Biserica romano-catolică a început Anul Liturgic cu timpul Adventului, însemnând patru duminici care preced sărbătoarea Crăciunului. Fiecare duminică poartă în sine un har specific, alcătuind, împreună, treptele de străbătut pentru sufletul creștin pentru a intra și a rămâne în starea de veghere. În relație cu Dumnezeu și după voia lui, creștinul este străjer, pus să vegheze peste oameni și lucruri; este deci nevoie ca el să aștepte vigilent venirea-surpriză a Domnului.
În fragmentul din Evanghelia sfântului Luca, a celei de-a doua duminici, (Lc 3,1-6) răsună glasul străjerului prin excelență: „Înaintemergătorul” Ioan, Botezătorul. Duhul Domnului l-a însărcinat să vegheze asupra venirii Mesiei, a celui care trebuia să vină. Poporul nu trebuia să fie surprins, fără a fi pregătit, de venirea lui. Deși Scripturile referitoare la el erau clare, glasul veghetor trebuia să răsune din nou. Și, deoarece numai în tăcerea propriei simțiri a celui ce veghează răsună glasul altuia, al Celui de veacuri anunțat, Duhul l-a condus în pustiu. Acolo l-a văzut și l-a recunoscut în Duh pe Cel care venea; ieșind, l-a arătat poporului, l-a învățat cum să se întâlnească cu El: „Tăceți, ca să-l auziți, recunoașteți-vă orbirea ca să-l vedeți, puneți-vă în mișcare, ca să descoperiți că el este în voi și vine…” Botezul lepădării de sine al lui Ioan urma să aibă exact această semnificație. Acesta, în sine, nu ar duce la Viață. Deci profeția veghetoare se întregește: „Cel care vine după mine […] vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc” (Lc 3,16b). Adică, veți putea primi în trupul și sentimentele voastre, în mod experiențial, Focul mistuitor. Iată întreaga vestire profetică, năucitoare în noutatea ei atât de veche: „Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22,20b).
Tu ești locul împlinirii acestei profeții antice și atât de noi. Acceptă deci ca rugăciunea și atenția îndreptată către frați, postul și pomana – renunțarea pentru a dărui – să te reducă la tăcere. Tăcerea te va întoarce de la tine însuți la Dumnezeul pe care-l simți înăuntrul tău, și către frați. Și nu te opri până ce nu te vei fi îndreptat definitiv către Dumnezeu, cel dinăuntrul tău și din frații tăi. Și iată că ți se deschid ochii și devii văzător: „Împărăția lui Dumnezeu este în tine și în mijlocul nostru”.
„Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările lui!” (Lc 3,4b)

Pr. Mihai Augustin Folner, priorul Mănăstirii carmelitane din Luncani