Acasă Blog Pagina 2354

„Eminescu are o înţelegere mai profundă, faţă de cea a lui Platon”

Ion Fercu

De ce scrieți? Cum scrieți? De ce?… Din vocație, din instinct, din obligație, numai Dumnezeu știe, din… Cum?… După toanele inspirației, ziua, noaptea, metodic, atunci când aveți chef, stimulați de… fazele lunii sau de hachițele altor aștri, cu tone de cafele, cu trabucul înfierbântat?… Aceasta este noua provocare pe care am aruncat-o cu drag în spiritul unor scriitori.

Universitarul Ștefan Munteanu, prietenul rar al Filosofiei și al lui Eminescu, autorul aplaudat cu premii academice și ale Uniunii Scriitorilor, tradus în străinătate, izvoditor de orizonturi noi ale Cugetării, Ispitelor și Iluziilor fermecătoare, ne mărturisește…

„1. a. În general, am scris şi mai scriu încă pentru că sunt un om naiv. Un credul ispitit de gândul că această lume devine mai suportabilă dacă este împodobită de cuvinte frumos aranjate. Este adevărat că, în timp, naivitatea s-a mai vestejit, dar nu pot să mă despart de ea. Vreau să spun că încă mai alerg după iluzii, chiar dacă nu mai merg la pupitrul catedrei universitare.

1. b. În particular, scriu pentru că sunt un om îndrăgostit. Îl iubesc pe poetul-filosof Mihai Eminescu. Nu am o explicaţie şi nici nu mi-o doresc. Simt însă, pe zi ce trece, o atracţie sporită faţă de opera sa. Nu mă miră faptul că Titu Maiorescu îl considera «rege al cugetării omeneşti», că G. Bogdan-Duică vorbeşte de «minunea eminesciană» iar Constantin Noica se referă la «miracolul eminescian». Am avut norocul să-l întâlnesc, la universitatea ieşeană, pe profesorul Tudor Ghideanu, cel care preda cursuri privind filosofia lui Eminescu. Până atunci eram atras de filosofia lui Platon.

Desigur că l-am îndrăgit pe Platon şi mai departe, însă adevărata pasiune a devenit Eminescu. Mai apoi, am constatat că intuiţia mea a fost inspirată, întrucât în problema care mă interesa, aceea privind relaţia dintre poezie şi filosofie, Eminescu are o înţelegere mai profundă, faţă de cea a lui Platon. În concepţia platoniciană, poetul, prin mijlocirea cuvintelor, şi artistul, prin intermediul culorilor, sunt făuritori de imagini, de re-produceri, simulacre ale realităţii. Aceste imagini nu au de-a face cu «adevărul» în sine, ci doar cu aparenţa, cu oglindirea sau reflectarea unei fiinţe sau a unui lucru. În cazul lui Eminescu, chiar dacă nu ne-a lăsat un tratat de poetică, întâlnim o concepţie clară despre actul creator. Încă din primele sale poeme, mă gândesc în mod special la «Epigonii», el îşi afirmă idealul poetic, considerând poezia un voluptuos joc de icoane.

Este o intuiţie, chiar o cugetare, care depăşeşte teoria platoniciană privind esenţa artei. Poezia este pentru Eminescu o faţă adevărată a realităţii şi nu o simplă aparenţă ca la Platon; este o «icoană a fiinţei» şi nu un simulacru. La Eminescu poezia nu este o copie a unor aparenţe, ci este o transfigurare a felului în care ni se înfăţişează firea, pentru a pune în evidenţă frumosul sub toate aspectele lui. În viziunea lui Eminescu geniul creator nu stă sub norme, ci este dătător de măsură. Pentru aceasta, simţirea şi gândirea devin cosubstanţiale. De aceea, Eminescu nu s-a mulţumit să fie numai poet, după cum nu s-a mulţumit să fie numai filosof. Ar fi putut să opteze pentru fiecare dintre aceste soluţii. Dar el voia mai mult. Era atras de Absolut.

Iar Absolutul nu poate fi apropiat decât cu întreaga personalitate. Astfel că alături de simţire Eminescu pune şi un act de reflecţie. O reflexivitate care, nu numai că nu dăunează poeziei, dar îi dă o împlinire. Aşa se explică miracolul eminescian.

2. Scriu destul de greoi. Nu mă apuc de scris decât după ce mi-am clarificat subiectul. Aceasta însemnă multă lectură şi multă meditaţie. Fac multe reveniri la textul redactat. Scriu şi ziua, dar mai ales în zori, când ideile sunt mai ordonate”.

Copiii și Ziua Națională

    CE Ion Ghica

    Și la școala din Letea Veche s-a sărbătorit Ziua Națională a ROMÂNIEI!

    Ansamblul Busuiocul din Bacău au dansat și cântat cu copiii la biserica ortodoxă din Perugia. La manifestare a participat și primarul orașului.

    Loredana a încins Piața Tricolorului

      După aprinderea luminițelor și a bradului de Crăciun din fața Casei de Cultură, programul de concerte a continuat pe scena amplasată în fața Prefecturii.

      Peste 2000 de băcăuani au suportat frigul cumplit în așteptarea artiștilor favoriți. După evoluțiile lui Guz și Connect-R, care au încălzit atmosfera, Lordana a fost cea care a încins publicul din Piața Tricolorului.

      Băcăuanii au cântat și au dansat pentru a sărbtori Ziua României.
      La Mulți Ani, România!

      Am văzut români fericiți la Alba Iulia

        SAMSUNG CSC

        Probabil ați văzut la televizor manifestările de la Alba Iulia. Nimic, însă, nu poate înlocui experiența contactului cu mii de români veniți din toate colțurile țării și din străinătate pentru a se bucura împreună de momentul magic al Centenarului.

        Nimic nu poate transmite emoția care a determinat aceste mii de români, care, poate, au probleme grave acasă, să lase totul baltă și să se adune împreună pentru câteva clipe în Cetatea Alba Iulia.

        Când am ajuns, după o oră de mers de la Deva la Alba Iulia, la porțile Catedralei Ortodoxe, am crezut că va fi simplu. Am intrat aproape imediat după cei 21 de înalți ierarhi veniți să slujească Liturghia.

        Când am intrat, la ora 7.00, Catedrala era deja neîncăpătoare. Două coruri, unul de preoți și unul al jandarmilor, acompaniau slujba. De la ora 10.00 a urmat un Te Deum, în curtea Arhiepiscopiei care a devenit și ea neîncăpătoare. Oameni cu drapele tricolore, îmbrăcați în costume populare, cu pancarte cu numele localităților din care proveneau împânziseră locul. Și era un ger cumplit: minus 11 grade, în ciuda soarelui cu dinți care te păcălea.

        Poate părea ciudat, dar, pe loc, se încingeau discuții între oameni care până atunci nu se cunoscuseră: de unde ești, ce faci, cum e pe la voi?, da, am făcut armata la Bacău, l-am avut comandant pe cutărescu … Fraternizarea aceasta a continuat și dincolo de porțile Arhiepiscopiei, pentru că spațiul s-a dovedit a fi prea mic pentru câtă lume se adunase. La Statuia lui Mihai Viteazul, în Piața Tricolorului, pe zidurile cetății se adunsarea români care lăsaseră de-o parte atât grijile cotidiene, cât și rivalitățile politice. De fapt, așa cum ne-au spus câțiva tineri, măcar în această zi să nu mai vină politicienii să strice sărbătoarea.

        Pe la ora 12.30, mașinile care voiau să între în Alba Iulia formau o coadă de 17 kilometri. Și nu dădeau semne că ar fi încercat vreuna să facă drumul înapoi. Toate aveau câte un drapel tricolor la portieră. Orașul fusese declarat închis, nu era acceptată intrarea autobuzelor sau a autoturismelor, care trebuiau să oprească pe un câmp de la intrarea în Alba Iulia, iar, de acolo, oamenii mergeau cu autobuze speciale către oraș. “Trăiască Moldova, Ardealui și Țara Românească”, striga un grup de tineri basarabeni, alți tineri – pentru că a fost o zi în care am văzut mulți tineri – cântau cântece patriotice.

        Cum am mai spus, drapelul tricolor era peste tot, nimeni nu era fără măcar un singur steag. Unii îl purtau pe umeri, ca pe o pelerine, alții îl aveau ca eșarfă, alții purtau stegulețe în mâini… Și continuau să sosească in șir neîntrerupt. Am întâlnit și băcăuani de-ai noștri, din oraș, de la Moinești, din comunele județului. Unii îmbrăcați în port popular, alții veniți cu copii mici cărora le povesteau despre însemnătatea momentului. Toți erau fericiți pentru că participau la un eveniment istoric.

        Pentru prima dată, după mulți ani, românii erau fericiți, se fotografiau unii cu alții, se salutau zâmbind cu necunoscuți, pentru prima dată, românii nu mai erau dezbinați, ci erau uniți cu tricolorul pe ei.

        S-au aprins luminițele de sărbători

          Foarte mulți băcăuani au ales să iasă în stradă și să aștepte aprinderea luminițelor și a bradului de Crăciun amplasat în fața Casei de Cultură „Vasile Alecsandri”. Totul a început cu un program artistic susținut pe scena din fața Prefecturii. Sutele de spectatori, mânați de ger dar și de simțul patriotic, odată Centenarul Marii Uniri, s-au prins în hore dansând până la apariția pe scenă a primarului municipiului Bacău, Cosmin Necula.

          La ora 17.00 primarul, alături de copiii de pe scenă, au făcut numărătoarea inversă și luminițele și bradul de Crăciun s-au aprins în aplauzele publicului.
          În câteva cuvinte, primarul Cosmin Necula a adresat băcăuanilor „La Mulți Ani!” de Ziua Națională și „Sărbători fericite!”.

          Programul artistic continuă și la această oră, numărul băcăuanilor prezenți în Piața Tricolorului fiind în creștere în așteptarea concertelor pe care le vor susține în această seară Connect-R și Loredana.

          „Vin românii la Alba iar”: Spectacol omagial dedicat de Ansamblul „Busuiocul” Sfintei Zile a Unirii

            Cu tot frigul pătrunzător de afară, câteva sute de băcăuani au venit la Teatrul de Vară „Radu Beligan” pentru a fi împreună, sâmbătă, 1 Decembrie, de la ora 14.00, cu soliştii, dansatorii şi instrumentiştii Ansamblului Folcloric Profesionist „Busuiocul”, dar şi cu actori ai Teatrului Municipal „Bacovia”, cu invitaţii din Chişinău şi din alte zone etno-folclorice ale României, la spectacolul omagial dedicat Zilei Naţionale a României şi Centenarului Marii Uniri.

            Cu o inspirată coregrafie, scenografie şi regie semnate de maestrul Petre Vlase, cu o conducere muzicală de excepţie a dirijorului Mihai Gherghelaş, timp de două ore, pe scenă au evoluat solişti cunoscuţi, formaţii de dansuri şi ansambluri cu un repertoriu ales anume pentru această Sfântă zi, care au adus pentru spectatori cele mai frumoase melodii ale căror versuri ne-au amintit de marile evenimente de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, din anul 1918: Unirea cu Ţara.

            Spectacolul a debutat cu „Marşul Unirii” şi Imnul de Stat al României, cântat împreună cu publicul din sală, urmate de Rapsodia a II-a de George Enescu, interpretată la vioară de Mihai Gherghelaş. Mihaela Farcaş, cu „Vin românii la Alba iar”, ”Marea Unire” în interpretarea actorului Viorel Baltag, cu inegalabila-i voce a sensibilizat publicul atunci când a rostit cu patos „Ce-ţi doresc eu ţie scumpă Românie!” Şi spectacolul a curs, cum au curs rândurile a mii de români către Alba Iulia, acolo unde toţi au strigat „Să ne unim cu ţara”, „Trăiască România Mare”.

            La fel au răsunat în spectacol trei voci de excepţie, care, din păcate, au lipsit mult timp de pe scenă, vocile artiştilor preoţi Ionuţ Avram, Ciprian Ignat şi Ion Ciobanu, care au cântat dumnezeieşte ”Treceţi batalioane române Carpaţii” şi „Peste Prut la Răsărit”, melodii cunoscute de public şi cântate împreună cu cei trei mari interpreţi ai folclorului românesc.

            Şi au urmat dansurile populare, suita de pe Valea Oituzului, acolo unde armata română s-a acoperit de glorie, „Sârba ofiţerilor”, dans care, alături de „Căluşul” arată măsura talentului şi măiestriei dansatorilor din Ansamblul „Busuiocul”. O surpriză a organizatorilor a fost invitarea pe scenă a Grupului Folcloric „Ştefan-Vodă” din Basarabia. Şase solişti, bărbaţi, cu tunete în voci, cu cobză, nai, dubă, fluer, contrabas, îmbrăcaţi cu sumane din vechiul port al modovenilor lui Ştefan, au dat glas unor cântece de mare sensibilitate, de dor de ţară, de dor de România, unul dintre refrene ridicând sala în picioare” „Şi-am venit să te salut, fratele meu de peste Prut”, invitându-ne cât de curând „să dăm jos hotarul de peste Prut”. Frumoşi şi puternici bărbaţi, curajoşi, talentaţi şi cu mare dragoste de România, cântându-i, cu toată sala „Mulţi ani trăiască!”. Emoţionant, dureros de adevărate verurile cântecelor celor de la ansamblul „Ştefan-Vodă”. „Transilvanie frumoasă” au cântat şi fetele din Grupul „Flori de câmp”, pregătit de prof. Gheorghe Gozar, cu aplauze fiind răsplătiţi şi membrii Grupului „Resurrectio” din Moineşti, îndrumat de Gabriela Bia, Georgiana Tănase, Georgiana Păduraru, Loredana Streche – voce şi nai, Florin Blaj, cu „Tu Ardeal, tu Ardeal” au încununat un spectacol de zile mari, pentru O ZI MARE, O Zi SFÂNTĂ – Ziua când s-au împlinit 100 de ani de la Marea Unire, pe care au făcut-o înaintaşii noştri cu preţul sângelui.

            –––––––––
            N.A. Nu-i prima dată când Sala Teatrului de Vară este neîncălzită. Acum a fost o defecţiune pe reţea, însă această situaţie se repetă, vina se pare aparţine proiectantului şi executantului lucrării. Poate cineva din administraţia locală face cercetările de rigoare pentru a se putea lua o decizie.

            Sărbătoare sub semnul Tricolorului

              Câteva mii de băcăuani au sărbătorit sâmbătă, 1 Decembrie, în Piața Tricolorului, Ziua Națională a României și Centenarul Marii Uniri. Oamenii au venit, cu mic cu mare, purtând insemne tricolore, steaguri și stegulețe, eșarfe, fulare și cocarde. Au fost prezenți prefectul Maricica Luminița Coșa, ministrul Transporturilor, Lucian Șova, primarul Cosmin Necula,senatorul Dragoș Benea, reprezentanți ai Consiliului Județean și alți demnitari.

              Autoritățile locale au organizat, pentru aceste manifestări și evenimente, un ceremonial religios și militar și o defilare cu efective și tehnică militară.În fața celor prezenți a fost dispus un detașament de onoare constituit din Garda Drapelului și din plutoane de militari de la Baza Aeriană 95, de la Batalionul 631 Tancuri „Oituz”, de la Batalionul 635 Apărare Antiaeriană „Precista” și de la Centrul 115 RMNC, dar și un pluton de la Inspectoratul Județean de Poliției, de la Inspectoratul Județean de Jandarmi „Ștefan cel Mare” și de la Gruparea de Jandarmi Mobilă „Alexandru cel Bun” Bacău, de la unitățile Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență, un pluton de funcționari publici cu statut special de la Penitenciarul Bacău și de la Poliția Locală.

              Ministrul Lucian Șova și comandantul Garnizoanei Bacău, comandorul Leonard Baraboi, au salutat Drapelul de Luptă și au trecut în revistă Garda de Onoare, Solistul George Cojocărescu, acompaniat de Muzica militară a Garnizoanei Bacău, a intonat Imnul de stat, după care un sobor de preoți au oficiat serviciul religios.

              Asistenței din Piața Tricolorului le-au fost transmise mai multe mesaje la sărbătoarea Zilei Naționale a României. Preoții locului au venit cu mesajul IPS Ioachim Băcăuanul, arhiepiscopul Romanului și Bacăului, comandorul Leonard Baraboi mesajul ministrului Apărării Naționale, prefectul Maricica Luminița Coșa mesajul ministrului de Interne. Asistenței le-au mai vorbit și primarul Cosmin Necula și ministrul Lucian Șova.

              Manifestarea s-a încheiat cu un program artistic prezentat de ansambluri folclorice și interpreți de muzică populară și de folk băcăuani.

              Până seara și până la ore târzii din noapte nu vor lipsi din programul zilei de 1 Decembrie un spectacol oferit de copiii și tinerii talentați de la Palatul Copiilor, de la Colegiul de Artă „G. Apostu” și de la Școala Populară de Artă, care va avea loc de la ora 16,00 tot în Piața Tricolorului.
              La ora 17,00 se vor aprinde, însă, și luminile de Crăciun ale orașului, inclusiv Bradul de Crăciun, care în acest an are 20 metri înălțime și a fost adus de la Ocolul Silvic Ciobanuș.

              Festivitatea va fi urmată de un concert susținut de artiști români din țară și de dincolo de Prut. Pe scenă vor urca: Loredana (ora 19,45), Connect-R (ora 19,00), artistul din Republica Moldova Guz (ora 18,15) și Florin Vasilică (ora 17,30).

              Măgirești: omagiu României

                În comuna Măgirești au fost omagiate la acest final de săptămână Centenarul Marii Uniri și Ziua Națională a României. Programul manifestărilora început cu un marș la care au participat primarulCâdă Ionică, ofițeri în rezervă ai Armatei României, preoții din comună, elevii și profesorii Școlii Gimnaziale. Participanții au parcurs astfel traseul Gura Măgirești – Monumentul Eroilor – Căminul Cultural.

                În sala Căminului Cultural a fost, apoi, intonat imnul național și a fost oficiat un tedeum de trei preoți locali, în frunte cu părintele Sorin Mareș. Participanților le-au vorbit preotul SorinMareș, care a evocat semnificația evenimentelor sărbătorite la acest final de an și a explicat importanța construirii și sfințirii Catedralei Neamului Românesc din București. Directorul Școlii Gimnaziale, Nicolae Chira, a vorbit despre contribuția intelectualității române la Marea Unire, iarprimarul comunei a prezentat cele mai importante realizări ale administrației sale în acest an al Centenarului.
                De asemenea, la final, Constantin Dospinescu, președintele subfilialei Cultul Eroilor, le-a vorbit participanților despre personalitatea Reginei Maria și contribuția acesteia la Primul Război Mondial și la Marea Unire, alături de Regele Ferdinand.

                Cu acest prilej au fost înmânate diplome de onoare și de excelență, dar și diploma aniversară a Centenarului Marii Uniri.


                Manifestarea s-a încheiat cu un program artistic al elevilor coordonați de profesoarele Cristina Drăgan, Marinica Ifrim și Gabriela Dima.
                În sala principală a Primăriei a fost deschisă și o expoziție de cărți în care s-a scris despre Centenarul Marii Uniri și despre
                Regina Maria și Regele Ferdinand.

                Centenar la Alba Iulia

                  Parincea în Sărbătoare

                    Ziua Națională a României și Centenarul Marii Uniri au fost sărbătorite și de Primăria și Consiliul local Parincea.

                    Programul artistic a fost prezentat de elevii Liceului Tehnologic „G.J.Cancicov” Parincea și ai Școlii Gimnaziale Vladnic sub coordonarea prof. Lungu Cristian Romeo (directorul unității de învățământ), prof. Ciontu Silvia (consilier educativ), prof. Lungu Felicia, prof. Horvat Adina, inv. Roșu Iuliana . Despre istoricul Unirii a vorbit prof. de istorie Ionescu Bogdan.

                    România 100 sărbătorită la Sărata

                      Școala Gimnazială Nr. 1 împreună cu Primăria Comunei Sărata au organizat „România 100”, desfășurat la Căminul Cultural din Dealu Nou. Evenimentul a fost sărbătorit cu mare entuziasm, iar programul artistic a fost prezentat de elevii școlii sărățene.

                      În deschiderea evenimentului, dna director Alina Zăbrăuțanu, le-a adresat elevilor, părinților și membrilor comunității, un mesaj cu privire la importanța sărbătoririi celor 100 de ani de la Marea Unire. De asemenea, dna prof. de istorie Ioana Solomon, împreună cu dl consilier Bălan Ionel au evidențiat faptul că de-a lungul timpului, strădania constantă a românilor este de a nu uita că suntem români.

                      Invitaţi speciali ai evenimentului sărbătoririi Centenarului au fost membrii din partea comunității, reprezentanți ai postului de Poliție din comună și susținătorii copiilor, părinții. Elevii Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Sărata au oferit un frumos spectacol de cântece patriotice, poezii dedicate sărbătorii şi dansuri populare. Efortul depus pentru desfășurarea acestui eveniment a fost realizată cu ajutorul elevilor, profesorilor, părinților și membrilor comunității.

                      În încheiere, cu prilejul acestei zile istorice, dorim tuturor românilor ca toate dorințele să se concretizeze! Trebuie să ținem minte că cei 100 de ani de la evenimentul major al anului 1918 reprezintă efortul strămoșilor noștri de a rămâne împreună, într-un singur ”suflet”, suflet de român, indiferent de loc și timp.

                      „Avem obligaţia de a recupera memoria trecutului şi valorile naţionale româneşti”

                      – Anul acesta, la 1 Decembrie, sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, eveniment scris cu litere de aur în istoria noastră. De aproape doi ani se vorbeşte de o strategie, de un plan naţional pentru a sărbători Centenarul. Suntem la înălţimea acestui eveniment?
                      – Într-adevăr, suntem într-un an deosebit, un an Centenar. Cu toate că Marea Unire din 1918 a fost un moment astral în istoria noastră națională, totuși, dincolo de strategii și programe, națiunea română nu o marchează așa cum se cuvine și nu o „sărbătorește împreună”. Suntem parcă mai dezbinați ca niciodată, iar istoria nu mai reprezintă decât foarte puțin pentru contemporanii noștri, deși românii ar trebui să facă mai des recurs la istorie pentru a-şi aduce aminte de vremurile de altădată, atunci când, înaintași ai noștri, prin numeroase sacrificii, au făurit Marea Unire din 1918, au creat o Românie unită, independentă, prosperă, a cărei voce a fost una aparte în concertul popoarelor europene, în diplomaţia europeană. Eu cred că este nevoie astăzi, din partea celor care mai simt româneşte în această ţară, de susţinerea unei redeşteptări naţionale prin promovarea valorilor culturale şi naţionale româneşti, a unității românilor, a patriotismului, prin acţiuni care să oprească înstrăinarea copiilor şi tinerilor români de istoria noastră, de învăţămintele pe care ea le transmite peste ani, de ceea ce în ultimă instanţă dă sens şi substanţă identităţii naţionale. Apoi, să nu uităm să-i iubim, deopotrivă, atât pe înaintașii, cât și pe urmaşii noștri, în condiţiile în care nu suntem numai ultimul punct al unei linii de generaţii ce se pierde în trecut, ci şi punctul de plecare al generaţiilor ce vor veni la lumină. Astfel, obligaţiile faţă de trecut se întretaie cu cele faţă de viitor. Iată de ce avem obligaţia de a recupera memoria trecutului şi valorile naţionale româneşti. Iată de ce trebuie să avem grijă să le lăsăm urmaşilor noştri certitudinea unei vieţi într-o societate democratică, într-un stat naţional unitar şi independent. Iată de ce, sărbătoarea Centenarului Marii Uniri trebuia marcată cu mai multă grijă, cu mai multă responsabilitate, cu mai mult patriotism.

                      „Istoria vieţii mele s-a împărţit între Moldova, Transilvania şi Muntenia”

                      – Domnule profesor, sunteţi născut la Miercurea Ciuc, aţi făcut facultatea la Iaşi, locuiți în judeţul Bacău, la Cleja, doctoratul l-aţi susţinut la Bucureşti. Viaţa şi cariera dumneavoastră se împarte, familial, geografic şi profesional între cele trei mari provincii ale României Mari. Cum se vede România din fiecare parte de ţară?
                      – Într-adevăr, „istoria” vieții mele de până acum s-a împărțit între Moldova, Transilvania și Muntenia. Părinții mei au decis că trebuie să mă nasc în Transilvania (unde își avea serviciul tatăl meu, originar din Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu), iar copilăria mi-am petrecut-o în Moldova, în comuna Cleja (locul de origine al mamei mele), unde am urmat cursurile primare și gimnaziale la Școala Generală nr. 2. Am finalizat apoi liceul în Transilvania, cursurile universitare la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, iar studiile de doctorat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române din București. Dealtfel, și activitatea mea de acum se împarte între „țările române” ale României, prin diferitele proiecte de cercetare în care sunt implicat, participarea la simpozioane, congrese, precum și prin calitatea mea de membru în diferite comisii academice, consilii științifice, societăți culturale și eclesiastice. Pentru mine, România este la fel de frumoasă, indiferent din ce colț de țară o privesc.

                      – Încă din facultate, aţi ales calea cercetării istorice. Îmi spuneaţi că aţi avut și aici profesori eminenţi şi că se făcea carte, se învăţa. Teza de licenţă este rodul unei cercetări etnografice a satului Cleja, cu o populaţie catolică, a cărui istorie a făcut şi face obiectul unor interpretări nu întotdeauna obiective. Acesta să fie motivul pentru care aţi ales să cercetați cu asiduitate istoria comunităţilor catolice din Bacău şi din Moldova?
                      – Pasiunea pentru istorie a venit cu mult înaintea studiilor universitare. Dragostea pentru istorie o datorez unei distinse profesoare pe care am avut-o la Școala generală nr. 2 din Cleja. Este vorba de doamna profesoară Olimpia Vlad, căreia nu voi putea niciodată să-i mulțumesc îndeajuns pentru modul cum preda istoria la catedră. Dealtfel, am avut șansa unor profesori de excepție, atât la școala generală din Cleja, cât și, mai apoi, la liceu și facultate. De exemplu, la Iași i-am avut ca profesori, printre alții, pe Ștefan S. Gorovei, Gheorghe Platon, Victor Spinei, Ioan Caproșu, Ion Agrigoroaiei, Ion H. Ciubotaru, iar la București pe Ștefan Andreescu, Șerban Papacostea etc. Fiecare dintre profesorii pe care i-am avut și-a pus amprenta pe formația mea ca istoric. Cât privește cercetarea istoriei comunităților catolice din Moldova, acest subiect a început să mă interese încă din anii de liceu, atunci când doream să-mi cunosc „rădăcinile”. Anii studiilor universitare la Iași și cele de doctorat la București au potențat acest interes, lărgind totodată și orizontul de cunoaștere. Deloc întâmplător, teza mea de licență a vizat monografia localității Cleja, aceasta fiind recunoscută deja la acea vreme (din păcate doar de cercetătorii maghiari!) ca o așezare de referință pentru istoria și etnografia catolicilor din Moldova, rezultatele cercetărilor mele dovedind și ele această realitate (din perspectivă românească de această dată). Cercetarea istoriei și etnografiei acestei comunități catolice s-a vădit a fi atât de prețioasă, încât am publicat (în anul 2013) și o monografie a satului Somușca (din comuna Cleja).

                      „În cariera mea am urmat întotdeauna exemplul eminenților mei profesori”

                      – Într-una din discuțiile noastre, am făcut afirmaţia că s-a scris mult pe această temă, iar dumneavoastră aţi replicat că abia după 1990 a început timid să se scrie şi să se publice. Ca o sinteză, care este adevărul despre catolicii din Bacău?
                      – Până în 1990, despre catolicii din Moldova au scris (aproape exclusiv!) doar cercetătorii maghiari care, la unison, analizau o presupusă minoritate etnică a ceangăilor. Nu avem aici spațiul necesar pentru a dezvolta subiectul dar, putem accentua faptul că, în ultimul sfert de veac, numeroase producții științifice au dovedit, cu argumente istorice, etnografice, lingvistice, sociologice, antropologice, genealogice etc., românitatea acestei minorități religioase a catolicilor din Moldova. Personal, sunt onorat că am putut contribui la clădirea acestui edificiu științific cu o teză de licență, o teză de doctorat, precum și cu un „buchet” de articole de specialitate, studii științifice, cărți, la care adaug, an de an, alte flori.

                      – Care este menirea istoricului, a profesorului de istorie, a cercetătorului?
                      – În cariera mea didactică am urmat întotdeauna exemplul eminenților mei profesori, iar ca istoric, care m-am format având ca modele istorici de prestigiu, nu am scris niciodată vreun rând înainte de a sorbi din „apa proaspătă a documentelor” păstrate în arhive. Pentru mine, istoricul din zilele noastre trebuie să fie un cercetător atent al trecutului, având totodată obligația de a-și face simțită vocea și „în cetate”, acolo unde experiența lui căpătată prin munca pe vastul câmp al cunoașterii istoriei ar trebui valorificată în beneficiul comunității, al națiunii. Un celebru exemplu în acest sens este acela al lui Nicolae Iorga, cel care spunea la un moment dat că istoricul are datoria de a contribui la consolidarea conştiinţei naţionale, cea care stă la baza înfăptuirii marilor deziderate naţionale ale neamului românesc, insistând astfel asupra rolului istoricului în societate.

                      „Elevilor români li s-a răpit dreptul de a avea veritabile manuale de istorie”

                      – La Universitatea „Vasile Alecsandri” a fost o facultate de Istorie, aţi fost profesor asociat. Din diverse motive însă, aceasta s-a desfiinţat tocmai când era mai mare nevoie de ea.
                      – Existența unei Facultăți de Istorie la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău este un subiect delicat, înființată și desființată fiind de două ori: prima oară în comunism, a doua oară în capitalism. Evident, „povestea” istoriei în învățământul superior băcăuan va putea fi spusă odată, la locul și momentul potrivit. Deocamdată, eu cred că, din perspectiva timpului istoric, a trecut prea puțin de la cel de-al doilea eveniment, atunci când, insensibil la frumusețea și calitățile muzei Clio, rectorul în funcție a luat decizia, evident neinspirată, de a o alunga din amfiteatrele universității băcăuane. Prin urmare, am să vă rog să îmi permiteți să nu dezvolt acest subiect acum și aici, deși, vă mărturisesc, ca un fidel slujitor al muzei Clio, sunt convins că aceasta merita să fie prezentă și să rămână cât mai mult timp și la Universitatea din Bacău, acolo unde am fost onorat să fiu și eu printre profesori. Totodată, îi încredințez pe cititorii mai sensibili că muza Clio nu a rămas nicio clipă pe drumuri, ea având oricum asigurat un cămin, pe măsura frumuseții și calităților sale, la Muzeul de Istorie din Bacău.

                      – Am văzut un manual de istorie de la gimnaziu. Am crezut că este o farsă, că poate este un manual de la o altă disciplină. Cum este posibil ca elevii să înveţe după asemenea manuale? Am auzit că lucrurile sunt la fel şi în liceu. Sau poate greşesc?
                      – Din păcate, în învățământul românesc nu mai putem vorbi (de ceva vreme!) de existența unor manuale care să transmită elevilor valorile trecutului. Astăzi, în paginile manualelor, pe coperțile cărora doar scrie „Istorie”, nu mai au loc evenimente istorice importante, voievozi români, fapte eroice, vorbe ale marilor noştri istorici. Ele nu urmăresc criteriul cronologic al prezentării evenimentelor istorice, nu corespund nici din punct de vedere pedagogic ori metodologic. Pentru autorii acestor „manuale”, istoria nu mai este nici „învăţătoarea vieţii”, nici „cea dintâi carte a unei naţiuni”. Astfel, elevilor români li s-a răpit dreptul de a avea veritabile manuale de istorie. Din fericire, mai avem la catedră profesori de istorie care se străduiesc să depășească aceste neajunsuri.

                      „Muzeul este spațiul magic care păstrează, prin patrimoniul, viața multor generații”

                      – După terminarea facultăţii aţi optat pentru Muzeul de Istorie din Bacău, o instituţie publică care apelează mai mult la vizual, arată ce s-a întâmplat, pe bază de documente, artefacte etc. Mai este loc, timp şi pentru programe de cercetare?
                      – Rememorând parcursul meu profesional de până acum, îmi dau seama că alegerea Muzeului de Istorie din Bacău a fost una inspirată. Este neîndoielnic faptul că muzeul este un spațiu magic care păstrează, prin intermediul obiectelor care-i compun patrimoniul, viața multor generații de dinaintea noastră. Iar descoperirea, adunarea, conservarea și valorificarea expozițională a acestor obiecte se face prin cercetare continuă. Mai mult, prin intermediul muzeografilor, al conservatorilor, al restauratorilor, obiectele expuse în muzeu prind viaţă, unicul obiect al istoriei devenind astfel „omul”, exponatele muzeale readucând în memoria vizitatorilor de azi vieţile celor de odinioară, creând în acelaşi timp o legătură inefabilă între „cei care au fost” şi „cei care sunt”, păstrate fiind (cu grijă) și pentru „cei care vor fi”.

                      – Muzeul de Istorie are proiecte de colaborare cu instituţiile de învăţământ, mergeţi des prin şcoli, vă întâlniţi cu elevii. Vă întâlniţi cu ei pe aceleaşi coordonate? Sunt interesaţi de istorie?
                      – Din fericire, Muzeul de Istorie din Bacău derulează (an de an) proiecte educaționale cu școli și licee din Bacău. Din nefericire, locul istoriei în programa școlară a ajuns unul marginal, iar numărul orelor de istorie a scăzut dramatic. În aceste condiții, muzeografilor le revine și sarcina de a compensa diminuarea rostului și rolului istoriei în pregătirea elevilor. Astfel, muzeul de istorie își împlinește, o dată în plus, menirea lui și în plan educațional.

                      – Sunteți membru și în Departamentul de Cercetare Istorică al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, care are un program de cercetare, finanţează cercetări pe diferite teme. Despre ce este vorba?
                      – Acest Departament de cercetare istorică a fost creat în anul 1999 de PS Petru Gherghel (episcop de Iași) cu scopul cercetării comunităților catolice din Moldova din perspectivă multidisciplinară: istorică, etnografică, antropologică, lingvistică etc. Un proiect științific generos, în care au fost cooptați specialiști de marcă ai vieții academice românești, rezultatele cercetărilor efectuate concretizându-se de-a lungul anilor în numeroase articole, studii și cărți.

                      „În sfera de interes a politicienilor de astăzi nu pare a fi și istoria”

                      – Sunteţi pasionat de heraldică, genealogie, sigilografie. Sunteţi membru al Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române, al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”, al Comisiei Judeţene de analiză a proiectelor de stemă ale municipiilor, orașelor și comunelor din județul Bacău, dar și din Galați. Ce rol şi atribuţii are Comisia? După câte ştiu, municipiul Bacău nu are încă o stemă oficială aprobată. Care este explicaţia?
                      – Sunt onorat să fac parte din organismele pe care le-ați menționat. Conform legislației în vigoare, Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române avizează proiectele de stemă ale județelor, municipiilor, orașelor și comunelor din România. Aceste proiecte primesc în prealabil un aviz și din partea unei Comisii județene de analiză. O astfel de Comisie este constituită și la nivelul județului Bacău. În cazul stemei municipiului Bacău, situația este una cel puțin ciudată. Deși orașul are o superbă stemă fixată de Comisia Consultativă Heraldică încă în anul 1930, aceasta nu este (oare de ce!?) și pe placul autorităților locale contemporane. Eu, ca specialist, m-am pronunțat de mai multe ori asupra subiectului, atât în materiale științifice, cât și de presă. Rămân cu speranța ca cei care au acoperit cu un dublu văl (al uitării și al nepăsării) chipul Maicii Domnului și al pruncului Isus din stema interbelică a orașului Bacău, să-l ridice în cele din urmă.

                      – Domnule profesor, ştim istoria adevărată a României? Există şi acum cenzură, autocenzură, incompetenţă, rea-voinţă sau dictează tot politicul?
                      – România are o istorie frumoasă, care trebuie cunoscută. Desigur, putem face comparații între diferite perioade istorice, încercând să analizăm rolul și rostul istoriei sau cum s-a făcut ori s-a scris istoria. De fiecare dată însă trebuie să avem ca puncte de reper scrierile istoricilor care și-au respectat menirea și nu au uitat nicio clipă faptul că istoria este atât „învățătoare a vieții”, cât și „lumină a adevărului” și că (asemenea spuselor lui Nicolae Iorga) ea, istoria, trebuie scrisă „cu grijă de adevăr, cu compătimire pentru suferințe, cu bucurie pentru triumfurile scump câștigate și, înainte de toate, cu ceea ce învie orice narațiune: cu iubire”. Cât privește partea a doua a întrebării dumneavoastră, aș putea să vă răspund, pe rând și pe scurt: nu este cenzură (din fericire!), nu este autocenzură (din păcate!), da, este incompetență (poate prea multă), da, este rea-voință (poate prea accentuată), iar în sfera de interes a politicienilor de astăzi nu pare a fi și istoria.

                      România Centenară, România viitoarelor generaţii!

                        Marele act al Unirii de la 1 Decembrie 1918 reprezintă de un secol certificatul de naştere al României Mari, cea mai sfântă şi memorabilă zi din istoria noastră bimilenară.

                        La 100 de ani de la înfiinţarea României moderne, sărbătorirea Centenarului Marii Uniri este cel mai bun prilej de a ne aminti sacrificiile pe care înaintaşii noştri le-au făcut, pentru ca noi să avem acum privilegiul de a-i cinsti şi omagia aşa cum se cuvine. Astăzi trebuie să fim recunoscători că suntem un stat european, şi că, graţie înfăptuitorilor Unirii, ne putem savura libertatea şi dreptul la conştiinţă.

                        „Moldova, Transilvania, Muntenia nu există pe faţa pământului; există o singură Românie; există un singur corp şi un singur suflet, în care toţi nervii şi toate suspinele vibrează unul către altul” – portretiza sugestiv Bogdan Petriceicu Haşdeu momentul maximal al istoriei noastre, cel al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

                        Aceste cuvinte au şi astăzi, după un veac, semnificaţii profund actuale, deoarece rezistenţa noastră ca ţară şi ca neam a fost posibilă în special din cauza unităţii poporului, chiar şi după ce am rămas fără părţi importante din „România dodoloaţă” a anului 1918!

                        1 Decembrie 2018 este ziua în care românii de pretutindeni, fiecare dintre noi, trebuie să ne amintim sensul Marii Uniri, acela de curaj, putere, solidaritate, unitate, credinţă, patriotism. Mai mult ca oricând, prin aniversarea Centenarului, trebuie să fim mândri de noi, mândri că suntem români, mândri de România.

                        1 Decembrie 2018 este momentul prielnic de a rememora actul de românism al făuritorilor Unirii, dar şi de a ne da frâu liber emoţiilor şi sentimentelor înălţătoare ale fiecăruia dintre noi, ale fiecărui român.

                        Trebuie să fim preocupaţi zilnic să „dăm dovezi la lume” că suntem un popor care ştie să-şi cinstească înaintaşii, dar care, în acelaşi timp, se îngrijeşte de soarta generaţiilor viitoare. De la oamenii simpli, la cei care administrează bunul mers al ţării, suntem datori cu toţii să acţionăm cu responsabilitate în fiecare zi, pentru ca România de mâine să fie aceea pe care şi-au dorit-o strămoşii noştri: unită, prosperă, fericită! Ne stă în putere să reuşim!

                        Cu prilejul acestei zile istorice, le doresc tuturor românilor de pretutindeni, din ţară şi din străinătate, precum şi locuitorilor din zona Moineşti şi din tot judeţul Bacău, multă sănătate, prosperitate, bucurii şi împliniri pe toate planurile!

                        La Mulţi Ani, România!
                        La Mulţi Ani, dragi băcăuani!
                        La Mulţi Ani, români de pretutindeni!

                        Senator PSD Bacău,
                        Miron Smarandache

                        Sărbătoarea Unirii şi a cărţii, la Solonţ

                          Sub genericul „Conexiuni Culturale”, la Solonţ au avut loc, vineri, 30 noiembrie, de la ora 11.00, o impresionantă activitate cultural-literară, constituită din mai multe episoade, bine gândite şi structurate. A fost momentul oficial, de primire a oaspeţilor, senatorul Miron Smarandache, Silviu Pravăţ – vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, primari din comunele învecinate, Balcani, Măgireşti, Pârjol, reprezentanţi ai Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bacău, partener al sărbătorii ocazionată de marcarea Centenarului Marii Uniri de la 1918. Un sobor de preoţi au oficiat o slujbă religioasă în memoria eroilor din comuna Solonţ căzuţi la datorie pe câmpurile de bătălie, care au culminat cu înfăptuirea, la 1 Decembrie 1918, a visului de veacuri – Unirea cea Mare. În cuvântul lor, senatorul Smarandache şi vicepreşedintele Pravăţ au iterat sacrificiul poporului român pentru ca ţara să-şi aducă în graniţele istorice toate provinciile, pentru ca noi, cei de astăzi, să ne bucurăm de libertate, de o ţară întreagă, ale cărei idealuri suntem chemaţi să le ducem mai departe. Despre contribuţia României la Primul Război Mondial, a jertfelor militarilor proveniţi din Judeţul Bacău pentru înfăptuirea Marii Uniri a vorbit Feodosia Rotaru, cercetător la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bacău.

                          A fost însă şi sărbătoarea cărţii, prof. Vasile Rotaru, fiu al satului, a lansat Monografia “Comuna Solonţ, periplu istoric”, o carte de suflet, dăruită comunei, locuitorilor care trăiesc, se bucură şi muncesc în aceste locuri pline de poveşti, frumuseţi, bogăţii şi cu oameni vrednici. De altfel, profesorul Vasile Rotaru nu este la prima ispravă, sub semnătura sa au mai apărut “Istoricul localităţilor din comuna Solonţ”, monografiile şcolilor din comuna natală, Solonţ, Sarata şi Cucuieţi. “Elementele de istorie locală contribuie într-o măsură importantă la stimularea interesului elevilor pentru istorie, dându-le posibilitatea să cunoască direct trecutul şi fenomenele social-politice caracteristice epocii respective. Contactul direct cu faptele trecutului, prezentate realist şi explicate raţional, întăreşte convingerea şi conferă durabilitate stărilor emoţionale”, precizează autorul în Introducere.

                          Structurată pe cinci capitole, Monografia oferă cititorului informaţii utile de istorie locală, geografice, economice, din învăţământ, scrise cu obiectivitatea istoricului, dar şi cu dragostea omului născut, crescut şi educat pe băncile şcolii din sat, atent însă şi la vocile străbunilor, lăsând loc şi pentru alte completări şi adăugiri în anii ce vin.


                          O a doua contribuţie remarcabilă la cunoşterea istoriei locurilor este şi Monografia satului Cucuieţi, aparţinător comunei Solonţ, rod al cercetării şi transpunerii în pagină a dascălilor satului, Angelica şi Mihai Rotaru, sub coordonarea fiicei lor Angela Dumitrescu Rotaru, prof. dr. în ştiinţe istorice, director, în prezent, al Colegiului Tehnic Timişoara. La început a fost doar o lucrare pentru obţinerea gr.I didactic, după care, continuând cercetările şi la îndemnul fiicei lor, au reuşit o frumoasă monografie, care poate sta alături de alte lucrări de acest gen, fapt remarcat şi de conf.univ.dr. Ioan Dănilă, care a avut cuvinte de apreciere pentru cele două monografii, care vor îmbogăţi patrimoniul cultural al comunei şi zestrea bibliotecii din Solonţ, refăcută, modernizată, sfinţită cu aceeaşi ocazie şi redată circuitului educaţional şi spiritual al comunei. De altfel, biblioteca s-a îmbogăţit şi ca urmare a unei generoase donaţii, de peste 500 de volume, din partea unui alt fiu al satului. “Donez aceste cărţi Bibliotecii Comunale Solonţ pentru a fi de ajutor, de sprijin celor împătimiţi de lectură, de literatură, de cunoaştere în general, fie că sunt copii sau maturi. Cu plecăciune, cu dragoste, în memoria părinţilor mei, dascălilor Constantin Cucu şi Cicerone Postolescu, care m-au îndrumat în anii de şcoală şi mi-au insuflat dragostea pentru carte, pentru citit, cu îndemnul pentru copiii din sat de a nu ocoli cartea, ca izvor de cultură, cu rugămintea către dascălii şcolii de a le îndruma paşii către bibliotecă, către universul nemărginit al literaturii naţionale şi universale”, scrie în Actul de donaţie al celui care, după cum afirmă, a fost elev al Şcolii Solonţ, între anii 1957 – 1965.

                          Elevii Şcolii Gimnaziale Solonţ au oferit un frumos spectacol de cântece patriotice şi dansuri populare.

                          În încheierea manifestărilor, au fost depuse coroane de flori la Monumentul Eroilor din centrul satului, din partea Senatului României, Consiliului Judeţean, Primăriei Solonţ, Şcolii Gimnaziale Solonţ, primăriilor Măgireşti, Pârjol şi Balcani, Spitalului de Urgenţă Moineşti.

                          Băcăuani în „Top 300 cei mai bogați români”

                          Ediția din acest an a Topului 300 cei mai bogați români, alcătuit de revista Capital cu date financiare din anul 2017, cuprinde 14 nume ale unor administratori de afaceri care valorează miliarde sau milioane de euro. Trei dintre ei nu sunt băcăuani, dar gestionează, de la distanță, companii din Bacău și Onești.

                          În ordinea clasamentului întocmit după averile stăpânite, miliardarii și milionarii de la noi sunt Dragoș și Adrian Pavăl, Dorinel Umbrărescu, Ștefan Vuza, Familia Șerban, Eusebiu Guțu, Familia Grigoriu, Grigore Filip, Doru Damaschin, Mihail Toncea, Ovidiu Budeanu, Felix Stroe și Familia, precum șiFamilia Rusu.

                          Pe locul al doilea în Top și la distanță mare față următorii clasați sunt frații Dragoș și Adrian Pavăl (52, respectiv 50 de ani), de la compania Dedeman. Averea lor a fost estimată la 1,7 – 1,8 miliarde de euro, iar un alt miliardar în Top mai este Ion Țiriac, plasat de primul loc. Revista Capital le-a dedicat fraților Pavăl două pagini în Top, cu titlul „Băcăuanii care nu lipsesc din casele românior”. Anul trecut, patronii Dedeman apăreau cu doar 1,1 – 1, 2 miliarde de euro.

                          „Am învățat că în afaceri și în viață nu totul se întâmplă cu un motiv. Totuși, sunt de părere că poți să tragi învățăminte din experiențele bune sau mai puțin bune pe care le ai și poți crea, ulterior, ceva cu adevărat pozitiv”.
                          Dragoș Pavăl, președintele Dedeman, citat în Top 300 Capital

                          Următorul nume din Bacău în Top este al lui Dorinel Umbrărescu (57 de ani), clasat pe locul al 18-lea, cu 230-250 de milioane de euro, față de numai 220-250 anul trecut, din construcții de drumuri, sistemul bancar și energie. Iar al treilea nume este al lui Ștefan Vuza (49 de ani), stabilit în Cluj-Napoca, dar cel care controlează societatea Chimcomplex Borzești. Averea sa se ridică la 140-150 de milioane de euro și aceasta l-a plasat pe locul al 31-lea în Top.

                          La mai mare distanță în clasament se află Damian Mereu (60 de ani), de la Croco Onești, pe locul al 99-lea, cu 60-63 de milioane de euro, puțin mai mult cu două-trei milioane decât anul trecut. Iar Croco este și ea liderul pieței de sticsuri și covrigei din România.Tot din panificație, dar cu activitate și în ferme mixte, vine în Top Familia Șerban, din Onești, plasată cu 32-34 de milioane de euro pe locul al 181-lea.

                          Nu părăsim domeniul panificației, pentru că de acolo, dar și din agricultură și domeniul hotelier, vine pe locul al 201-lea, cu 30-32 de milioane de euro, Eusebiu Guțu (42 de ani), cel care controlează compania Popas Trebeș, dar prin ea și societatea Pambac și Hotelul Moldova și creanțele Băncii Transilvania la compania Interagro. Alături de el, în Top, dar de pe locul al 211-lea, stă Familia Grigoriu, care s-a rezumat la agricultură, dar deține 28-30 de milioane de euro cu Grupul de firme Comfert.

                          Ca și anul trecut, averea companiei Aerostar se împarte la trei, între Grigore Filip (64 de ani), Doru Damaschin (61 de ani) și Mihail Toncea (71 de ani), câte 28-30 de milioane de euro.

                          Pe locul al 238-lea este plasat Ovidiu Budeanu (56 de ani), cu 26-27 de milioane de euro. De afacerea Arena Mall știe toată lumea, dar Ovidiu Budeanu spune că va mai investi 20 de milioane de euro în ea.Din Constanța a venit cu afaceri în Onești fostul ministru al Transporturilor, Felix Stroe, cel care controlează operatorul de apă-canal RAJA în opt județe. Felix Stroe (63 de ani) și familia gestionează o avere de 21-22 de milioane de euro.
                          Ultimul dintre băcăuanii din Top este Viorel Rusu, cu familia sa, care din comerțul de materiale de construcții a făcut 21-22 de milioane de euro, ce îl plasează pe locul al 299-lea.

                          Deși nu este în top, pentru că este polonez, credem că ar trebui totuși amintit aici și cel care controlează compania Barlinek, din Onești, Michal Solowow, cel mai bogat din țara sa, cu 2,9 miliarde de dolari.

                          Politichia strică meseria

                          Cum un act de cultură se face, de obicei, într-un mediu favorabil, și se comunică având un sentiment de bucurie, nu altfel decât bucuroasă m-am simțit și eu la recenta întâlnire a colegilor mei din Filiala „Marius Mircu” Bacău a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, unde am fost invitată. Întâlnire bogată în prezentarea unor realizări de certă valoare, fiind lansate cu acest prilej cărți ale membrilor filialei și un periodic al acesteia, numit „Context”.

                          Despre eveniment, unul notabil, a scris deja în ziar Gheorghe Bălțătescu, recenzând noua publicație băcăuană. La care colaborează și el, alături de mulți actuali și foști colegi de la „Deșteptarea”. Am fost foarte curioasă să răsfoiesc revista, de cum am ajuns acasă, unde am citit argumentul semnat de Ștefan Radu (redactorul-șef al „Contextului”), în care vorbește despre o „tribună liberă”, un „spațiu al dezbaterii unor probleme de breaslă”, despre obiective, proiecte etc. Este un text bine articulat, motivat, limpede expus, cu un caracter programatic.

                          Fiind un bun și talentat gazetar, cu multă experiență, Ștefan nu avea cum să nu amintească un fapt, și anume acela că, în viața unei gazete, factorul cel mai important e cititorul. Singurii „stăpâni” sunt cititorii și conștiințele noastre. Problema conștiinței, a moralității jurnalistului mi se pare una de cea mai mare importanță și gravitate în epoca postistorică în care „distincția dintre bine și rău se topește treptat”, după Wolf Lepenies, autorul unei foarte interesante cărți despre „Ascensiunea și declinul intelectualilor în Europa”. Jurnalismul nu este o profesie oarecare, e o vocație ( Márquez spunea că e mult mai mult, chiar „o glandă”), și el trebuie făcut cu onestitate, mai ales într-un timp al post-adevărului, al invaziei de știri false, al propagandei.

                          Revenind la „Context”, notez și câteva fugare impresii de lectură la cald, interesul meu mergând spre câteva remarcabile reportaje pe care le-am parcurs, semnate de Mihai Buznea, Cornel Cepariu, Ștefan Radu, Ovidiu Pauliuc, pentru că mi se pare foarte bună orientarea revistei spre acest gen puțin reprezentat în presa actuală. Am citit însă toată revista și îi felicit pe inițiatorii și realizatorii ei. E bine că apar astfel de publicații cu un profil distinct, cu identitate asumată, cu un program clar, făcute de niște oameni calificați, de niște profesioniști. Nu același lucru se poate spune când se tipăresc niște încropiri oarecare, total inutile, rod al vanității unor veleitari și al unor frustrați mohorâți și belicoși.

                          Are perfectă dreptate Nicolae Manolescu atunci când afirmă despre „datul cu părerea” că este „cea mai solidă instituție din România”, animată de indivizi fără nicio idee și nicio calitate. Și mai spune domnia sa, tot cu mare îndreptățire, că am fi fost pe locuri de frunte în lume, ca țară, dacă românii și-ar folosi mintea, inteligența pentru a face bine.

                          Din păcate, „ne merge mintea numai la rău, aici suntem geniali”, spune, cu amară ironie, cunoscutul critic literar. Pe care l-am prețuit enorm, dintotdeauna, citindu-l, în anii ’80, și în paginile revistei „Ateneu”. De altfel, unele dintre temele publicate aici au făcut parte apoi din volumele cu același titlu ale criticului. Dar îl prețuiesc în egală măsură și pe Eugen Simion, care mi-a fost și profesor la facultate. Spun asta fiindcă m-am întristat văzând schimbul ostil de replici dintre cei doi, cât și aflând că există tabere, grupuri și grupulețe în Uniunea Scriitorilor, scandaluri, excluderi, demisii, litigii, reformiști etc. Așa se explică, pentru cine nu cunoaște fondul chestiunii, și povestea cu egida USR, acordată sau nu unor reviste. Ateneul nu a ținut niciodată de USR, fiind mereu editat de autorități ale administrației publice băcăuane.

                          Egida am primit-o acum câțiva ani, după o scurtă discuție cu un vicepreședinte al Uniunii, aflat într-o vizită la filiala lor băcăuană. Am acceptat-o cu bucurie și o mare deschidere, înțelegând asta ca pe un gest de solidaritate profesională, de breaslă, împreună fiind mai puternici, mai convingători. Sunt adepta uniunilor de creație profesioniste, care au și un important rol sindical, și fac parte, de aproape trei decenii, din Uniunea Oamenilor de Teatru din România și Asociația Internațională a Criticilor de Teatru, secția română. De aceea nici nu sunt la curent cu treburile interne al USR, dar citesc mereu „România literară” și celelalte reviste ale Uniunii, cât și multe reviste culturale din țară, cu care noi, Ateneul, suntem la schimb. Adică ne trimtem unii altora publicațiile noastre.

                          Mă întorc la Nicolae Manolescu, încheind cu câteva observații ale domniei sale despre critica literară, care nu trebuie să fie una de „gașcă”, și nici să ilustreze „partizanatul și politichia literară”. Pentru că, „politichia strică meseria, și duce la fărâmarea vieții literare în bisericuțe ostile una alteia, fiecare pretinzând a avea cronicarul ei”. A bon entendeur, salut!

                          La datorie, de Ziua Națională

                            Peste 600 de polițiști se vor afla în stradă pentru asigurarea unui climat de ordine, liniște și siguranță publică, în minivacanța de 1 decembrie.

                            La data 1 Decembrie a.c., cu prilejul sărbătoririi Zilei Naţionale a României, în municipiul Bacău și alte localități ale județului vor fi organizate manifestări publice de amploare, ceremonii pentru depuneri de coroane de flori la monumentele eroilor neamului şi la cele comemorative ale Marii Uniri, precum și manifestări cultural-artistice, la care se preconizează participarea unui public numeros.

                            În acest context Inspectoratul de Poliție Județean Bacău va acționa zilnic, la nivelul județului cu peste 200 de polițiști și 65 de autospeciale, în cadrul dispozitivelor suplimentare instituite în zona desfășurării manifestărilor publice, circumscrise acestor sărbători.

                            Măsurile de ordine şi siguranţă publică vor fi asigurate zilnic şi de patrulele pedestre de siguranţă publică, care vor acţiona pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale.

                            Agenții de poliție rutieră vor fi prezenți pe căile de acces din zona de desfășurare a manifestărilor, precum și pe principalele artere rutiere ale județului, pentru fluidizarea traficului rutier și pietonal și prevenirea accidentelor rutiere.

                            RAJA investește în eliminarea avariilor pe rețelele de apă și canalizare

                              Consiliul Local (CL) Onești a solicitat companiei RAJA Constanța să prezinte stadiul proiectului de modernizare și dezvoltare a sistemului de apă și canalizare din municipiu, al cărui operator este această companie. Prezentarea a avut loc joi, 29 noiembrie, în ședința de consiliu, unde a fost analizată prezența companiei RAJA în Onești de la finele anului 2016. Solicitarea CL vine după repetatele avarii pe rețelele de apă și canalizare și după disconfortul creat, astfel, locuitorilor orașului.

                              Prezentarea din ședința CL a fost însă precedată de o conferință de presă pe aceeași temă a proiectelor de modernizare și dezvoltare a rețelelor de apă și canalizare. La conferință au venit Aurel Presură – director general adjunct al RAJA Constanța, Ion Preda- director de Dezvoltare și fonduri europene,Costică Nan- director coordonator Centre Zonale, Mirel Șerbănescu – director adjunct coordonator Centre Zonale, Rodica Elena Baldea- șefa Centrului Zonal Onești și Anca Todan –consultant.

                              „Am considerat- a precizat Aurel Presură – că despre activitatea noastră și despre proiectele aplicate în Onești este mai important să afle întâi amănunte chiar populația orașului, clienții noștri”.
                              Practic, activitatea RAJA de furnizare a serviciului public de apă și canalizare în Onești a început la jumătatea anului trecut. Au fost operate lucrări de refacere și de întreținere a rețelelor cu fonduri proprii. Între 1 iunie 2017 și 31 octombrie 2018, compania a cheltuit aproape 6,2 milioane de lei.

                              „Starea tehnică a sistemului de apă și canalizare – spun reprezentanții RAJA – este una de avansată degradare, iar pierderile zilnice au crescut odată cu trecerea la regimul de furnizare permanentă a serviciilor. Peste 92% din rețele au durata de viață cu mulți ani depășită, ceea ce conduce la un număr foarte mare de avarii. O situație și mai gravă este în sistemul de canalizare, iar stația de epurare a apelor este nefuncțională”.

                              Reprezentanții RAJA au mai spus că au fost făcute investiții importante pentru limitarea cantității de apă pierdută, a contorizării utilizatorilor și a asigurării calității apei. Cuantumul cheltuielilor a ajuns, astfel, la aproape 11 milioane de lei.


                              Dispariția punctelor termice din oraș a dus, de asemenea, la creșterea presiunii apei în conducte cu mult peste limita normală, de aici fiind dese avarii. RAJA a construit, tot din fonduri proprii, 12 stații de ridicare a presiunii noi și a normalizării presiunii în rețea, 10 stații fiind deja în funcțiune.

                              Bani europeni în modernizarea și dezvoltarea rețelelor

                              Compania a trecut, acum, la aplicarea proiectului „Dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată”, prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020, care ar trebui să conducă la eliminarea tuturor problemelor tehnice. Valoarea proiectului este de 49 de milioane de euro, din care 36,75 de milioane din fonduri europene.
                              Suplimentar – au mai precizat reprezentanții companiei -, RAJA face un efort financiar propriu de 5,18 milioane de lei pentru servicii de consultanță de specialitate în proiect.

                              Concomitent s-au analizat și posibilitățile de asigurare a unei surse alternative de apă a orașului și au fost făcute foraje de explorare și exploatare subterane și de suprafață. Surse de suprafață s-au găsit pe râurile Trotuș și Tazlău, dar sursa Trotuș ar fi cel mai probabil de folosit (în apropierea prizei de apă a Administrației Bazinale de Ape Siret).
                              Despre prezentarea din CL și despre concluziile reieșite acolo vom reveni cu amănunte.

                              Începe returul!

                              Pandurii Tg. Jiu – Aerostar Bacău (sâmbătă, ora 11.00)
                              Fără pauze în Liga a II-a! La trei zile după remiza obținută pe terenul (infect) al Baloteștiului, în finalul turului, Aerostar atacă returul. Și o face cu dorința de a-și îmbogăți zestrea de puncte, în condițiile în care lupta pentru evitarea retrogradării se anunță din ce în ce mai acerbă. Sâmbătă, în prima din cele două etape din retur programate în 2018, „aviatorii” joacă la Târgu-Jiu, contra celor de la Pandurii. În fața cărora au de luat o revanșa pentru înfrângerea suferită acasă, în debutul campionatului.

                              „Tragem nădejde că vom putea veni cu punct sau puncte de la Târgu-Jiu”, a declarat antrenorul Aerostarului, Florin Bratu, care mizează pe lotul complet, minus Alexandru Ichim, suspendat ca urmare a eliminării de la Balotești. „La Balotești, pe un teren foarte prost, am avut meciul în mână, însă, din păcate, în final a trebuit să ne mulțumim doar cu un punct. Bun și ăla, mai ales că noi am dat gol Baloteștiului în deplasare, în timp ce Clujul nu a reușit lucrul acesta acasă, duminica trecută”, a comentat Bratu. În final, ar mai fi de amintit că Universitatea Cluj, care nu a reușit să dea gol acasă Baloteștiului, s-a impus miercuri, în intermediară, cu 5-1 la Târgu-Jiu, în fața Pandurilor, adversara de sâmbătă a Aerostarului.

                              Programul etapei a 20-a
                              Sâmbată, 1 decembrie, ora 11.00: Pandurii Târgu-Jiu – Aerostar, CS Balotești – FC Argeș, Academica Clinceni – CS Mioveni, UTA Arad – Daco-Getica București, Ripensia Timișoara – Dacia Unirea Brăila. Ora 12.00: Sportul Snagov – Petrolul Ploiești. Ora 14.00: ACS Poli Timișoara – Farul Constanța.
                              Duminică, 2 decembrie, ora 11.00: Luceafărul Oradea – ACS Energeticianul. Ora 12.00: Metaloglobus – „U” Cluj. Ora 14.00: Chindia Târgoviște – ASU Politehnica Timișoara.

                              Clasament
                              1. Sportul Snagov 19 13 4 2 31-13 43p.
                              2. Chindia 18 12 4 2 36-17 40p.
                              3. Acad. Clinceni 19 13 0 6 37-14 39p.
                              4. Petrolul Ploiești 19 12 3 4 37-18 39p.
                              5. Univ. Cluj 19 11 5 3 43-14 38p.
                              6. FC Argeș 19 11 5 3 33-14 38p.
                              7. CS Mioveni 19 10 4 5 32-15 34p.
                              8. Energeticianul 18 8 3 7 27-22 27p.
                              9. UTA Arad 19 8 3 8 30-28 27p.
                              10. Pandurii Tg. Jiu 19 7 4 8 33-30 25p.
                              11. ASU Politehnica 19 7 3 9 17-21 24p.
                              12. Daco-Getica 18 5 8 6 28-28 23p.
                              13. Metaloglobus 19 6 3 10 15-33 21p.
                              14. Luceafărul 19 5 5 9 22-36 20p.
                              15. Farul Constanța 19 6 1 12 28-38 19p.
                              16. Ripensia 19 4 7 8 21-31 19p.
                              17. Aerostar Bacău 19 5 4 10 23-36 19p.
                              18. CS Balotești 19 4 4 11 16-36 16p.
                              19. Dacia Unirea 19 1 6 12 17-53 9p.
                              20. ACS Poli Timiș. 19 1 4 14 14-43 7p.

                              Bursă a locurilor de muncă, pentru persoanele cu dizabilități

                                Persoanele cu handicap, aflate în căutarea unui loc de muncă, vor avea ocazia la începutul săptămânii viitoare să își vadă realizată această aspirație.

                                Astfel, cu ocazia „Zilei internaționale a persoanelor cu dizabilități”, pentru acestea, luni, 3 decembrie, la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu”, se va desfășura, începând cu ora 9.00 și până la 12.00, o bursă a locurilor de muncă. O asemenea acțiune va fi organizată la inițiativa Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă în toate județele țării sub egida „Pot ce poți și tu, angajează-mă!”. În Bacău evenimentul va fi derulat de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), în colaborare cu Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului, precum și cu organizațiile neguvernamentale ale persoanelor cu dizabilități.

                                Bursa va asigura atât dialogul dintre factorii care pot contribui la ocuparea forței de muncă din rândul persoanelor cu handicap, cât și activități specifice și are drept scop un dialog constructiv pentru integrarea socio-profesională a categoriei de populație amintite. Potrivit art.78, al.1, din Legea 448/2006, persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă, în conformitate cu pregătirea lor profesională. În acest sens, autoritățile și instituțiile publice, precum și agenții economici, care au cel puțin 50 de salariați, au obligația de a angaja persoane cu handicap în proporție de cel puțin 4 la sută din numărul total de angajați. În caz contrar, ei vor achita la bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, înmulțit cu numărul locurilor de muncă pe care nu au angajat persoane cu handicap. Dar, pentru angajatori, mai convenabil ar fi ca ei să angajeze, în procentul amintit, persoane cu handicap.

                                Și aceasta deoarece ei beneficiază de subvenții. Acestea se acordă timp de 12 luni angajatorilor care încadrează persoane cu dizabilități, pe o perioadă nedeterminată, cu condiția menținerii lor în activitate cel puțin 18 luni. Subvenția lunară este de 2.250 lei și se dă proporțional cu timpul lucrat.

                                ULTIMELE ȘTIRI