Răzvan Bibire

România a dormit un somn de moarte timp de un deceniu și începe să dea semne că se trezește. Din 2009, de la ședința CSAT care a precedat semnarea celebrelor protocoale secrete, ideea de Justiție a fost călcată în picioare atât de forțele politice aflate la guvernare cât și – mai ales – de forțele aflate în subteran. Anticoruptia a fost doar un slogan pentru ei; realitatea a fost, însă, altă: compromiterea și eliminarea adversarilor politici sau, după caz, a competitorilor economici.

Ideea nu a fost, evident, a noastră, a venit pe filiera americană, prin serviciile secrete. Astăzi, după un deceniu de anticorupție prin metode neconstituționale, suntem în situația în care tot ceea ce s-a făcut este pus sub semnul întrebării. Deja episodul cu completurile de cinci de la ICCJ e depășit, daunele sunt mult mai mari.

Decizia Curții Constituționale referitoare la protocoale pune sub semnul întrebării toate anchetele realizate în comun de echipele de procurori și cei ai serviciilor secrete. Curtea a decis să se caute fiecare anchetă și să se vadă dacă aceasta s-a făcut sub incidența protocoalelor. Legal, orice dovezi culese pe baza colaborării dintre parchete și servicii devin nule. Decizia se aplică anchetelor și proceselor aflate pe rol.

Pentru procesele finalizate, nu se mai poate face nimic, însă există două posibilități de rezolvare: cei condamnați să dea Statul în judecată pentru că au fost condamnați pe baza de protocoale secrete ilegale și să câștige despăgubiri, sau, preventiv, Statul să ia măsuri compensatorii. Și ajungem în situația în care inclusiv cei care au fost condamnați pentru fapte clare de corupție vor fi reabilitați și vor primi despăgubiri.

Înainte să protestati și să plănuiți o ieșire în stradă, trebuie să înțelegeți că în această situația ne-a adus decizia CSAT – o decizie politică a unor oameni politici – și protocoalele secrete semnate de procurori și serviciile secrete. Atunci când Justiția se aplică incorect, pe bază de abuzuri, pe bază de interpretări, aici se poate ajunge. Presupunând că vor fi despăgubiți și reabilitați cei condamnați pe baza de protocoale, rămâne o problemă: cea a celor care le-au semnat. Pagubele pe care le-au creat sunt prea mari pentru a fi trecuți cu vederea.

Este obligatoriu ca toți cei care au decis și aplicat folosirea de metode abuzive, arbitrare și ilegale de anchetă, cei care au dat instrucțiuni judecătorilor ce decizii să ia și pe cine să condamne, toți trebuie anchetați și pedepsiți. Așa cum, de exemplu, societatea cere pedepsirea celor care au făcut abuzuri în perioada comunistă, așa ar trebui să existe un consens și în acest caz.