SAMSUNG CSC

Probabil ați văzut la televizor manifestările de la Alba Iulia. Nimic, însă, nu poate înlocui experiența contactului cu mii de români veniți din toate colțurile țării și din străinătate pentru a se bucura împreună de momentul magic al Centenarului.

Nimic nu poate transmite emoția care a determinat aceste mii de români, care, poate, au probleme grave acasă, să lase totul baltă și să se adune împreună pentru câteva clipe în Cetatea Alba Iulia.

Când am ajuns, după o oră de mers de la Deva la Alba Iulia, la porțile Catedralei Ortodoxe, am crezut că va fi simplu. Am intrat aproape imediat după cei 21 de înalți ierarhi veniți să slujească Liturghia.

Când am intrat, la ora 7.00, Catedrala era deja neîncăpătoare. Două coruri, unul de preoți și unul al jandarmilor, acompaniau slujba. De la ora 10.00 a urmat un Te Deum, în curtea Arhiepiscopiei care a devenit și ea neîncăpătoare. Oameni cu drapele tricolore, îmbrăcați în costume populare, cu pancarte cu numele localităților din care proveneau împânziseră locul. Și era un ger cumplit: minus 11 grade, în ciuda soarelui cu dinți care te păcălea.

Poate părea ciudat, dar, pe loc, se încingeau discuții între oameni care până atunci nu se cunoscuseră: de unde ești, ce faci, cum e pe la voi?, da, am făcut armata la Bacău, l-am avut comandant pe cutărescu … Fraternizarea aceasta a continuat și dincolo de porțile Arhiepiscopiei, pentru că spațiul s-a dovedit a fi prea mic pentru câtă lume se adunase. La Statuia lui Mihai Viteazul, în Piața Tricolorului, pe zidurile cetății se adunsarea români care lăsaseră de-o parte atât grijile cotidiene, cât și rivalitățile politice. De fapt, așa cum ne-au spus câțiva tineri, măcar în această zi să nu mai vină politicienii să strice sărbătoarea.

Pe la ora 12.30, mașinile care voiau să între în Alba Iulia formau o coadă de 17 kilometri. Și nu dădeau semne că ar fi încercat vreuna să facă drumul înapoi. Toate aveau câte un drapel tricolor la portieră. Orașul fusese declarat închis, nu era acceptată intrarea autobuzelor sau a autoturismelor, care trebuiau să oprească pe un câmp de la intrarea în Alba Iulia, iar, de acolo, oamenii mergeau cu autobuze speciale către oraș. “Trăiască Moldova, Ardealui și Țara Românească”, striga un grup de tineri basarabeni, alți tineri – pentru că a fost o zi în care am văzut mulți tineri – cântau cântece patriotice.

Cum am mai spus, drapelul tricolor era peste tot, nimeni nu era fără măcar un singur steag. Unii îl purtau pe umeri, ca pe o pelerine, alții îl aveau ca eșarfă, alții purtau stegulețe în mâini… Și continuau să sosească in șir neîntrerupt. Am întâlnit și băcăuani de-ai noștri, din oraș, de la Moinești, din comunele județului. Unii îmbrăcați în port popular, alții veniți cu copii mici cărora le povesteau despre însemnătatea momentului. Toți erau fericiți pentru că participau la un eveniment istoric.

Pentru prima dată, după mulți ani, românii erau fericiți, se fotografiau unii cu alții, se salutau zâmbind cu necunoscuți, pentru prima dată, românii nu mai erau dezbinați, ci erau uniți cu tricolorul pe ei.

Alte articole