Acasă Blog Pagina 2408

Premii în concursul „Afișe pentru pace” la Colegiul de Artă

    Lions Club Moldova a premiat, miercuri, 5 decembrie, la Colegiul Național „George Apostu” elevii care au participat la etapa județeană a concursului „Afișe pentru pace” din acest an. Un desen promovat de acest club, realizat de eleva Maria Popovici, a obținut, la etapa națională, premergătoare etapei internaționale, Marele Premiu.

    Alături de Maria Popovici, miercuri au mai primit premii elevii Andrieș Toma (premiul al doilea), Ingrid Karla Gărâi (premiul al treilea) și Parascheva Văcaru și Alesia Haidău (mențiuni) – profesor îndrumător Ioan Lăzureanu.

    Concursul internațional „Afișe pentru Pace 2018-2019” este organizat anual de Lions Club International. Lucrarea distinsă cu Marele Premiu va participa la selecția internațională de la Oak Brook (SUA), în luna februarie 2019.

    La etapa națională a concursului, o mențiune a câștigat și desenul promovat de Lions Club Sf. Gheorghe Bacău, realizat de eleva Daria Movileanu de la Școala Generală „Spiru Haret”.
    Jurizarea lucrărilor din România s-a făcut la Convenția de Toamnă a Cluburilor Lions, de la Oradea. În concurs au fost înscrise 32 de desene, între care și cele trimise de cluburile Lions din județul Bacău – „Sf. Gheorghe”, „Moldova”, „Sanity” și „Comănești”. Cele mai frumoase desene participante la proiect vor fi licitate la Revelionului Lions 2019, care va avea loc la Poiana Brașov în perioada 18-20 ianuarie.

    „Dacă la cei 300.000 de copii din toată lumea care participă în fiecare an la acest concurs ar încolți, în suflete, sămânța păcii omenirii, ar fi minunat. Noi vrem să promovăm tocmai ideea de pace mondială. Iar tema din acest an a Concursului Afișe pentru Pace este «Kindness Matters – Bunătatea contează». Să nu uităn că într-un an anterior unul dintre câștigătorii concursului la nivel mondial, un indian, a fost chemat să adreseze câteva cuvinte de la tribuna ONU și a donat premiul său Japoniei, care tocmai trecea atunci printr-un mare cataclism. Iată cum sămânța de care vorbeam a început să dea roade”.
    Ionuț Beța, președintele Lions Club Moldova

    Radu Beligan a revenit acasă, în comuna Filipești

    „M-am născut odată cu România Mare şi sunt ombilical legat de ea. Îl rog pe Dumnezeu să aibă grijă de ea.”

    Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, la ora 19.45, în satul Galbeni, comuna Filipeşti. Era ziua Sfântului mucenic Filimon, patronul şi ocrotitorul actorilor. Nu a ajuns să trăiască un secol, însă l-a marcat definitiv prin întreaga lui muncă: actor, scriitor, regizor, director de teatre, constructor de teatre, traducător, eseist, patriot. Un mare intelectual, un mare om de cultură, pentru care viaţa a însemnat iubire. Iubire de oameni, de ţară, de carte, de Dumnezeu.

    Cu doar câteva zile înainte, pe 9 decembrie, în satul în care s-a născut, la Casa de Cultură din Filipeşti care-i poartă numele, a avut loc un mare eveniment, la care au participat foarte mulţi consăteni de-ai lui, dar şi prieteni actori, scriitori, regizori, oficialităţi locale şi judeţene.

    La iniţiativa primarului comunei, Petrică Lungu, însă cu sprijinul fiicei actorului, Anamaria Beligan, în una dintre sălile instituţiei de cultură a fost înfiinţat, amenajat şi dotat un Centru muzeal, dedicat şi în memoria actorului Radu Beligan. Toate exponatele au fost donate de Anamaria Beligan, de la biroul de lucru al maestrului, la mese şi fotolii, până la o mare bibliotecă, care însumează sute de volume, cărţi de o mare valoare, care i-au aparţinut omului de cultură Radu Beligan, diplome, medalii, titluri academice, fotografii, afişe de la marile spectacole care au îmbogăţit teatrul românesc, multe alte obiecte care au făcut parte din viaţa marelui actor.

    La inaugurarea şi sfinţirea Centrului muzeal au participat şi au tăiat panglica Ioan Apostol, fost primar al comunei mulţi ani, cel care a construit, în perioada 1976-1979, Casa de Cultură şi i-a dat numele „Radu Beligan”, Constantin Avram, deputat, ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul, Viorel Ilie, Gheorghe Popa, secretar de stat în Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, prefectul judeţului, Maricica Coşa, Adrian Popescu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, actorul George Mihăiţă, şefi de instituţii judeţene, primari ai unor localităţi din judeţul Bacău, consilieri judeţeni şi locali. „Astăzi, aici, se scrie o pagină de istorie.

    Aţi făcut un lucru minunat pentru una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române, ale teatrului românesc. Meritul este al doamnei Anamaria Beligan, al primarului acestei localităţi, care au făcut posibilă înfiinţarea acestul Centru muzeal, care să ne amintească mereu şi mereu de faptul că şi aici se nasc oameni mari, oameni hărăziţi cu talent, har şi iubire”, a spus prefectul Maricica Coşa.

    La rândul lui, Ioan Apostol, a rememorat anii în care s-a muncit din greu pentru ridicarea lăcaşului de cult, prin contribuţia locuitorilor satului, care a costat 3,2 milioane de lei. „După aceste două realizări, cred că e timpul, şi promit că mă voi implica, să ridicăm şi un bust, aici, în faţa Casei de cultură, marelui actor, prietenul şi consăteanul nostru”, a spus fostul primar, în aplauzele publicului.

    Apoi, a fost difuzat și filmul Radu Beligan, „Legenda Comediei”, producție a Teatrului de Comedie – instituție înființată de marele actor, iar George Mihăiță, actualul director al Teatrului de Comedie, a prezentat recitalul „Mihăiță, Reconstituirea unei vieți”.

    Fațada clădirii Casei de Cultură „Radu Beligan” din comuna Filipești a fost pictată de Lucian Sandu Milea, unul dintre cei mai apreciați muraliști, ales personal de către Anamaria Beligan, cu sprijinul căreia s-a realizat și această investiție.

    „Nu vă încăpăţânaţi să cuceriţi marile premii. Mulţumiţi-vă cu bucuriile mărunte. Ele există pentru fiecare dintre noi. Din plin.”

    Cuvinte emoţionante a spus şi Gheorghe Popa, născut, şi el, pe aceste locuri: „Dragi consăteni, am venit să vă spun că Radu Beligan n-a murit. Am venit să vă spun că Radu Beligan nu poate să moară. Am venit să vă spun că ostenit de atâta zbucium se odihneşte. Sunt cuvinte care potrivesc atât de bine lui Radu Beligan, deşi ele au fost rostite de Barbu Delavrancea despre Ion Luca Caragiale, care este atât de strâns legat de viaţa şi cariera lui Radu Beligan.

    Va trebui să medităm mult în timpul care urmează asupra acestui moment, pe care eu îl consider aici, la Galbeni, la Filipeşti, un moment istoric. Veşnicia s-a oprit o clipă pentru a ne răgazul să discutăm astăzi, aici, împreună, cu consăteanul nostru Radu Beligan, care se află în sală, care ne priveşte, care ne aude şi simte, ca noi toţi, ce înseamnă să fii patriot, să-ţi iubeşti ţara, aşa cum a făcut-o Radu Beligan, care s-a născut odată cu România Mare.

    Îmi spunea, şi ne spunea, că este bine să nu treacă o zi fără să spui un cuvânt bun unui om. Asta era măsura Omului, acesta a fost Radu Beligan şi de aceea l-au iubit milioane de oameni, pentru omenia lui, pentru talentul lui, pentru inteligenţa lui.”

    „Suntem la capătul a doi ani de eforturi susținute, cu sute de ore de muncă voluntară. Dar nimic nu mai contează. Suntem foarte fericiți. E un vis transformat în realitate. Cred că cineva acolo sus… se bucură, odată cu acest soare care ne încântă azi, după atâta frig și ceață. Mulțumesc din suflet locuitorilor comunei Filipești care, prin Consiliul Local și, mai ales, prin primarul lor Petrică Lungu, ne-au sprijinit în tot acest demers. Tot ce se întâmplă azi aici este doar un început al unei lungi colaborări. Acest Centru muzeal va fi un centru de cultură vie, de educație, de informare, în special a tineretului, în legătură cu marea noastră cultură și tradiție teatrală. Tatăl meu credea în descentralizarea culturii și eu îl secondez. De aceea, sperăm ca tot ce se găsește aici să fie accesibil tuturor. Promitem că vom face posibil ca acest vis să continue și să se fructifice cu ajutorul oamenilor dragi, dar și al «Asociației Radu Beligan», pe care am înființat-o în acest an, pentru ca uniți obținem mai multe decât o putem face singuri.
    În acest mic muzeu se află deja spiritul tatălui meu, dar și o parte din sufletul meu. Eu îl regăsesc aici, regăsesc camera lui de lucru, cu biroul lui, mediul lui de creație, cu o parte din cărțile pe care le iubea atât de mult, venera pur și simplu pagina scrisă. Aici e o bucățică din el, sunt obiecte atinse de el, toate cu o încărcătură magică. A iubit enorm locul în care s-a născut și a făcut primii pași, aici, la Filipești.”
    Anamaria Beligan

    „A fost un moment extrem de emoţionant la Casa de Cultură «Radu Beligan» din Filipeşti, odată cu inaugurarea acestui Centru muzeal dedicat tatălui meu. Nu mă aşteptam la aşa ceva, am ajuns doar cu câteva clipe înainte de a începe. Sunt foarte fericită că sunt aici, locul unde s-a născut tatăl meu. Sunt recunoscătoare surorii mele Anamaria, pentru tot ce a făcut, tuturor celor care au fost implicaţi în realizarea acestui frumos şi sugestiv Centru muzeal, este, dacă vreţi, un adevărat muzeu. Mulţumesc domnului primar al comunei Filipeşti care a avut această iniţiativă. Este emoţionant ca la 100 de ani de la naşterea tatălui nostru să se realizeze aşa ceva, să fie prezentă, în această zi frumoasă, atâta lume care l-au cunoscut şi iubit pe Radu Beligan. Sunt foarte mulţumită, mai ales că astăzi este şi ziua mamei mele. Cu siguranţă voi mai reveni, am obligaţia morală să mai vin, nu mă aşteptam ca pentru oamenii de aici să însemne aşa mult numele şi personalitatea lui Radu Beligan.”
    Lamia Beligan

    „Este un eveniment deosebit, care așează comuna noastră pe panoul de onoare al localităților care știu să păstreze și să transmită viitorului valorile spirituale care definesc cultura acestui neam. Radu Beligan este una dintre aceste valori, care s-a născut aici, în satul Galbeni, actualmente Filipești. Pentru noi, Moș Crăciun a venit mai devreme anul acesta și ne-a adus în dar un colțișor din Beligania, insula ideală pe care și-a imaginat-o Maestrul, unde Cuvântul și Tăcerea sunt drămuite cu înțeleaptă măsură și unde singura lege pe care trebuie s-o respecți sub jurământ este cea a bunului simț. Am să închei prin a-l cita pe marele maestru care spunea: «Dacă viața este o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa I», unde aș adăuga… zic eu, și prin gara Galbeni, comuna Filipești, județul Bacău, unde Radu Beligan a venit… acasă, prin acest Centru muzeal dedicat marelui actor, supranumit, pe bună dreptate, «patriarh al culturii române» .”
    Petrică Lungu, primarul comunei Filipești

    „Am venit cu mari emoţii pentru că între mine şi domnul Radu Beligan a existat o relaţie de prietenie, l-am iubit foarte mult, el m-a debutat în teatru, când eram în anul patru de facultate, în piesa «Chiriţa în provincie”. Şi aşa cum ne spunea mereu că trebuie să ne caraterizeze iubirea, cum frumos s-a spus şi aici, am făcut câteva gesturi de iubire pentru dumnealui. Când a devenit directorul Teatrului de Comedie, teatru înfiinţat de dumnealui, am denumit sala marea a teatrului «Radu Beligan», l-am sărbătorit la împlinirea vârstei de 90 de ani la Banca Naţională a României, împreună cu Mugur Isărescu, şi atunci mi-a spus că îmi predă mie ştafeta de director al Teatrului de Comedie. Ne-am întâlnit de enorm de multe ori şi de fiecare dată am avut ce să ne spunem, dar mai ales am avut ce să învăţ de la domnia sa. A fost un privilegiu pentru mine să-l cunosc. Şi pentru că această Casă de cultură trebuie să fie vie, am promis celor de aici că voi reveni cu un spectacol, am promis sub cuvânt de onoare şi sigur voi reveni. Sunt oameni minunaţi care m-au impresionat şi îi iubesc deja foarte mult pentru tot ce au făcut şi fac pentru Meşterul Radu Beligan, cum frumos i-a spus Marin Moraru, un alt mare actor al scenei româneşti.”
    George Mihăiţă

    Al doilea eveniment deosebit pentru Filipești a fost, în an aniversar, 50 de ani de la înființarea comunei în actuala componentă, lansarea Monografiei cu titlul „Povestea unor locuri”, realizată de Elena Isabelle Tamba, fiica dascălilor Elena și Constantin Tamba, profesori din comună. O monografie care sistematizează informații document despre aceste locuri, de către un cercetător principal ldr. în Departamentul de Lexicologie-Lexicografie, de la Institutul de Filologie Română „A. Philppide” al Academiei Române – Iași, asupra căreia vom reveni într-o ediție viitoare.

    Programul Asociației „Radu Beligan” pentru zilele următoare:

    • 12 decembrie, ora 18.00 – Muzeul Național al Literaturii Române, sala Perpessicius – Radu Beligan, om de carte. Prezintă: Elena Loreta Popa, Raluca Tulbure, Anamaria Beligan. Cu participarea-surpriză a unor personalități îndrăgite din lumea teatrului și a literelor.

    • 13 decembrie, ora 19.00 – Teatrul de Comedie – lansarea expoziției Oanei Maria Cajal, Radu Beligan – gânduri în oglindă. Vor vorbi: Sanda Vișan, Irina Margareta Nistor, Oana Maria Cajal, Anamaria Beligan. Inaugurarea Premiului Radu Beligan, care va fi decernat unui tânăr actor al scenei românești.

    • 14 decembrie, ora 11.00 – Academia Română, aula Heliade Rădulescu – acțiune omagială la care vor participa: acad. Răzvan Theodorescu, actrițele Simona Bondoc și Valeria Gagialov, regizorul Grigore Gonța, ambasadorul Andrei Magheru, scriitoarele Oana Maria Cajal și Anamaria Beligan.

    • 14 decembrie, (ora urmează a fi anunțată) – Teatrul Național București – conferință, inaugurarea unei expoziții dedicate maestrului, lansarea albumului Radu Beligan 100.

    Gheorghe Bălțătescu
    Roxana Neagu

    Ursul a făcut prăpăd în Livezi

      Pentru a doua oară în iarna aceasta, urșii au coborât din pădure și au intrat în zona locuită a comunei Livezi. D

      e data aceasta au sfâșiat animalele dintr-o gospodărie din satul Poiana. Stâna în care s-a produs atacul se află la 50 de metri de casă, pe malul râului Tazlău.

      „Oamenii au auzit câinii lătrând, spre dimineață, și au ieșit afară, s-au dus la stână și au găsit animalele moarte”, declară Sorin Ichim, primarul comunei. Ursul (sau urșii, căci nu se știe exact dacă a fost unul sau doi) făcuse prăpăd: 25 de capre erau ucise în adăpost.

      Proprietarii au sunat la 112, unde au fost întrebați dacă ursul se mai află în zonă.

      Probabil că nu, au spus oamenii, deoarece nu l-au văzut. Au găsit doar caprele moarte și urme de labe în stână, deoarece în timpul nopții a plouat și pământul era moale.

      În această situație, au fost îndrumați să se adreseze autorităților locale, ceea ce au și făcut.

      Primarul comunei a anunțat Poliția și a înființat o comisie care a evaluat pagubele.
      „Luni vom întocmi un proces-verbal și vom lua legătura cu Agenția de Protecția Mediului (APM), pentru a-i despăgubi pe proprietari”, a declarat Sorin Ichim. Mai mult nu se poate face, a afirmat el.

      „Am mai trimis solicitări și altădată, iar cei de la APM Bacău, în răspunsul lor, ne-au explicat cum să facem evaluarea pagubelor, dar nu și ce măsuri vor lua împotriva urșilor”, afirmă primarul.

      Apa noastră cea de toate zilele, temă de studiu a unui parteneriat european Erasmus+

        Proiectul intitulat ”We Can not Change The Whole World, but We Can at Least Make The Change” reprezintă un parteneriat strategic Erasmus+ între școli din Italia, Cehia, Franța, Romania și Turcia. Prin acest proiect dorim să conștientizăm cât mai mulți elevi dar și rude ale acestora cu privire la valoarea apei în viața omenirii, să găsim noi metode de economisire și protejare a acestei prețioase resurse naturale.

        O primă întâlnire între echipele de lucru a avut loc la Adana – Turcia, în perioada 14-20 noiembrie 2018. Din echipa Palatului Copiilor Bacău au făcut parte prof. Nela Dumea – directorul instituției, Anca Rotaru – profesor de mediu la Clubul Copiilor Onești, Marinica Ifrim – profesor de muzică populară la Clubul Copiilor Moinești și Elena Lăcrămioara Serea – profesor de mediu la Clubul Copiilor Tg. Ocna.

        Scoala gazdă – Mehmet Ozoncel Anadolu Lisesi – a organizat o serie de activități relevante pentru îndeplinirea obiectivelor de proiect. Echipa școlii gazdă a implicat în activiățile de proiect atât factori economici locali (participanții au efectuat vizite de documentare la stația de tratare a apei orașului Adana – localitate cu aproape 2 milioane de locuitori, la hidrocentrala de producere a energiei de pe lacul Cukurova) cât și oameni de știință care activează în Universitatea Cukurova.

        Un cercetător foarte implicat în studiul poluării apelor a prezentat spinoasa problemă a plasticului care invadează mediul acvatic, folosind un termen consacrat (”supa” de plastic a Mării Mediterane). La finalul workshop-ului, acesta și-a exprimat speranța că prin proiectul nostru vom putea schimba mentalități care să ducă la îmbunătățirea condițiilor de mediu pe termen mediu și lung prin reducerea poluării apei.

        O activitate inedită aflată în strânsă legătură cu calitatea resurselor de apă a fost plantarea în echipă multinațională a 100 de puieți de chiparos. Am încercat cu toții un sentiment plăcut să muncim fizic, în aer liber, adulți și copii din cinci țări europene cu gîndul la acel petec arid de pământ care va deveni verde în câțiva ani prin efortul nostru comun. Gazdele ne-au prezentat de asemenea o tehnică specifică de utilizare a apei în domeniul artistic (au realizat workshop-uri de obținere a picturilor la suprafața apei – tehnica EBRU), am explorat zona din care își trag seva resursele de apă potabilă ale Anatoliei, locul de unde se îmbuteliază apa consumată de întreaga regiune de centru-est a Turciei, etc.

        Entuziasmul și implicarea elevilor din școala gazdă pe tot parcursul activităților a fost unul debordant. Aceștia au prezentat pe parcursul activităților mai multe studii și materiale de documentare efectuate la tema proiectului dar și momente artistice prin care ne-au prezentat tradiții locale, ne-au făcut să le descoperim obiceiurile, să participăm activ la schimburile interculturale. Managementul de proiect a reprezentat de asemenea o preocupare importantă a acestei întâlniri.

        S-au împărțit sarcini la nivel de parteneriat, s-au fixat termene, modalități de comunicare, s-au stabilit date ale viitoarelor activități comune. Cel mai bine realizat logo de proiect a fost ales în echipă europeană ca simbol al activităților acestui parteneriat, emblemă ce va fi utilizată pe toate documentele și obiectele promoționale ce vor fi create pe parcursul celor doi ani de derulare. Următoarele întâlniri de proiect vor implica activități de predare și învățare pentru elevi, prima dintre ele fiind în primăvara viitoare la partenerul ceh. Suntem convinși că dorita schimbare a mentalității cu privire la apă se poate produce, atâta timp cât fiecare echipă va continua lucrul în țara sa cu entuziasmul manifestat pe parcursul acestei întâlniri. Erasmus+ este un program ofertant, care schimbă atitudini! Iar noile atitudini aduc cu ele schimbarea… la pachet!

        Prezenta comunicare reprezintă doar punctul de vedere al autorului /echipei de proiect. Comisia Europeană nu este responsabilă pentru conținutul ei.

        Să pictăm împreună magia Sărbătorilor… cu Ioana Luiza Budău

        Este stilist protezist de unghii. Și formator în colaborare cu Academia Nolia, cu sediul în Oradea. Și trainer. Predă cursuri de perfecționare cu gel, de Tehnică One Stroke, Bridal Experince Design și Aqua Ink. Cu ajutorul ei am intrat într-o altă lume, o lume, recunosc, necunoscută mie, dar care m-a fascinat. Am intrat în magia Sărbătorilor, pictând. Și nu orice. Pictând unghii. Mentor mi-a fost Luiza. Ioana Luiza Budău, o tânără băcăuancă ambițioasă, frumoasă, inteligentă, muncitoare, care se joacă cu tehnicile, culorile și materialele pentru a aduce fericire. Fericirea clientelor care își doresc unghii perfecte.

        Am intrat în salonul Luizei cu reținere. Auzisem de ea, știam ce face, e deja un nume în domeniul ei, dar mă simțeam cumva … altundeva. Dar zâmbetul ei larg și ușurința cu care mânuia pensulele, forfecuțul, cleștele și pusher-ul, pentru modelarea unghiilor unei doamne, m-au fascinat instant. Fața îi era luminată doar de o mică lampă. Era concentrată și parcă m-am simțit stingheră că am deranjat-o în momentul ei de creație. Momentul ei! Am tăcut și am urmărit-o… „În meseria aceasta, munca bate talentul. Mulți poate zic că nu e chiar așa de greu să fii manichiuristă, dar fără muncă nu faci nimic. Absolut nimic. Iar singurul mod prin care poți să faci un lucru foarte bun este să iubești ceea ce faci…”, îmi spune parcă în șoaptă, în timp ce fixa gel pe o unghie. Iar discuția a curs apoi, mai bine de o oră, de parcă ne știam de ani de zile.

        Primul kit…

        – Cum a început totul? Ești în această branșă de ani buni. Deja ești un nume, colaborezi cu renumita Academie Nolia, ești trainer, ai deja propriul tău business. Deși ești foarte tânără!
        – Această Academie s-a format după ce s-a reușit crearea unui grup de traineri. Suntem cinci traineri pe toată țara, eu reprezint zona Moldovei, până în Botoșani. Am început să colaborez cu ei, după ce am mai colaborat cu alte firme, dar Nolia Academy este ceva mai nou, este o firmă care produce produse de manechiură de înaltă calitate. M-au cooptat și am ajuns să le fiu trainer și distribuitor. Așa a început totul.

        – Spui de această colaborare, dar începutul tău în această meserie când a fost? Știu că ai terminat Colegiul de Artă, la canto clasic. Cum a fost parcursul tău de la muzică… la această artă a manichiurii?
        – Începutul este undeva în urmă cu 11 ani. Am făcut, într-adevăr, canto clasic, chitară și pian, din clasa a V-a până în clasa a XII-a. A fost cea mai frumoasă perioadă atunci din viața mea. Dar parcă mi-am dorit altceva. Și tot în artă. Și manichiura e tot o artă. E acel talent. Nu poate oricine să facă manichiură. Așa că drumul meu în acest domeniu a început undeva în 2009, când o mătușă mi-a cumpărat un kit de unghii, cu tot cu instrucțiuni. Prima mea clientă a fost o prietenă, căreia i-am pus unghiile, apoi i-au căzut toate, pentru că habar nu aveam la acea vreme ce trebuie să fac, m-am apucat din nou de citit, am vrut să văd unde am greșit, chiar am sunat și la producătorul acelui kit să aflu ce s-a întâmplat, pentru că eu respectasem exact instrucțiunile și de fapt ei uitaseră să îmi trimită un primer, acea substanță care face legătura între unghia naturală și gelul ce se aplică peste. În fine, m-am ambiționat, mi-am dat seama că îmi place să lucrez pe unghii și imediat m-am înscris la un curs, în Brașov, un curs basic. Exact așa a început totul… Au urmat și altele, dar primul curs serios a fost în Prato, Italia, cu Anjelika Kovylina, un curs de construcție și de pictură pe unghii. Acolo mi s-a zis că am un talent aparte și să fac mai mult în tot ce înseamnă manichiură.

        – Iar asta ți-a dat curaj.
        – Da. Am fost cooptată imediat de Diamond Nails, să le fiu distribuitor și trainer. Așa a început și prima colaborare cu o firmă de profil. Prin această promovare de fapt am lucrat și la promovarea mea. În primii trei ani de colaborare cu ei deja predam și eu primele cursuri, în numele acestei firme. Adică din elev, am ajuns profesor. Au urmat apoi colaborări cu alte nume cunoscute în România, tot ca trainer și distribuitor, dar în tot acest timp eu am învățat și m-am perfecționat. Cred că am peste 30 de cursuri făcute, de când am început. Și acum, în fiecare an particip la cel puțin 2-3 cursuri pentru a mă perfecționa, pentru a ține pasul cu tendințele, pentru a fi cât mai bună în acest domeniu. Și mă refer la cursurile făcute de mine, nu la cele pe care le predau. În tot acest timp am lucrat la salonul meu, mi-am format o clientelă, mi-am făcut un nume: Luyza Nails. Așa mă cunoaște lumea. Luyza Nails și, mai nou, Luiza Nails – Nolia Trainer. Aici în salon am pus mereu în practică ceea ce învățam, tot aici am și predat cursuri.

        Și elev, și profesor

        – Cum a fost această trecere, de la cel care a învățat mereu, la cel care vrea să învețe și pe alții ceea ce știe? Deci de la elev la profesor cum ai spus.
        – Nu a fost greu. A venit de la sine. Când am început să și predau nu erau așa de mulți traineri ca acum pe piață și mi-a fost foarte ușor să arăt și altora ceea ce eu știam și făceam la salon, să predau ceea ce eu învățam. Nu era nicio schemă cum e acum… Acum trebuie să știi psihologia clientului, psihologia elevului, nu e așa… că toată lumea poate. Acum nu mai este așa. Atunci era doar teorie și să explici ceea ce faci. Acum e mai complicat, trebuie să știi tehnici moderne, să cunoști materialele, să ai… acel ceva! În 2012-2013 am avut un boom de cursuri. Am avut cursuri și cu 7 fete deodată. Era altceva, eu eram luată de val, mă fascina tot ce mi se întâmpla. Acum se lucrează altfel. Dar mereu am fost și elev, și profesor. Mereu am avut o schemă autodidactă foarte bine stabilită. Și, bineînțeles, îmi fac mereu modelele mele, pictez mereu, mă formez. De aceea spuneam la începutul discuției noastre că munca bate talentul. Nu poți altfel. Nu ai cum! Trebuie să muncești mult ca să-ți fructifici acest talent.

        – Este un talent costisitor? Te poți susține singură acum?
        – Este. La început nu am putut să mă descurc fără ajutorul mamei și fără acel kit dăruit de mătușa mea. Dar, cu timpul, am devenit independentă financiar. Acum e o meserie care aduce și bani. Acum nu te mai numești manichiurist, ci stilist protezist de unghii în Nomenclator. Nu am avut niciodată teama concurenței, mi-am spus că întotdeauna este loc pentru toată lumea și că așa cum sunt eu ca om, nu poate fi și altcineva. Iar clientul alege. E foarte simplu.

        Ce se poartă? Ce ni se potrivește

        – Am văzut pe pagina ta de Facebook că ne inviți să pictăm împreună magia Sărbătorilor. Să participăm la Christmas Design. Ce se poartă? Ce sfaturi ne dai pentru a arăta mereu bine, pentru a avea o manichiură în trend, dar care ne și caracterizează.
        – Nu e chiar așa de simplu pe cât pare… (râde, n.r.). V-am spus de acea psihologie a clientului pe care trebuie să o știi, să o simți, să știi să o susții, să îi observi atitudinea. Trebuie să cunoști tipul de unghie, pregătirea corectă a unghiei de bază, trebuie să știi de apex, de zona de stres și curba C, de aplicarea corectă a șablonului în funcție de forma aleasă, pilirea are și ea o tehnică. Apoi, trebuie să știi puțin să citești un om. Nu e ușor, dar asta vine și odată cu experiența, cu practica în domeniu.

        Ce se poartă? Culorile anului se stabilesc de către Pantone Color Institute, culori preluate și puse în scenă de către marii designeri la NY Fashion Week. Culorile pentru sezonul toamnă/iarnă 2018 sunt: nebulas blue, martini olive, russet orange, gray și derivate din acestea. Se poartă foarte mult și animal print-urile. Dar nu ținem strict de aceste culori. Trendul nu influențează neapărat și domeniul unghiilor. Sunt culori foarte variate și modele foarte variate, poți fi și extravagant, și la modă, și clasic, cum vrei.

        – Se mai asortează culoarea aplicată pe unghie cu ceva din ținuta purtată?
        – Ca principală regulă: culoarea de pe unghia de la mână trebuie să fie la fel cu cea de la picioare. Apoi, se poate asorta culoarea unghiei cu rujul sau cu o eșarfă pe care o purtăm, cu o curea. Dar nu putem avea unghii galbene, de exemplu, dacă noi ne îmbrăcăm în blugi sau purtăm stil office. Cred că fiecare meserie cere o anumită manichiură. Nu sunt de acord cu unghiile foarte lungi la o persoană care ocupă o anumită funcție de conducere, cum nu este deloc indicată o astfel de manichiură nici la persoanele care lucrează în domeniul medical. Ca și culori: la o ținută clasică în negru, unghia poate fi roșie, nude, cu un sclipici șampanie, fără a exagera. Iar la o astfel de ținută, da, se poate purta și acel galben pe unghii, dacă avem un pantof galben, de exemplu. Însă trebuie măsură în toate și să ținem cont de coloristica de ansamblu, dar și de atitudine. Trebuie să știi să le porți. Să știi să porți orice culoare. Apoi, contează foarte mult și ce aplici. Nu poți să aplici o ojă termică de exemplu din albastru în roz iarna, ci, poate, una din bordo în roșu, sau în culori mai reci. Vara, se poartă culori calde și pastelate, iarna mai reci și închise ca ton. Trebuie să se țină cont și de sezon. Eu folosesc, cu produsele Nolia, culori pigmentate, geluri autonivelante, pietricele, accesorii. Se poartă tot ceea ce ne reprezintă, în final.

        – Ca forme? Ce se poartă? Am văzut că lucrezi pe forme tip migdală, pătrat arcuit și balerină. Asta se cere?
        – Sunt forme de unghii construite. Deci, nu unghia clasică. Migdala e forma asemănătoare sâmburelui de migdală, ascuțit la vârf, balerina e ca poantele de la balerină, deci teșite în vârf, iar pătratul arcuit e cu acel arc de 40-50 de grade, o formă foarte cerută în salon. Dar de purtat se poartă orice.

        – Mărimea unghiei cât trebuie să fie?
        – Eu aș prefera ca toate persoanele să poarte unghiile ușor peste buricul degetelor. Că e unghie clasică, rotunjită sau pătrată, e bine să fie măcar de doi milimetri peste buricul degetului. Se poartă și unghiile lungi, în funcție ce vrea fiecare clientă.

        – Imprimeuri la modă?
        – În ultima perioadă, se poartă unghiile uni, eventual cu forme geometrice pictate doar pe o singură unghie. Dar sunt cliente care cer desene pe toate unghiile. Se poartă și folia de transfer, care se lipește pe unghie și dă anumite forme foarte interesante. Cred că acesta va fi must have-ul în acest sezon. Însă ora exactă e dată de Rusia! De acolo a pornit și tehnica combined manicure, tot de la ruși a pornit și tehnica aplicării lacului de culoare sub cuticulă, tot de la ruși acum nu mai spunem buricul degetului, ci fald distal. Ei dau tonul în tot! Apoi, cele mai noi design-uri pentru unghii se prezintă în Bologna la Wordwide Cosmoprof, în fiecare primăvară. Acolo afli toate noutățile. Acolo te resetezi. Acolo vezi tot ce se poartă!

        În loc de final

        – Ca de final: cine este acum, după cei 11 ani de când a început totul, Ioana Luiza Budău?
        – Sunt un om bun și muncitor, o manichiuristă în continuă creștere, care vrea să ajungă trainer internațional și să câștige Concursul Nailpro, cea mai grea și cea mai prestigioasă competiție din Europa, la momentul acesta, în unghiile tehnice. Dacă ajung și la acel vârf, voi fi un top master. Asta îmi doresc cel mai mult. Și am să muncesc mereu pentru a-mi împlini acest vis.

        „Îi mulțumesc mătușii mele, Regina, și prietenei mele, Alexandra, pentru că mi-au deschis «poarta» spre această meserie minunată, iubitului meu, care m-a dus la toate cursurile peste tot în Europa și a fost acolo când am avut nevoie de el, și părinților mei că m-au sprijinit necondiționat și au avut încredere în mine.”

        „Provin dintr-o familie de artiști. Mama mea pictează, fratele meu a făcut sculptură, unchiul meu, la fel, mătușa pictează și ea. Iar manichiura este și ea, acum, o artă. Și să știi să faci unghiile e o artă! Deci și eu sunt o artistă în familia mea!”


        Director creativ: Luiza Budău
        Make up artist: Roxana Tăbăcaru
        Fotograf: Mihai Tăbăcaru
        Tehnician unghii: Luiza Budău
        Model: Diana Luntraru Paic

        Hublou / „Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viață bine trăită”

        În lumea teatrului i se spunea Meșterul. Prima oară am auzit-o vorbind astfel, cu admirație și mult respect, despre Radu Beligan pe regizoarea Anca Ovanez, la Botoșani, unde ea monta o piesă. Și am mai asistat apoi la o conversație (de data aceea acasă la Anca, în București), între ea și celebrul regizor Andrei Șerban. El tocmai venise din America și stătea doar câteva zile în București, ca să-și vadă tatăl, dar trecuse și pe la fosta lui colegă de facultate. Iar eu și cu Geo ne nimerisem chiar atunci în vizită la Ancuța, așa că am asistat la o foarte antrenantă și spumoasă conversație despre tot ce mișca în spațiul teatral, și, bineînțeles, la ce se întâmpla la Naționalul bucureștean, condus de Radu Beligan. Eram la începuturile profesiei mele (făceam secretariat literar la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, la acea vreme), așa că absorbeam cu aviditate tot ce era în legătură cu scena și oamenii ei, cu micul, dar atât de pasionantul univers teatral. Îl văzusem pe Radu Beligan, în timpul studenței, în rolurile lui Robespierre (în „Danton” de Camil Petrescu) și în Richard al III-lea de W. Shakespeare, în multe filme și la teatrul TV.
        Și nu aveam de unde să bănuiesc faptul că aveam să-l cunosc mai îndeaproape, peste ani, și să vorbesc de câteva ori cu domnia sa, în cel mai cald și cordial mod cu putință. I-am luat odată și un mic interviu, când a venit în Bacău, cu ocazia decernării Marelui Premiu „George Apostu”, apoi ne-am mai întâlnit în București, cu alte prilejuri, continuându-ne dialogul. Dacă împrejurile mi-ar fi fost favorabile, aș fi putut să mă lansez în aventura scrierii unei cărți de convorbiri cu Radu Beligan, aveam asta, la un moment dat, în minte.
        Îi citisem însemnările de jurnal din „Luni, marți, miercuri…” și mai pe urmă „Între acte” și rămăsesem încântată de întinsa și profunda cultură a artistului, de suplețea gândirii și subtilitatea observațiilor, de fina ironie și autoironie. Avea dreptate Camil Petrescu să-l socotească pe Radu Beligan „un poet plin de subtilitate, un cărturar cât trei academicieni”. De altfel, artistul însuși spunea, cu toată convingerea, că „hrana vieții unui actor este cultura”, iar teatrul „te învață să-l cunoști și să-l iubești pe celălalt”. Uimind o lume întreagă cu longevitatea sa artistică – a intrat în Cartea Recordurilor pentru că juca încă la venerabila vârstă de 95 de ani – și cu tinerețea lui spirituală, mărturisea: „Am trăit înaintarea în vârstă ca pe o detaşare de toate aceste poveri. A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens, eşti mai bătrân când eşti tânăr şi mai tânăr când eşti bătrân. Viaţa se scurge ca o permanentă şi progresivă delestare de prejudecăţi şi de constrângeri. Avea dreptate Picasso când spunea că îţi trebuie mult timp ca să devii tânăr.” Ce paradox plin de miez! Radu Beligan s-a războit toată viața cu îmbătrânirea prematură și cu reglarea vulgară de conturi. A avut mulți dușmani și a trezit mari invidii, pentru că „o vocație suscită rivalități și provoacă dușmănii”. Dar a rămas calm, elegant, seniorial, nobil. A creat trupe, a făcut teatre, a susținut, a încurajat tineri de talent. Avea o distincție naturală, un aer rasat, aristocratic, și o voce ușor cântată, tărăgănată, blândă, cu un timbru inconfundabil. Om de întinsă cultură, intelectual de format mare, recunoștea că toată viața s-a considerat un elev, neîncetând să învețe. Studiul neîntrerupt l-a făcut fericit, i-a adus seninătatea. Nu s-a lăsat prins în mrejele boemei artistice, nu a pierdut nopți, pentru că îl plictiseau chefurile și vorbăria goală, singurul său viciu (despre care se spune că e nepedepsit) fiind lectura. A fost un mare, un neostenit muncitor, serios, mereu exigent cu sine. Și-a cizelat existența, a fost artistul propriei vieți, pe care a gândit-o ca o operă de artă. „Of, Doamne, cum am uitat să trăim!”, l-am auzit exclamând, cu mare năduf, într-o emisiune la care era invitat. El însă a trăit frumos, cu luciditate și hărnicie, cu generozitate și noblețe, făcând din viața sa o veritabilă operă de artă.

        Bilanț la final de an la Filiala Bacău Cultul Eroilor

          Activitatea desfășurată în ultimele șase luni de Filiala „Col. Corneliu Chirieș” din Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” (ANCERM) a fost trecută în revistă la ultima ședință din an a Comitetului Director.

          La reuniune au fost prezenți, alături de membrii comitetului și de șefii subfilialelor din județ, președintele de onoare al filialei, Dorian Pocovnicu, consilierul local Ilie Bârzu, istoricul Vilică Munteanu și preotul militar Ioan Roncea.
          Un grup de elevi, sub îndrumarea profesoarei Gabriela Biea, din Moinești, au intonat colinde și cântece patriotice la deschiderea ședinței.

           

           

          Informarea asupra activității desfășurate în filială a fost prezentată de președintele acesteia, col. (retr.) Paul-Valerian Timofte. Perioada analizată a fost una dintre cele mai complexe în viața filialei, membrii acesteia fiind prezenți la un număr impresionant de acțiuni și activități specifice pentru cinstirea memoriei eroilor băcăuani. Complexitatea activității a fost dată și de specificul anul 2018 – an al Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Filiala a fost reprezentată la toate acțiunile dedicate Centenarului în județul Bacău, dar și la evenimente organizate în alte județe, inclusiv la Alba Iulia și la Blaj.

          Cu același prilej a fost prezentat și ultimul număr al revistei filialei, „Bacăul Eroic”, proaspăt apărut de sub teascurile tipografiei.
          La finalul reuniunii, col. (retr.) Paul-Valerian Timofte i-a fost înmânat, din partea ziarului Deșteptarea trofeul anului 2018, pentru activitatea desfășurată la conducerea filialei, pentru implicarea în acțiunile ANCERM în calitate de vicepreședinte al acestei asociații naționale și pentru întreaga sa carieră de 35 de ani în slujba Armatei Române.
          Decernarea trofeului a fost aplaudată îndelung de cei prezenți la reuniune.

          Scorul campionatului: Aerostar Bacău- Metaloglobus București 9-1 (5-0)

          Victorie de senzație repurtată de Aerostar Bacău sâmbătă, în etapa a 21-a a ligii secunde, ultima din 2018. Aviatorii au umilit cu 9-1 Metaloglobusul pregătit de fostul lor antrenor Cristi Popovici!

          Pe un teren înghețat, gazdele au dat recital, pe lîngă cele nouă goluri prin care au stabilit scorul campionatului nimerind și două bare. Vraciu (min. 8 și 35), Buhăcianu (min.30, 31 și 66), A. Mutu (min. 60 și 63), H. Ilie (min. 36) și A. Pavel (min. 88, din penalty) au fost marcatorii Aerostarului, golul de onoare al oaspeților fiind înscris de ex-internaționalul Herea în min. 71.

          Prin acest success de final, băcăuanii părăsesc zona retrogradabilă, iernând pe locul 15, primul care asigură salvarea.

          Echipa lui Florin Bratu totalizează 22 de puncte, cu unul mai mult decât învinsa sa de sâmbătă, Metloglobus, care ocupă locul 16, primul de sub linia roșie.

          Campionatul ligii secunde intră în vacanță până în primăvară, pe durata iernii, conducerea Aerostarului anunțând o serie de întăriri pentru mini-retur.

          Trei arme, un autoturism şi şase raţe sălbatice confiscate de poliţişti de la persoane bănuite de braconaj cinegetic

            La data de 07 decembrie a.c, poliţişti din cadrul Secţiei 5 Poliţie Rurală Răcăciuni au oprit în trafic, pe DJ 119 A, în comuna Sascut, un autoturism, condus de un bărbat de 50 de ani, din comuna Coţofăneşti.

            Cu ocazia controlului autoturismului, au fost identificate şi ridicate un număr de trei arme de vânătoare prevăzute cu sistem artizanal de ochire şi iluminare, iar în portbagaj au fost găsite şase rate sălbatice împuşcate, care nu erau menţionate în autorizaţia de vânătoare.

            Cercetările au fost preluate de poliţiştii Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase care au stabilit că, bărbatul de 50 de ani, însoţit de un tânăr de 20 de ani, din comuna Coţofăneşti şi unul de 31 de ani, din comuna Urecheşti au efectuat o partidă de vânătoare în baza autorizaţiei de vânătoare colectivă, valabilă pentru perioada 07-21 decembrie a.c., în urma căreia au împuşcat şase rate sălbatice fără a le menţiona în autorizaţie.

            Autoturismul în cauză, cele trei arme de vânătoare şi 79 de cartuşe au fost ridicate de poliţişti în vederea continuării cercetărilor.
            În cauză a fost întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de braconaj cinegetic şi transportul vânatului dobândit fără respectarea condiţiilor legale.

            Reguli noi în gestionarea deșeurilor. Firmele vor plăti taxa la primărie!

            Primarii din județ s-au întâlnit, vineri, în ședința Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubrizare (ADIS) ca să analizeze Regulamentul privind stabilirea numărului de locuitori din comunele și orașele în care gunoiul este ridicat de Romprest.

            Există două categorii de clienți: persoane care au domiciliul la o anumită adresă și persoane care locuiesc efectiv acolo. Conform regulamentului, în perioada ianuarie-martie, cetățenii vor depune o declarație la primărie în care vor specifica câte persoane locuiesc permanent la acea adresă și câte locuiesc temporar.

            Apartamentele și casele care sunt nelocuite vor fi identificate cu ajutorul instituțiilor publice și al asociațiilor de proprietari. Unii s-au mutat pentru a lucra în altă localitate sau în altă țară, dar nu și-au schimbat adresa în actul de identitate. Persoanele fizice care lipsesc de acasă mai mult de șase luni consecutiv nu vor plăti taxa de salubrizare.

            Celor care locuiesc la adresa din buletin și nu se prezintă la primărie pentru a depune declarația le va fi calculată și impusă taxa de salubrizare pentru toate persoanele aflate în Evidența Populației.

            „Am gândit niște reguli simple, care oricum existau în practică, însă nu erau aplicate unitar în toate unitățile administrativ-teritoriale (UAT) din județ. Venim în sprijinul autorităților locale, dar mai ales al cetățenilor. Dacă suntem mai mulți plătitori, taxa de salubrizare va fi mai mică, însă dacă unii fug de plată, povara datoriilor va fi pe cetățenii bun-platnici”, a declarat Bogdan Seto, directorul ADIS Bacău.

            Același tarif pentru urban și rural

            Regulamentul a fost aprobat, dar mai sunt și alte proiecte, la fel de interesante, care vor fi supuse la vot în următoarea ședință. Cel mai important e actul adițional la contractul cu Romprest, care privește doar cele 65 de UAT-uri care beneficiază de serviciile operatorului. „Nu l-am supus la vot deoarece l-am discutat îndelung și am terminat elaborarea lui la ora 23”, arată șeful ADIS Bacău.

            Actul adițional va stabili, între altele, că toți utilizatorii – casnici și noncasnici – vor fi deserviți de Romprest în același mod. Concret, nu vor mai exista contracte directe între Romprest și firme, plata taxei de salubrizare realizându-se către primării.

            O altă noutate e „alinierea tarifelor”, adică practicarea unui tarif unic în UAT-urile din urban și rural. „E o realitatea a costurilor care rezultă din cantitățile de deșeuri efectiv ridicate și costurile de colectare și transport”, a afirmat Bogdan Seto.
            De asemenea, va fi modificat ritmul de colectare pentru deșeurile reciclabile și cele biodegradabile, în funcție de nevoi. Pentru deșeurile menajere, ritmul rămâne neschimbat, prin urmare curățenia localităților nu va avea de suferit.

            Taxă pe salariat

            „Toate modificările au fost făcute în scopul reducerii costurilor care se reflectă în tarife. Din păcate, taxa de salubrizare va fi mai mare din cauză că sunt declarați mai puțini utilizatori, iar cantitatea de deșeuri este mult mai mare”, afirmă directorul ADIS.
            Ca să fie mai clar, taxa de salubrizare este suma plătită de cetățeni pentru colectarea deșeurilor menajere din gospodăria lor.

            Tariful pe tonă este cel plătit de ADIS către Romprest, lunar, pentru cantitatea de deșeuri colectată din localitate și cântărită la intrarea în Celula II. Suma taxelor achitate de populație este virată de primării către ADIS, iar ADIS plătește (din acești bani) facturile emise de Romprest pe cantitatea efectiv colectată.

            Din păcate, apar diferențe: plătesc taxe circa 200.000 de locuitori, dar cantitatea de deșeuri produsă și colectată corespunde unui număr aproape dublu de locuitori, conform normativelor.

            Din 2019, persoanele juridice (societăți comerciale, instituții publice, organizații) vor achita taxa de salubrizare la primărie, la fel ca persoanele fizice. Suma datorată va fi calculată înmulțind valoarea taxei cu numărul salariaților și va fi plătită în localitatea în care funcționează punctul de lucru.

            Tamponare pe fondul consumului de alcool

              Poliția în acțiune

              La data de 07 decembrie a.c, poliţiştii din Buhuşi au depistat un tânăr de 27 de ani, din localitate, care, în timp ce conducea un autoturism pe strada Republicii, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a intrat în coliziune cu un parapet metalic şi a fost proiectat într-un autoturism parcat.

              Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,65mg/l alcool pur în aerul expirat.

              Acesta a fost condus la spital pentru recoltarea mostrelor biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.

              Totodată, poliţiştii au stabilit că tânărul în cauză nu deţinea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

              În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi fără permis de conducere.

              Articole pirotehnice confiscate de poliţişti

                La data de 07 decembrie a.c., polițiști din cadrul Secţiei 7 Poliţie Rurală Brusturoasa au efectuat un control la o societate din comuna Asău, ocazie cu care au fost identificate 420 de petarde, pe care administratorul, de 39 de ani, le-ar fi oferit spre vânzare fără a deţine autorizaţie în acest sens.

                Articolele pirotehnice au fost ridicate în vederea confiscării.

                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu articole pirotehnice.

                ATENŢIE!

                Este interzisă deţinerea, utilizarea şi vânzarea către publicul larg a articolelor pirotehnice de divertisment din categoriile 2, 3 şi 4, a articolelor pirotehnice de scenă (T1 şi T2) şi a altor articole pirotehnice din categoria P2, din motive de ordine și siguranţă publică, securitate şi pentru protecţia mediului.

                Persoanele fizice sau juridice autorizate pot folosi articolele pirotehnice de divertisment numai cu luarea măsurilor de protejare a persoanelor, bunurilor materiale, animalelor şi a mediului.

                De asemenea, comercializarea articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1 către persoane cu vârsta sub limita prevăzută de lege, respectiv 18 ani, precum şi comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

                Duminica XXVII după Rusalii

                La jumătatea postului Crăciunului când deja cu praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului începe să se cânte „Hristos Se naşte slăviţi-L…” în vederea pregătirii credincioşilor pentru a întâmpina după cuviinţă praznicul Naşterii lui Hristos, Îl întâlnim pe Iisus în Sinagogă învăţând mulţimile…Tot aici îşi petrecea amarul şi o femeie gârbovă ţintuită de un duh să stea îndoită de la jumătate cu faţa în jos „şi nu putea să se ridice de 18 ani nicidecum”(Luca 13,10). Tocmai pe aceasta „văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu” (Luca 13,13). Fiind zi de sâmbătă, când nimeni nu putea să lucreze, primeşte mustrare de la mai-marele sinagogii. Prompt şi clar vine şi răspunsul Domnului care lămureşte această problemă dar şi îi lasă pe toţi muţi şi fără replică: „Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă sâmbăta boul său sau asinul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, pe care a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sambetei ?’’(Luca 13,15-16). Şi toţi au rămas ruşinaţi la cuvântul Lui.
                Omul este prin creaţie drept, privitor „la cele înalte’’cum spune psalmistul. Cuvântul OM (antropos, în greacă) înseamnă şi „privitor în sus’’. Din păcate mulţi dintre oameni, împovăraţi de păcate, sunt gârboviţi, obligaţi să privească în jos; nu mai pot să-şi ridice ochii către cer, către cele de sus – de aici şi zicala: „nu are coloană vertebrală’’. Mântuitorul a vindecat-o pe gârbovă de neputinţa ei. I-a redat bucuria de a privi către ceruri. I-a redat puterea de a se ridica. I-a redat plăcerea de a-L căuta şi vedea. Nu a amânat vindecarea ei deşi conform legii iudaice era oprit sâmbăta acest lucru şi „toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El’’ (Luca13,17). Nu există oprelişti în faţa nimănui atunci când este vorba de săvârşirea binelui! Oare pe cei dintre noi gârboviţi de mulţimea păcatelor cine îi va vindeca?
                Suntem în Postul Crăciunului – perioadă de urcuş duhovnicesc, de curăţire prin spovedanie şi sfinţire prin împărtăşanie pentru întâmpinarea cu bucurie a Naşterii Domnului. Întâmpinându-L în acest fel pe Iisus, prin rugăciune către Dânsul, nădăjduim să primim alături de bucuria prăznuirii şi îndreptarea noastră de sub povara păcatelor; puterea de a-L găsi şi vedea, de a-L urma şi a-I face voia în viaţa noastră.

                Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău

                Duminica a 2-a din Advent

                Biserica romano-catolică a început Anul Liturgic cu timpul Adventului, însemnând patru duminici care preced sărbătoarea Crăciunului. Fiecare duminică poartă în sine un har specific, alcătuind, împreună, treptele de străbătut pentru sufletul creștin pentru a intra și a rămâne în starea de veghere. În relație cu Dumnezeu și după voia lui, creștinul este străjer, pus să vegheze peste oameni și lucruri; este deci nevoie ca el să aștepte vigilent venirea-surpriză a Domnului.
                În fragmentul din Evanghelia sfântului Luca, a celei de-a doua duminici, (Lc 3,1-6) răsună glasul străjerului prin excelență: „Înaintemergătorul” Ioan, Botezătorul. Duhul Domnului l-a însărcinat să vegheze asupra venirii Mesiei, a celui care trebuia să vină. Poporul nu trebuia să fie surprins, fără a fi pregătit, de venirea lui. Deși Scripturile referitoare la el erau clare, glasul veghetor trebuia să răsune din nou. Și, deoarece numai în tăcerea propriei simțiri a celui ce veghează răsună glasul altuia, al Celui de veacuri anunțat, Duhul l-a condus în pustiu. Acolo l-a văzut și l-a recunoscut în Duh pe Cel care venea; ieșind, l-a arătat poporului, l-a învățat cum să se întâlnească cu El: „Tăceți, ca să-l auziți, recunoașteți-vă orbirea ca să-l vedeți, puneți-vă în mișcare, ca să descoperiți că el este în voi și vine…” Botezul lepădării de sine al lui Ioan urma să aibă exact această semnificație. Acesta, în sine, nu ar duce la Viață. Deci profeția veghetoare se întregește: „Cel care vine după mine […] vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc” (Lc 3,16b). Adică, veți putea primi în trupul și sentimentele voastre, în mod experiențial, Focul mistuitor. Iată întreaga vestire profetică, năucitoare în noutatea ei atât de veche: „Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22,20b).
                Tu ești locul împlinirii acestei profeții antice și atât de noi. Acceptă deci ca rugăciunea și atenția îndreptată către frați, postul și pomana – renunțarea pentru a dărui – să te reducă la tăcere. Tăcerea te va întoarce de la tine însuți la Dumnezeul pe care-l simți înăuntrul tău, și către frați. Și nu te opri până ce nu te vei fi îndreptat definitiv către Dumnezeu, cel dinăuntrul tău și din frații tăi. Și iată că ți se deschid ochii și devii văzător: „Împărăția lui Dumnezeu este în tine și în mijlocul nostru”.
                „Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările lui!” (Lc 3,4b)

                Pr. Mihai Augustin Folner, priorul Mănăstirii carmelitane din Luncani

                „Nimic mai înrobitor și-n același timp sublim, decât blestemul scrisului”

                „Docuficțiuni critice. Exerciții de hermeneutică. III. Critica Prozei” (Rovimed Publishers, 2018, 507 pagini). Este volumul pe care Petre Isachi ni-l face cadou, continuând ciclul început cu discursul critic aplecat asupra Criticii și Poeziei.
                Demersul hermeneutic este impresionant. În cele aproape 50 de studii, eseuri și cronici, criticul și istoricul literar poposește asupra creațiilor unor Ismail Kadare, Mircea Eliade, Nicolae Breban, Marian Papahagi, Dino Buzzati, I.P. Culianu, Viorel Savin, Dan Perșa, Ion Fercu, Doru Kalmuski, Daniel Corbu, Dumitru Radu Popescu, Victor Mitocaru, Doru Ciucescu, Adrian Lungu,Cornelia Ichim-Pompiliu, Adriana Ambrosie, Diana Dobrița Bâlea, Anton Petrovski Bacopiatra, Rodica Lăzărescu, Gheorghe Jan Iscu, Roxana Medvețki, Carina-Elena Vădăvoiu, Ioachim Giosanu,Tudor Cicu, Mihaela Roxana Boboc, Gheorghe Ungureanu, Ion Timaru, Miroslav-Gheorghe Stanomir… Voci-reper ale literaturii universale, romancieri care au fost primiți (și) cu aplauze de critica literară și chiar adolescenți care cultivă timid, dar cu argumente, speranța consacrării…
                Două studii – „Spiritul vs Literatura sau antiliteratura, un avatar al literaturii” și „Varietatea creației” – sunt emblematice pentru definirea personalității criticului și istoricului literar Petre Isachi, întrucât sintetizează minunat reperele sale axiologice, reprezintă un sui-generis crez al autorului. …Este ficțiunea o „șarlatanie” ontologică? Este, oare, ficțiunea un păcat împotriva Cuvântului? Asistăm la o devalorizare etică a scrisului? Scrisul este o folosire abuzivă a limbii? Evadăm într-o stare paradisiacă, într-o vârstă de aur fără cărți? Ne-a părăsit obsesia nietzscheană a scrieri unei capodopere care să facă uitate toate cărțile? Este filosofia o otravă lentă a imaginației?! Ne-am plictisit de cărțile care ne învață, dorim cărți care să ne emoționeze? Putem învinge „zgomotul van al cuvintelor” prin „poetica tăcerii”? De ce n-a scăpat umanitatea de organizarea piramidală a Lumii? „Sclavia face parte din esența unei culturi?” Care sclavie? Putem prigoni din noi sentimentul vanității (moralei, științei, iubirii, gândirii)?… Ne salvează Iluzia („o altă denumire a libertății interioare”)? „Prinde contur anti-frumosul în toate variantele: urâtul, prostul-gust, kitsch-ul”? Sunt în pericol categoriile estetice consacrate: frumosul, grațiosul, sublimul, poeticul? „…nimic mai înrobitor și-n același timp sublim, decât blestemul scrisului”?… Asemenea interogații (și multe altele) fac parte, inevitabil, și din structura discursului critic isachian care însoțește romane ale autorilor amintiți.
                Cronicile volumului sunt, mai ales, bijuterii de literatură comparată, priviri către diferite modalități de abordare și dezvoltare a unor teme și motive prezente în literaturile și artele mai multor culturi, puzderii de suflet care irizează prăpăstii sau piscuri ale creației, interogații și sugestii de răspunsuri care au o fundamentare hermeneutică zămislită din reflecții cu ecouri generoase din filosofie, sociologie, psihanaliză, psihologie, dintr-o cultură clasică armonizată fericit cu trendul cugetării contemporane. Cel mai adesea, cronicile lui Petre Isachi au chipul seducător al unor fulgurații. Luminează întregul pentru câteva clipe, pentru ca potențialul cititor să ajungă și mai lesne la virtuțile sau abisurile sale. El organizează estetic un aparat de semnificanți care, prin el însuși, este deschis și ambiguu; creează, de multe ori, un „câmp de sugestivități” (Umberto Eco), fiind convins de faptul că valoarea unui discurs românesc, de pildă, nu constă doar în sufletul operei, ci și în cel al receptorului. Uneori, aceste fulgurații critice sunt privite cu un anumit scepticism… metodic: „De fapt, o operă literară nu are nevoie de critic! Ea se explică singură, dacă are cui…!”
                Sugerez Cititorului, dincolo de pesimismul funciar al Criticului („Cititorii – care ca număr sunt sub cel al scriitorilor!?”…), să fie sensibil și la nuanțele caracterizării unor romancieri. Doru Kalmuski, care face parte dintr-o „familie spirituală atipică din literatura/română europeană”, este un „gânditor privat”, Viorel Savin „poate afirma fără să greșească: «Eu sunt eu plus Cinesunta», Dan Perșa și subsemnatul l-ar face invidios pe Socrate („Înțeleptul Dan Perșa…”; „Cu inteligența [sa] estetico-filosofică, eminentul profesor I.F.”…), Cornelia Ichim-Pompiliu propune o „casandrică provocare estetică”… Să nu uităm nici de accentele semnate în volum de artistul plastic Alex Oko.
                Un ospăț de excepție al cugetării, acest volum care n-ar trebui ocolit nici de amfiteatrele academice ale filologilor în devenire; și nu numai. Se află deja sub privirile admirative ale tiparului „Docuficțiuni critice”, vol. IV, „Miscellanea”.

                Voluntari ecologiști premiați la Palatul Copiilor

                  Palatul Copiilor din Bacău a găzduit activitatea de jurizare a celor 70 de lucrări înscrise la cea de a treia ediție a Concursului județean de ecologie organizat prin proiectul „Voluntar pentru pădure”, aplicat cu sprijinul Direcției Silvice Bacău.

                  La eveniment au participat Maria Ionos, de la Agenția pentru Protecția Mediului, și inginerii Alexandru Szabo și Adrian Titianu, reprezentanți ai Direcției Silvice Bacău, membri ai juriului alături de Simona Baican, de la Colegiul Național Pedagogic.

                  Concursul de la Palatul Copiilor din Bacău a fost, practic, unul interjudețean, pentru că aici au trimis lucrări și câțiva elevi din Alba, Bihor, Suceava și Tulcea.
                  Juriul a analizat prezentările făcute de elevi și posterele create de ei și au urmărit creativitatea, originalitatea și estetica acestora, conținutul științific și metoda inovativă folosită.

                  „Concursul – a spus coordonatoarea Cercului de protecția mediului și ecologizare și directoarea Palatului Copiilor, Nela Dumea – a apărut pentru a marca Ziua Internațională a Voluntariatului, iar jurizarea lucrărilor înscrise a avut loc și în acest an tocmai în ziua în care am sărbătorit voluntariatul. Dar, cu acest prilej noi am sărbătorit și pădurea”.
                  Scopul proiectului „Voluntar pentru pădure” este dezvoltarea conștiinței ecologice a elevilor prin cunoașterea aprofundată, teoretică și practică, a ecosistemului de pădure. Obiectivele proiectului sunt conștientizarea elevilor cu privire la importanța pădurii în viața economică și socială a regiunii în care trăiesc, dezvoltarea competențelor digitale ale elevilor concomitent cu dezvoltarea conștiinței ecologice și creșterea implicării elevilor în activitățile de voluntariat de mediu. Proiectul este susținut de Inspectoratul Școlar Județean și de Agenția pentru Protecția Mediului Bacău.

                  „Este un proiect derulat într-un mod mai deosebit decât altele pe care le cunosc, pentru că la prezentarea lucrărilor participă chiar autorii lor – a opinat Maria Ionos. Noi credem că este mereu loc pentru ca noile generații să învețe câte ceva despre protejarea mediului”.

                  La eveniment au venit și elevi de la Liceul Tehnologic „Grigore Antipa”, Catedra de industrie alimentară, care au prezentat mai multe sortimente de preparate alimentare din fructe de pădure, ciuperci, alune, muguri de brad etc.

                  Premierea câștigătorilor va avea loc pe 10 decembrie.

                  „Ne bucurăm că am putut sprijini și această a treia ediție a concursului. Romsilva are grijă de aproape jumătate din suprafața împădurită a țării și vrem și noi să ajutăm să se conștientizeze ce rol ave pădurea în realitate. Iar acest concurs tocmai acest lucru îl face. La primăvară îi așteptăm din nou pe voluntari să planteze arbori.”
                  Ing. Adrian Titianu, Direcția Silvică Bacău

                  Activitate preventivă de amploare a poliţiştilor pentru prevenirea furturilor din auto şi din locuinţe în municipiul Bacău

                    Poliţiştii de prevenire şi cei de proximitate din cadrul Secţiei 2 Poliţie Bacău au desfăşurat în municipiu, o activitate de amploare pentru prevenirea furturilor din autovehicule şi din locuinţe, în cadrul campaniei premergătoare sărbătorilor de iarnă „Nu deveni o victimă de sărbători”.

                    Poliţiştii de prevenire, sprijiniţi de poliţiştii de proximitate din cadrul Secţiei 2 Poliţie Bacău au desfăşurat vineri, 07 decembrie a.c., o activitate de prevenire a furturilor din autovehicule şi din locuinţe, în municipiul Bacău, activitate ce se înscrie în cadrul campaniei premergătoare sărbătorilor de iarnă „Nu deveni o victimă de sărbători”.

                    Din cauză că există numeroase persoane care prin neglijarea unor minime reguli de siguranţă, se expun riscului de a fi victime ale furturilor din autovehicule sau din locuinţe, poliţiştii au reacţionat şi au lăsat proprietarilor de autovehicule oprite în parcările a cinci supermarket-uri de pe raza de competenţă a Secţiei 2 Poliţie, pliante cu informaţii şi atenţionări referitoare la prevenirea furturilor din auto şi din locuinţe.

                    Proprietarii de autovehicule au înţeles astfel, că: hoţii folosesc metode precum spargerea geamului lateral, forţarea butucului încuietorii portierei sau efectiv deschiderea portierei/portbagajului lăsat neasigurat; bunurile sustrase sunt în general telefoane mobile, portofele cu bani, acte, genţi, poşete, laptopuri, obiecte vestimentare, bagaje, etc; există numeroase situaţii în care bunul vizat de infractori este de o valoare foarte mică (geantă sau portofel gol/cu acte de exemplu, mărunţiş), mai însemnat fiind prejudiciul provocat prin avarierea autovehiculului decât prin furtul obiectului propriu-zis.

                    Totodată, proprietarii de imobile au conştientizat că „Paza bună trece primejdia rea” şi că sunt în siguranţă doar dacă sunt cu un pas înaintea hoţilor, adică: nu permit accesul persoanelor necunoscute în locuinţă; când lipsesc de acasă, nu lasă ferestrele deschise; evită să vorbească despre plecarea în concediu, atât în faţa necunoscuţilor, cât şi pe reţelele sociale; dacă nu petrec noaptea acasă, lasă o lumină aprinsă sau un aparat radio pornit; montează la vedere plăcuţe de atenţionare cu privire la existenţa unui sistem de securitate; achiziţionează întrerupătoare care, la diverse intervale de timp, aprind şi sting lumina automat; etc.

                    Nu uitaţi că spărgătorii vor profita de fiecare clipă de neglijenţă în ceea ce priveşte autovehiculul sau locuinţa dumneavoastră şi mai mult interes pentru protecţia bunurilor ce le deţineţi vă scuteşte de neplăceri!

                    Bancnota aniversară de 100 de lei s-a vândut ca pâinea caldă

                      Bancnota aniversară dedicată împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, emisă de Banca Națională a României (BNR), s-a vândut ca pâinea caldă!

                      Multă lume încă mai întreabă dacă o poate cumpăra și mulți dintre băcăuani sună insistent la Agenția din Bacău a BNR. Nu mai au, însă, nicio șansă, pentru că tot tirajul de 10.000 de exemplare a fost epuizat – spun surse din BNR.

                      Numai la Sucursala din Iași a Băncii Naționale, cea mai apropiată de Bacău, au fost repartizate doar 800 de bancnote aniversare, iar amatorii să o cumpere au făcut coadă acolo încă de la prima oră a dimineții primei zele de emitere.

                      Pe bancnota de 100 de lei sunt portretele Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, pe avers, iar pe revers a fost ilustrată intrarea în București a alaiului regal la 1 decembrie 1918, dar și un grup de patru femei în costume populare specifice fiecărei provincii româneşti unite: Basarabia, România, Ţara Ardealului şi Bucovina.

                      Recomandările jandarmilor băcăuani pentru evitarea animalelor sălbatice

                        Jandarmii montani din cadrul postului Slănic Moldova și Tg.Ocna acţionează zilnic în zona acestor staţiuni turistice şi pe traseele montane pentru menţinerea unui climat de ordine şi siguranţă publică, pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor, precum şi pentru salvarea şi evacuarea turiştilor aflaţi în dificultate.

                        În acest sens reamintim câteva reguli ce trebuie respectate atunci când vă aflați pe un traseu montan, reguli ce sunt menite să vă ajute atunci când întâlniţi un urs sau alte animale sălbatice:

                        În primul rând nu plecaţi la drum singuri, asiguraţi-vă că mergeţi cu cel puţin încă două persoane;

                        Discuţiile dintre voi şi zgomotul pe care îl faceţi cu siguranţă este auzit de animale şi ele vă vor evita; În pădure, acolo unde câmpul vizual este mai redus în special din cauza copacilor, s-ar putea să vă treziţi cu ursul faţă în faţă;

                        Nu vă panicaţi;

                        Dacă fugiţi vă veţi transforma în victimă cu siguranţă şi este garantat faptul că nu puteţi să fugiţi mai repede decât el, astfel înfruntarea s-ar putea să fie singura scăpare în anumite situaţii;

                        Purtaţi de gât un fluier, faceţi zgomot cu ce puteţi, ţipaţi, bateţi din palme, ursul este foarte sensibil la zgomot;

                        Daţi drumul rucsacului dacă totuşi vine spre voi, aruncaţi-l în opusul direcţiei în care vreţi să o luaţi, pentru că cel mai probabil este interesat de mâncare, nu de voi; Împachetaţi-vă cât mai bine mâncarea în rucsac, astfel încât să nu miroase prea tare;

                        Când campaţi nu ţineţi mâncarea în cort, agăţaţi-o într-un copac la 50-100 de metri de locul unde v-aţi instalat cortul. Ceaţa şi ploaia cresc riscul unei astfel de întâlniri;

                        Ursoaica cu pui este un real pericol, dacă aţi fost atenţionaţi de existenţa ei în traseu urmaţi sfatul şi evitaţi traseul;

                        Cetăţenii pot solicita sprijinul jandarmilor montani apelând numărul unic de urgenţă 112, sau se pot adresa direct postului sau patrulei de jandarmi din zona în care se află.

                        NU UITAȚI!

                        Nu sunteţi „singuri” în pădure, ci alături de voi sunt animale sălbatice, pe al căror teritoriu călcaţi. Unul dintre acestea este ursul, un animal omnivor şi oportunist, care foloseşte un teritoriu întins, astfel existând o probabilitate crescută de interacţiune a omului cu ursul, atât datorită folosirii aceloraşi habitate naturale şi resurse de hrană, cât şi utilizarea ca hrană de către urs, a culturilor agricole, livezilor, animalelor domestice, precum şi a deşeurilor.

                        Cu toate că pe timp de iarnă, majoritatea funcţiilor corpului ursului îşi reduc activitatea, funcţia cerebrală nu încetineşte ci intră într-o stare de veghe permanentă, motiv pentru care ursul se poate trezi la cel mai mic zgomot. Ursul nu se trezeşte doar atunci când este deranjat ci odată la câteva zile iese din bârlog pentru a se dezmorţi sau pentru a-şi schimba poziţia, motiv pentru care el este periculos chiar şi în perioada de hibernare.

                        Percheziție în Bacău. S-au găsit monede vechi de argint și obiecte din Neolitic

                          Poliţiştii băcăuani au efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa unui bărbat din localitate în urma căreia au fost indisponibilizate bunuri culturale mobile, susceptibile a fi sustrase din zone cu patrimoniu arheologic.

                          La data de 07 decembrie a.c., poliţişti de investigaţii criminale, de acţiuni speciale şi criminalişti, cu sprijinul Inspectoratelor de Poliţie Iaşi şi Neamţ, au efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa unui bărbat de 52 de ani, din Bacău.

                          Cu această ocazie, poliţiştii au identificat mai multe bunuri culturale mobile, respectiv obiecte arheologice ce pot data din perioada neolitică, monede greco-romane, din argint, susceptibile de clasare în patrimoniu cultural naţional, precum şi alte monede emise în diverse state europene, ce ar putea data din secolele XVIII-XIX.

                          Bunurile identificate au fost indisponibilizate de poliţişti, existând suspiciuni cu privire la provenienţa acestora, unele dintre ele putând fi sustrase din zone cu patrimoniu arheologic.

                          În cauză s-a întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, urmând a se da soluţie legală prin unitatea de Parchet.

                          ULTIMELE ȘTIRI