Concursul NASA Ames Space Settlement a reprezentat o adevărată provocare pentru elevii clasei a X-a E Sebastian Romeo Pintilie și Teodor Ursu, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, coordonați de prof. Anișoara Nechifor.
Competiția interdisciplinară a avut drept obiectiv proiectarea și descrierea unei colonii spațiale locuibile, îmbinând cunoștințe de astrofizică, inginerie, chimie, biologie etc. Volumul complex de muncă și timpul limitat nu i-au împiedicat însă pe cei doi să obțină o mențiune din 10.000 de concurenți din întreaga lume, 2.500 de proiecte, împărțite pe categorii de vârstă și de mărime a echipei. De remarcat faptul că această participare constituie prima de acest fel pentru județul Bacău și mai ales la asemenea nivel de complexitate.
Chiar dacă e doar în clasa a X-a, Sebastian Pintilie este deja un obișnuit al olimpiadelor naționale de Biologie și Științele Pământului.
– Ce te-a determinat să participi la concursul organizat de NASA?
– Principalul imbold a fost pasiunea mea pentru spațiu, tehnologie și fizică. De asemenea, am fost atras de originalitatea și noutatea concursului.
– Prezintă-ne, pe scurt, ideea proiectului vostru!
– Conceptul nostru constă într-o stație spațială plutitoare în atmosfera lui Venus, care ar putea găzdui 192 de persoane, printre care rezidenți permanenți și turiști, pe o perioadă de timp nedefinită. Probabil că amplasarea originală ne-a pus proiectul în evidență. Este o idee relativ nouă și, din ce am văzut noi, rar tratată în cadrul acestui concurs. Scopul principal al stației este de cercetare, poziția facilitând studierea solului și a atmosferei. În final, proiectul a avut 127 de pagini, însumând o muncă de aproape 3 luni.
– Ce v-a provocat cel mai mult în cercetarea pentru acest concurs?
– Din cauza amplasării stației spațiale, a trebuit să rezolvăm multe probleme și să gândim peste ordinar, deoarece condițiile în atmosfera lui Venus sunt mai rele (dar, în alte feluri, mai bune) decât cele din vid. Am petrecut luna octombrie schițând, pe zeci de foi, structura (pe care am schimbat-o de multe ori), dimensiunile, capacitatea și modul în care putem menține viața într-o colonie adaptată la niște circumstanțe absolut extraordinare.
Scrierea eseului în sine a început în noiembrie și a fost finalizată în mare parte în decembrie, ultimele detalii fiind adăugate în ianuarie. Rezultatul a fost un proiect de 40.269 de cuvinte, cu peste 5 zile continue de redactare.
– Cum ai descrie colaborarea cu profesorul coordonator?
– Doamna profesoară Anișoara Nechifor a fost principalul nostru sprijin, fiindu-ne alături la editare și trimitere, rămânând munca noastră în partea propriu-zisă de creare. Totodată, am fost încurajați de mai mulți profesori din liceu.
– Dorești să participi și anul viitor la acest concurs? De ce?
– Cu siguranță. Voi participa însă singur, deoarece coechipierul meu, Teodor Ursu, a emigrat împreună cu familia sa. Îmi place mult concursul și am deja o idee despre care abia aștept să scriu. Conform calculelor mele, anul viitor vor fi aproape de două ori mai multe proiecte competitoare, deci concurență mai strânsă – dar cine mă cunoaște știe că asta îmi și doresc.
Având în vedere rezultatele sale școlare și extrașcolare despre care cu siguranță vom mai auzi în viitorul apropiat, precum și tenacitatea cu care abordează orice provocare științifică, ne încumetăm să credem că Sebastian Pintilie va avea succes în urmarea unei cariere de medic chirurg cardio-toracic, așa cum își dorește.
Anișoara Nechifor, profesor de fizică și coordonatorul celor doi elevi: „În cele aproape 3 luni în care au lucrat la acest proiect, a fost un volum de muncă de documentare imens pentru cei doi elevi. După ce au analizat cu mare atenție condițiile impuse de concurs, primul pas important a constat în ideea proiectului, aspectul inedit fiind amplasarea coloniei spațiale în atmosfera planetei Venus. Periodic, îmi trimiteau capitolele lucrate, totul în limba engleză, bineînțeles, iar eu citeam și verificam, inclusiv calculele realizate de aceștia.”
Mateea Țacu (clasa a XI-a C)
