sâmbătă, 20 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2246

Cei zece leproşi…

Una dintre atitudinile pe care trebuie să le avem la cumpăna dintre ani este aceea de mulţumire la adresa lui Dumnezeu. Minunea vindecării celor zece leproşi este o întâmplare deosebită, din care putem să învăţăm multe lucruri despre mulţumire şi ne-mulţumire. Din zece leproşi care au fost vindecaţi de Iisus, nouă au plecat şi şi-au văzut de treburile lor, iar unul dintre ei s-a întors ca să-I mulţumească. Ceea ce şochează, încă de la bun început, este disproporţia zdrobitoare dintre cei care au mulţumit lui Dumnezeu pentru vindecarea primită şi cei care nu au mulţumit lui Dumnezeu pentru aceasta.

Boala de care sufereau aceşti zece oameni era cumplită nu numai din cauza faptului că era o boală incurabilă, care conducea la descompunerea lentă a mădularelor afectate, ci şi din cauza faptului că era o boală contagioasă, care implica excluderea din familie, din locuinţă, din societate şi din tot ce însemna viaţă publică a celui afectat. Dar într-o zi s-a întâmplat ceva cu totul nebănuit şi neaşteptat, care a rupt şirul evenimentelor plictisitoare şi dureroase, ale vieţii de ghetou, a celor zece leproşi: Prin zonă a trecut un rabin al lui Israel, despre care circula zvonul că a vindecat mulţi oameni şi suferinzi de bolile cele mai cumplite.

Leproşii, făcând şi ei parte din categoria oamenilor nenorociţi care se agaţă cu disperare de orice speranţă, au început să strige după ajutor. Domnul Iisus, care niciodată n-a rămas insensibil la astfel de strigăte, i-a vindecat. Însă interesant este modul în care a făcut lucrul acesta: i-a trimis să se arate preoţilor. Conform prescripţiilor Vechiului Testament, preoţii erau cei care constatau prezenţa bolii, evoluţia sau vindecarea ei, şi tot preoţii decideau dacă cel afectat, putea să reintre în societate sau să rămână mai departe în izolare. Minunea a constat în faptul că în drum spre preoţi, dintr-o dată, cu toţii, s-au văzut curăţiţi. Boala, adesea, îi uneşte pe oameni, şi face să dispară prejudecăţile şi barierele dintre ei. Ca leproşi, au convieţuit bine şi evreii şi samaritenii. Însă când s-au văzut vindecaţi n-au mai putut sta împreună. Numai unul şi-a adus aminte de condiţia sa de demult…
 
Al zecelea lepros a împlinit în mod practic cuvintele adresate de către Domnul Iisus ucenicilor, atunci când aceştia L-au întrebat ce răsplată vor avea, datorită lucrurilor la care au renunţat, pentru a-L urma pe El: ,,Şi oricine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.” (Matei 19,29) Al zecelea lepros a renunţat la casă, fraţi, surori, tată, mamă, nevastă, feciori şi holde, pentru Domnul Isus. El L-a pus pe Domnul Isus înaintea tuturor acestor lucruri. Atitudinea lui a fost catalogată, drept credinţă, şi prin urmare a primit mântuirea.

O cât de adevărate sunt cuvintele Domnului Iisus din Ioan 12: 25-26: ,,Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde Sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.”

Pr. Liviu Burlacu
Centrul „Izvorul Tămăduirii” – Bacău

Cristina Ștefan și GPS-ul vieții

A douăzecea carte a Cristinei Ștefan: romanul „O călătorie la Salzburg” (Ed. ArtBook, 2018). Autoarea are un ritm amețitor al aparițiilor editoriale (cu debut în 2010); și câte trei cărți într-un an. O autoritate a universului românesc, Dan Perșa, spune, în Prefață, că „este un roman despre viață și moarte. Nu despre moartea propriu-zisă, ci despre spectrul morții, acest însoțitor perpetuu al vieții. Este un roman despre iubire, aspirații, datorie […] Despre efemeritatea omului. Despre fragilitatea lui, dar și despre puterea lui.

Puterea de a dăinui, puterea de a învinge obstacole. Romanul este construit într-o polaritate fictiv/real, sensibil/ pragmatic, arată existența unei mize tematice, viață trăită/ viață «visată», temă care circumscrie lumea noastră ca una dublă, lume interioară/lume reală”.

Două personaje duc povara elevată a discursului: Corina și Achim. Un spirit metafizic și un altul „terestru”, pragmatic. Motivul romanului: „Achim mi-a făcut un dar prețios, excursia în Austria, la Viena și Salzburg”. Călătoria, știm, este, din perspectivă simbolică, o aluzie ritualică la un parcurs pavat cu esențe, care ar trebui să-i conducă pe călători către Centrul Ființei lor. O romantică/ târzie călătorie devine, la Cristina Ștefan, o aventură către o experiență posibilă a esențialului, un fel de ispită care trimite Ego-ul în căutarea Sinelui. Primul gând m-a dus către călătoriile inițiatice aruncate în suflete de către Paulo Coelho.

„O călătorie la Salzburg” nu cultivă însă calea bătătorită a miturilor. Suntem atrași, prin recursul la un onirism care aspiră la statutul de sinteză dintre fantasticul tradițional, de tip romantic, și suprarealism, în captivanta capcană a unui pseudo-triller, ne revenim din vraja acestuia, ducându-i dorul, și percepem esența singurătăților („Cuvintele pentru mine sunt singura mea realitate. Ele mă dirijează, mă transformă ca stare”), sursa zvârcolirilor noastre („Tortura vine dinăuntrul tău, Corina”), pojghița estetică a ființei („Rămăsese din mine doar imaginația”) sau provocarea întrebărilor grele, aproape rusești („De ce nu se inventează un GPS al vieții? Mai aveți cinci luni până la divorț, mai aveți 18 luni până la un diagnostic năpraznic, mai aveți trei zile până la moarte etc. […] Mai aveți cinci săptămâni până la moartea sărutului magic. Mai aveți un minut până la alegerea noului partener de viață…”

Mai ales în această cheie am receptat mesajul romanului: o călătorie deghizată într-un GPS miraculos care anunță nu doar piscurile/ prăpăstiile ce stau să vină, ci deslușește – subiectiv, desigur – printr-un exercițiu de echilibristică estetică, mistere ale unui timp privat privit augustinian, ca o extensie a sufletului: prezentul din cele trecute; prezentul din cele prezente; prezentul din cele viitoare. Și, mai ales, cred că autoarea a realizat un exercițiu de introspecție (periculos/ ademenitor/ benefic, așa cum sunt toate îndrăznelile spiritului), căci asemenea exerciții pot avea și aura unui cutremur minunat pentru orice ființă, dacă-l ascultăm și pe Coelho: „Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou.

Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta” („Unsprezece minute”). După „Călătoria de la Salzburg” – care „deschide o ușă” tulburătoare („Continuă să gândești viața ta! E important dacă vrei să deschizi ușa realității tale”) – poți resimți, Cititorule, un asemenea cutremur care-ți reașază sau bulversează plăci tectonice ale sufletului, ești invitat să stai uneori, ca într-o scorbură a clipei, cu ochii pe beregata Destinului Tău sau, dimpotrivă, ca soluție de eternă rezervă, să Te (re) împrietenești cu Speranța.

Duminica a 2-a de peste an

În evanghelia din această duminică ne este prezentat episodul nunții din Cana. Isus face aceeași experiență pe care am făcut-o și noi de multe ori. Nunta este ocazia de a participa la bucuria mirilor, iar la această sărbătoare nu a mers singur ci a fost însoțit de Maria și de discipoli. Isus, prin prezența sa, binecuvântează familia și dorește ca noi să fim fericiți; el ne arată că niciuna dintre experiențele noastre nu îi sunt străine, nici iubirea soților și nici vinul de pe masă.
Nu mai au vin. Lipsa vinului de la nuntă este un element care ar putea să dăuneze bunei dispoziții, bucuriei, dar ceea ce ar fi putut să fie un element care să distrugă petrecerea, devine ocazie ca El să facă prima sa minune – Dumnezeu scrie drept pe rândurile noastre strâmbe și El, din ceea ce lipseşte, face belșug.

Pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să aducă belșugul în viața noastră trebuie să îndeplinim o singură condiție: să ne facem datoria până la capăt. Faceți tot ce vă va spune, le-a zis Maria servitorilor, iar ei eu umplut vasele până sus. Aș dori să ne fixăm atenția pe vase. Ele sunt pe fundal și de multe ori le pierdem din vedere. Textul ne spune că vasele erau de diferite mărimi, iar servitorii le-au umplut până sus! Nu contează cât erau de mari ci că erau umplute până sus. La acest lucru suntem și noi chemați: să trăim în mod deplin identitatea noastră creștină, să ascultăm ceea ce Isus are să ne spună prin evenimentele de zi cu zi și să le trăim până la capăt. Să iubim, să fim prezenți, să fim noi înșine, să ne dăm silința cu adevărat. Servitorii suntem noi, cei care îi vom permite lui Isus să facă adevărate minuni, atâta timp cât vom umple vasele din viața noastră până sus.

În acest parcurs de autenticitate să ne lăsăm conduși de Maria. Ea a fost cea care a mijlocit pentru miri și tot ea este cea care continuă să mijlocească pentru noi. Maria este servitoarea fidelă a Domnului și, în același timp, a noastră mamă care-și trăiește până la capăt identitatea și misiunea. Să-i cerem să ne fie alături, în special, în acele momente când riscăm ca ceva sau cineva să răpească bucuria din viața noastră.

Pr. Andrei Laslău
Fundaţia „Don Bosco”

Incendiu la Slănic Moldova [Video]

    incendiu moinesti

    O lucuință a luat foc, în aceasta seară, în orașul Slănic Moldova. La fața locului au ajuns trei mașini de pompieri.

    Balul Bobocilor Colegiului Economic

      Miss Boboc a fost desemnată Anamaria Ferenț iar Mister Boboc a revenit lui Codrin Bârzu.

      Termen nou în procesul pentru declararea falimentului Rafo

        * instanța a fixat noul termen la sfârșitul lunii martie * un investitor din Tatarstan, interesat să preia rafinăria, și-a declinat identitatea

        Tribunalul Bacău a acordat un nou termen în procesul prin care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a cerut intrarea în faliment a societății Rafo Onești. Noul termen este 28 martie și a fost acordat „față de lipsa de procedură cu administratorul special al debitoarei, pentru a se introduce în cauză Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în calitate de creditor și pentru a se comunica întâmpinările depuse la dosar”.

        Până la termenul precedent, reprezentantul salariaților Rafo și lider de sindicat, Ion Marian, a solicitat instanței amânarea cu măcar trei luni a hotărârii de intrare în faliment și a venit cu argumente că mai mulți investitori s-au arătat interesați de preluarea rafinăriei care acum se află în insolvență și este scoasă la licitație integral de administratorul judiciar, Casa de Insolvență Transilvania (CITR). De altfel, în ultima perioadă administratorul judiciar, conducerea executivă a Rafo, salariații, sindicatul și alte organizații au făcut front comun în a veni cu inițiative care să ducă, în maxim trei luni, la găsirea unui investitor.

        Noul termen fixat de instanță se pare că permite un astfel de răgaz.

        Am stat de vorbă cu reprezentantul primului investitor

        Imediat după pronunțarea sentinței dată de Tribunal, am stat de vorbă cu Ion Marian și cu inginerul Virgilă Pâslaru, reprezentantul în România al companiei Oil and Chemical Corporation, din Kazan, Republica Tatarstan, care se declară foarte interesată de preluarea Rafo. „În ultima lună, cu o discuție în 24 decembrie – ne-a spus Ion Marian -, compania din Tatarstan a confirmat că dorește efectiv achiziționarea activelor Rafo și a depus în acest sens o scrisoare de intenție. Această intenție ar putea fi materializată în perioada ianuarie-februarie 2019”.

        Virgilă Pâslaru, fost dispecer tehnic coordonator de producție la Chimcomplex Borzești circa 40 de ani, acum om de afaceri în Bacău, ne-a explicat cine sunt compania din Tatarstan și managerul ei, Nail Kushainov. „Firma – a precizat Virgilă Pâslaru – comercializează petrol, furnituri de extracția petrolului și de foraj, dar și alte mărfuri. Este înființată în 1991 și este un SRL, dar dispune de resurse financiare, pentru care ne-au și trimis extrase de cont. Are circa 1.600 de oameni în subordine și mijloace de transport maritim și terestru. Recent, a și deschis, la Iași (mai aproape de Republica Moldova, unde e deja prezentă), o reprezentanță”. Tatarstan este o republică din componența Federației Ruse.

        Membri ai conducerii companiei au fost, anul trecut, în România la Onești și la Slănic Moldova și s-au interesat de Rafo, despre care au și primit toate informațiile disponibile.
        Noi vom reveni cu detalii prind acest investitor și intențiile sale.

        „Firma din Tatarstan spune că în următoarele zile va prelua de la CITR Caietul de sarcini al licitației pentru Rafo și va depune garanția cerută. Aceasta pentru ca o echipă de specialiști să aibă timpul necesar de a face un audit în această rafinărie.”
        Virgilă Pâslaru, reprezentantul Oil and Chemical Corporation

        Ne-a părăsit Pantelimon Decuseară

        O umbră neagră peste soarele palid, de ianuarie. Joi, 17 ianuarie, ne-a părăsit Pantelimon Decuseară. Avea 78 de ani și o viață petrecută în sport, fiind considerat, fără putință de tăgadă, drept „părintele” săriturilor în apă din România.

        Născut în iulie 1940, Decuseară a cucerit, pe vremea când era legitimat la Dinamo, cinci titluri naționale, devenind, în 1966, primul român calificat în finala Campionatului European de sărituri în apă, unde a ocupat locul 6. Cariera sa de sportiv a fost depășită doar de cea de antrenor, reușitele sale ca tehnician plasându-l în vârful ierarhiei de profil din România.

        În 1986, an în care a fost inaugurat Bazinul Olimpic de Înot din Bacău, Pantelimon Decuseară a ajuns la SCM Bacău, venind de la Progresul București. La SCM Bacău, „nea Decu”, așa cum îl strigau apropiații, a înființat secția de sărituri în apă, care- grație unei selecții riguroase ce a implicat sute sau chiar mii de copii băcăuani- a devenit cea mai puternică din țară. Prin mâinile sale au trecut campioni precum Gabriel Cherecheș, Adrian Gavriliu, Mihaela Neagu, Clara Ciocan și Anișoara Oprea (Șufariu) care au pus Bacăul pe harta internațională a natației.

        Sub comanda antrenorului emerit Pantelimon Decuseară, băcăuanul Gabi Cherecheș a fost campion al lumii la Mondialele de juniori de la Londra, din 1992, la care România și-a mai trecut în cont două medalii de bronz, la feminin. „Odată cu trecerea în neființă a domnului profesor Decuseară, părintele și tutorele nostru pe plan sportiv și nu numai, rămâne un gol imens, de neastupat. Și în ziua de astăzi citez din vorbele domniei sale. A fost un om inteligent și un antrenor extraordinar, care stătea șapte zile din șapte la Bazin. Ne va lipsi tuturor. Drum bun, nea «Decu»!”, a mărturisit fostul elev al lui Pantelimon Decuseară, actualul antrenor și director al CSM Bacău, Adrian Gavriliu.

        Accident de circulație în comuna Bereşti Tazlău

          Poliția în acțiune

          La data de 17 ianuarie a.c., în jurul orei 19.00, poliţiştii din Moineşti au fost sesizaţi despre producerea unui eveniment cu victimă, pe DJ 118.

          Din primele cercetări efectuate la faţa locului a rezultat că o femeie de 40 de ani, din comuna Bereşti Tazlău, în timp ce conducea un autoturism pe raza aceleaşi localităţi, a surprins şi accidentat un locanic de 52 de ani, care se deplasa pedestru din sens opus, pe partea stângă.

          În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a pietonului care a fost transportat la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, fiind necesară internarea.

          Conducătoarea auto a fost testată cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat și i-a fost recoltată o mostră biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

          Rezultatul testării alcoolscopice în cazul pietonului a indicat 0,98 mg/l alcool pur în aerul expirat și i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

          În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

          Poliţiştii îi cercetează pentru conducere sub influenţa alcoolului

            La data de 17 ianuarie a.c., o patrulă de poliție din cadrul Poliţiei Oneşti, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, au depistat în flagrant, un conducător auto în vârstă de 32 de ani, din comuna Gura Văii, care conducea un autoturism sub influenţa alcoolului.

            Conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest Drager, rezultatul fiind de 0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
            În cauză s-a întocmit dosar penal efectuându-se cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi ped. de art. 336 din C.P. urmând a se propune soluţie legală prin Parchet.

            La aceeaşi dată, în jurul orei 03.00, poliţiştii băcăuani au depistat în trafic un conducător auto în vârstă de 32 de ani, din comuna Nicolae Bălcescu, care conducea un autoturism, pe Calea Republicii, sub influenţa alcoolului.

            Conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest Drager, rezultatul fiind de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

            În cauză s-a întocmit dosar penal efectuându-se cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului.

            Razii ale Poliției pe Valea Muntelui

              Poliţişti din cadrul Secţiei 2 Poliţie Rurală Moineşti şi Secţiei 7 Poliţie Rurală Brusturoasa au acţionat miercuri, 16 ianuarie a.c., pe linia prevenirii şi combaterii delictelor silvice, identificării autorilor în dosarele penale cu autori necunoscuţi, combaterii principalelor cauze generatoare de accidente rutiere, prevenirii şi combaterii fenomenului stradal.

              S-a acționat cu un număr de 48 de lucrători, din care 44 de poliţişti, fiind instituite un număr de 8 filtre.

              Cu ocazia desfăşurării acţiunii, poliţiştii au constatat 4 infracţiuni flagrante, au aplicat 84 de sancţiuni contravenţionale în valoare de 32134 de lei, din care 55 de contravenţii au fost constatate la regimul rutier, fiind reţinute 2 permise de conducere şi 5 certificate de înmatriculare. De asemenea au fost confiscaţi 9 mc de material lemnos, o armă tir sportive, 3 coarne de căprior, un binoclu, o baionetă şi 400 de litri de produs petrolier condensate.

              Poliţiştii vor continua organizarea de astfel de acţiuni preventiv- reactive pentru asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă publică.

              Poliţiştii au efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa unui bărbat de 37 de ani, din comuna Asău, ocazie cu care au fost identificate şi ridicate în vederea confiscării, bunuri deţinute fără drept, respectiv,o armă de tir sportive cu aer comprimat, 7 cutii de alice, un binoclu, 3 coarne de căprior şi o baionetă.

              Bărbatul de 37 de ani a refuzat să predea coarnele de căprior gestionarului fondului de vânătoare, fapt pentru care a fost sancţionat contravenţional cu amendă în valoare de 1000 de lei.
              Poliţiştii au întocmit dosar penal în care efectuează cercetări privind infracţiunile de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi contrabandă calificată.

              De asemenea, poliţiştii au identificat un bărbat de 30 de ani, din Moineşti, după ce ar fi sustras cantitatea de 400 litri produs petrolier condensat, dintr-o conductă aparţinând unei societăţi comerciale, cauzând un prejudiciu în valoare de 600 de lei.
              În cauză s-a întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, iar produsul petrolier a fost predat reprezentanţilor societăţii păgubite.

              Fiscul a șters o parte din datoriile minore ale 1.500 de băcăuani

              Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a anulat în mod automat, de la începutul acestui an, „creanțele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în sold la 31 decembrie a anului, mai mici de 40 de lei“, conform Codului de procedură Fiscală.

              Printre acești contribuabili la bugetul de stat se numără și 1.500 de băcăuani. „În contul lor – ne-a informat Adrian Anghel, purtătorul de cuvânt al Administrației Județene a Finanțelor Publice – erau circa 24.000 de lei.

              Suma nu este atât de mare, dar cheltuielile cu transmiterea somațiilor sau înștiințărilor asupra datoriilor ar fi fost ele însele atât de mari încât nu merita efortul”.

              Dosare penale întocmite de poliţişti la regimul rutier

                La data de 17 ianuarie a.c., o patrulă de poliţie rutieră din Comăneşti, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, a depistat în flagrant, un conducător auto în vârstă de 52 de ani, din comuna Asău, care conducea un autoturism sub influenţa alcoolului.

                Conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest Drager, rezultatul fiind de 0,49 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital, unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

                La aceeaşi dată, poliţiştii din Bacău au depistat în flagrant, un conducător auto în vârstă de 44 de ani, din localitate, care conducea un autoturism sub influenţa alcoolului.

                Conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest Drager, rezultatul fiind de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital, unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

                Accident de circulație pe fondul traversării neregulamentare

                  La data de 17 ianuarie a.c., în jurul orei 11.00, poliţiştii din cadrul Biroului Rutier Oneşti au fost sesizaţi despre producerea unui eveniment cu victimă, în localitate.

                  Din primele cercetări efectuate la faţa locului a rezultat că un bărbat de 56 de ani, din Oneşti, în timp ce conducea un autoturism pe strada Calea Adjudului, a acroşat o bătrână de 77 de ani, din localitate, care s-a angajat în traversarea neregulamentară a străzii.

                  În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a pietonului, căruia i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, necesitând internarea.

                  Conducătorul auto şi pietonul au fost testaţi cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat și le-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

                  În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

                  „Trezoreria” Muzeului de Artă acordă credite iubitorilor de frumos

                    Locul unui artist şi a creaţiilor lui sunt în sala de expoziţie, aşa cum locul actorului este pe scenă sau a scriitorului în librării, la întâlnirile cu publicul şi criticii profesionişti. Dar locul operelor de artă este şi în muzeu, cum arta dramatică poate fi arhivată în fonoteci, iar literatura în biblioteci.

                    „În muzeu am un fel de emoţie nebună care nu este snobism pentru că, în timp, s-ar fi atenuat. Am o emoţie profundă în faţa ideii de muzeu. Îmi place că sunt lucruri multe adunate la un loc. Mă emoţionează mai ales cele vechi”, scria Horia Bernea.

                    Reprezentând un factor de răspândire a vistieriei mondiale de cunoştinţe de la o epocă la alta, pentru progresul umanităţii, înţeleasă corect, instituţia muzeală reprezintă, dincolo de clădire, una dintre valoroasele surse de educaţie din toate timpurile. Iată, deci, câteva motive pentru a ne spori interesul vizitării muzeelor, hrănindu-ne sufleteşte din ele ca din autentice izvoare de cultură. Îmi place şi mai adânca definire ca „entitate vie” pusă în slujba comunităţii.

                    Cum vie? Unul dintre răspunsuri vine de la Dionis Puşcuţă, şef al Muzeului de Artă Bacău, şi de la Marcela Gavrilă, muzeograf la aceeaşi instituţie de cultură, care, împreună, au dat viaţă unui proiect din dorinţa de a promova patrimoniul muzeal băcăuan, care însumează, astăzi, peste 5000 de lucrări, tezaurizate în cei peste 60 de ani de la înfiinţare, prin achiziţii costisitoare şi donaţii. Cum spaţiul de expunere este peste tot limitat, cea mai mare parte a acestei fabuloase averi este depozitată în spaţii mai mult sau mai puţin adecvate. Un al doilea argument al proiectului „Artişti plastici băcăuani în colecţiile Muzeului de Artă” are ca suport valorificarea patrimoniului, cu cele două componente, expoziţională şi cea de text, care, împreună, au dat viaţă unui album, aflat acum la numărul patru.
                    Artişti băcăuani, adoptaţi sau înfiaţi

                    În fiecare ediţie, pe simeze şi în album au fost „valorificaţi” câte 12 artişti, astfel că numărul lucrărilor redate publicului depăşeste cifra de 400, lucrări scoase din depozite şi expuse, în toată frumuseţea lor, în sălile de expoziţii de la Muzeu sau la Galeriile Alfa. Criteriul a fost unul simplu, artiştii sunt născuţi în Bacău, unii s-au stabilit ulterior, iar o parte doar au poposit o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în oraşul nostru. Cu recentul volum, lansat pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naţionale, s-a ajuns, cronologic, la artiştii care au atins maturitatea creatoare la mijlocul secolului XX. Bucuria expunerii în Galerie a lucrărilor şi a lansării albumului a fost dublată de prezenţa la eveniment a unor artişti cuprinşi în album şi în expoziţie, unii veniţi special la acest eveniment, din alte colţuri ale ţării, unde s-au stabilit între timp. Am revăzut-o cu emoţie şi plăcere pe Diana Brăescu, pictoriţă care a dominat saloanele şi expoziţiile din anii ’80, acum profesor la Liceul de Artă „Dimitrie Paciurea” din Bucureşti. A fost prezent şi sculptorul Eugen Ionescu, şi Cristina Ciobanu, şi Mihai Chiuaru, nume grele, de referinţă, în plastica băcăuană, naţională şi internaţională. A fost un eveniment care va rămâne în memoria personală şi colectivă.

                    Gazdă a fost Mariana Popa, la rândul ei artist plastic, manager al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, prin grija căreia arta şi artiştii s-au reîntâlnit cu publicul care i-a admirat la debuturi şi i-a consacrat ca artişti. Am reţinut din discursul emoţionant şi frumos al managerului precizarea de final: „Muzeul de Artă este şi rămâne MUZEU, chiar dacă administrativ este definit ca secţie a complexului. Acolo nu este «secţie de şururburi cum au unii impresia», este, aşa cum l-au denumit întemeietorii, Muzeu de Artă!”.

                    Finanţat de Consiliul Judeţean, Albumul „Artişti plastici băcăuani în colecţiile Muzeului de Artă” este girat artistic de Dionis Puşcuţă, iar partea literară aparţine Marcelei Gavrilă, machetare şi concept grafic Grafit Invest Bacău.

                    Catalog cu 12 premianţi

                    Primul artist, care deschide albumul este sculptorul Nicolae Enea, nepotul pictorului Nicu Enea, student al profesorilor Cornel Medrea şi Nicolae Dărăscu, Muzeul de Artă deţine în patrimoniu patru lucrări de sculptură ale artistului, o lucrare monumentală se alflă în Oneşti, iar un bust al artistului Nicu Enea este în curtea Casei Memoriale „Nicu Enea”. Dimitrie Grigoraş, născut la Cârligi, comuna Filipeşti, debutează în Bucureşti, fiind apoi cunoscut ca autor al unor lucrări monumentale realizate la Palatul Culturii şi Muzeul Unirii din Iaşi, Cercul Militar Bucureşti etc., participând şi la una dintre ediţiile „Saloanelor Moldovei”, organizate de Muzeul de Artă Bacău, fiind premiat în mai multe rânduri.

                    Bacăul deţine două lucări semnate de Dimitrie Grigoraş. Vasile Jurje vine din Maramureş, studiază scenografia, fiind, pe rând angajat la diferite teatre din ţară, printre care (1973-1975) la Teatrul „Bacovia” din Bacău, perioadă în care expune la toate „anualele UAP Bacău. În patrimoniu avem cinci lucrări semnate Vasile Jurje. O scurtă perioadă de timp a poposit în Bacău şi Alina Enache, crează, expune, realizează lucrarea „Vis”, care poate fi văzută la Casa Memorială „George Bacovia”, iar în colecţiile Muzeului de Artă sunt trei lucrări. O prezenţă inedită îm catalog şi în expoziţie este cea a caricaturistului Costică Cucoş, vâncean, repartizat în Bacău ca profesor de desen, apoi de filozofie la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”.

                    Debutează în caricatură în 1976, nelipsit apoi de la saloanele umorului din ţară şi din revistele de umor, dar şi în ziare. Un artist discret, adeptul caricaturii „fără cuvinte”, fiind iubit şi apreciat de public şi critică, făcând parte din Clubul „celor 3 C”, Constantin Ciosu, Crăiţă Mândră şi…Cucoş. Ne oprim şi la Eugen Ionescu, născut în Bacău, sculptor în metal, face scenografie şi construcţie păpuşi la Teatrul de Animaţie Bacău, expune din 1976 la toate ediţiile UAP Bacău, la Saloanele Moldovei, în patrimoniul Muzeului de Artă Bacău sunt două lucrări.

                    Ieşean, născut la Bălţaţi, Mihai Nechita, absolvent de Arte Plastice, dar şi al Facultăţii de Muzeologie, devine profesor de desen şi istoria artelor la Tg. Ocna. Expune în Bacău, P. Neamţ, Cluj, Oneşti, Tg. Mureş, Olanda, Franţa, Germania. Este autorul unor proiecte urbanistico-peisagistice, restaurează monumente, lăsând în Tg. Ocna „Monumentul Deţinuţilor Politici”, cât şi interiorul Liceului din localitate. Trei lucrări are în patrimoniu Muzeul de Artă din Bacău.

                    Dumitru Gărea vine din Buzău, după studiile la „Nicolae Grigorescu” este reaprtizat în Bacău, proiectant şi designer de mobilier casnic, după care se specializează pe restaurare mobilier bisericesc. Sculptorul Gârea devine membru al UAP Bacău, cu particpări la „anualele” UAP şi Saloanel Moldovei. Una dintre lucrările sale, bustul lui Ion Creangă, este amplasat la Colegiul „Ştefan cel Mare” Bacău, iar în patrimoniu sunt patru lucrări, printre care două busturi unul a lui Vasile Pârvan şi altul a lui George Bacovia.

                    La pagina 34 a albumului ne întâlnim cu Mihai Chiuaru, nemţean, profesor apoi muzeograf la P. Neamţ, iar după trei ani devine liber profesionist, stabilindu-se definitiv, în 1983, în Bacău. În 40 de ani de activitate creatoare, Mihai Chiuaru participă la numeroase expoziţii de grup şi personale, în ţară şi străinătate.

                    Este unul dintre cei mai apreciaţi pictori de biserici din Moldova, pictând zeci de biserici în Bacău, Neamţ, Vrancea, Bistriţa, Alba, dar şi în Africa de Sud. Multiplu premiant, Mihai Chiuaru este unul dintre cei mai titraţi artişti băcăuani, fost preşedinte al Filialei UAP Bacău, Muzeul de Artă din Bacău are în patrimoniu 14 lucrări semnate de Mihai Chiuaru.

                    Costel Butoi devine băcăuan în 1990 ca liber profesionist, după un satgiu ca profesor la Satu Mare, trece prin Suceava, iar în ultima perioadă a vieţii se retrage la Piteşti. Participă la viaţa artistică băcăuană, expune, călătoreşte mult în lume, donează trei lucrări Muzeului de Artă din Bacău. Băcăuancă get beget, Cristina Ciobanu devine membru al UAP în 1990, profesor la Şcoala Populară de Artă Bacău, scenograf la „Animaţie”, iar din 1984 devine liber profesionist ca designer vestimentar. După şase ani, intră la catedră, la Liceul de Arte Bacău, iar din 1996 până în 2017 este scenograf la „Bacovia”. Debutează în Bacău, în 1980, este prezentă la mai multe ediţii ale Saloanelor Moldovei, la anualele UAP Bacău, expune în marile galerii ale ţării, dar şi în străinătate, mai ales în Finlanda şi India, dar şi la Paris, Olanda, Elveţia. Deschide 20 de expoziţii personale în România, Finlanda, India şi Elveţia. A donat 20 de lucrări Muzeului de Artă.

                    Surpriză şi pentru artişti

                    Închide spectaculosul album, cu cei 12 artişti, Diana Brăescu (Voineşti – Vaslui), care primeşte repartiţie în Bacău, ca muzeograf la Complexul Muzeal Judeţean, însă după cinci ani, se stabileşte în Bucureşti. Expoziţii de grup în Bacău şi în ţară, expune la mai multe ediţii ale Saloanelor Moldovei, la „anualele” UAP Bacău, membră a UAP din 1990. Are în palmares 12 expoziţii personale, inclusiv în Bacău şi Moineşti, în patrimoniul Muzeului de Artă sunt13 lucrări.

                    Pe scurt, aceste sunt informaţiile despre cei 12 artişti, pe larg le puteţi citi în Albumul „Artişti plastici băcăuani în colecţiile Muzeului de Artă”, sub semnătura muzeografului Marcela Gavrilă.
                    Şi, în final, am vrut să aflu şi opinia unui artist prezent în catalog şi în expoziţie: „Este un gest de recuperare important, în sensul că o clădire a muzeului adăposteşte mii de lucrări de artă şi prin această iniţiativă multe mai ies la lumină. Acesta cred că este şi rostul catalogului şi al expoziţiei în sine. Şi pentru mine este o surpriză, că îmi revăd lucrări din anii ’80 şi mă bucur pentru acest lucru. Este bine că muzeul face asemenea acţiuni de valoficare a patrimoniului pe care îl ai. Este bine ca din când în când să-l redai publicului, tipăritura rămâne ca document peste ani”, a spus Mihai Chiuaru.

                    Expoziţia este deschisă până la jumătatea lunii februarie şi, ca o părere personală, mergeţi la Galeriile ALFA, aveţi ce vedea, mai ales că multe lucrări nu vor mai fi expuse mulţi ani de acum încolo.
                    Costul unui bilet este 1 leu pentru elevi şi studenţi şi 4 lei pentru adulţi.

                    Câtă încredere să mai am în Stat

                    Se vede cu ochiul liber sau, cum se mai spune, se vede de la o poștă că mulți dintre români își cam pierd încrederea în instituțiile statului. Ori poate că nu o capătă, pentru că în ultimii 20 de ani situația a fost cam aceeași.

                    M-am lovit din nou de o asemenea atitudine după ce s-a anunțat că Ministerul Finanțelor Publice ca părinții sau tutorii să deschidă pentru copii, la Trezorerie, conturi de cel puțin 1.200 de lei anual, la care Statul că contribuie și el, tot anual, cu câte 600 de lei și o dobândă de 3%.

                    Uite ce treabă bună, mi-am zis. Păi nu e chiar de neglijat ca la 1.200 de lei anual, plus contribuția Statului, la 18 ani tânărul să aibă în cont în jur de minim 25-30 de mii de lei.

                    „Da, sună interesant – mi-au spus unii -, dar nu m-aș băga într-o asemenea afacere, pentru că nu am încredere în statul român. Cine știe ce se poate întâmpla în 10 sau 12 sau 17 ani?”.

                    Pe unul dintre parlamentarii băcăuani din Opoziție l-am citit într-un comentariu făcut public pe aceeași temă. „Guvernul socialist – scrie parlamentarul – este atât de disperat să atragă bani suplimentari cât mai urgent pentru a-și putea face bugetul pe 2019, încât a ajuns să viseze și la banii pe care părinții îi pun deoparte pentru copiii lor. Dacă Guvernul ar urmări cu adevărat să susțină politicile de economisire nu ar lega acest proiect de Trezorerie, ci ar gândi politici pentru ca părinții să păstreze banii copiilor în bănci comerciale. Pentru banii depuși în bănci statul poate, de exemplu, să elimine impozitele sau să acorde o bonificație”.

                    După asemenea opinii, și acum stau și mă tot gândesc cum să tratez problema!

                    O pasiune și „frumusețea” ei

                      Cu o mare pasiune pentru jocul de backgammon, de „a muta toate piesele din casa proprie și a le scoate”, oneșteanul Mihai Cătălin Arminia (în foto) a trăit nu de mult clipele când a pășit pe drumul succesului. Prezent la o competiție care a avut loc la Coventry (localitate aflată la 150 kilometri de Londra), el a obținut un rezultat remarcabil, despre care a menționat: ”Am avut în față unii dintre cei mai mari jucători din lume la backgammon. La Coventry am disputat șase meciuri, acestea fiind transmise pe internet în direct. Am trecut de nivelul mare al emoțiilor și în turul doi al acestei competiții am jucat cu… dubla campioană mondială la backgammon, Akiko Yazawa din Japonia. Jocul a fost foarte palpitant și de la scorul de 10 – 10, am câștigat cu 11 – 10!”

                      Este de remarcat faptul că după această victorie oneșteanul Mihai Cătălin Arminia (ce a participat la prima sa întrecere la Târgu Ocna, organizator fiind Neculai Drăgănuță, care a dat o mare amploare în țară dezvoltării backgammon-ului), a jucat finala competiției de la Coventry și puțin a lipsit ca el să devină câștigător al primului loc, lucru de care s-a bucurat adversarul său David Brown. Succesul obținut de Mihai Cătălin Arminia pe tărâmul britanic vine după ce în primăvara acestui an el a ajuns în finală (la dublă consultare, doi contra doi) la Turneul internațional de backgammon de la Budva (în Republica Muntenegru), care este o competiție dintre cele mai puternice din Europa.

                      La Budva, unde turneul a ținut o săptămână, în finală jucătorul din Onești a jucat împreună cu clujeanul Alexandru Barbu și au avut ca adversari doi jucători din Germania, ce au fost învingători după o partidă de două ore! De asemenea, participând la mai multe turnee estivale organizate în Bulgaria, la Sunny Beach (lângă Burgas), Mihai Cătălin Arminia a obținut rezultate de prestigiu, clasându-se pe primele locuri.
                      Pasiunea pentru backgammon s-a născut în sufletul oneșteanului Arminia în momentul în care a întâlnit pe internet multe lucruri despre acest joc.

                      ”Acestea mi-au stârnit curiozitatea… Am aflat că sunt cărți, din anii 1970 prin care a fost studiat acest joc… Am comandat o carte din … America, pe care răsfoind-o, am rămas pur și simplu fascinat de câte taine are acest joc! Acum au apărut și numeroase programe pe calculator ce simulează backgammon-ul și poți învăța multe lucruri de la acestea!” Mai mult de atât Mihai Cătălin Arminia a menționat despre acest fenomen:”La un sondaj de opinie pe stradă 90 la sută dintre cei întrebați despre backgammon au spus că acest joc este unul de noroc, lucru care este total fals! Norocul are rolul lui foarte important dar depinde de mutările pe care le faci! Trebuie să fii întotdeauna echilibrat!”

                      Un lucru ”esențial” de remarcat este cel prin care Mihai Cătălin Arminia consideră că ”în obținerea acestor succese a contat mult susținerea prietenilor, a grupului de jucători oneșteni care ne pregătim împreună pentru competițiile naționale și internaționale”.Alături de acest performer Florin Boboc, Mihai Folea, Ion Țiploiu, mari iubitori ai backgammon-ului la Onești sunt foarte aproape de a înființa o asociație pentru a încuraja câți mai mulți oameni să se bucure de frumusețea și succesele acestui ”joc cu zarurile”.

                      „Din somnul cel de moarte”

                      Răzvan Bibire

                      România a dormit un somn de moarte timp de un deceniu și începe să dea semne că se trezește. Din 2009, de la ședința CSAT care a precedat semnarea celebrelor protocoale secrete, ideea de Justiție a fost călcată în picioare atât de forțele politice aflate la guvernare cât și – mai ales – de forțele aflate în subteran. Anticoruptia a fost doar un slogan pentru ei; realitatea a fost, însă, altă: compromiterea și eliminarea adversarilor politici sau, după caz, a competitorilor economici.

                      Ideea nu a fost, evident, a noastră, a venit pe filiera americană, prin serviciile secrete. Astăzi, după un deceniu de anticorupție prin metode neconstituționale, suntem în situația în care tot ceea ce s-a făcut este pus sub semnul întrebării. Deja episodul cu completurile de cinci de la ICCJ e depășit, daunele sunt mult mai mari.

                      Decizia Curții Constituționale referitoare la protocoale pune sub semnul întrebării toate anchetele realizate în comun de echipele de procurori și cei ai serviciilor secrete. Curtea a decis să se caute fiecare anchetă și să se vadă dacă aceasta s-a făcut sub incidența protocoalelor. Legal, orice dovezi culese pe baza colaborării dintre parchete și servicii devin nule. Decizia se aplică anchetelor și proceselor aflate pe rol.

                      Pentru procesele finalizate, nu se mai poate face nimic, însă există două posibilități de rezolvare: cei condamnați să dea Statul în judecată pentru că au fost condamnați pe baza de protocoale secrete ilegale și să câștige despăgubiri, sau, preventiv, Statul să ia măsuri compensatorii. Și ajungem în situația în care inclusiv cei care au fost condamnați pentru fapte clare de corupție vor fi reabilitați și vor primi despăgubiri.

                      Înainte să protestati și să plănuiți o ieșire în stradă, trebuie să înțelegeți că în această situația ne-a adus decizia CSAT – o decizie politică a unor oameni politici – și protocoalele secrete semnate de procurori și serviciile secrete. Atunci când Justiția se aplică incorect, pe bază de abuzuri, pe bază de interpretări, aici se poate ajunge. Presupunând că vor fi despăgubiți și reabilitați cei condamnați pe baza de protocoale, rămâne o problemă: cea a celor care le-au semnat. Pagubele pe care le-au creat sunt prea mari pentru a fi trecuți cu vederea.

                      Este obligatoriu ca toți cei care au decis și aplicat folosirea de metode abuzive, arbitrare și ilegale de anchetă, cei care au dat instrucțiuni judecătorilor ce decizii să ia și pe cine să condamne, toți trebuie anchetați și pedepsiți. Așa cum, de exemplu, societatea cere pedepsirea celor care au făcut abuzuri în perioada comunistă, așa ar trebui să existe un consens și în acest caz.

                      Evoluția prețului la grâu în 2018 și 2019

                        Anul trecut a fost unul de-a dreptul spectaculos în ceea ce privește prețul grâului. Acesta a urcat foarte puternic în timpul verii, în perioada recoltării și imediat după (în luna Iulie prețul a crescut cu peste 100 lei/tonă).

                        Am ajuns astfel în acest sezon să avem unul dintre cele mai mari prețuri la grâu din ultimii ani, prețul grâului de panificație la bursa MATIF Paris fiind de 954 lei/tonă (în 15 Ian 2019) iar prețul CPT Constanța oferit de către unii traderi în această săptămână fiind de 922 lei/tonă.

                        Pentru a vedea cum se raportează prețul din acest sezon față de cele precedente, prezentăm în graficul de mai jos o comparație a prețului grâului pe aceeași perioadă din an pentru ultimele 3 sezoane.

                        Se poate observa o diferență (pozitivă) de peste 200 lei/tonă față de sezonul precedent. Ce se preconizează pe mai departe? Prețul grâului pentru noul sezon, care va fi recoltat la vară, se tranzacționează acum pe burse prin contracte futures (cu livrare în viitor) la o valoare mai mică decât cel actual. Astfel prețul curent pentru grâu cu livrare în luna Septembrie 2019 la bursa MATIF este de 877 lei/tonă, în scădere cu aproximativ 100 de lei/tonă față de prețul curent.

                        Graficul curba futures de mai jos prezintă prețul actual pentru contractele futures, pe diferite perioade de livrare, listate la bursa MATIF Paris:

                        Aceste prețuri se modifică în fiecare zi, însă de regulă, trendul se schimbă doar atunci când apar informații cu schimbări semnificative legate de producție sau stocuri, care să miște semnificativ piața. Pentru cei cu stocuri curente de grâu, rămane întrebarea, ce se va întâmpla cu prețul până la valorificarea producției din noul sezon? Daca ar fi să ne uitam la ce s-a întâmplat în sezoanele trecute în această perioadă (lunile Februarie și Martie sunt vizibile în primul grafic), vedem că de regulă prețul a fost destul de stabil, atât la burse cât și în piața fizică.

                        Însă anul acesta e puțin atipic, atât pentru că avem un sezon cu preț peste media ultimilor ani, ajuns la nivelul acesta printr-o creștere bruscă și neanticipată pe burse cât și pentru că în domeniul informațiilor la nivel global (referitor la stocuri, producție și consum) ne lovim de lipsa faimoaselor rapoarte USDA, datorate suspendării activității guvernului american și implicit a instituțiilor din subordine.

                        În acest context, piața bursieră e destul de amorțită (în special cea americană). Rămâne de văzut ce se va mai întâmpla în continuare, pe măsură ce ne apropiem de maturitatea contractelor cu următoarele date de livrare, când traderii vor fi forțați să ia decizii de tranzacționare… (agrogo.ro)

                        Limba – parte a culturii naţionale

                        Uităm?
                        Sunt deja câţiva ani de când celebrăm, în general în condiţii de normalitate, Ziua Culturii Naţionale. Vorbim despre valoarea literaturii (poate ar mai trebui făcut ceva pentru băgarea în seamă a creaţiei populare, cu ţintă pe rostul acesteia în clădirea literaturii culte), despre personalităţile care ne-au dat identitate spirituală între naţiile lumii, despre Mihai Eminescu ca emblemă a neamului nostru, dar uităm să dăruim acestei zile măcar o referire la graiul străbun.

                        Ieri, Alba Iulia
                        Nu am avea motive să cădem în păcatul numit mai sus, la atât de mică distanţă de un an fierbinte – 2018. E drept că nici în perimetrul Centenarului Marii Uniri nu am auzit de vreo întâmplare menită a ne atrage atenţia asupra destinului limbii române în răstimpul de la 1 Decembrie 1918 la perechea acestei date după o sută de ani. Şi nu s-ar zice că ne lipsesc vorbele frumoase şi adevărate despre acel an şi despre Cetatea Unirii ieri şi alaltăieri. Citim în „România literară” din 1 decembrie 1983: „Cât curaj şi cât avânt al conştiinţei, inclusiv culturale, ne-a dat împlinirea graniţelor, odată cu 1918, avânt amplificat după cel de-al Doilea Război Mondial! Pe hartă, România a devenit un urcior rotund şi plin de toate bunătăţile, urcior care se lasă apucat de toarta Dobrogei” (Edgar Papu). După 1989, vorbind despre tendinţa de a separa conştiinţa comunităţii de origine de cea a comunităţii lingvistice, s-a conchis că acestea „nu pot fi despărţite, deşi, în funcţie de factorii istoriei perturbatori, una sau alta poate să devină predominantă” (Alexandru Surdu, în „Academica”, dec. 1993).

                        Altarele vremii – ţara şi limba
                        Un aparent paradox ne spune că în istoria românilor, în ciuda faptului că a lipsit o unitate politică sau administrativă, „a existat o unitate de limbă, de credinţă şi de cultură, factori esenţiali în pregătirea unirilor din 1859 şi, mai apoi, din 1918” (Mircea Păcurariu, în „Magazin istoric”, dec. 1998). Poeţii trimiteau de la unul la altul definiţia mătcii: „Locul natal? România. Preocuparea de căpetenie? «Creşterea limbei româneşti/Ş-a patriei cinstire»” (Gheorghe Tomozei) sau militau pentru un ţel nobil: „Copilul nu învaţă numai a vorbi corect; el învaţă a gândi şi a simţi româneşte” (Mihai Eminescu), pentru că „a-ţi iubi patria înseamnă a ţi-o clădi cu propria viaţă. A iubi limba română înseamnă a gândi în limba română, a tăcea în limba română, a plânge în limba română şi a râde în limba română” (Nichita Stănescu).

                        Supravieţuirea prin cuvânt ziditor
                        Dintotdeauna credinţa ne-a păstrat întreagă făptura. „Biserica românească a fost mereu candela aprinsă a unităţii de neam. Ea a întreţinut «limba vechilor cazanii» în biserici, ea ne-a apărat fiinţa naţională” (Antonie Plămădeală). Miron Cristea, viitorul patriarh al României, a dus la Bucureşti, cu încă trei români, Actul Unirii Transilvaniei cu Ţara-Mamă şi tot el ne-a lăsat o rugăciune citită în biserici la 1 Decembrie 1918, cu vorbe ca acestea: „Cunoaştem, Doamne, că ai împlinit cuvântul Tău, că împărăţia de la un neam la altul se mută, pentru strâmbătăţi şi sumeţii, şi că numai dreptatea înalţă neamul, iar păcatele împuţinează seminţiile”.

                        Spre 2020…
                        Da, îndrăznim să privim deja către anul care vine, de parcă am fi la capătul altuia. Aşadar, de altă Zi a Culturii Naţionale, să ne aducem aminte şi de limba română. Până atunci însă, nu ne-am supăra deloc dacă s-ar găsi o clipă, două, trei de popas pentru a măsura temperatura – în multe puncte, neliniştitoare – a graiului care se îndârjeşte să-şi împlinească menirea de a ne înţelege între noi.