joi, 18 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2128

Şcoală de Vară la Muzeul de Ştiinţele Naturii

    Proiectul educaţional se va desfăşura în perioadele 2-4 iulie şi 9-11 iulie 2019 la sediul Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău. În cadrul activităților sunt propuse trei grupe de lucru astfel:

    ECOKIDS – ZIUA 1:

    „Despre reciclarea deşeurilor” – atelier de creaţie artistică în care se utilizează materiale reciclabile pentru confecţionarea unor obiecte decorative utile; „Poluarea şi purificarea apei” – activitate practică de confecţionare a unui sistem de filtrare a apei poluate.

    TRECUT ŞI PREZENT ÎN LUMEA ANIMALĂ – ZIUA 2:

    „Din lumea animalelor preistorice”- observaţii asupra unor fosile autentice din colecția de paleontologie a Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău; jocuri interactive: etapele prin care o fosilă poate ajunge exponat într-un muzeu; atelier de creaţie, pictarea de către participanţi a unor replici ale unor fosile precum trilobiţi, figurine cu dinozauri sau dinţi fosili; concurs „Descoperă exponatul!”, identificarea unor animale preistorice din cadrul expoziției „O lume dispărută”; „Diversitatea lumii animale”- prezentare şi observaţii asupra unor exponate autentice din colecţii de zoologie şi din expoziţiile muzeului.

    DIN LUMEA PLANTELOR –ZIUA 3:

    „Cum se face un ierbar? ”; „Ce sunt plantele medicinale?”;
    „Micro – vegetal” – realizare de secţiuni histo-anatomice prin organele vegetative ale plantelor.
    Activităţile se vor desfăşura zilnic, între orele 10.00 – 13.00. Înscrierile se vor face pentru fiecare perioadă 2-4 iulie sau, respectiv, 9-11 iulie, în funcție de opţiune. Tariful de participare este de 10 lei/copil/zi.

    Înscrierile se fac până la data de 28 iunie 2019, la telefon 0234/51.20.06.

    Cronica teatrală / Dincolo de provocare

    Am să spun dintru început că, pentru mine, teatrul de animaţie este o veche şi statornică dragoste, că merg la spectacole cu mare bucurie şi multă curiozitate, dornică să văd ce lucruri minunate se mai petrec acolo. Şi, de cele mai multe ori, aşteptările nu-mi sunt înşelate, pentru că arta animaţiei are posibilităţi infinite, cea mai largă şi bogată paletă de mijloace de expresie, e o lume magică a fanteziei nemărginite. Îi admir pe actorii-păpuşari pentru măiestria lor, ştiind cât de grea este arta pe care o slujesc cu pasiune şi talent. O artă care nu este deloc minoră, mărturie stând multe creaţii excepţionale, semnate de regizori importanţi, care au adus pe scena animaţiei opere literare şi dramatice ale unor geniali scriitori. Mă gândesc la Aristofan, Ovidius, Shakespeare, Cervantes, Goethe, Voltaire etc., şi la regizori ca Margareta Niculescu, Cristian Pepino, Ştefan Lenkish, Cătălina Buzoianu, Alexander Hausvater.

    La animaţie se fac spectacole de o mare diversitate şi cu diferite grade de complexitate, pentru anumite categorii de vârstă, pentru toată familia, şi doar pentru adulţi.

    Am făcut o mică introducere, ca să mărturisesc că am fost surprinsă când am auzit că la Secţia de Animaţie a Teatrului Municipal „Bacovia” se montează „Take, Ianke şi Cadâr” de V.I. Popa, o binecunoscută şi foarte populară piesă din perioada interbelică, care a a avut, de-a lungul timpului, interpreţi iluştri, îi amintesc pe Alexandru Giugaru, Gheorghe Timică, Ion Finteşteanu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică. Şi chiar Victor Ion Popa l-a jucat pe Cadâr. Sunt roluri pentru actori maturi, experimentaţi, cu ştiinţa comediei, cu farmec, cu haz. Şi, dacă îi ai în teatru, atunci alegerea repertorială este pe deplin justificată. Că piese despre prietenie, iubire, toleranţă, acestea fiind mari teme ale literaturii dintotdeauna, sunt destule, aşa cum sunt şi poveşti, şi basme cu aceste teme.

    Ni se propune, aşadar, prin vocea regizorului Toma Hogea, să pornim de la zero când venim la spectacolul făcut de el cu actorii de la Animaţie, „pentru că este o propunere cu totul şi cu totul altfel”. Altfel poate să fie, dar depinde în ce sens, cât de credibilă, cât de motivată estetic este propunerea sau provocarea, cum se spune acum, cu un cuvânt obosit prin supralicitare. Adevărul este că spectacolul nu arată rău, dimpotrivă, are o scenografie frumoasă, inspirată, semnată de talentatul Mihai Pastramagiu, cu multe reuşite în teatrul de animaţie, și un clar desen regizoral. Ilustraţia muzicală a lui Ciprian Manta e plăcută, iar light design-ul lui Adrian Buliga e făcut cu profesionalism. Problema e la actorie, însă. Strădaniile se văd, dar, oricât de mult, de aplicat ar fi lucrat Toma Hogea cu actorii (şi a făcut-o, la modul cel mai serios), ei au multe stângăcii. Inerente la cei foarte tineri, care fac roluri de compoziţie, Giuseppe Tarboli (Take) şi Tiberiu Gabor Bitere (Cadâr), ei neavând căptușire interioară pentru astfel de roluri.

    Apreciez travaliul, munca, efortul, dar ele nu sunt criterii estetice. Credibili în acest spectacol sunt seniorii Laurenţiu Budău, cu câteva momente bune în Ianke, şi Marian Puiu Gheorghiu (Ilie), într-o schiţă caricaturală de personaj. Cei doi tineri îndrăgostiţi sunt Ilinca Istrate (Ana) şi Andi Andriucă (Ionel), corecţi în partiturile încredinţate, acestea având şi un grad foarte mic de dificultate, pentru că ei, actorii, îşi joacă vârsta. Eforturi consistente de compoziţie face şi Alina Neagu, ea conturând o babă Safta ca o păpuşă dezmembrată, un mecanism dereglat, grotesc, desigur, pe linia dată de Toma Hogea, care încearcă un „fusion” de elemente teatrale, aducând câteva specifice teatrului de animaţie. Şi Cadâr, de exemplu, are un moment când se foloseşte de două păpuşele ca să spună o inventată poveste de amor.

    Mi se pare evident că e un spectacol la care s-a lucrat mult, Toma Hogea, un actor deosebit de talentat, cultivat, pasionat de arta lui, de animaţie (în care are şi un doctorat), mai nou şi de regie, luându-şi foarte în serios dificila misiune. Dar această versiune a lui „Take, Ianke şi Cadâr” nu m-a convins. N-am prejudecăţi, nu sunt conservatoare, dimpotrivă, cred că trebuie mereu căutată noutatea, experimentate alte forme şi formule de expresie teatrală. Păstrând însă principiul verosimilităţii şi al adecvării. Iar cât priveşte autoperfecţionarea actorilor, de acord, ea este necesară, dar în interiorul specialităţii pe care şi-au ales-o, arta păpuşărească, în cazul de faţă. Ea este profilul, identitatea lor, acolo trebuie să aspire la excelenţă.

    „Stiința e ca o floare”

    Sâmbătă, Bacăul a reunit crema handbalului românesc din anii 80-90, cu prilejul celebrării a 30 de ani de la cucerirea Cupei Cupelor de către Știința

    Doar telefoanele mobile care filmează și fotografiază fără întrerupere ne amintesc că suntem în 15 iunie 2019. Totul în rest vine din trecut. Până și melodiile atent alese de crainicul Sălii Sporturilor, Costin Alexandrescu au parfumul epocii de aur, iar de data aceasta, termenul nu are nimic peiorativ. Cântă Queen și Madonna, ca-n vremurile în care toceam vinilurile din import și mozaicul de la „Vivariu” ori „Căsoaie”. Ca-n vremurile în care, o dată la două duminici, luam cu asalt Sala Sporturilor pentru a le vedea și încuraja- „Murim, murim, și nu vă părăsim!”- pe handbalistele Științei. Jucând cu Chimistul, pentru campionat, cu Spartak Kiev, în finala Cupei Campionilor sau cu Kuban Krasnodar, în ultimul act al Cupei Cupelor.

    La 30 de ani de la victoria cu Krasnodar, care a adus trofeul în vitrina Științei, legendele handbalului feminin băcăuan sunt din nou în Sala Sporturilor, împreună cu echipa de aur a Chimistului Râmnicu-Vâlcea, care, tot în ‘89, cucerea Cupa IHF. Sunt din nou în fața noastră. Le-a reunit proiectul fostei lor colege (sau adversare, în cazul vâlcencelor), Gabriela Manea, „Știința, Cupa Cupelor 1989-2019”, proiect finanțat de Consiliul Județean Bacău.

    Toate și toți sunt din nou aici, în această călduroasă zi de vară. Majoritatea, pe teren. Restul, în inimile noastre. Iar când Bernardin Tamaș și Costel Bălan, exponenții galeriei de ieri, iau microfonul și încep să cânte „Știința e ca o floare”, sala se face ecou. La propriu si la figurat. Se opresc până și fetele (fetele?!) din încălzire. Cântă și ele. Din răsputeri.

    Iar undeva sus, în înaltul tribune, galeria de azi, condusă de „Creastă”, care a preluat ștafeta de la tatăl său, Lucian (nelipsit de la meciurile Științei Maxima), afișează un banner pe care se poate citi „Gloriile eterne azi sunt lângă noi/ Știința nu moare, nu dă înapoi”. Știința îi dă deci înainte. Ca și manifestarea care a reunit câteva sute bune de spectatori în Sala Sporturilor. Au venit încă de la nouă și jumătate, pentru a vedea meciul „de deschidere”, dintre Știința anilor 90-2000 și actuala divizionară A pregătită de Ion Arsene. Echipa „de ieri” se mișcă încă bine.

    Chiar dacă, într-un fel sau într-altul, joacă împotriva propriilor fiice. Întrebați-o pe Mihaela Jâmbu! Echipa „de azi” se înclină cu 12-11 și probabil că o face și din politețe față de Iulia Curea, Alina Matanie și toate celelalte ex-handbaliste ale Științei. Sala aplaudă, iar ovațiile cresc în intensitate pe măsură ce protagonistele meciului vedetă Știința 89- Chimistul 89 se iau după umeri și dansează pe ritmurile muzicii din „Zorba Grecul”.

    Lovitura de începere o dă Maria Torok-Duca, „cea mai tehnică jucătoare româncă din toate timpurile”, așa cum o caracterizează Gabi Manea. Mori, care, înainte de a pleca în 1982, la Chimistul, a jucat patru ani sub culorile Bacăului de-abia își trage piciorul. Dar nu refuză să execute o lovitura de la 7 metri contra Științei. O face din piruetă, spectaculos, dar Ioana Vasilca apără. Scorul e deschis de gazde, dupa o pasă „no look” a Marianei Târcă. Cu Iulia Curea, Raluca Ivan și Narcisa Lecușanu pe post de întăriri, Știința stabileste rezultatul primului mitan: 6-5. Imediat după pauză, „bolta” Evei Darvaș peste „cel mai bun portar al lumii ever”, Luminița Huțupan măreste avantajul băcăuancelor.

    Numai că vâlcencele vin peste. Și de la 7-5 se face 7-10. Ok, e un meci demonstrativ, dar Știința e Știința. Iar orgoliul băcăuancelor face ca tabela să înțepenească în dreptul unui protocolar 13-13, fixat de lovitura de la 7 metri transformată de Mariana Târcă în ciuda opoziției a…doua portărițe, Luminița Huțupan si Doina Kopacz Rodeanu. Finalul evenimentului prilejuiește o amplă festivitate de premiere, deschisă de directorul CS Știința, Florin Grapă și continuată de președintele Consiliului Județean, Sorin Brașoveanu, cu Gabi Manea pe post de „maestră de ceremonii”.

    În fața publicului apare și invitatul de onoare al evenimentului, multiplul campion mondial Cristian Gațu, care, după ce împarte câte o minge cadou președintelui CJ, Sorin Brașoveanu, directorului CSM, Adrian Gavriliu și fostului crainic Florin Filioreanu și oferă o plachetă inițiatoarei proiectului, Gabriela Manea- Antoneanu, vine și cu o propunere: „acordarea titlului de cetățean de onoare tuturor acestor jucătoare”.

    Presedintele Sorin Brașoveanu îi înmânează trofeul-replică a Cupei Cupelor 1989 fostei sale colege de facultate, Mariana Târcă, iar cuvintele golgheterului all-time al lumii ne readuc în prezent: „Pentru că, pe lângă emoțiile fantastice create de acest eveniment, mă încearcă și un sentiment de tristețe si pentru că alături de mine îl am pe fostul meu coleg de facultate, Sorin Brașoveanu, sper ca Bacăul să revină acolo unde îi este locul, iar noi să ne revedem în Liga Națională”. Telefoanele continuă să „scapere”. Și n-ar fi de mirare ca unele din ele să aibă, de acum încolo, ca ring-tone, „Știința e ca o floare…”.

    Stiința Bacău 1989: Ioana Vasilca, Angela Brândușoiu, Ecaterina Marian, Eva Darvaș, Marinela Matei, Marilena Petrea, Maria Borcea, Raluca Ivan, Lidia Butnărașu, Adriana Popa, Ioana Vasilca, Narcisa Lecușanu, Mariana Târca, Gabriela Manea. Antrenor: Costel Petrea.

    Chimistul 1989: Luminița Huțupan, Doina Kopacz Rodeanu, Magda Ionescu, Mia Rădoi, Denisa Romete, Nadina Nedelcu, Felicia Tipi, Florentina Carcadia, Lucica Creța, Simina Matei, Gabriela Ivănoiu, Rodica Pestrea, Nicoleta Lazăr, Edit Torok Matei, Maria Torok Duca. Antrenor: Ion Gherhard.

    CSM, cu un pas în Liga a III-a

    CSM Bacău a făcut un pas important pentru accederea în Liga a III-a. Sâmbătă, în manșa tur a barajului de promovare, echipa băcăuană s-a impus pe teren propriu cu 5-0 contra campioanei Botoșaniului, Voința Albești.

    După „dubla” lui Bogdan Bucur care a stabilit scorul pauzei, „CSMeii” pregătiți de Gheorghe Penoff și Sebi Păuceanu s-au dezlănțuit în partea secundă, punctând de alte trei ori prin Zarzu, Antal și R. Istrate. „Deși am început ceva mai timorat, este bine că am reușit să ne facem jocul.

    Rezultatul este unul foarte bun, dar «barajul» încă nu e încheiat”, a declarat antrenorul CSM Bacău, Gică Penoff, care a utilizat formula: Lepădatu- A. Istrate, Vlad, Paveluc, Păduraru- Maxim, R. Istrate- Nicodim, Preda, Antal- B. Bucur. Au mai jucat: Zarzu, Mocanu, Juncu și Gafar. Returul „barajului” va avea loc la Albești, pe 22 iunie.

    Un învățător de elită s-a retras la pensie

    Clemansa Măucă. A fost dascăl 41 de ani şi în tot acest timp a ştiut să-şi păstreze pofta de a preda la catedră, de a se dedica profesiei și de a transforma orele în lecţii de suflet. Un profesor iubit de copii, de părinți, de colegi, în același timp. 41 de ani a învățat elevi. 41 de ani a stat în fața lor și i-a educat, cu blândețe, dar și categoric, distinsă, calmă, cu o responsabilitate pe care și-a asumat-o permanent. Și astfel a creat destine.

    Destine frumoase, care îi vor rămâne mereu în inimă. „Eu cred că am reușit să las în urmă ceva. Acel ceva care a crescut în timp și acum este un pom zdravăn ”, mi-a spus, sincer, cu modestia care o caracterizează, în timpul întâlnirii pe care am avut-o chiar ieri. Am stat de vorbă un ceas. Poate și mai mult. Nici nu știu când a trecut timpul. Iar amintirile s-au derulat ca într-o poveste fără sfârșit. Pentru că ea nici nu are un sfârșit. Ci s-a oprit acum la un capitol firesc din viața fiecăruia, prima zi de pensie, care de altfel înseamnă începutul unei noi călătorii. Și un nou capitol de viață.

    Discuția noastră a decurs natural, normal, de parcă ne cunoaștem de o viață. Povestea a curs frumos, am depănat pagini de viață, am retrăit bucurii. Am dat și timpul înapoi cu 41 de ani, pentru a afla cum a decis distinsa doamnă Clemansa Măucă să aleagă această nobilă meserie: cea de învățător.

    „Am ales Liceul Pedagogic din Bacău, în 1973, deși eu eram fată de la țară, de undeva din județul Vaslui. Poate că, fără să îmi dau seama, decizia aceasta a fost luată pentru mine de o mătușă, de sora tatălui meu, care profesa în învățământ și care îmi vorbea despre această meserie ca fiind cea mai nobilă din câte poate exista pe pământ, pentru că ești responsabil de viitorul unor oameni care la acea vârstă, de copil, nu știu încă ce vor fi. Apoi, a fost amprenta tatei, care mi-a spus să urmez acest drum pentru că așa am posibilitatea să cunosc lumea. Și mi-a mai spus ceva: «Ia, fată, și învață! Creionul care zburdă pe hârtie, te scapă de prostie!». Sunt vorbele unui țăran hâtru, care a vrut să stea în satul lui, care a refuzat o casă la oraș, dar care și-a dorit, la fel ca și mama, ca fetele lui – mai am și o soră – să învețe la oraș. «Ai să vezi, îmi mai zicea, că orașul reprezintă o altă lume, față de cea ca a noastră, de aici, de la sat, deși ea este clădită tot pe existența satului». Nu degeaba se spune că… veșnicia s-a născut la sat.”

    A reușit să introducă limba română în clasele unei comunități de ceangăi

    Așa că a luat drumul Bacăului, a intrat în lumea orașului, a urmat 5 ani cursurile Liceului Pedagogic, a cunoscut încet-încet tainele meseriei, a făcut și practică, a făcut și sport, fiind membră a unei echipe de atletism, așa a cunoscut și lumea orașului, cu problemele ei, cu vânzoleala ei, cu oamenii ei, iar, după absolvire, a ales o școală de la sat. Cea mai apropiată de casă, cu gândul de a face naveta. Așa că prima clasă în care a intrat a fost una dintr-o școală din Fundu Răcăciuni, într-o comunitate de ceangăi, într-o lume unde, la început, nu s-a regăsit deloc și unde, vreo trei ani, a fost nevoită să învețe cum să predea în limba locală, dar și cum să transmită elevilor săi dorința de a se învăța și limba română.

    „Am avut noroc de gazda mea, pentru că programul încărcat nu mi-a permis să fac și naveta, un fost prizonier de război, trecut prin toate, care știa și limba română. De la acesta am învățat cum să comunic cu elevii mei, iar ei au învățat prin mine cum să comunice în limba română. Chiar pot spune că eu și generația mea de colegi care am fost repartizați acolo am reușit să introducem limba română în clasele de ceangăi din zonă.

    A fost foarte greu, dar copiii au fost foarte receptivi, părinții lor la fel, foarte înțelepți, care au înțeles rolul nostru acolo, și cu mândrie spun și acum, așa cum a spus-o mereu, acest lucru mi-a adus și multe satisfacții, pentru că peste timp, acei elevi ai mei au venit la mine, mari fiind, i-am regăsit, și mi-au mulțumit că datorită mie au reușit și ei să viseze altceva, să aleagă să studieze mai departe, la oraș, și chiar să-și găsească un loc de muncă mult mai ușor… pentru că știau să vorbească și românește”. După Fundu Răcăciuni, unde a stat opt ani, a fost și Viforeni, apoi Faraoani, iar din 1988 Bacău. La Școala 18, acum Școala Gimnazială „Spiru Haret”. A preluat atunci… o clasă de a III-a. Și nu orice clasă!

    Clasa soției mentorului său

    „Am avut ca mentor un învățător, la practica pedagogică, pe Gheorghe Crihan, de la Școala 28, acum Școala «Miron Costin», care încercase să revoluționeze învățământul românesc și care își confecționase, după propriile idei, o clasă atipică, dotată cu diferite metode de predare, cu aparatură video și audio, cu un panou de comandă, cu planșe. Un dascăl extraordinar, un om pretențios, dar care știa și să te ghideze, și să îți ceară, dar și să te atenționeze atunci când te abăteai de la drumul tău, urmare a lipsei de experiență. Având această bază de practică, am fost și eu remarcată, la cercurile pedagogice și didactice pe când eram învățătoare la Viforeni. Așa mi s-a propus să vin la o școală din oraș. Am fost remarcată chiar de soția domnului Crihan, și, iată, că am fost apoi repartizată chiar la școala și clasa doamnei Crihan, ce se retrăgea din activitate în acel an, deci nimeni alta decât soția mentorului meu. Atunci am realizat, încă o dată, că în viața mea nimic nu a fost întâmplător.” Și așa au urmat alte generații peste generații de elevi…

    Dascălul tuturor… altfel nici nu se putea

    A iubit cel mai mult, copiii. Altfel nici nu se putea. Nu avea cum să se dedice cu trup și cu întregul suflet profesiei de dascăl. A fost dascălul tuturor. Elevii ei au devenit părinți, unii sunt acum chiar bunici, copiii lor i-au stat cuminți în bănci, nepoții, la fel. Ce poate fi mai frumos? „Au evoluat alături de mine și cu mine. Mai ales din punct de vedere a apetenței, a docilității față de traseul pe care îl impune cadrul didactic. Ultimii 20 de ani au fost poate mai puternic influențați de larghețea sistemului care a permis copiilor să spună și ce vor, iar noi, profesorii, să ne pliem pe nevoile lor și să răspundem astfel cerințelor lor.

    Trebuie să recunosc că mereu am acceptat propunerile lor, modul cum și-au folosit elevii dreptul la o opinie, la susținerea unei păreri, dar am făcut în așa fel, fără ca ei să simtă, ca scopul meu să fie mereu același. Și mă întorc mereu la tata care îmi spunea… «Fată dragă, în viața ta, pe unde mergi, pe unde o să fii, să îți faci datoria și chiar mai mult decât atât»”. Ceea ce a făcut și a reușit. Tocmai de aceea, pe lângă dascăl, a fost pentru elevii săi și mamă, și tată, și confident, și doctor, și prieten, și antrenor, și partener de joacă. De toate. Pentru că asta i-a plăcut și asta i-a fost menirea!

    Regăsiri frumoase. Și încărcate de emoție

    Simte că și-a pus amprenta în formarea lor, a tuturor generațiilor de elevi pe care i-a educat. Așa cum se spune că în spatele fiecărui om, fie el bogat sau sărac, celebru sau nu, mare sau mic, se află un dascăl, iar cu siguranță primul dascăl care începe să sculpteze caracterul, poate chiar și sufletul, e… învățătorul, așa a simțit și Clemansa Măucă, de-a lungul întregii sale cariere, că a fost. „Am norocul de a avea o memorie vizuală foarte bună.

    Așa mi-am regăsit elevii. Prin mimica feței, sclipiri de ochi, tonuri de glas… Îi țin minte pe toți, sau aproape pe toți, copii fiind atunci, adulți frumoși acum, pe care mereu îi regăsesc și mă bucur că nu am niciun copil… șomer. Știu unde sunt, cu ce se ocupă, așa punem la cale întâlniri de generații, sau vizite în clasă a foștilor elevi, am elevi care și-au adus copiii lor la clasa mea. Sunt regăsiri încărcate de emoții de fiecare dată. Și de fiecare dată simt că eu, învățătorul lor, am însemnat acel «ceva» pentru ei.”

    Are elevi care acum sunt medici, profesori, ingineri, unii chiar i-au urmat cariera. „Copiii mei și-au găsit toți rostul în toate domeniile și mă bucur când citesc despre ei, când aflu că studiază în străinătate, că s-au realizat în meseriile lor, că au devenit oameni. Și sunt convinsă că și eu, undeva, odată, în viața lor, am pus acea cărămidă de bază la temelia formării lor și în ceea ce sunt astăzi.”

    O nouă etapă, o altă călătorie

    Acum, pentru Clemansa Măucă urmează o nouă călătorie. După 41 de ani, în viața ei începe o nouă etapă. Alte gânduri, alte lucruri, alte planuri… „Chiar dacă am decis să ies la pensie, nu mă opresc aici. Elevilor mei, colegilor mei, le-am spus că ușa casei mele nu are lacăt. Nu mă despart de ei, ci mergem mai departe. E un moment în viața fiecărui om în care trebuie să ia și această decizie. Le voi fi mereu alături tuturor… pentru că atunci când știi să faci ceva, e păcat să nu dai și altora. După 41 de ani de activitate didactică sunt mulțumită.

    Cred că odată cu fiecare generație am luat o sămânță, am sădit-o, am crescut-o, apoi a fost o mlădiță, o floare, apoi un pom zdravăn și că peste tot pe unde am fost am lăsat urme. Și aceste urme se văd în devenirea fiecărui copil. Iar eu niciodată nu m-am abătut de la misiunea mea. O misiune care a fost strâns legată de promisiunea pe care mi-am făcut-o, la început de drum: de a-mi face datoria și chiar mai mult, cum zicea tata.

    A fost poate și greu, pentru că nu e ușor să fii dascăl, pentru că trebuie să fii de toate, dar foarte, foarte frumos! Dacă viața în general este frumoasă, eu am simțit că viața de învățător e și mai frumoasă. Pentru că te bucuri de toate viețile tuturor, a celor pe care tu i-ai format, copii fiind, la un moment dat.”

    Iar bucuriile vor urma. Vor fi altele, mereu altele… Ca într-o frumoasă poveste fără de sfârșit.

    “The@tron 2019” şi “Seara tinerilor coregrafi”

    În organizarea Centrului de Cultură “George Apostu”, în Bacău vor avea loc două evenimente artistice inedite, “The@tron 2019” ((Organizatori: Facultatea de Litere a Universității „Vasile Alecsandri” – Grupul de cercetare interdisciplinară „Logos”, afiliat Centrului „Interstud” şi Centrul de Cultura “George Apostu”), şi „Seara tinerilor coregrafi români” (organizator: Asociația A&A Associated Artist).

    Pe 18 iunie, ora 10.00, la Muzeul de Artă Contemporană, profesorul Liviu Dospinescu, de la Universitatea Laval din Québec (Canada), director al programului de studii teatrale în cadrul Departamentului de literatură, teatru şi cinema, va susţine conferinţa “Teatrul esenţial este dansul”, iar de la ora 14.30, urmează “Teatrul dansului”, un atelier de cercetare susţinut tot de profesorul Liviu Dospinescu.

    „Seara tinerilor coregrafi români” se va desfăşura miercuri, 19 iunie 2019, ora 18.30, la Teatrul Municipal “Bacovia”, sub forma unor spectacole de dans, după următorul program: “LAYERS”, coregrafia: Andreea Vălean; “Grafice”, coregrafia: Sergiu Diţă;

    “Fără direcţie”, coregrafia: Ana Mihai; „Ritual” şi “Kamma”, coregrafia: Sofia Sitaru, Emma Trîncă;
    “Nihil Sine Deo”, coregrafia: Daniel Alexandru Dragomir.

    Regia Tehnică: Andreea Tănăsescu, Elena Zamfirescu.

    Interpreţi/Performeri: Ana Mihai, Anastasia Preotu, Andreea Vălean, Sergiu Diţă, Sofia Sitaru, Anca Stoica, Andreea Vasilescu, Emma Trâncă, Edina Pongrac, Roxana Costea, Daniel Dragomir, Daniel Mihoc, George Pleşca.

    Proiectele The@tron 2019 şi „Serile tinerilor coregrafi români” ale A&A Associated sunt cofinanţate de Administraţia Fondului Naţional Cultural (A.F.C.N.).

    Parteneri: Universitatea Naţională de Artă teatrală şi cinematografică “I.L. Caragiale, Bucureşti (U.N.A.T.C.), Uniunea Artei Coregrafice din România (U.N.A.C.O.R.), Centrul de Cultură „George Apostu”, Bacău, Teatrul Municipal „Bacovia”, Teatrul de Balet Sibiu (T.B.S.), Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” Bacău prin Grupul de cercetare interdisciplinară „Logos” afiliat Centrului „Interstud”.

    ”În România există prea puţine structuri care să ofere coregrafilor tineri permanente căi de dezvoltare profesională, ajutor logistic şi financiar. Din cauza acestor lipsuri mulţi tineri de valoare nu ajung să-şi prezinte creaţiile în faţa unui public, simţindu-se deseori izolaţi.

    Puţinele programe de dans, lipsa unor iniţiative de ajutorare profesională reală a coregrafilor tineri ne-au condus la speranţa că printr-un astfel de proiect am putea ajuta la descoperirea unor formule de integrare a tinerilor coregrafi şi dansatori în mediul artistic autohton, de finanţare a acestora, găsirea unor modalități reale de comunicare între tinerii creatori” (Andreea Tănăsescu, realizatorul proiectului, director al asociaţiei „A&A Associated Artist”, profesor U.N.A.T.C.).

    „România plângând”, de Ion Prisecaru

    Poetul Ion Prisecaru şi-a lansat, la sfârşitul săptămânii trecute, al doilea său volum de poezii, „România lâcrimând” (Editura Rovimed Publishers, 2019), după „Dor de sat, dor de natal”. Evenimentul a avut loc la Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza”, moderator fiind Adrian Jicu, critic literar şi director al instituţiei. „România lăcrimând” este un volum structurat pe şase capitole: Patriotism, Iubire, Iarna, Satiră şi umor, Credinţă şi Astrale.

    Cuvântul înainte este semnat de Emil Păduraru, acelaşi şi la primul volum, însă de data aceasta discursul său cunoaşte accente critice de natură să sublinieze lirismul mesajelor şi temele majore ale creaţiei lui Ion Prisecaru: „Dragostea de ţară, de neam, de natal, faţă de istoria zbuciumată a poporului român – teme fundamentale, predilecte, ale creaţiei prisacariene (!), le regăsim abordate şi în acest volum, în aceeaşi manieră clară, viguroasă şi directă”.

    Tot despre capitolul Patriotism a vorbit şi generalul de aviaţie Vasile Florea, care a „survolat”, mai întâi, prin poezia patriotică românescă, amintind câteva personalităţi remarcabile ale istoriei noastre, după care a „aterizat” cu bine în lirica patriotică a lui Ion Prisecaru: „Clopotul Unirii sună/ Sună, sună de departe,/ De la Dacia străbună,/ Îndemnând la unitate.// Sune clopotul Unirii, /De la Dunăre-n Carpaţi/ Sune clopotul iubirii,/ A iubirii dintre fraţi.”

    Capitolele Iubire, Iarna şi Credinţă au fost „criticate” serios şi cu aplecare de prof. Lenuţa Burcă şi poeta Elena Foghel, care au remarcat disponibilitatea şi sensibilitatea poetului pentru poezia de dragoste, citind câteva versuri: „Ca un trandafir în glastră, / Femeia-i fermecătoare, / Nu-i creată dintr-o coastă, / Ci-i creată dintr-o floare.”

    ,,Chirița în carnaval”, la Slănic-Moldova

    În cea de-a doua seară a Festivalului de Umor ,,Marin Cimponeriu”, care s-a desfășurat într-o primă ediție la Slănic-Moldova, între 14 – 16 iunie, spectatorii slăniceni și turiștii aflați în stațiune au asistat la un regal actoricesc și regizoral susținut pe scena Pavilionului de Muzică de actorii Anca Sigartău și Marius Bodochi, acompaniați de compozitoarea și interpreta Manuela Cara, din Canada.

    A fost un spectacol de music-hall, concentrat pe metehnele societății românești de secol XIX și nu numai, readuse în atenția publicului de ,,Chirița în provincie”, savuroasa comedie cu cântece a lui Vasile Alecsandri, dar și prin interpretarea spumoasă, plină de nerv și umor a celor trei protagoniști.
    În fapt, o satiră acidă a realităților politice, imperfecte, pe care le trăim cu toții, într-o societate dominată de snobism, parvenitism, corupție, incultură, impostură, fariseism și demagogie.

    O evoluție încântătoare, interactivă, condimentată pe alocuri cu momente după celebrele spectacole de revistă ale lui Constantin Tănase, cu partituri ale unor cântece tradiționale românești excelent susținute muzical de Manuela Cara, toate cuprinse în viziunea regizorală de excepție a lui Marius Bodochi.

    ,,Vreți să nu mai fiți triști și abătuți? Vreți să vă fie bine și să zâmbiți? Veniți la teatru!” – a fost îndemnul actriței Anca Sigartău.

    În fine, un festival cu umor, muzică și distracție pe cinste, o reală provocare pentru edițiile următoare.

    Romulus-Dan Busnea

    Unii citesc filosofie degeaba…

    Numai imbecilii nu-și schimbă părerea, opiniile (o spunea Paul Claudel), un anumit tip de consecvență în idei ducând la utopii. Sau la distopii. Oricum, cât timp trăim nimic nu e definitv, și e bine să luăm lucrurile și „cum grano salis”, cu un pic de umor, așadar. Lăsând la o parte tristeți, încruntări, maliție și resentimente, agitația sterilă. Eu sunt bucuroasă când pot să-mi schimb în bine părerea despre un om, când mă surprinde (vorba unei reclame, pe care o tot aud) cu ceva plăcut, și care-i contrazice felul de a fi. Sigur, pot să-mi schimb părerea și în rău, atunci când cineva mă dezamăgește, așa cum se întâmplă cu unii bărbați pe care-i prețuiam pentru inteligența și creativitatea lor, dar care se vădesc profund misogini. Așa cum e autorul unei cărți cu un titlu facil (și ridicol), de literatură de consum, „Decoct de femeie”, un erudit domn, doctor în filosofie, pe nume Sorin Lavric. Și un publicist interesant, pe care-l citeam într-o cunoscută revistă literară. Dar nu știu dacă am s-o mai fac de-acum încolo, după ce am văzut în ce „fiertură” le aruncă pe femei. Niște făpturi exclusiv sexuale, în concepția dumnealui, fără acces la spiritualitate. Pentru că, vezi Doamne, gândirea abstractă este exclusiv apanajul bărbaților. Domnului care face decocturi din ființe, din cele sexuale, femeile erudite (care, deci, există) îi sunt profund antipatice, ele oricum neatrăgând în niciun fel pe bărbați. Pentru că aceștia, mișcați numai de dorință, vor să se bucure doar de nurii unei femei. Femeie care, după ce nu mai este amantă (iar pentru autor, valabile sunt doar cele până în 25 de ani, preferința pentru adolescente fiind categorică) poate doar să aspire la rolul de muză. „Niciun bărbat nu caută în femeie deșteptăciunea, profunzimea sau luciditatea. Cine vrea filosofie, nu o va găsi în capul femeii, dar în schimb va găsi cufundarea în athanorul labios”. Foarte tare expresia asta cu „athanorul labios”! Ce neașteptată alchimie, de cât rafinament e în stare gândirea autorului, preocupat de esențe, de mistică, și care înșiră glorios pe fiecare pagină o mulțime de expresii în greacă, latină, în germană, în fine, în limbile filosofiei, făcând paradă de erudiție. Rezultatul este însă mult zgomot pentru nimic, o mixtură indigestă de metafore trase de păr, exprimări căutate, contorsionate. Speculații căznite și vulgaritate îmbrăcată în prețiozități de limbaj, în fine, un decoct nereușit, care îți lasă un gust neplăcut. Păcat de atâta erudiție folosită fără rost, aruncată în derizoriu.
    Mi-am dres însă gustul rapid, citind un articol despre feminitate și viciul inteligenței masculine. Nu știu cine-i Sorin Popa, nu îmi este cunoscut numele, dar combate bine, rezon! Are același prenume ca Lavric și a publicat aticolul în revista unde are acesta rubrică permanentă. În primul rând, mi-a plăcut ascuțita observație potrivit căreia unii citesc Kant degeaba, „perorând despre imperativul categoric”, în timp ce se comportă ca niște bădărani în viața concretă. Iar acum, reproduc doar un citat despre tipul misogin, și voi reveni cu alte amănunte data viitoare: „El e, inevitabil, un cinic, sexualmente. Una dintre pistele preferate ale egoului misoginului, prin care își demonstrează sieși că femeia e inferioară, e disprețul intelectual: fiindcă femeia e inaptă de «creier», rezultă că nu e bună decât pentru satisfacția cărnii. Trăncăneala-alibi raționalistă nu e însă, decât camuflajul unui instinct grosolan. Acesta e cazul unui misogin dotat cu o minte rudimentară”. Dar sunt și misogini cu o inimă rudimentară, zice autorul, și sunt de acord cu el.

    Urmăriţi naţional identificaţi de poliţişti

      Poliția în acțiune

      Un tânăr de 23 de ani, din comuna Gioseni, care poseda mandat de executare a pedepsei închisorii, emis de Judecătoria Bacău, a fost identificat de poliţişti pe raza localităţii de domiciliu.
      Acesta are de executat o pedeapsă de 2 ani, 5 luni şi 10 zile de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
      Tânărul a fost depus în Penitenciarul Bacău.

      De asemenea, o patrulă mixtă formată din poliţist şi jandarm din Bacău, în timp ce se aflau în serviciul de patrulare, au depistat şi identificat un bărbat de 33 de ani, din judeţul Neamţ, care poseda mandat de executare a pedepsei închisorii, emis de Judecătoria Roman.
      Acesta are de executat o pedeapsă de 2 ani şi 11 luni de închisoare pentru comiterea de infracţiuni la regimul rutier.
      Bărbatul a fost depus în Penitenciarul Bacău.

      Totodată, poliţişti din cadrul Secţiei 1 Poliţie Bacău au depistat un bărbat, de 75 de ani, din localitate, care poseda mandat de executare a pedepsei închisorii, emis de Tribunalul Bacău.
      Acesta are de executat o pedeapsă de 6 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.
      Bărbatul a fost depus în Penitenciarul Bacău.

      Reţinut de poliţişti după ce ar fi sustras un cal

        Poliţiştii Postului de Poliţie Răcăciuni au fost sesizaţi la data de 22 mai a.c., de către un bătrân de 75 de ani, din localitate, cu privire la faptul că persoane necunoscute i-au sustras o cabalină din gospodăria sa.

        Din verificările poliţiştilor a rezultat faptul că, în dimineaţa zilei de 22 iunie a.c., o persoană necunoscută s-ar fi prezentat la locuinţa păgubitului şi s-ar fi oferit să îl ajute la treburile gospodăreşti. Astfel, acesta s-ar fi deplasat cu atelajul hipo tractat de o cabalină, aparţinând bătrânului de 75 de ani, la solicitarea acestuia, pentru a transporta gunoi. Când proprietarul cabalinei a observat că bărbatul necunoscut nu s-ar mai fi întors la domiciliul său, a sesizat poliţiştii.

        Cercetările au condus la faptul că, tânărul de 20 de ani, care ar fi pretins să ofere ajutor bătrânului, după ce ar fi transportat gunoiul, s-ar fi întâlnit cu un tânăr de 29 de ani, din judeţul Vrancea, pe care l-ar fi ajutat să transporte cabalina, cu o autoutilitară, la domiciliul său, contra sumei de 200 de lei.

        Cabalina sustrasă a fost recuperată de poliţişti.

        Poliţiştii au întocmit dosar penal pentru comiterea infracţiunii de furt, iar tânărul de 29 de ani a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore şi, ulterior, prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău care a dispus măsura controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile.

        Pentru ca bunurile dumneavoastră să nu cadă în mâna infractorilor, vă sfătuim să întreprindeţi următoarele măsuri pentru a zădărnici intenţiile hoţilor:
        asigurarea corespunzătoare cu încuietori a uşilor, garajelor, grajdurilor sau coteţelor;
        asigurarea iluminatului curţii pe timpul nopţii;
        nu lăsaţi animalele nesupravegheate la păşunat pe islaz sau pe câmp;
        nu invitaţi în curte persoane necunoscute care, sub pretextul vânzării diferitelor produse, încearcă să cunoască toate împrejurimile curţii şi modul în care asiguraţi securitatea animalelor şi păsărilor;
        când intraţi în contact cu persoane amatoare să cumpere animale, încercaţi să reţineţi, pe cât posibil, semnalmentele acestora sau numerele de înmatriculare ale autovehiculelor cu care se deplasează;
        dacă plecaţi de la domiciliu pentru o perioadă de timp, rugaţi un vecin sau o persoană de încredere să vă supravegheze curtea şi locuinţa.
        duceţi animalele la păşunat împreună cu ceilalţi săteni şi asiguraţi prin rotaţie paza acestora, iar daca aveţi posibilitatea, angajaţi o persoana cunoscută şi serioasă pentru a face acest lucru;
        nu amplasaţi grajdurile sau adăposturile de animale la distantă mare de locuinţe sau în locuri izolate, fără să asiguraţi paza acestora;
        atelajele înhămate, lăsate nesupravegheate pe stradă, constituie un pericol pentru circulaţia publică, dar şi o tentaţie pentru hoţi.

        Respectarea acestor măsuri minime de prevenţie vă poate ajuta să vă protejaţi bunurile proprii de acţiunile infractorilor, având în vedere faptul că prejudiciile create de aceştia sunt foarte greu de recuperat, animalele furate fiind sacrificate rapid. De asemenea, de cele mai multe ori, hoţii chiar dacă sunt identificaţi nu au posibilităţi de a vă despăgubi.
        Dacă sunteţi victima unui furt, sunaţi de îndată la numărul unic de urgenţă 112 şi, până la sosirea poliţiştilor pentru efectuarea cercetării la faţa locului, luaţi măsuri de conservare a urmelor lăsate de autorii furtului!

        Recomandările polițiștilor adresate copiilor pentru o vacanță în siguranţă

        Alegeți locurile de joacă amenajate în spații adecvate, departe de arterele rutiere! În niciun caz, nu vă jucați pe stradă, chiar dacă traficul rutier este redus!

        Respectați regulile de circulație indiferent dacă vă deplasați pe drumurile publice în calitate de pietoni sau bicicliști.

        Nu vă plimbați cu rolele pe stradă! Folosiți-le în parcuri sau în zone ferite de circulația autovehiculelor!

        Traversați strada pe trecerile pentru pietoni ! Asigurați-vă temeinic înainte de a traversa! Nu alergați, nu vă opriți și nu vă întoarceți din drum atunci când traversați partea carosabilă.

        Nu vă angajați în traversarea străzii prin faţa sau spatele autovehiculelor staţionate ori a mijloacelor de transport în comun oprite în staţii.

        Acolo unde nu există amenajate trotuare sau poteci laterale, deplasați-vă numai pe partea stângă a părţii carosabile şi cât mai aproape de marginea acestora, dar nu în grup, ci în şir, unul după altul.

        Vă reamintim că, pentru a putea conduce o bicicletă pe drumurile publice, trebuie să aveți vârsta de cel puţin 14 ani.Copiii sub 14 ani pot circula cu bicicleta doar în locuri special amenajate, în parcuri sau în interiorul unor proprietăţi private.

        De asemenea, bicicleta trebuie să fie prevăzută cu dispozitiv de frânare eficace, cu un sistem de direcţie adecvat și funcţional şi să fie dotată cu sistem de avertizare sonoră.

        Atenţie la lumea virtuală! Nu furnizaţi străinilor date personale sau despre familia dumneavoastră.

        Nu dezvăluiţi parolele altor persoane, nici măcar prietenilor apropiaţi întrucât există riscul ca adresa dumneavoastră de e-mail să fie folosită pentru a trimite mesaje jignitoare sau spam-uri în numele vostru.

        Nu răspundeţi la mesajele care vă supăra sau care conţin cuvinte ori imagini nepotrivite! Discutați deschis cu părinții şi explicaţi-le ce v-a îngrijorat. Puteţi scoate oricând din lista de contacte pe cei cu care nu mai doriți să comunicaţi.

        Nu trimiteţi imagini jignitoare sau mesaje care ar putea să le provoace celorlalți frică sau să-i pună în pericol.

        Nu vă întâlniţi cu persoane cunoscute pe internet. Nu vă urcaţi în autoturismele unor persoane necunoscute indiferent de ce vi se oferă.

        Nu acceptați bunuri, nici măcar produse alimentare, de la persoane necunoscute sau despre care aveţi puţine informaţii!

        Nu vă împrieteniţi cu persoane care manifestă un comportament deviant şi nu intraţi în anturaje dubioase!

        Evitați discuțiile în contradictoriu și nu încercați să vă impuneți prin violență! Nu vă bruscați partenerii de joacă!

        Dacă plecați în drumeții, nu vă îndepărtaţi de grup sau de persoana adultă care vă însoţeşte!

        Nu mergeți în locurile unde se consumă alcool, substanțe nocive sau unde se practică jocuri de noroc!

        Atunci când mergeţi în localuri de alimentaţie publică sau de divertisment, nu vă afişaţi în mod excesiv cu bijuterii sau cu alte bunuri însemnate.

        Nu oferiţi mobilul unei persoane necunoscute, sub pretextul că îl admiră sau că trebuie să dea un telefon urgent.

        Doctorul Adrian Cotîrleț nominalizat la „Capital top manageri din România”

          Directorul Spitalului Municipal de Urgență din Moinești, dr. Adrian Cotârleț, a fost nominalizat la Gala Premiilor de Excelență în Management 2019, organizată de revista Capital. Nominalizarea a fost făcută la categoria „Cei mai bun manageri din Sănătate și Pharma”. Gala Premiilor de Excelență în Management este evenimentul prin care Capital recunoaște meritele celor care fac economia românească să crească.

          „În România – se spune în descrierea nominalizării – există spitale de stat care concurează cu unitățile private, iar unul dintre cele mai moderne este în municipiul Moinești, localitate cu puțin peste 20.000 de locuitori. Acolo, managerul, doctorul Adrian Cotîrleț, a știut să aducă venituri spitalului și să atragă finanțări. Unitatea are acum heliport, are 11 linii de gardă, aparatură modernă și medici care s-au întors din străinătate mulțumită condițiilor. Unii dintre cei care muncesc aici primesc salarii care ajung până la 5.000 de euro.

          Pacienți din toată țara vin să se bucure de condiții de lux de la stat”.
          Gala de Excelență în Management va acorda, pe 25 iunie, cu votul cititorilor revistei Capital, premii primilor trei câștigători din nouă categorii – directori generali, manageri financiari, manageri de vânzări și de resurse umane su cu atribuții de marketing, manageri de comunicare, responsabili de CSR (responsabilitate socială corporativă), administratori publici și manageri din sănătate și pharma.
          Pentru doctorul Adrian Cotîrleț, cititorii pot vota la adresa de internet https://www.capital.ro/capital-top-manageri-din-romania-nominalizari-categoria-sanatate-votati-va-favoritul.html (la finalul paginii).

          Violența distruge, prietenia construiește!

          Proiectul Erasmus+ L’amitié en partage, coordonat de Școala Gimnazială „Alexandru Cel Bun” Bacău, România, în parteneriat cu alte cinci școli, „ Metodi Mitevski Brico” din Lozovo, Macedonia, „Todor Janev”, Caska, Macedonia, „Podstawowa Mikolaja Kopernika”, Lazynie, Polonia și „Nicola Vaptsarov” Hadzidimono, Bulgaria, „ Instituto Compresivo”, Bisa, Italia, este un proiect european, finanțat de Comisia Europeană de Proiecte Comunitare, în care toleranța, prietenia și construirea încrederii în sine în rândul elevilor reprezintă câteva din obiectivele principale, promovând atât egalitatea şi incluziunea socială cât și valorile francofone printre tinerii de 11- 14 ani.

          Prin intermediul acestui proiect, început în septembrie 2017 și desfășurat pe o perioadă de doi ani, echipa de implementare formată din Stamate Camelia (director), Dumitrașcu Sonia (coordonator), Moisă Carmen, Butnaru Carmen, Ciupala Angela, Mocondoi Daniela, Mărian Nicoleta, Leibu Angela și Tînjală Mariana împreună cu cei 25 de de elevi, și-au dorit să descopere cultura, tradiția partenerilor, să învețe că diversitatea culturală și lingvistică poate creea punți de prietenie și solidaritate în rândul elevilor beneficiari din școlile partenere.

          Cum fiecare cultură înglobează un set de influenţe diverse, acest proiect, a reprezentat o oportunitate reală de a conștientiza diversitatea tradițiilor partenerilor noștri prin punerea în valoare a culturii diverselor minorităţilor şi tradiţiile lor prezentate în diversitatea lor etnică și culturală.

          În cadrul proiectului au fost organizate două conferințe internaționale, în Macedonia „Le multiculturalisme et la tolérance dans le contexte du développement professionnel des enseignants, și în România „La violence détruit, l’amitié construit!”, conferințe care au reunit reprezentanți ai instituților de învățământ preuniversitar și universitar, reprezenți ai ONG-urilor și comunității locale din cele cinci țări partenere pe tema toleranței și a combaterii violenței școlare.

          Suntem mândri ca acest proiect educativ L’amitié en partage a crescut încrederea elevilor din echipele partenere, şi gradul de conştientizare și eradicare a violenţei din mediul şcolar.

          Credem că, descoperind bogăţia și diversitatea culturală, noi perspective se deschid, făcându-ne să ne schimbăm, să devenim mai toleranți învăţând să aratăm respect pentru alte culturi diferite de-ale noastre, sa ne păstrăm valorile noastre culturale care formează propria identitate.

          Handbal feminin / Sala Sporturilor, în haine de sărbătoare

          Sâmbătă, 15 iunie, a fost zi de sărbătoare pentru handbalul băcăuan. Și nu numai. În Sala Sporturilor din Bacău s-a reunit crema handbalului românesc din anii 80-90. Totul cu prilejul unei manifestări care a celebrat împlinirea a 30 de ani de la cucerirea Cupei Cupelor de către echipa de handbal feminin a Științei Bacău.

          Proiectul „Știința, Cupa Cupelor- 1989-2019”, inițiat de fosta jucătoare și actuala antrenoare Gabriela Manea și organizat de CS Știința cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Bacău s-a dovedit o super-reușită, care a mers la inima celor câteva sute bune de spectatori, care au ținut să le aplaude din nou pe „campioanele inimilor lor”.

          Începută cu un meci demonstrativ între actuala echipă a Științei și cea din anii 90-2000, manifestarea a continuat cu un adevărat joc al legendelor. Este vorba de super-derby-ul deceniului opt, Știința- Chimistul Râmnicu-Vâlcea, echipele care în 1989 aduceau în România Cupa Cupelor, respectiv Cupa EHF. Publicul băcăuan a putut auzi și cânta din nou celebrul imn „Știința e ca o floare”, dar , mai ales, a avut prilejul de a le admira și ovaționa pe Gabi Manea și pe Mariana Târcă, pe Ioana Vasilca și pe Luminița Huțupan, pe Eva Darvaș și pe Maria Torok, pe Cati Marian și pe Narcisa Lecușanu.

          Sărbătoarea s-a încheiat cu o festivitate de premiere la care ca invitat special a figurat multiplul campion mondial, Cristian Gațu. „Este o acțiune emoționantă și țin să aduc felicitări organizatoarei Gabi Manea-Antoneanu și Consiliului Județean, având, totodată, și o propunere, pe care o voi transmite și forurilor vâlcene, aceea de a acorda titlul de cetățean de onoare tuturor acestor jucătoare minunate”, a declarat Cristian Gațu.

          „Nu pot descrie toate emoțiile și sentimentele care mă încearcă, dar pot să vă mărturisesc că mă simt acum exact ca la vîrsta la care jucam pentru Știința”, s-a destăinuit Mariana Târcă. Fostul coleg de facultate al Marianei Târcă, președintele Consiliului Județean Bacău, Sorin Brașoveanu a sintetizat în felul următor manifestarea: „Emoții, respect și bucuria de a vedea din nou pe teren adevărate modele ale sportului”. „Bacăul a îmbrăcat astăzi din nou haine de sărbătoare, iar acest lucru a fost posibil datorită dumneavoastră, spectatorilor care ne-ați iubit mereu, dar și datorită colegelor, adversarelor și prietenelor mele de la Știința și Chimistul”, a fost mesajul Gabrielei Manea.

          Umor și voie bună la Slănic-Moldova

            În stațiunea Slănic-Moldova a început vineri, 14 iunie, prima ediție a Festivalului de Umor ,,Marin Cimponeriu”.

            Manifestarea poartă numele regretatului regizor, scenarist și actor, Petru Mircea Marin Cimponeriu (1937 – 1998), care a activat timp de peste 20 de ani în stațiune, unde s-a remarcat printre altele, prin înființarea Casei de Cultură a Orașului și a Teatrului Popular de Comedie, prima instituţie de acest gen din ţară.

            În prima seară a festivalului au evoluat pe scena din Pavilionul de Muzică, îndrăgiții actori de comedie Andrei Duban și Cornel Palade, acompaniați în susținerea momentelor umoristice de cântăreața Mihaela Condurache.

            Primarul stațiunii, Gheorghe Baciu, a prezentat în alocuțiunea sa câteva aspecte din istoricul teatrului slănicean, în cadrul căruia a activat și domnia sa, timp de șase ani, alături de alți actori amatori îndrumați de Marin Cimponeriu. Acesta a mai spus că acest festival va continua și în anii următori, în cadrul unui proiect de mai mare amploare, care să se poată desfășura în sala de spectacole a Cazinoului, așa cum a fost odinioară.

            Un moment plin de emoţii l-a constituit fără îndoială, prezența lui Radu Cimponeriu, fiul regizorului slănicean, care în cuvântul său a mulțumit celor care au avut inițiativa de a da numele tatălui său unui astfel de eveniment teatral. De asemenea, acesta a mai spus că va sprijini organizarea edițiilor viitoare ale festivalului, alături de autoritățile locale și de toți care vor să readucă în prim plan tradițiile culturale și spirituale românești.

            Festivalul continuă sâmbătă seara, tot în Parcul Central, cu recitalurile actorilor Anca Sigartău și Marius Bodochi, alături de cântăreața de jazz, Manuela Cara (ora 18.00), duminică fiind programat un concert susținut Nelu Vald și Formația ,,Azur” (ora 12.00).

            Romulus-Dan Busnea

            Șase băcăuani în echipa Delgaz Grid la Trofeul Electricianului

              Șase electricieni din Bacău au intrat în echipa de 21 de membri a companiei Delgaz Grid, care va intra în competiție, în luna iulie, cu echipe de la principalii distribuitori de energie din țară. Din echipa Delgaz Grid mai fac parte electricieni din Botoșani, Iași, Vaslui, Neamț și Suceava. La concursul de desemnare a echipei au participat 100 de electricieni. Bacăul are și la categoria „Trofeul electricianului junior” un reprezentant, un elev.

              Trofeul Electricianului a ajuns la a 40-a ediție și are șapte specializări de concurs. Acestea sunt exploatare stații de transformare, exploatare rețele de medie și joasă tensiune, PRAM (protecții și automatizări), măsură energie electrică, montare și reparații echipament primar 110 kV și medie tensiune din stații de transformare, montare și reparații instalații de medie tensiune și joasă tensiune (posturi de transformare, linii electrice aeriene și subterane) și defectoscopie linii electrice subterane de medie și joasă tensiune. Și în acest an, faza națională se va desfășura în preajma sărbătorii Sfântului Ilie, patronul și protectorul celor ce lucrează în sectorul energetic.

              „Dumneavoastră, cei premiați, sunteți cei mai buni dintre meseriașii noștri. Sunteți cei de la care pot și ceilalți colegi să învețe. Pe lângă meserie, învățați-i să aibă grijă unul de celălalt, de siguranța fiecăruia și de siguranța clienților. Arătați că sunteți mândri de meseria pe care o aveți. Vă doresc mult succes la etapa națională!”
              Ferenc Csulak, director general al Delgaz Grid

              Pogorârea Sfântului Duh

              La zece zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Să, prăznuim Rusaliile – Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută și sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta prăznuim Pogorârea Sfântului Duh pe 16 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două sărbători s-au despărțit una de cealaltă.
              Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtășește viața dumnezeiască și omenească a lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie prin această extindere a vieții lui Hristos în noi. Având în vedere că prin Duh ne împărtășim de Hristos, în Biserica Ortodoxă sfintele slujbe încep cu rugăciunea adresată Sfântului Duh: „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curătește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”.
              Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris în cartea „Faptele Apostolilor” (F.A. 2,4). Aici se spune că Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt și Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenți, în chip de limbi de foc.
              Focul în chipul căruia Și-a făcut apariția Duhul Sfânt nu era unul natural și din acest motiv Scriptura vorbește de limbi ca de foc și nu limbi de foc. E importantă această precizare pentru că există o diferență majoră între lumina dumnezeirii și lumina focului. Lumina dumnezeiască fiind necreată nu suferă schimbări și alterări, precum cea a focului. Iar dacă lumina focului este când mai puțin intensă, când intensă, în funcție de foc, lumina dumnezeiască fiind necreată, nu i-a luminat pe Apostoli progresiv.
              Se obișnuiește să se vorbească de trimiterea Sfântului Duh în lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrării lui Hristos. În acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfântului Duh. În realitate însă, Duhul trebuie văzut întotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput ca despărțit de Hristos.
              Există obiceiul ca în ziua de Rusalii să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor. (crestinortodox.ro)

              Preasfânta Treime

              Celebrăm astăzi acel mister profund al credinței creștine conform căruia Dumnezeu deși este unul singur, El nu este singur, pentru că este UN DUMNEZEU în TREI PERSOANE! Având în vedere că avem de-a face cu un mister de credință, e clar că nu vom putea înțelege niciodată până la capăt această realitate.
              Totuși știind că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, putem ca pornind tocmai de la ceea ce cunoaștem despre om, să ne apropiem de acest mister pentru a-l scruta cu privirea inimii noastre și astfel să înțelegem minunăția existenței acestui Dumnezeu Unic în ființă și Întreit în persoană. Iar ceea ce cunoaștem despre om este faptul că omului nu îi place să fie singur! Nimănui dintre oameni nu îi place să fie absolut singur: să mănânce singur, să meargă singur, să doarmă singur, să lucreze singur, să vorbească singur… să trăiască singur! Să fii absolut singur? Chiar și numai gândul acesta este insuportabil!
              Citeam, nu de mult, despre un om atât de singur și abandonat încât nimeni, niciodată nu vorbea cu el, nu-i strângea mâna, nu-l bătea pe umăr, nu-l îmbrățișa; nici măcar nu-l atingea cineva vreodată. Se simțea atât de singur, încât ultimii săi bănuți nu i-a cheltuit nici pe mâncare, nici pe băutură. Căci să mănânci sau să bei singur e cumplit! Și-a cheltuit sărmanul om ultimii bănuți la bărbier, astfel încât cineva să-l atingă și să aibă grijă de el câteva momente!
              Singurătatea este una dintre cele mai înspăimântătoare experiențe ale vieții. Dacă cineva este singur pe lume, se schimbă, devine sărac în interiorul lui! E și mai îngrozitor să fii singur deși ești în mijlocul oamenilor!
              Așadar, nici Dumnezeul cel Unic, care ne-a creat după chipul și asemănarea sa, nu este singur. El este relație de iubire între persoane. Și pentru a fi forma perfectă a iubirii, nu poate fi decât o iubire trinitară.
              Acesta este misterul pe care îl celebrăm astăzi: Iubirea prezentă în Dumnezeul unic și întreit în Persoană. Această iubire intra-trinitară ni s-a oferit nouă oamenilor pentru ca prin ea niciun om să nu fie singur niciodată.
              Lăudată să fie Preasfânta Treime: Dumnezeu Tatăl care ne-a creat; Dumnezeu Fiul care ne-a răscumpărat; Dumnezeu Duhul Sfânt care ne sfințește!

              Pr. Roca Felix-Marius, Parohia Catolică „Sf. Ana” Lespezi

              Masca onorabilității

              Pentru a înțelege mai bine fenomenul, am stat de vorbă și cu autori precum Davidson, Julia O’Connell, Janet Holland, Matthew Waites, Marilyn B. Skinner, Rebecca Flemming sau Thomas McGinn, cu autori ai unor articole din Historia. Prin intermediul cărților/ articolelor lor, desigur…
              În Roma antică, de exemplu, prostituția era privită și ca profesie necesară menținerii ordinii sociale. Prostituatele nu aveau voie să poarte stola, veșmântul tradițional al femeii. În primul secol au fost emise monede speciale numite spintria, folosite pentru plata serviciilor oferite de prostituate. Importul de prostituate din Grecia și Siria a fost profitabil. Evidența prostituatelor era, de regulă, riguroasă, dar numărul celor care nu se înregistrau nu era mic. Veniturile din taxele pe prostituție erau utilizate pentru reabilitarea clădirilor publice. Existau cel puțin 13 categorii de prostituate: de la venerii (prostituatele zeiţei Venus, care le predau lecții sexuale celor nou-sosite în branșă), la gallinae ( profesau și tâlhăria). Firește, exista și prostituția masculină. Percepția complexă a fenomenului obligă însă răsfoirea istoriei sale cel puțin în Egiptul antic și Grecia antică. Nu este lipsită de interes nici răsfoirea opiniilor despre prostituție, căci după ce citești zisa unui personaj al lui George Călinescu, din „Enigma Otiliei” – „Tot ce s-a făcut mare în lumea asta, prin femei s-a făcut. Curtezanele, nu femeile de treabă, au stimulat geniile” -, te curtează bulversarea. Dacă-l asculți pe Stanley Kubrick, nonconformistul regizor încununat și cu Oscar – „Marile naţiuni s-au comportat întotdeauna ca gangsterii, iar micile naţiuni ca prostituatele” -, te curtează și perplexitatea. Poți înțelege că nici prostituția nu mai e ce-a fost, dacă nu ignori discursul lui Jorge Luis Borges despre literatură: „Pe timpurile mele nu erau best-seller-uri şi nu puteam să ne prostituăm. Nimeni nu era dispus să cumpere prostituţia noastră”…
              Prostituția contemporană a atins cote de-a dreptul sfidătoare. Sociologii revizuiesc mereu topul „celor mai păcătoase orașe” din lume. Deși islamul pedepsește practicarea prostituției chiar și cu moartea, și țările musulmane cunosc încă acest fenomen. În România, Codul Penal intrat în vigoare de la 1 februarie 2014 precizează că prostituția nu mai este infracțiune, ci doar contravenție. Se pedepsește cu amendă. Sunt situații în care amenzile de acest tip reprezintă peste cincizeci la sută din numărul amenzilor înregistrate la primării.
              Formele prostituției contemporane s-au diversificat aiuritor. Aminteam despre faptul că romanii taxau practicarea prostituției, veniturile fiind folosite pentru a obloji varii vânătăi ale clădirilor publice. Cred că forma cea mai sfidătoare a prostituției contemporane este întâlnită (pe statele de plată) în administrația centrală, în instituțiile cu ștaif. (Cine se gândește la România își asumă riscurile de rigoare?) Sfidător este faptul că acest gen de prostituție nu este impozitat. Dimpotrivă: este finanțat generos din resursele bugetului public. Mark Twain sesizase fenomenul picurând și umor: „Franţa nu are nici iarnă, nici vară şi nici morală. În afară de aceste dezavantaje, este o ţară frumoasă. Franţa este guvernată, de obicei, de către prostituate”. Cealaltă formă agresivă a prostituției contemporane o constituie apariția unei categorii sociale noi: „vedetele”. Unele dintre acestea, lipsite de orice amiciție cu morala și cultura, își apropie în câteva ore venituri (neimpozitate) pe care un salariat de la o multinațională, doldora de competențe,le obține într-un an de zile. În Roma antică, unele dintre aceste prostituate (ocrotite de politicieni și de către cei bogați), hetairele, erau măcar școlite. Statutul lor nu lăsa însă loc echivocului public: erau prostituate, nu puteau să ființeze, ca astăzi, sub masca onorabilității politice sau a performanței onorabile în carieră.