Din ce în ce mai mult se vorbește despre tineri. Mai ales atunci când au rezultate deosebite în diferite domenii de activitate. Și parcă din ce în ce mai mult, tinerii din ziua de azi se implică în voluntariat, acolo unde reușesc să realizeze acțiuni de toată lauda. Astăzi o cunoaștem pe Maria Lavinia Ungureanu, elevă în clasa a XII-a la Colegiul „Mihai Eminescu” și care de un an este voluntară la Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR) filiala Bacău.
„Îmi place să cred că voluntariatul este o poveste a rodnicei întâlniri, a bucuriei şi a lucrării împreună, care, atunci când este aşezată sub vegherea lui Dumnezeu, ne oferă ocazia de a învăţa şi de a creşte, noi toţi, iubitori de aproapele, purtători de grijă faţă de semenul nostru, îndrăgostiţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi ascultători faţă de îndreptările slujitorilor Lui.
Toată vara a fost pentru mine prilej de înălţare spirituală şi de împlinire personală, alături de cei peste 200 de copii pe care am căutat să-i slujesc cu cele mai bune roade ale sufletului meu.
Împreună cu copii, cu sprijinul părinţilor preoţi, al doamnelor preotese şi voluntarilor, am descoperit magia lecturii, tainele olăritului, bucuriile picturii, provocările intelectuale ale şahului, libertatea excursiilor şi solemnitatea catehezei, spre a enumera o parte din activităţile care ne-au adus împreună. De la susţinerea drepturilor copiilor nenăscuţi, la deprinderea de a fi lider, de la omagiul adus satului românesc la prăznuirea Hramului Bisericii, am căutat să-l slujesc cât mai bine pe Dumnezeu, petrecându-mi vacanţa de vară într-o curată şi duhovnicească Tindă a Raiului. Da, o tindă a Raiului, un pridvor spiritual, aflat aici, pe pământ, în lumea oamenilor, de unde am putut întrezări, prin ochi de copil şi suflet de voluntar, chipul desăvârşit de frumuseţe şi bunătate a lui Dumnezeu.
Lucrarea duhovnicească săvârşită dimpreună cu sufletele pure şi afective ale copiilor mi-au purtat inima către Dumnezeu, pe care L-am simţit prezent, precum o mare taină, în fiecare (po)pas pe care sufletul meu l-a plămădit alături de copii, popas sufletesc şi spiritual, de reculegere a inimii, de închinare şi curată prietenie, departe de chipul zbuciumat şi uneori plin de rele, al veacului acestuia.
Alături de copii, am trăit credinţa în Dumnezeu şi apropierea de învăţăturile creştine, împreună ne-am străduit să fim buni creştini, respectând poveţele slujitorilor Bisericii. Am învăţat unii de la ceilalţi, am dat viaţă valorilor familiei creştine, iubirii, solidarităţii, rugăciunii, mâinilor lucrătoare, închinării lui Dumnezeu, respectării poruncilor şi îndemnurilor Sale. Dumnezeu este dragoste, şi am simţit dragostea în inimile copiilor alături de care am fost fericită să scriu un poem al prieteniei, al iubirii, ecou al sufletului meu. Acum sunt mai încrezătoare în forţele mele, ştiind că Dumnezeu îmi însoţeşte paşii vieţii, aducându-mi în calea inimii oameni minunaţi sufleteşte şi dospiţi spiritual, spre a creşte în mine bucuria, solidaritatea, prietenia, credinţa şi dorinţa de împreună lucrare în numele Lui sfânt.
«Lăsaţi copiii să vină la mine», ne încurajează Iisus. În această vară, copiii mi-au fost calea prin care inima mea s-a apropiat şi mai adânc de Dumnezeu simţind, alături şi graţie lor, că iubirea faţă de semeni este cu adevărat făcătoare de minuni sufleteşti.”
