de experienţǎ de viaţǎ şi de vulnerabilitatea minorei P.I.R., specifice vârstei de 15 ani, convingând-o sǎ practice prostituţia, scop în care a condus-o pe minora P.I.R. într-un imobil situat în municipiul Bacǎu, unde victima a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu inculpatul S.S.. În perioada urmǎtoare, victima P.I.R. a întreţinut în mod repetat relaţii sexuale contra cost cu diverşi clienţi.
În cursul anului 2012, la un moment dat, victima P.I.R. a refuzat sǎ mai continue practicarea prostituţiei. Din declaraţia victimei P.I.R. rezultă că inculpata V.L. a obligat-o sǎ continue întreţinerea de acte sexuale cu diverşi clienţi, ameninţând-o cǎ îi va spune mamei acesteia cǎ s-a prostituat şi cǎ deţine o înregistrare video a victimei în timpul unui act sexual. De asemenea, din declaraţia victimei P.I.R., coroboratǎ cu depoziţia martorei G.N.V., rezultǎ cǎ în urma refuzului victimei de a întreţine acte sexuale cu un client care era nespǎlat şi mirosea urât, inculpata V.L. a agresat-o fizic, lovind-o cu palma peste faţă”, se arată în rechizitoriu.
Proxeneta V.L., mai spun anchetatorii, încasa direct de la clienţi contravaloarea serviciilor sexuale, din care victimei îi dădea sume modice de 30 – 70 lei.
Minora G.N.V.: „Pe P.I.R. o cunosc de anul trecut, aceasta fiind colegă cu mine la Grupul Şcolar…. Împreună cu R. am ajuns să practic şi eu prostituţia sub coordonarea L. Şi P.A. practica prostituţia în apartament. Într-o seară, nu îmi amintesc din ce motive, L. a pălmuit-o pe R., posibil pentru că nu dorea să plece cu un client anume şi nu ne-a permis să părăsim apartamentul. Abia pe la 5 dimineaţa, după ce ne-am apucat amândouă de plâns, ne-a dat voie să plecăm.”
Minora G.N.V.: „L. încasa banii de la clienţi, aproximativ 200 lei pentru o partidă şi îşi oprea cea mai mare parte din bani, aproximativ 30 – 50 lei primind fetele care mergeau cu clienţii. L. şi R. m-au convins şi pe mine că se pot face bani uşor din prostituţie şi … am cedat presiunilor.”
Pentru V.L., instanţa a dispus o pedeapsă de 6 ani închisoare, iar S.S. a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendare de 3 ani închisoare, plus muncă în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile. Sentinţa poate fi atacată cu apel.
Băcăuanii de la Coriolan au câștigat cea de-a cincea ediție a Cupei „Adridan” la minifotbal.
Organizată la mijlocul acestei luni de Asociația de Minifotbal din Piatra Neamț, competiția desfășurată la baza „Adridan” de la poalele Pietricăi a reunit 12 echipe, cele mai multe, opt, din Neamț.
Câștigătoare a grupei B, Coriolan a trecut în „sferturi” cu 4-1 de Pablo Team Pașcani, iar în semifinale cu același scor de Volta Piatra Neamț.
În finală, băcăuanii au învins cu 4-2 pe Mary Tour Iași.
Coriolan și-a adjudecat și două premii individuale, Ionuț Panainte fiind declarat jucătorul turneului, iar Ștefan Lepădatu cel mai bun portar.
Originar din Fălticeni, Vasile Niculescu, pilotul avionului care a zburat cu documentele Marii Uniri din 1918 de la Bacău la Blaj va fi declarat post-mortem, joi, 26 aprilie, Cetăţean de onoare al judeţului Suceava. Zborul a avut loc pe 23 noiembrie 1918, când Vasile Niculescu și căpitanul Victor Precup au aterizat cu un avion Farman 40 pe Câmpia Libertăţii din Blaj.
Ei aduceau un mesaj de pace, un sac plin cu manifeste şi o geantă sigilată în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea primului-ministru Ion I.C. Brătianu pentru Consiliul Naţional Român Central. Era mesajul despre Unire al moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, hotărâtor pentru convocarea Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, deoarece guvernul român, aflat la Iași, și Consiliul Național Român Central nu puteau comunica decât „par avion”, din cauza iernii aspre.
Zborul s-a efectuat la doar 2.600 de metri înălțime. Membrii echipajului avuseseră fața protejată de un strat gros de parafină, singura soluție pentru a supraviețui la minus 40 de grade Celsius. Piloții nu avuseseră nici parașute, nici armament, iar carlinga fusese deschisă pe tot parcursul zborului.
La întoarcere, pe lângă acte importante care trebuiau să ajungă în Regat, piloții au primit, simbolic, o piatră care se păstrase din monumentul ridicat în anul 1848 de români pe Câmpia Libertăţii din Blaj şi care fusese distrus de inamic. Sute de oameni şi-au pus atunci semnătura pe pânza avionului, ca mesaj al românilor din Ardeal către Guvernul de la Iaşi anunţând Unirea care avea să aibă loc peste doar câteva zile.
Vasile Niculescu a decedat pe 24 aprilie 1981, în anonimat, și a fost înmormântat la Rădăuţi.
Sebastian Pintilie si Teodor Ursu in ziua trimiterii proiectului
Concursul NASA Ames Space Settlement a reprezentat o adevărată provocare pentru elevii clasei a X-a E Sebastian Romeo Pintilie și Teodor Ursu, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, coordonați de prof. Anișoara Nechifor.
Competiția interdisciplinară a avut drept obiectiv proiectarea și descrierea unei colonii spațiale locuibile, îmbinând cunoștințe de astrofizică, inginerie, chimie, biologie etc. Volumul complex de muncă și timpul limitat nu i-au împiedicat însă pe cei doi să obțină o mențiune din 10.000 de concurenți din întreaga lume, 2.500 de proiecte, împărțite pe categorii de vârstă și de mărime a echipei. De remarcat faptul că această participare constituie prima de acest fel pentru județul Bacău și mai ales la asemenea nivel de complexitate.
Chiar dacă e doar în clasa a X-a, Sebastian Pintilie este deja un obișnuit al olimpiadelor naționale de Biologie și Științele Pământului.
– Ce te-a determinat să participi la concursul organizat de NASA?
– Principalul imbold a fost pasiunea mea pentru spațiu, tehnologie și fizică. De asemenea, am fost atras de originalitatea și noutatea concursului.
– Prezintă-ne, pe scurt, ideea proiectului vostru!
– Conceptul nostru constă într-o stație spațială plutitoare în atmosfera lui Venus, care ar putea găzdui 192 de persoane, printre care rezidenți permanenți și turiști, pe o perioadă de timp nedefinită. Probabil că amplasarea originală ne-a pus proiectul în evidență. Este o idee relativ nouă și, din ce am văzut noi, rar tratată în cadrul acestui concurs. Scopul principal al stației este de cercetare, poziția facilitând studierea solului și a atmosferei. În final, proiectul a avut 127 de pagini, însumând o muncă de aproape 3 luni.
– Ce v-a provocat cel mai mult în cercetarea pentru acest concurs?
– Din cauza amplasării stației spațiale, a trebuit să rezolvăm multe probleme și să gândim peste ordinar, deoarece condițiile în atmosfera lui Venus sunt mai rele (dar, în alte feluri, mai bune) decât cele din vid. Am petrecut luna octombrie schițând, pe zeci de foi, structura (pe care am schimbat-o de multe ori), dimensiunile, capacitatea și modul în care putem menține viața într-o colonie adaptată la niște circumstanțe absolut extraordinare.
Scrierea eseului în sine a început în noiembrie și a fost finalizată în mare parte în decembrie, ultimele detalii fiind adăugate în ianuarie. Rezultatul a fost un proiect de 40.269 de cuvinte, cu peste 5 zile continue de redactare.
– Cum ai descrie colaborarea cu profesorul coordonator?
– Doamna profesoară Anișoara Nechifor a fost principalul nostru sprijin, fiindu-ne alături la editare și trimitere, rămânând munca noastră în partea propriu-zisă de creare. Totodată, am fost încurajați de mai mulți profesori din liceu.
– Dorești să participi și anul viitor la acest concurs? De ce?
– Cu siguranță. Voi participa însă singur, deoarece coechipierul meu, Teodor Ursu, a emigrat împreună cu familia sa. Îmi place mult concursul și am deja o idee despre care abia aștept să scriu. Conform calculelor mele, anul viitor vor fi aproape de două ori mai multe proiecte competitoare, deci concurență mai strânsă – dar cine mă cunoaște știe că asta îmi și doresc.
Având în vedere rezultatele sale școlare și extrașcolare despre care cu siguranță vom mai auzi în viitorul apropiat, precum și tenacitatea cu care abordează orice provocare științifică, ne încumetăm să credem că Sebastian Pintilie va avea succes în urmarea unei cariere de medic chirurg cardio-toracic, așa cum își dorește.
Anișoara Nechifor, profesor de fizică și coordonatorul celor doi elevi: „În cele aproape 3 luni în care au lucrat la acest proiect, a fost un volum de muncă de documentare imens pentru cei doi elevi. După ce au analizat cu mare atenție condițiile impuse de concurs, primul pas important a constat în ideea proiectului, aspectul inedit fiind amplasarea coloniei spațiale în atmosfera planetei Venus. Periodic, îmi trimiteau capitolele lucrate, totul în limba engleză, bineînțeles, iar eu citeam și verificam, inclusiv calculele realizate de aceștia.”
La Sala Ateneu, în această seară se cântă o capodoperă, Simfonia a V-a de Gustav Mahler, lucrare compusă în anii 1901-1902, când George Enescu compunea Rapsodiile. Simfonia va fi interpretată de orchestra băcăuană, dirijată de Leonardo Quadrini, muzician eclectic, care a susţinut peste 2000 de concerte în calitate de dirijor, pianist, organist şi clavecinist.
Deşi este specializat pe repertoriul de operă, Quadrini s-a oprit la Simfonia în do diez minor a lui Mahler, cu acea emoţionantă parte a sa, Adagietto, muzică ce a devenit celebră atât prin temele preluate din liedurile Cântecele copiilor morţi şi ca fundal sonor al filmului Moarte la Veneţia, în regia lui Luchino Visconti.
De altminteri, Thomas Mann nota: „Gustav Mahler este omul care, după câte cred eu, întruchipează voinţa artistică cea mai serioasă şi mai sfântă a timpului nostru”. Când începea studiul pianului, Mahler a fost întrebat ce vrea să fie, când o să crească. El a răspuns, „martir”! Serios şi instransigent a rămas toată viaţa. A fost director al Operei din Viena, dirijor principal al Orchestrei filarmonice din Viena, dirijor şi director la Metropolitan Opera, în New York.
Din lieduri şi simfonii, adesea răzbate tragicul, o viziune quasi pesimistă. Fervent admirator al lui Dostoievski, Mahler îl cita adesea: „Cum pot fi eu fericit, când, undeva, pe lume, mai există cineva care suferă”?
La Colegiul Naţional de Artă “George Apostu” se desfăşoară în această săptămână ediţia a XX-a a Concursului Naţional “Primăvara Artelor”, unde sunt prezenţi concurenţi din întreaga ţară. Motiv de a rememora ediţiile anterioare – care au consacrat numele multor tineri interpreţi – când preşedinte de juriu era regretatul compozitor Liviu Dănceanu.
Anul Centenarului Marii Uniri aduce un nou proiect special la CNVA Bacău: „Istorie și Istorii”. Sâmbătă, 21 aprilie, colegiul a fost gazda unui eveniment inedit, o expoziție de artefacte din Primul Război Mondial, descoperite în zona Oituzului. Manifestarea a fost coordonată de profesoarele Ramona Jitaru și Ramona Mocanu.
Începutul activității a fost marcat de „lecția” de istorie a prof. dr. Viorel Cruceanu, care a introdus auditoriul în atmosfera Primului Război Mondial, în care România a jucat un rol important pe harta marilor imperii ale vremii. Atunci, după momentul în care armata română a luptat eroic, în anul 1917, pe fronturile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, deviza „Pe aici nu se trece!” a intrat în conștiința românilor.
Numeroșii participanți au putut admira o colecție consistentă de artefacte, care a adus mai aproape viața ostașilor de pe câmpurile de luptă ale Marelui Război.
Asociația „Prospectorii Istoriei”, înființată în anul 2017 și reprezentată prin Florin Boșoteanu, alături de Răzvan Boșoteanu, Ciprian Racoș, Alin Stoica și Sorin Mare, le-a împărtășit vizitatorilor o parte din povestea găsirii obiectelor și ceea ce înseamnă pasiunea de arheolog (amator). Pentru acești oameni uimitori, pasiunea pentru istorie a devenit, în timp, un mod de viață.
Alături de organizatori a fost și ISU „Maior C-tin Ene” al județului Bacău. Doi membri ai echipei pirotehnice, plutonierul ajutant-șef Dorel Veliche și plutonierul major Florin Pătru, au explicat cum se intervine în ajutorul prospectorilor și care sunt măsurile de siguranță pe care sunt obligați să le respecte. De asemenea, au amintit că teritoriul Bacăului este împânzit de muniție rămasă neexplodată, care reprezintă un real pericol.
Eleva Ștefania Micu i-a emoționat pe cei prezenți prin interpretarea câtorva versuri despre război, semnate de Camil Petrescu, reușind să transmită un crâmpei din încrâncenarea frontului.
Alături de atracția principală, care a fost expoziția de obiecte de pe front, a fost prezentată și imaginea războiului surprinsă în literatura română. Unele dintre cele mai reprezentative romane care tratează subiectul Marelui Război au fost ilustrate de eleva Ștefana Arbănaș într-o serie de picturi ce înglobează șocul și ororile trăite de soldați, dar și frântura de speranță care este mai puternică decât orice frică.
Aproape de fiecare dată, bursele locurilor de muncă sunt urmate de declarații și analize. Și tot de fiecare dată îi auzim pe angajatori afirmând că tinerii veniți în căutarea unui job au pretenții foarte mari. Patronii, în cazul firmelor mici, sau inspectorii de resurse umane, în cazul companiilor, se plâng că prima întrebare a proaspeților absolvenți se referă la salariu. Eu nu văd nimic anormal în această abordare.
Dimpotrivă, sunt mai pragmatici decât eram noi la vârsta lor. Și au șansa de a alege. Persoanele care caută un loc de muncă nu o fac din plictiseală, ci pentru că au nevoie de bani. Angajatorii își doresc să găsească tineri ingineri sau economiști care să aibă experiență, cunoștințe IT, permis de conducere, să vorbească bine una-două limbi străine și să fie flexibili, adică liberi la orice oră și dispuși să îndeplinească și sarcini de șofer, translator, manipulant etc. Toate aceste activități fiind remunerate cu salariul minim pe economie sau foarte puțin mai mare.
Poate, un tânăr, din cei 2.000 de lei primiți, să-și plătească chiria, abonamentul la metrou, hrana, îmbrăcămintea, facturile la apă, internet, electricitate și gaze? Căci nu toți locuiesc cu părinții în capitala țării sau a județului. Cred că reproșurile adresate de angajatori tinerei generații sunt nedrepte.
Lucrurile se schimbă când vorbim despre situația celor care se îndreaptă spre sectorul bugetar, unde un debutant poate câștiga 4.000-5.000 de lei pe lună. Asta nu înseamnă că „la stat” lucrurile merg perfect. A rămas valabilă expresia „doi cu sapa, trei cu mapa”, dar și modul de recompensare: angajații care dau cu sapa au salarii mult mai mici decât cei care strigă hei-rup.
Norocoșii cu mapa – nepoți, veri, gineri etc. – sunt însă mai puțin numeroși decât ceilalți, care trebuie să dobândească experiență și notorietate pentru a primi un salariu decent. E corect, atunci, să-i acuzăm pe „tinerii de azi” că nu au curajul să cumpere o casă, să-și întemeieze o familie, să aducă pe lume copii?
De-a lungul timpului, maestrul Tudor Gheorghe a încântat mereu publicul bacăuan. De fiecare dată când a avut o producție nouă, Bacăul a figurat pe harta concertelor sale. Fie că a fost „Stagiunea Permanentelor Frumuseți”, la Sala Ateneu în 2009, „Pelerini în țara nimănui”, la Casa de Cultură în octombrie 2013, sau alte și alte spectacole, de fiecare dată băcăuanii l-au întâmpinat cu căldură pe artist, savurând la maxim prestațiile sale.
Iar Tudor Gheorghe a împărtășit cu ei toate trăirile sale prin muzică și poezie. De această dată, maestrul Tudor Gheorghe ne-a adus „Rândunici printre lozinci”.
Nostalgia a cuprins sala Teatrului de Vară „Radu Beligan” miercuri seară (25 aprilie), atunci când inegalabilul Tudor Gheorghe a oferit publicului băcăuan un specacol de excepție.
„Rândunici printre lozinci” a readus în sufletul băcăuanilor aroma anilor ’60-’70 prin frumusețea poeziei cântate și recitate, un spectacol care a trezit multe amintiri în rândul celor care au trăit acele vremuri, iar cei tineri au făcut cunoștință, practic, cu o nouă filă de istorie. Cu o prestație excepțională, Tudor Gheorghe, susținut de orchestra Concertino din Chișinău dirijată de Marius Hristescu, a reușit să ofere băcăuanilor prezenți la spectacol o seară de neuitat. O seară în care, prin puterea muzicii și a versurilor, artiștii i-au purtat pe iubitorii de muzică bună într-o altă lume.
1 de 8
Printre piesele interpretate s-au numărat și celebrele „Două rândunici” sau „Tu ești primăvara mea”, ce au creat un tablou de primăvară, bine ticluit cu versuri alese. Între toate aceste momente, maestrul nu a făcut rabat de la glumele care au fost gustate de publicul băcăuan, ce s-a dovedit a fi unul fin și cunoscător.
La final, spectatorii au aplaudat îndelungat și au primit asigurări de la maestrul Tudor Gheorghe că va reveni de fiecare dată când va avea ocazia în Bacău pentru acest public „cald și minunat”.
La patru zile după căderea în gol de la Miercurea-Ciuc, Aerostar zboară din nou: 2-0 cu Olimpic Cetate Râșnov. Și își regăsește pe de-a-ntregul zâmbetul: principala sa contracandidată, Csikszereda Miercurea-Ciuc s-a împiedicat miercuri la Hărman. Gazdele de la AFC au condus cu 2-1 până în min. 90+4, ciucanii au egalat la ultima fază, însă rezultatul final, 2-2, face oricum cu ochiul „aviatorilor”, care s-au distanțat la cinci puncte de Csikszereda.
Sigur, lupta pentru promovare continuă să rămână deschisă, mai ales că Oțelul își continuă și ea cursa după victoria cu 5-1 de marți, împotriva Romanului, dar Aerostarul este cotată din nou cu prima șansă. Echipa lui Cristi Popovici a fost nevoită să trudească pentru victoria de miercuri, din epilogul etapei a 24-a, contra Râșnovului. Cetate s-a baricadat în propria jumatate de teren, însă ocaziile lui Hurdubei din min. 18 și 36 au anunțat golul lui Vraciu, care a căzut cu cinci minute înaintea primei părți, atunci când golgheterul Aerostarului a trimis cu capul în plasă balonul centrat din corner de Fl. Istrate.
În debutul părții secunde, Vraciu și-a continuat tirul la poarta lui Mihok și, după două ratări, a găsit golul de 2-0 în min. 71, la capătul unei splendide acțiuni personale. Aerostar câștigă și își securizează poziția de lideră a Seriei I, însă nu trebuie să-și lase garda jos. Sâmbătă, o așteaptă un nou meci dificil. De data aceasta pe terenul Lieștiului. Asta în timp ce la Miercurea-Ciuc este programat derby-ul Csikszereda- Oțelul. Lupta continuă! La fel și emoțiile.
Aerostar: Potcoavă- B. Ardei, Masella, Mihăeș, Mihălăchioae- Roșca (’78 R. Istrate), Chirilă, Fl. Istrate (’90 Ichim), Căinari (’83 Sahru)- Vraciu, Hurdubei (’66 A. Pavel).
Rezultatele complete ale etapei a 24-a: Bucovina Rădăuți- CSM Pașcani 3-1, AFC Odorheiu-Secuiesc- KSE Târgu-Secuiesc 1-1, SC Oțelul Galați- CSM Roman 5-1, AFC Hărman- Csikszereda Miercurea-Ciuc 2-2, Aerostar Bacău- Olimpic Cetate Râșnov 2-0. Metalosport Galați- Sănătatea Darabani 0-3 la masa verde, gazdele fiind excluse din campionat, CSM Focșani 2007- Avântul Valea Mărului 3-0 la masa verde, oaspeții fiind retrași din campionat. Sporting Liești a stat.
Vineri şi sâmbătă peste 350 de copii, părinți şi voluntari au făcut curat în zona din coada Lacului Bacău şi în pădurea de la Şerbăneşti.
A venit weekendul şi a ieşit lumea la iarbă verde într-un loc frumos şi curat. S-au simțit bine, s-au distrat şi au plecat.
Nesimțirea e mare şi din păcate ne-am obişnuit să trăim înconjurați de melteni.
„Dar nu putem să ne obişnuim cu lipsa de activitate a Gărzii de Mediu şi Poliției Locale – autorități care au prea puține sancțiuni aplicate pe abandonarea deşeurilor. Aceste sancțiuni nu trebuie date o dată pe lună, de ochii lumii. Doar sancțiuni zilnice pentru cel mai mic gest, autosesizarea polițiştilor locali şi a comisarilor gărzii de fiecare dată când văd o astfel de situație, oriunde s-ar afla, poate conduce la “educarea forțată” a acestor primitivi”, se arată într-o postare pe FB a Centrului Regional de Ecologie Bacău.
„Fără sprijin pentru puținele organizații de mediu din Bacău şi preocupare reală din partea autoritătilor ne rămâne doar să facem mereu curat”, mai spun ecologiștii băcăuani.
Primarul Bacăului a susținut, miercuri, o conferință de presă, în care a dorit să explice viziunea administrației asupra schimbărilor propuse a avea loc în Parcul Cancicov.
Primarul Necula a dorit să precizeze din capul locului că toate interpretările apărute în spațiul public referitoare la acest subiect sunt doar interpretări politicianiste din partea unora care „s-au transformat în pompieri pe Facebook, care se apucă să pornească un incendiu doar pentru a avea ocazia să-l stingă”.
Edilul face referire la diversele campanii demarate pe rețelele sociale pentru „salvarea” Parcului Cancicov după ce administrația a anunțat intenția de a amplasa 26 de chioșcuri pe aleile acestuia.
Doar 0,5% din suprafața parcului va fi afectată
Primarul spune că legea dă voie administrațiilor să ocupe cu construcții până la 10 la sută din suprafața parcului, însă actualul proiect nu vizează decât 0,5% „Trebuie să punem ordine în primul rând din punct de vedere juridic cu ceea ce se întâmplă acum în parc”, a spus Necula care a precizat că actualele chioșcuri amplasate nu au o situație legală foarte clară, proprietarii lor venind în fiecare an să ceară autorizații de amplasament de la municipalitate.
Primarul Cosmin Necula le-a arătat ziariștilor ce se dorește să se facă în Parcul Cancicov
„Toate aceste chioșcuri trebuie să fie standardizate, se va face licitație iar cine va câstiga își va desfășura activitatea timp de cinci ani fără să fie deranjat”, a spus primarul Bacăului.
„Vrem să sistematizăm zona”
După cum a mai scris Deșteptarea, schimbările urmăresc și transformarea locului în care se află mașinuțele electrice și celelalte „tiribombe” într-un spațiu de joacă gratuit pentru copii, un „Orășel al copiilor”, mașinuțele fiind mutate în alt loc.
De asemenea, municipalitatea dorește să pună în valoare și alte zone ale parcului; de aceea va amenaja un „Parc Aventura”, în zona Fântânii celor Trei Gratii, unde cine va dori, va putea să facă skating, rolling și așa mai departe. „Nu vrem să sufocăm parcul, dar vrem să facem o sistematizare iar agenții economici care realizează activități în parc să fie în legalitate”, a mai spus Cosmin Necula. Implementarea acestui proiect nu va implica tăierea nici unui copac.
Prin zonificarea propusă se încearcă popularea întregului parc deoarece aleea principală este sufocată de chioșcuri, corturi pentru jucării. S-a dorit, din acest motiv, crearea unui pol de atracție lângă Fântână Trei Fete, pentru a decongestiona traficul și a muta interesul de pe aleea principală a parcului spre alte zone. Diana Marin, arhitect-șef al municipiului Bacău
Ce se va face:
– Un părculeț al copiilor, în zona în care el se află deja. Vor fi două spații de joacă, pe categorii de vârstă, ambele prezentând costuri zero pentru utilizatori. Utilajele de agrement contra-cost vor fi transferate într-un spațiu neutilizat până în prezent, și odată cu ele și cea mai mare parte a poluării fonice. Părinții vor avea șansa de a alege un loc de joacă pentru copil, fără presiunea generată de tentațiile echipamentelor contra-cost.
– Relocarea zonei de agrement către marginea parcului, degajând astfel zona centrală. Întreg ansamblul de divertisment contra cost va fi mutat în zona din proximitatea fântânii Trei fete („Cariatide”), aici urmând a fi amplasate utilajele de agrement existente în parc (tiribombe/mașinuțe), module pentru închirieri biciclete/carturi și tirolienele.
– Amenajarea unui parc tematic Aventura pentru adolescenți (stație baschet, echipament Calisthenics, tiroliană, traseu leagăne, stație pedalare, etc.)
– Intrarea în legalitate în ceea ce privește organizarea și derularea activităților de agrement/comerț, astfel încât acesta să se facă în mod civilizat, cu respectarea unor norme minime de estetică și curățenie
– Reamenajarea peisagistică a unor zone, inclusiv cosmetizarea parcului în așa fel încât el să fie ce a fost dintotdeauna, „Inima verde” a Bacăului.
Caracterului funcțional al intervențiilor i se va adăuga cel estetic, cel puțin din perspectiva uniformizării construcțiilor din punctul de vedere al culorilor și materialelor utilizate.
O veste cutremurătoare a pornit de pe înălțimile Măgurei întristând cu durere iubitorii credinței creștine: în dimineața zilei de 25 aprilie Arhimandritul Epifanie Bulancea, starețul Mănăstirii Măgura Ocnei ”s-a mutat la cer”! Născut la 30 octombrie 1929 într-o familie numeroasă – cu 12 copii- în Corodul Galațiului (o așezare unde se află un sit arheologic din perioada daco – romană), el a urmat școala primară și gimnazială în comuna natală. Atras din tinerețe de viața monahală, la vârsta de 21 de ani îl întâlnim la Mănăstirea Bogdana (din apropierea Oneștiului), loc sfânt unde este călugărit în 1951 cu numele Epifanie. Timp de 35 de ani va lucra (din 1955) la Episcopia Romanului, fiind hirotonosit preot.
Epifanie urmează Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie din București, pe care o absolvă în anul 1968. În vremurile grele de restriște a comunismului,
între 1982 – 1984 a participat la restaurarea bisericii de lemn din Pralea (comuna Căiuți), care se află la doar 500 de metri, fiind ”ferită” privirii de culmea unui deal, de cabana de vânătoare la care venea Nicolae Ceaușescu. În anul 1986 a fost numit stareț al Schitului Durău, unde timp de mai mulți ani a desfășurat o activitate duhovnicească deosebită, sub culmile Ceahlăului.
Aici părintele Epifanie a fost vizitat în anul 1990 de către o delegație din Târgu Ocna, preotul protopop Dumitru Ciubotaru propunându-i să reînființeze Mănăstirea Măgura Ocnei. Într-un loc încărcat de istorie, unde în timpul Primului Război Mondial s-au dat lupte crâncene, pe înălțimile Măgurii, în apropierea Monumentului Eroilor, aici a început, în august 1990 părintele Epifanie primele construcții ale ansamblului monahal. Acestea au fost ridicate pe locul unde s-a aflat o biserică, demolată în anii de început ai comunismului din România iar strălucirea Mănăstirii Măgura Ocnei străjuie azi frumusețea văii Trotușului – sfântul lăcaș fiind vizibil la zeci de kilometri depărtare.
Părintele Arhimandrit Epifanie Bulancea a dăruit peste 40 de catapetesme și clopote bisericilor și mănăstirilor din mai multe episcopii și a fost un duhovnic prețuit și iubit de către credincioși, ce nu au pregetat nici un efort pentru a urca la Mănăstirea Măgura Ocnei- una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Moldova. Prin străduința sa aceasta a devenit și un punct de atracție pentru credincioși și pentru pelerini, care s-au bucurat mult și de privirea blajină și vorba blândă a părintelui Arhimandrit Epifanie. ”Parcă prea multe mi-a dat Dumnezeu și nu l-am mulțumit cât trebuie! Am mari satisfacții, în special Mănăstirea Măgura Ocnei”– mărturisea Arhimandritul Epifanie, care timp de 28 de ani din înălțimile culmilor cu fagi ale Măgurii, a dăruit ”hrana duhovnicească” celor care poartă în suflet credința strămoșească.
Trecerea în Împărăția Cerurilor a acestui duhovnic al Măgurei Ocnei a întristat preoții Protopopiatului Onești, ai Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, pe toți cei cărora le-a adus mângâierea credinței.
Sicriul cu corpul neînsuflețit al părintelui Arhimandrit Epifanie a fost depus la Biserica „Înălțării Domnului” de pe Măgura Ocnei.
Un tânăr de 20 de ani, din judeţul Suceava, şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier produs în această dimineaţă, la ora 5.45, pe DN 11, în afara localităţii Poiana Sărată, din comuna Oituz.
Aflat la volanul unei autoutilitare, acesta se deplasa pe direcţia Oneşti – Braşov, iar într-o curbă uşoară la dreapta, spun poliţiştii, ar fi pătruns pe sensul opus şi a intrat în coliziune frontală cu o altă autoutilitară, condusă de un bărbat de 39 de ani, din Oneşti. În urma impactului, cei doi şoferi au rămas încarceraţi, fiind solicitată intervenţia pompierilor cu descarcerarea.
Echipajele de salvatori i-au scos dintre fiarele contorsionate, însă doar unul mai era viaţă, fiind transportat la spitalul din Oneşti în stare gravă şi a rămas internat în Secţia de Chirurgie. „Echipajele ajunse la faţa locului au găsit două victime încarcerate. Una conştientă, cealaltă decedată. Persoana rănită a fost predată echipajului de ambulanţă”, a declarat mr. Andrei Grecu, ofiţer de relaţii publice la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău.
Poliţiştii de la Serviciul Rutier Bacău au făcut cercetări la faţa locului şi au deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă.
Din cauza acestui accident, traficul pe DN 11 a fost întrerupt pentru câteva zeci de minute.
Autovehiculele implicate în eveniment erau încărcate cu legume, respectiv colete.
O nouă minivacanță în unitățile de învățământ și în toate instituțiile publice.
La liberul de 1 mai (marți) s-a mai adăugat o zi în plus, cea de 30 aprilie (luni), după cum a decis Guvernul.
Așadar, va fi din nou liber, până miercuri, 3 mai, în tot ce înseamnă instituție de stat, timp de patru zile, de pe 28 aprilie (sâmbătă), până pe 1 mai inclusiv.
Se vor asigura în schimb turele de urgență în spitale, magazinele vor avea și acestea programe speciale, farmaciile, la fel.
Ziua de luni se va recupera însă ulterior, prin suplimentarea programului sau în zilele de sâmbătă, după cum va decide fiecare instituție în parte, inclusiv în școli.
Următoarele zile libere „de la stat” vor fi pe 28 mai (luni), a doua zi de Rusalii, și 1 iunie (vineri), de Ziua Copilului.
După 11 zile de proteste, premierul armean a demisionat. A făcut-o, însă, numai după ce protestatarilor li s-au alăturat și militarii, care au refuzat să asculte ordinele ministrului apărării de a rămâne neutri față de evenimentele politice. „O victorie a democrației”, consideră Opoziția și presa occidentală ceea ce s-a întâmplat în Armenia. Totuși premierul, oricât de contestat ar fi fost, câștigase niște alegeri, primise învestitura Parlamentului. O procedură democratică.
Democrație contra democrație? Când interesele o cer, desigur! Suntem majori și vaccinați, nu mai credem în povești cu Făt-Frumosul Opozant care se lupta cu Zmeul – președinte sau premier corupt și-l învinge în aplauzele mulțimii ieșite la protest. Mai ales când Armenia are o relație tradițională cu Rusia.
Peste granița de Vest, în Ungaria, se încearcă aceeași manevră. După ce Viktor Orban a câștigat alegerile cu un scor zdrobitor, victoria sa este contestată de protestatarii convocați cu ajutorul rețelelor sociale.
Scenariul este același ca la Kiev sau ca la București: proiecții pe clădiri, steaguri gigantice, telefoane cu ecranele aprinse ca să licareasca în mulțime și, cireașa de pe tort, contestarea celui care a câștigat alegerile. Motivele sunt diverse: au votat prostii care nu au știut ce votează, partidul care a câștigat e corupt în timp ce pierzatorii sunt curați ca lacrima, sistemul electoral este prost și trebuie refăcut…
Protestul este cât se poate de democratic. Dar și alegerile sunt la fel de democratice. Ne place sau nu ne place cine câștigă, în mod normal trebuie să acceptăm rezultatul votului.
Pentru că aceasta este esența democrației. Nu poate exista democrație fără alegeri libere și fără ca rezultatele acestor alegeri să fie acceptate de toți participanții la scrutin. În caz contrar, deja intrăm în altă formă de organizare politică.
Sunt numite „erori judiciare” și chiar sunt cumplite erori, dacă nu cumva unele sunt acte cu bună știință, deliberate. E vorba de sentințele de condamnare la ani grei de detenție pentru oameni nevinovați, pentru care adevărul se întâmplă să iasă la iveală după șapte ani, după nouă ani, dar și după 23 sau chiar 45 de ani. Cumplit și pentru cei care se știu nevinovați, dar au fost condamnați și își caută ani în și dreptatea, fără să o găsească ușor.
Se întâmplă în toată lumea, dar și la noi. Cine nu a auzit de cazul celebru al lui Țundrea, considerat cel mai nedrept caz din istoria justiției în România, condamnat pe nedrept la 25 de ani pentru viol și omor și eliberat… condiționat după 12 ani. Un american a stat, însă, 45 de ani în închisoare, tot pentru omor, iar altul abia acum, recent, a văzut lumina zilei după 23 de ani de încarcerare. Nevinovați! Dar câți astfel de oameni or fi uitați prin închisori și nu-și mai pot dovedi nevinovăția niciodată?
Ziarul nostru aduce în atenția cititorilor tot un astfel de caz, din Podu Turcului, în care sentința judecătorilor a fost mult mai blândă – doar o amendă penală de 2.000 de lei pentru niște jandarmi care au intervenit salvator într-o altercație dintr-un bar, însă în final victima a devenit acuzator împotriva lor. Amenda nu a vizat o avere, cum se spune, dar jandarmii erau nevinovați și au încercat să dovedească aceasta tot prin tribunale, timp de nouă ani fără rezultat. Grea sau ușoară, sentința s-a dovedit tot eroare judiciară, iar dacă se termina bătaia din bar cu un deces, nici nu vreau să mă gândesc ce sentință se dădea. E drept, păgubiții cer, de regulă, daune morale de milioane de euro. Dar onoarea poate să rămână tot „nereperată”.
Se spune că nimic nu e mai scump ca lumina ochilor. Așa este! Dar și să fii lipsit de libertate, încarcerat pur și simplu sau apăsat de o condamnare oricât de ușoară, cum credeți că este? Întrebați bietele păsări închise în cuști sau pe boul care deși numai el trage la jug, tot el mănâncă bătaie.
