Duminica a 2-a de peste an

În evanghelia din această duminică ne este prezentat episodul nunții din Cana. Isus face aceeași experiență pe care am făcut-o și noi de multe ori. Nunta este ocazia de a participa la bucuria mirilor, iar la această sărbătoare nu a mers singur ci a fost însoțit de Maria și de discipoli. Isus, prin prezența sa, binecuvântează familia și dorește ca noi să fim fericiți; el ne arată că niciuna dintre experiențele noastre nu îi sunt străine, nici iubirea soților și nici vinul de pe masă.
Nu mai au vin. Lipsa vinului de la nuntă este un element care ar putea să dăuneze bunei dispoziții, bucuriei, dar ceea ce ar fi putut să fie un element care să distrugă petrecerea, devine ocazie ca El să facă prima sa minune – Dumnezeu scrie drept pe rândurile noastre strâmbe și El, din ceea ce lipseşte, face belșug.

Pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să aducă belșugul în viața noastră trebuie să îndeplinim o singură condiție: să ne facem datoria până la capăt. Faceți tot ce vă va spune, le-a zis Maria servitorilor, iar ei eu umplut vasele până sus. Aș dori să ne fixăm atenția pe vase. Ele sunt pe fundal și de multe ori le pierdem din vedere. Textul ne spune că vasele erau de diferite mărimi, iar servitorii le-au umplut până sus! Nu contează cât erau de mari ci că erau umplute până sus. La acest lucru suntem și noi chemați: să trăim în mod deplin identitatea noastră creștină, să ascultăm ceea ce Isus are să ne spună prin evenimentele de zi cu zi și să le trăim până la capăt. Să iubim, să fim prezenți, să fim noi înșine, să ne dăm silința cu adevărat. Servitorii suntem noi, cei care îi vom permite lui Isus să facă adevărate minuni, atâta timp cât vom umple vasele din viața noastră până sus.

În acest parcurs de autenticitate să ne lăsăm conduși de Maria. Ea a fost cea care a mijlocit pentru miri și tot ea este cea care continuă să mijlocească pentru noi. Maria este servitoarea fidelă a Domnului și, în același timp, a noastră mamă care-și trăiește până la capăt identitatea și misiunea. Să-i cerem să ne fie alături, în special, în acele momente când riscăm ca ceva sau cineva să răpească bucuria din viața noastră.

Pr. Andrei Laslău
Fundaţia „Don Bosco”

Alte articole