Se reia, parțial, furnizarea apei calde
Thermoenergy Group SA aduce la cunoștința consumatorilor că începând cu data de 6.09.2019 va relua programul de furnizare a apei calde pentru consumatorii arondați centralelor termice (CT), astfel:
• pentru centrale termice Bistrița, Grup Școlar și 2 Miorița, zilnic între orele 6.00-8.00 și 18.00-21.00;
• pentru centralele termice 3 Miorița, 3/5 Dr. Aroneanu, Parc 1 și Prefectură, în zilele de marți și joi între orele 6.00-8.00 și 18.00-21.00, iar sâmbata și duminica în intervalele orare 7.00-10.00 și 18.00-22.00.
Reamintim că apa caldă asigurată pentru consumatorii Thermoenergy a fost întreruptă la începutul lunii august, pentru execuția lucrărilor anuale de revizie planificate.
Tânăr de 21 de ani, reținut pentru că ar fi obligat mai multe fete să se prostitueze
La data de 31 august a.c., poliţiştii de combatere a criminalităţii organizate din Bacău sub coordonarea procurorilor D.I.I.C.O.T., au desfășurat o percheziţie domiciliară la locuința unui tânăr, de 21 de ani, bănuit de comiterea infracţiunii de trafic de persoane, pe raza judeţelor Bacău și Galați.
Cu această ocazie, polițiștii au identificat una dintre victime, pe care tânărul ar fi constrâns-o și indus-o în eroare, în vederea exploatării sexuale, în imobile din municipiul Bacău și din orașul Tecuci, judeţul Galați.
Din cercetări a reieșit că, bărbatul ar fi racolat, prin aceeași metodă, mai multe tinere, pe care le-ar fi exploatat sexual, în diverse apartamente, închiriate în regim hotelier, pe raza municipiului Bacău.
Clienții ar fi intrat în legătură cu acestea prin intermediul unor anunțuri pe diferite site-uri de profil. Ulterior, tinerele ar fi fost obligate să presteze servicii sexuale, pe stradă, în zona orașului Tecuci, din judeţul Galați.
În urma administrării probatoriului, tânărul de 21 de ani a fost reținut de poliţişti pentru 24 de ore, ulterior fiind prezentat Tribunalului Bacău, care a dispus arestarea preventivă față de acesta pentru 30 de zile.
Acțiunea a beneficiat de sprijinul de specialitate al Direcţiei Operaţiuni Speciale a Poliției Române. La activități au participat și polițiști din Bacău, precum și din Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Bacău.
Măsuri speciale pentru Festivalul „George Enescu”
În perioada 31 august – 22 septembrie 2019, în municipiul Bucureşti şi în alte 11 oraşe din ţară se va desfăşura Festivalul și Concursul Internaţional „George Enescu”, ediția 2019.
Festivalul, ajuns la cea de-a cea XXIV-a ediţie, reprezintă un eveniment în cadrul căruia vor avea loc o serie de manifestări culturale, în mai multe zone şi locaţii de pe raza municipiului Bucureşti, precum şi în alte 11 municipii din ţară.
În municipiul Bacău, activitățile se vor desfășura la Filarmonica Mihail Jora, în data de 05 septembrie a.c.
Pentru asigurarea climatului de ordine şi siguranţă publică, structurile de poliţie ale Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău vor desfăşura activităţile specifice.
Astfel, pentru fluidizarea traficului rutier şi prevenirea producerii unor evenimente rutiere, poliţiştii vor acţiona îndeosebi, în proximitatea zonei de desfăşurare a activităţilor şi vor asigurara fluența traficului rutier.
Recomandări pentru conducătorii auto:
Pentru prevenirea producerii accidentelor de circulaţie pe fondul condiţiilor de trafic aglomerat, recomandăm conducătorilor auto să își păstreze calmul, să nu uite de politețea rutieră şi să respecte indicațiile polițiștilor rutieri.
Circulaţi cu viteză adaptată permanent condiţiilor din trafic, în special când se circulă în coloană şi nu uitaţi de politeţea rutieră. De asemenea, pentru un plus de siguranţă, în mers, măriţi distanţa dintre vehicule.
Respectaţi regimul legal de viteză! Poliţiştii rutieri reamintesc că viteza excesivă şi cea neadaptată la condiţiile de drum sau trafic, reprezintă principalul factor generator al accidentelor rutiere în România.
Pietonilor le recomandăm să-şi sporească atenţia şi să traverseze numai după ce sunt siguri că o pot face în siguranţă. Este recomandat să evite, pe cât posibil, folosirea părţii carosabile, mai ales după lăsarea întunericului şi în condiţii de vizibilitate redusă.
ISU Bacău, locul II la Concursul Serviciilor Profesioniste pentru Situații de Urgență
Concursul Serviciilor Profesioniste pentru Situații de Urgență-ediția 2019 a luat sfârșit. După patru zile de foc, în care salvatorii au dat dovadă de pregătire continuă și “fair-play”, au fost desemnați și câștigătorii:
Clasament general:
Locul I – ISUJ Sibiu;
Locul II – ISUJ Bacău;
Locul III – ISUJ Călărași.
Proba individual cumulată – Duel:
Locul I – plt. maj. Oprea Gabriel – ISUJ Sibiu;
Locul II – plt. adj. Pavel Cezar Bogdan – ISUJ Iași;
Locul III – plt. maj. Enciu Mihai – ISU Bucureşti-Ilfov.
Pista cu obstacole – individual:
Locul I – plt. maj. Oprea Gabrie – ISUJ Sibiu;
Locul II – sg. maj. Croitoru Laurențiu – ISUJ Bacău;
Locul III – plt. adj. Caluțiu Ioan – ISUJ Sibiu.
Scara de fereastra – individual:
Locul I – plt. adj. Pavel Cezar Bogdan – ISUJ Iași;
Locul II – plt. maj. Oprea Gabrie – ISUJ Sibiu;
Locul III – cpt. Cătălin Istrati – ISUJ Bacău.
Scara de fereastră:
Locul I – ISUJ Bacău;
Locul II – ISUJ Sibiu;
Locul III – ISUJ Iași.
Pista cu obstacole:
Locul I – ISUJ Sibiu;
Locul II – ISUJ Călărași;
Locul III – ISUJ Bacău.
Ștafeta 4×100 metri:
Locul I – ISUJ Bacău;
Locul II – ISUJ Sibiu;
Locul III – ISUJ Călărași.
Realizarea dispozitivului de intervenție la motopompă:
Locul I – ISUJ Sibiu;
Locul II – ISUJ Bihor;
Locul III – ISUJ Bacău.
Competiția a avut loc săptămâna trecută, la Onești și Târgu Ocna. La competiția din acest an la linia de start s-au aliniat 13 echipaje reprezentative ale inspectoratelor județene pentru situații de urgență ce s-au calificat la faza finală.
De asemenea, la competiție a fost prezent un echipaj reprezentativ al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al Republicii Moldova, dar și echipajele clasate pe locul I la faza națională a serviciilor voluntare, respectiv private pentru situații de urgență
Două vulpi au semănat panică în Bacău
Apariția a doua vulpi în zona cu vegetație sălbatica din spatele E.On, în zona Ștefan cel Mare, a provocat o adevărat isterie, luni, în Bacau, lumea sunând în disperare la Politie, Jandarmerie, Primărie și la ONG-urile de protecție a animalelor.
„Cel mai probabil, animalele au trecut pârâul și s-au apropiat de zona locuită în căutare de hrană. Cum dușmanul natural al vulpilor, câinele fără stăpân, nu mai există în zonă, vulpile au găsit un teritoriu liber pe care l-au ocupat. Asta se întâmplă când scoți dintr-un ecosistem una dintre componente. Se creează un dezechilibru, se înmulțesc pisicile, ne invadează șobolanii, se reorganizeaza teritoriile după niște reguli știute doar de necuvântătoare”, spune Dinu Păncescu, șeful Serviciul gestionare câini fără stapân din Primăria Bacău.
El spune că prezența acestor animale în zona respectivă este normală.
„Dacă aceste vulpi ar fi fost în centrul orașului, s-ar fi ridicat niște semne de întrebare. Dar când ele vin dintr-un mediu sălbatic situat la nici 100 de metri de bloc, întrebările nu-și au rostul. Vulpile vor pleca așa cum au venit”, mai spune Dinu Păncescu.
„Din păcate, unii băcăuani se mută în zone care până recent erau parte din zona extravilană a orașului și sunt surprinși că intra în contact cu animale sălbatice. În cartierul Izvoare eu am văzut iepuri de câmp care au fugit de la nici un metru de mine. Am văzut fazani, în zona de case. Am văzut și șerpi, fiind o zonă cu izvoare și acumulări de apă. Trebuie să învățăm să conviețuim. Omul a construit în habitatul lor. Nu ele au venit în oraș”, a concluzionat șeful Serviciul gestionare câini fără stapân din Primăria Bacău.
Tinerii deținuți au curățat mizeria lăsata de băcăuanii ieșiți la picnic
Băcăuanii veniți la pescuit sau iarbă verde în weekendul trecut în coada lacului Bacău au găsit locul curat lună.
Curățenia realizată în perimetrul ariei naturale protejate este rezultatul muncii a 16 tineri, care la sfârșitul săptămânii trecute au luat luncă la pas, adunând până și mucurile de țigară.
Activitatea a fost organizată de către Penitenciarul Bacău – Serviciul de Educație și Asistență Psihosocială, tinerii angrenați fiind privați de libertate.
Este de menționat faptul că și în cursul anului trecut a fost organizată o astfel de activitate în cadrul căreia aria naturală protejată a fost ecologizata și s-au amplasat panouri de avertizare.
Un proiect … ”cu contre politice”
Ca și cum nu ar mai fi în Onești nici o problemă nerezolvată și locuitorii municipiului nu ar mai avea nici un lucru de obiectat, iată că la ședința Consiliului Local de zilele trecute a fost luată în discuție o situație ce depășește normalitatea! ”În spatele” dezbaterii Proiectului de hotărâre privind aprobarea planului de amplasament și delimitare a unui imobil cu propunerea de dezmembrare din incinta Spitalului Municipal Onești a fost o confruntare puternică de idei legate de… viitorul Morgii de la cel mai mare spital al Văii Trotușului!
Primarul Oneștiului, Nicolae Gnatiuc a explicat cât de poate de simplu situația:”Spitalul Municipal a primit o notificare de la Direcția de Sănătate Publică Bacău solicitând ca Morga să fie scoasă din corpul principal al acestuia. Astfel, se va dezmembra o suprafață de teren care va fi trecut în domeniul public al municipiului Onești pentru construirea morgii, fiind organizată licitație publică pentru aceasta. Investitorul are obligația de a pune această clădire la dispoziția Spitalului Municipal Onești în fiecare zi lucrătoare, de luni până vineri, de la ora 8 la 16”.
Menționând că realizarea unei asemenea clădiri se afla în atenția autorităților oneștene de mai mulți ani, consilierul local Alexandru Cristea (PSRO), care timp de un an a îndeplinit funcția de viceprimar al Oneștiului cu atribuții de primar (după destituirea din funcție a primarului ales de oneșteni în 2012, Laurențiu Neghină), a declarat că ”acest proiect de hotărâre «pe ici – colo» pare suspect! «Contrele politice» trenează realizarea unor obiective! Azi putea să fie gata noua construcție!” Mai multe îndoieli au fost exprimate și de consilierul local Gheorghe Ene (PNL), el fiind derutat de acest proiect.
”Nu am înțeles forma abstractă: pentru a asigura servicii funerare lângă Spitalul Municipal, Morga nu va fi una privată! Spitalul Municipal Onești are obligația ca să asigure servicii funerare celor care mor în spital, din cauze naturale ori din alte cauze. Până la ora 16 ea va fi folosită de Spitalul Municipal, toate serviciile fiind făcute de această instituție. Dar de ce să fie și un magazin cu articole funerare acolo?”, a menționat consilierul liberal Gheorghe Ene. El a primit răspunsul că ”aceasta a fost solicitarea investitorului!”
Toate neînțelegerile au fost lămurite de Gelu Nicolcea, directorul economic al Spitalului Municipal. El a afirmat:”Morga actuală este la parterul Spitalului Municipal Onești iar accesul la aceasta este foarte greu din cauza realizării Compartimentului de Primiri Urgențe. Noi, Spitalul Municipal nu avem bani pentru a realiza această investiție și se va construi o morgă pe terenul Unității Teritorial – Administrative Onești, unde va avea sediul și compartimentul Medicină Legală.
Aici, de luni până vineri, între orele 8.00 – 16.00 salariați ai Spitalului Municipal vor face toate serviciile. Dar în Caietul de sarcini trebuie specificat faptul că cel care va face această construcție va da o parte din ea Spitalului Municipal pentru serviciile funerare!” Fostul primar al Oneștiului, consilierul social – democrat Emil Lemnaru (care s-a abținut la votarea acestui proiect de hotărâre), a subliniat faptul că ”este o responsabilitate mare în prezent realizarea morgii, la construcția sa în 1964 Spitalul Municipal Onești fiind construit cu sistemul ce îl are în prezent.
Este bine să rămână integral!”. O soluție viabilă pentru acest lucru, dată de Emil Lemnaru ar fi ”realizarea externalizării pentru Morga Spitalului Municipal Onești, cu susținerea Consiliului Județean Bacău”. Un răspuns prompt asupra acestei propuneri a venit de la Nicolae Gnatiuc, primarul municipiului Onești, care a menționat:” Este exclus ca această investiție să o facă Primăria și Consiliul Local Onești. Cu susținerea Consiliului Județean Bacău îmi doresc acum să finalizez Stația de Ambulanță Onești”. Acest proiect de hotărâre a fost votat cu majoritate dar diferit de către consilierii locali ai Oneștiului. Astfel, prin abținerea la vot a lui Emil Lemnaru (la fel votând și consilierii locali Ciprian Zarzu și Elena Pașcu Apăvăloaie – de la PNL), acesta a fost primul proiect de hotărâre la care aleșii social – democrați oneșteni nu au mai avut ”un singur obiectiv – votul pentru”, semn că în rândurile PSD-ului, la Onești, pot apare si alte opinii.
Războiul decibelilor
„De ce țipați? De ce nu vorbiți pe un ton normal?” întreba un consilier, la ultima întâlnire a aleșilor județeni, adresându-se unui coleg din PNL. Acesta a răspuns că așa vorbește el, mai tare, și nu are nevoie de microfon.
Ca să fim corecți, și între social-democrați sunt unii care țipă când se enervează și ies din logica temei. Când există o temă, căci foarte adesea disputele nu au legătură nici cu ordinea de zi, nici cu realitatea.
Sunt niște penibile certuri politice care ar trebui să se desfășoare la finalul ședinței. Întorcându-mă la ton, voi spune că se strigă tocmai din cauză că lipsesc argumentele. De altfel, pentru ei nu contează! E campanie, așadar contează doar că se filmează și vor fi auziți, vor fi văzuți. S-a strigat că PNL a lăsat două obiective realizate 80 la sută și că actuala administrație nu a reușit să le termine – Spitalul Municipal și Insula de Agrement – și a fost evident că aleșii nu cunoșteau istoricul celor două obiective. Nici acuzatorii, nici acuzații.
Au lansat reproșuri și s-au duelat în opinii. Nimic despre încurcăturile legate de cele două proiecte, despre litigii, erori de proiectare, finanțări blocate. Hotărârea votată, care viza rectificarea bugetului județului, nu părea să-i intereseze de vreme ce criticile erau îndreptate împotriva primăriei. Un război al decibelilor se duce și pe tema guvernării.
Opoziția strigă „Jos Dăncilă”, enumeră greșelile premierului, lucrează la o moțiune de cenzură, dar nu-i văd pe cei din PNL și USR nerăbdători să preia răspunderea administrării țării.
Alții care țipă sunt activiștii străzii. Ei acuzau după alegeri că românilor din străinătate le-au fost încălcate drepturile, că nu au fost lăsați să voteze, că atitudinea Guvernului e o bătaie de joc la adresa celor care trimit bani în țară.
Iată că Diaspora nu se grăbește să se înscrie la vot și nu e de condamnat. Dar ce fac activiștii? De ce nu țipă acum ca să o trezească? Mă doare să constat că noii politicieni, indiferent de orientare, sunt mai tari la demagogie decât foștii. Din păcate, faptul că propaganda pe rețelele de socializare nu e supusă niciunei norme îi ajută să devină, de la o zi la alta, și mai agresivi.
Legendele Diasporei
Ultimele rânduri de alegeri au transformat Diaspora într-o adevărata armă politica. Românilor plecați din țară li s-au dedicat emisiuni, știri, chiar și legi plus calupuri întregi de reportaje, în special în preajma alegerilor, când am putut vedea îngramădeli la secțiile de vot în care, deși ni se spunea ca nu se poate intra, se înregistra cel mai scurt timp de vot, undeva de o ștampila la trei secunde.
Suntem adulți, vaccinați și oleacă trecuți prin viața; hai să terminăm o data cu prostiile astea! Marea majoritate a celor ca bocesc pe umărul diasporei care nu poate vota „din cauză că nu îi dă voie corupții din țară” o face doar în scop politic. S-au câștigat mandate de parlamentar, funcții plătite baban cu astfel de bocete. Dar asta nu e suficient, ni se livrează, în ultima vreme, ideea cum ca românii plecați în strainătate sunt un fel de sfinți, un fel de cetățeni de rang zero, în fața cărora trebuie sa ne închinăm deoarece, chipurile, ne trimit bani.
Ei, bine, ultimele date spun că remitențele Diasporei românești au fost de 2,1 la sută din PIB anul trecut. O sumă infimă dacă ne raportăm la alte state estice. Ungurii au trimis în țara lor echivalentul a 3% din PIB, bulgarii – 3,8%, croații – 4,9%, sârbii – 9,1%, ucrainenii – 11,4% iar basarabenii – 16,1% Spre deosebire de români, nici o alta Diaspora nu se consideră a fi superioara celor rămași în țara și nu emite pretenții să aibă parte de drepturi speciale, zile mai multe de vot sau să dicteze cum trebuie guvernată țara.
Aș putea supralicita și să afirm că, de fapt, nici Diaspora românească nu emite aceste pretenții în totalitatea ei și că, de fapt, toata această farsă este una abil construită pentru a fi folosită în manipularea politică. Dealtfel, se vede și cu ochiul liber câți români din străinătate s-au înscris ca să voteze la prezidențiale…
În judeţul Bacău sunt patru localităţi din mediul rural fără medici de familie şi alte 27 cu deficit
„În prezent, sute de localităţi din România nu dispun de niciun serviciu medical. Densitatea cadrelor medicale raportate la populaţia ţării este încă departe de pretenţiile unui stat european, iar între judeţe se manifestă diferenţe uriaşe.
Situaţia cea mai îngrijorătoare se înregistrează în ceea ce priveşte asigurarea asistenţei medicale primare mai ales în zona rurală. Această circumstanţă deloc îmbucurătoare a fost perpetuată de-a lungul timpului din mai multe cauze, între care închiderea unităţilor sanitare, slaba dotare a celor existente, precum şi exodul masiv din ultimii 30 de ani a cadrelor medicale”, a fost o interpelare recentă către ministrul Sănătății a deputatului PSD Bacău Elena Hărătău, ce a avut ca obiect asigurarea asistenţei medicale primare în judeţul nostru.
S-a vorbit și despre diferenţa dintre judeţul Bacău şi celelalte judeţe ale României din punct de vedere al serviciilor medicale oferite populaţiei, dar și de numărul de localităţi de la noi, fără medici de familie sau cu deficit. Iar Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii, a precizat că: în judeţul Bacău există patru localităţi din mediul rural fără medici de familie şi, de asemenea, 21 de localităţi rurale şi şase urbane cu deficit de medici de familie. Iar la nivel naţional sunt în total 183 de localităţi din mediul rural fără medici de familie, precum şi alte 463 de unităţi administrativ teritoriale cu deficit.
Decizie strategică!
Cum explică situația Casa Județeană de Asigurări de Sănătate (CJAS) Bacău, cea care încheie contracte de decontare a serviciilor medicale, inclusiv pentru medicina primară?
„Comisia mixtă județeană, formată din reprezentanți de la Direcția de Sănătate Publică Bacău, Casa de Asigurări de Sănătate Bacău și Colegiul Medicilor Bacău, analizează permanent datele din fiecare localitate și stabiliește necesarul de medici pentru fiecare localitate.
Este adevărat că sunt nominalizate 21 de localități rurale și 6 urbane care au deficit de medici de familie! Evident că decizia noastră este una strategică și nu trebuie să inducă o idee de criză de medici de familie în județ. Comisia a preferat să lase localitățile deschise din punct de vedere al accesului medicilor tineri care ar dori să se stabilească în județul nostru. Din păcate, nu au venit prea mulți medici în ultimii trei ani. Practic, doar trei medici de familie s-au mutat din județele vecine în județul Bacău.
Un alt motiv este faptul că în următorii cinci ani, aproape 50% din medicii de familie aflați acum în contract pot opta pentru ieșirea la pensie, pentru că au vârsta și vechimea necesare pentru acest lucru. Șansa noastră, dacă o putem numi așa, este că mulți dintre ei optează să continue activitatea și după pensie.”
Dan Stoica, director executiv Direcția Relații Contractuale CJAS Bacău
Cele patru comune care nu au un medic titular sunt: Sarata, Itești, Huruiești și Căiuți. Serviciile medicale pentru pacienții din aceste comune mici sunt asigurate însă de medici de familie din comunele limitrofe.
274
Pentru serviciile medicale de medicină de familie, în prezent sunt activi 274 medici de familie grupați în 265 contracte cu CJAS Bacău. Numărul optim de asigurați înscriși pe lista unui medic de familie este de 1.800, iar în situația în care numărul de înscriși trece de 2.200, atunci medicul de familie poate să-și prelungească programul cu o oră sau cu două ore, dacă numărul de înscriși trece de 3.000 cetățeni. Un calcul simplu arată că pentru cele 265 contracte este o medie de asigurați pe listă de 1.886, apropiată de media optimă.
Programul de artă contemporană ,,In Context / Slănic Moldova”, ediția ,,Compost” 2019
În perioada 9 august – 9 septembrie, în stațiunea Slănic-Moldova se desfășoară programul de rezidență artistică internațională ,,In Context”, ajuns anul acesta la a treia ediție.
Țara invitată este Islanda, după Brazilia și India în edițiile anterioare.
Rezidența a fost inițiată și este coordonată de artista plastică Alina-Georgiana Teodorescu, născută în Slănic-Moldova, programul urmărind să sprijine creația artiștilor interesați de ecologie și comunitate, dialogul între artiștii români și internaționali, participarea comunității locale și a școlilor din regiune la activitățile din timpul rezidenței, precum și revitalizarea potențialul turistic al stațiunii, puternic afectată de lipsa investițiilor și de migrația economică.
Proiectul ,,In Context” își propune să utilizeze cadrul natural unic al stațiunii Slănic-Moldova, în vederea generării de oportunități pentru comunitatea locală și locuitorii de toate vârstele, iar pe viitor să sporească amprenta economică și culturala a stațiunii. Astfel, strategii de dezvoltare regională prin economie creativă, testate și consacrate în țări mai dezvoltate, se vor aplica treptat aici prin prisma proiectului.
,,Prin intermediul rezidenței de artă contemporană, completată cu un festival de muzică experimentală, proiectul urmărește să transmită un mesaj de impact despre frumusețea și fragilitatea naturii, identificând și conceptualizând caracteristicile unice ale stațiunii, cu scopul de a o transforma într-o destinație culturală și turistică recunoscută național și internațional. Folosirea practicilor artistice și creative ca fundație a comunicării va atrage vizitatorii interesați de natură și schimbările climatice, care caută refugiu și soluții de reziliență în mijlocul naturii”, a declarat artista Alina-Georgiana Teodorescu .
Tema de anul acesta, propusă de curatoarea Simona Nastac, este ,,Compost” – o metaforă sugerând capacitatea artei de a transforma stațiunea Slănic într-un teren fertil pentru noi forme de cunoaștere și, în același timp, un apel concret la acțiune pentru conștientizarea crizei ecologice și căutarea colectivă de idei și practici pentru prelungirea vieții pământului.
Artiștii invitați sunt Agnes Ársælsdóttir și Anna Andrea Winther din Islanda, Ana Maria Micu (Botoșani), Smaranda Ursuleanu și Mihai Vereștiuc (ambii din Iași).
Timp de o lună, aceștia vor crea lucrări noi inspirate de natura, istoria și tradițiile stațiunii, folosind materiale locale; vor susține prezentări de artist și ateliere pentru părinți și copii, iar la final lucrările vor fi prezentate într-o expoziție de grup în spațiul Centrala ,,In Context” din oraș, reamenajată și deschisă publicului special pentru acest proiect de Asociația ,,In Context/Slănic Moldova”. Programul complet include vizite de documentare la Casa memorială ,,George Enescu” de la Tescani, la Moinești – orașul natal al lui Tristan Tzara, și la Salina Târgu Ocna; atelierele „Autoportrete vegetale”, ,,Sculpturi comestibile”, ,,Parc viu” și „Înapoi la Pământ”, gândite în colaborare cu educatoarea culturală Irina Bălan din Târgu-Ocna și cu artista Elena Dinga din Onești. De asemenea, va fi și o zi de atelier deschis pentru publicul interesat să vorbească cu artiștii despre procesul de creație și progresul proiectelor în lucru.
Programul ,,In Context/Slănic Moldova” include de anul trecut și Festivalul ,,Music In Context”, care se va desfășura la finalul rezidenței, între 6 – 8 septembrie. Anul acesta vor susține concerte de muzică experimentală artiștii Ambátt (IS), Andrei Raicu, And Then This, Bogdan Orbita, Bogman, Corp pres. Admina b2b Chlorys b2b von Bülove, Dokia, PC Harem, Rodion G.A., Simina Oprescu, Stimmung și The Light of God (NL). Aceștia sunt invitați să recicleze și reconceptualizeze patrimoniul muzical global vechi și contemporan în formule noi, care să sugereze evoluția omului în relație cu natura.
Concertele vor avea loc în mina de sare ,,Trotuș” din Târgu-Ocna (la 240 metri adâncime) și în următoarele locații din Slănic-Moldova: Biserica Catolică ,,Adormirea Maicii Domnului”, Centrala ,,In Context” și pădurea de la ,,Platforma Sonda 2”, scene alese special pentru a sprijini publicul să conștientizeze criza ecologică și nevoia urgentă de acțiune.
În același weekend vor mai avea loc atelierul „From Trash To Treasure” susținut de Megan Dominey și proiecția filmului documentar „Landfill Harmonic/ Deșeuri armonioase” organizată în parteneriat cu Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni ,,Pelicam”.
Parteneri și sponsori ,,In Context”: Primăria Slănic-Moldova, Asociația ,,Prietenii Slănicului”, Policolor, Chimcomplex Borzești, SCR Grup, Aerostar Bacău, Dedeman Automobile,
Habitat for Humanity România-Comănești, Biodeck, Green Revolution, Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, Hotel ,,Dobru”,
Vila ,,Teleconstrucția”, Vila ,,Siam” și Hotel ,,Venus” din Slănic-Moldova, Arelux, Redo Group, Pelicam, Salina Târgu-Ocna
Mai multe detalii: www.incontext.art
Romulus-Dan BUSNEA
Cea mai reușită ediție a Festivalului plăcintelor de la Hârja
Ediția din acest an a Festivalului plăcintelor, organizată în satul Hârja (Oituz) duminică, 1 septembrie, a fost – după aprecierile noastre de la fața locului – una dintre cele mai reușite din seria celor 19 organizate până acum.
Deși reprezentanții oficialităților locale nu și-au făcut simțită prezența cel puțin la deschiderea manifestărilor, deși acestea au marcat și ediția a treia a Sărbătorii satului, expozanții, concurenții, soliștii și formațiile artistice, dar și vizitatorii au creat osmoza de care orice eveniment de acest fel are nevoie oricând.
Organizatorii festivalului au fost Filiala Bacău a Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), Primăria Oituz, Asociația „Copiii în sânul familiei” și Așezământul „Sf. Voievod Ștefan cel Mare” din Hârja.
„
În ultimii ani – a spus la deschiderea manifestărilor Beatrice Grigoraș, președinta Filialei ANTREC Bacău -, pentru Festivalul plăcintelor am început colaborarea cu părintele Ilarion Mâță de la Așezământul Ștefan cel Mare din Hârja, dar și cu primăria și cu prietenii de suflet.
Participanții au venit și în acest an, unii chiar de deprate, cu produse tradiționale, să putem face veritabile schimburi de experiență. Valea Oituzului nu este încă pusă în valoare cultural și turistic, dar sperăm că la o astfel de promovare va contribui și festivalul nostru.”
Programul festivalului a fost precedat, în curtea Așezământului „Sf. Voievod Ștefan cel Mare”, de o liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Ioachim, arhiepiscopul Romanului și Bacăului, fiind astfel cinstit Sf. Dionisie Exiguul, ocrotitorul paraclisului bisericesc al Așezământului social-filantropic din Hârja. A fost marcat, însă, din nou Anul omagial al satului românesc, al preoților, al învățătorilor și al primarilor gospodar și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești.
De asemenea, a fost prezentat din nou proiectul cofinanțat de Consiliul Județean și aplicat de Asociația „Sf. Voievod Ștefan cel Mare” din Hârja „Satul românesc văzut prin ochii copilăriei. Vatra satului românesc, versus rețelele sociale”.
La festival au fost reprezentanți ai filialelor ANTREC din județele Bacău, Alba, Vrancea și Neamț, dar și concurenți și expozanți individuali, producători de vinuri și de obiecte hand-made. Ateliere organizate pe loc au oferit vizitatorilor gogoși calde, clătite și plăcinte moldovenești.
Festivalul și participanții au fost binecuvântați de IPS Ioachim și salutați de Beatrice Grigoraș, președinta Filialei ANTREC Bacău, dar și de Mișu Chiruc, vicepreședinte al ANTREC.
Pe tot parcursul festivalului pe scena acestuia au evoluat echipa de copii instruită de Geanina Benedic, copiii din Tabăra de vară a Asociației Sf. Voievod Ștefan cel Mare, ai Casei de tip familial Meuli din Fărăoani, membrii Clubului de dans Agora din Onești și reprezentanții Asociației „Copiii în Sânul Familiei” din Hârja. Au mai evoluat Ansamblul Mândre Trotușene, Solista Ștefania Domoco și membrii Ansamblului folcloric din Poduri.
La final a susținut un recital cantautorul Eugen Ungureanu.
Organizatorii au înmânat participanților diplome de onoare și au premiat cele mai reușite dintre plăcintele înscrise în concurs. Premiul I a revenit Filialei ANTREC Alba, pentru plăcinta cu cartofi.
Asupra celorlalte premii și cu impresii de la festival, vom reveni în edițiile următoare ale ziarului nostru.
„ANTREC promovează turismul rural. Avem însă nevoie în acest scop de susțineri și parteneriate precum cele de acum, de la Festivalul plăcintelor de la Hârja. Cu un astfel de sprijin vrem să promovăm și Valea Oituzului ca destinație turistică și agroturistică.”
Mișu Chiruc, vicepreședinte al ANTREC
”Nu scriu absolut nimic care nu mă macină, nici măcar un status pe Facebook”
* interviu cu dramaturgul Gabriel Sandu, autorul textului care stă la baza spectacolului ce va deschide stagiunea 2019 – 2020 a Teatrului Municipal ”Bacovia”
Duminică, 8 septembrie, Teatrul Municipal ”Bacovia” vă invită, în deschiderea stagiunii 2019 – 2020, la spectacolul ”Iulia, biata de ea”, de Gabriel Sandu, o premieră absolută ce poartă semnătura regizoarei Irina Crăiță Mândră și a scenografului Cristian Marin și în care își face debutul pe scena băcăuană actrița Alexandra Apetrei.
Textul care stă la baza acestei noi producții a câștigat Marele Premiu ”Valentin Nicolau” la cea de-a V-a ediție a Concursului de Dramaturgie – Monodramă, din cadrul Bacău Fest Monodrame 2018, festival organizat de Teatrul Municipal ”Bacovia”.
Vă invităm să cunoașteți parte din povestea spectacolului premieră ”Iulia, biata de ea”, parcurgând interviul cu Gabriel Sandu, autor al textului premiat și montat, acum în premieră, pe scena băcăuană, la Sala Studio Experiment ”Petru Valter”. Gabriel Sandu (n. 1988) este dramaturg, jurnalist și actor român, cu o activitate profesională recunoscută și premiată în țară și în străinătate. O parte considerabilă din piesele de teatru pe care le-a scris se bazează, după cum mărturisește, pe subiecte investigate anterior în munca sa de jurnalist. Este absolvent al Masteratului de Scriere Dramatică de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș.
– Textul tău ”Iulia, biata de ea” a câștigat în 2018 Marele Premiu la Concursul de Dramaturgie – Monodramă, organizat de Teatrul Municipal ”Bacovia”, și, în consecință, este acum montat în premieră absolută pe scena băcăuană. Care este opinia ta despre existența acestei competiții destinată exclusiv monodramelor? De ce o recomanzi și altor dramaturgi?
-E o competiție care e important să existe în continuare, pentru că astfel de ocazii nu sunt tocmai des întâlnite la noi și sunt, în primul rând, o șansă să scrii ceva nou, care va fi citit, lecturat și, poate, premiat. Eu în anul după ce am câștigat, am convins mai mulți oameni pe care-i apreciez să trimită texte și m-am bucurat că au făcut-o și sper că nu le-a părut rău.
-Referindu-te la textele înscrise în concurs în 2019, când ai fost membru al juriului, care ai spune că sunt ”calitățile și defectele” dramaturgilor contemporani? Ce ți-a plăcut și ce ți-a plăcut mai puțin la textele prezente în competiție? Ce sfat ai da oamenilor care scriu sau care doresc să scrie teatru?
-Mi-au plăcut foarte mult textele care simțeam că vorbesc despre ceva ce autorul sau autoarea cunoaște, un ceva intim, care le-a generat gânduri, trăiri, pe care apoi, într-o formă sau alta ni le transmit mai departe sub forma unei monodrame. Textul Mariei Manolescu („Tiadora”, n.m.) și cel al Liviei (Livia Stoica, premiată pentru ”#cum să fii singur și fericit”, n.m.), primele două clasate, mi se par din această categorie, poți să simți că ambele vin din niște frământări reale. Nivelul textelor de anul acesta a fost destul de ridicat, au fost și texte care au fost doar semi finaliste care mi-au plăcut foarte tare și care nu au ajuns în finala de la Bacău. Nu ne-a fost ușor să jurizăm, cel puțin în final am discutat mult până în ultima clipă. Ce nu mi-a plăcut la unele dintre textele citite e că păreau că nu se iau în serios sau că iau la mișto teme importante, au fost vreo două astfel de cazuri pe care le țin minte, însă nimic extrem de flagrant. Un sfat pe care-l dau oamenilor care scriu teatru: să scrie :)
– Întâlnirea cu textul tău ”Iulia, biata de ea”, cu povestea reprezentată în el, poate fi o experiență inconfortabilă pentru o parte din public. Crezi în ideea de teatru ca un adevăr incomod? Crezi că literatura, un spectacol trebuie să genereze o transformare în receptor?
-Eu nu m-am gândit niciodată că povestea din „Iulia, biata de ea” poate fi inconfortabilă pentru cineva din public, însă lecturile cu textul mi-au arătat că da, el poate fi perceput astfel. Pentru mine e surprinzător, pentru că eu trăiesc într-o lume în care nimic din ce e în această monodramă nu mai este o știre, însă lumea în care trăiesc nu e lumea tuturor. Cred că teatrul e un loc de întâlnire în care publicul vine să vadă ce mai gândesc și ce mai simt unii artiști. În cazul meu, e vorba de niște evenimente pe care le-am trăit, o parte direct, o parte indirect, prin experiența unor prieteni, la care m-am gândit și pe care am vrut să le comunic mai departe. Cred că trăirile personajului principal, care experimentează o mare revoltă la un moment dat, pot fi incomode. Însă am încredere în inteligența publicului, oamenii nu vin la teatru doar ca să le fie reconfirmate lucruri pe care le cred deja, ci pentru că vor să simtă ceva. Iar dacă spectacolul are capacitatea să-i facă să simtă, atunci vor depăși gândurile raționale care pun, uneori, bariere.
-Ai atins vreodată ”cenușa unui om ars”? Altfel spus, ”Iulia, biata de ea” e un text inspirat de o experiență pesonală sau o ficțiune construită pe baza experiențelor unor contemporani ai tăi? Care este pe scurt povestea acestui text?
-Este inspirat din mai multe povești reale, din două mai exact, una personală, alta trăită de o prietenă. E un moment important la care am asistat, o incinerare a unei persoane tinere, atee, unde a existat această discuție, dacă ar fi trebuit să-i fie respectată dorința de a nu fi adus un preot. Unii ziceau că da, că e dorința celui care nu mai e să nu fie preot, alții spuneau că nu, c-ar fi trebuit să vină cineva să predice pentru liniștea celor prezenți. Mi-am imaginat un conflict care escaladează și am ficționalizat întâmplarea, așa a ieșit ora pe care o trăiește Iulia din „Iulia, biata de ea”.
-De ce ai scris ”Iulia, biata de ea” și de ce crezi că este necesar că astfel de texte să fie montate, să ”ajungă” la public?
-Pentru că atunci când l-am scris era ceva ce mă preocupa intens, mă durea chiar. Nu scriu absolut nimic care nu mă macină, nici măcar un status pe Facebook, dar barem piese de teatru sau alt gen de texte. L-am scris pentru că la acel moment mă uimise cum și în situații extrem de delicate și dificile emoțional, putem fi fixiști și egoiști. Am vrut să reflectez asta pe scenă și cred că unele reacții mai viscerale la adresa piesei devin tocmai prin ralierea la comportamente ca cele despre care vorbește personajul meu pe scenă, probabil e un efect neplăcut de recunoaștere, pentru că ceva ce te lasă indiferent nu-ți stârnește nicio reacție. Nu cred neapărat că, per se, se schimbă ceva prin teatru, dar în măsura în care spectatorul e înclinat spre a reflecta, cred că poți să ai un impact important dacă spectacolul este bun. De altfel, tema textului meu e importantă și pentru că e nevoie să ne obișnuim că există oameni diferiți de noi pe lumea asta, care nu ne împart valorile și că și ei au dreptul să apară în spectacole la teatru, așa cum apar toți ceilalți, și că asta nu e niciun fel de „propaganda” sau, mă rog, ce alte prostii se mai spun când se montează un text mai nenormativ.
– Dacă ți-ai pune în scenă propriul text, ce indicații i-ai da actorului, în calitatea ta de regizor, ca să-l ajuti să se ”împrietenească” cu personajul principal din ”Iulia, biata de ea”, în cazul în care situația ce trebuie redată îi este străină?
– Eu am început deja să-mi pun în scenă propriile texte, în această toamnă urmează să am premiera la București cu „Uitasem”, un text cu care am câștigat anul trecut un alt concurs de dramaturgie contemporană, Focus Plus, la Satu Mare. Am făcut mulți ani actorie, deci relația mea cu actorii cu care lucrez va fi întotdeauna de o anumită natură, pentru că știu exact prin ce trec, ce simt, ce gândesc și încerc să le spun lucrurile pe care aș fi vrut și eu să le aud atunci când jucam și poate că nu avea cine să mi le spună. Dacă actrița care ar interpreta-o pe Iulia nu ar avea o experiență a pierderii similară cu a personajului, aș face exerciții cu ea, prin care ne-am cunoaște mai bine și prin care aș înțelege ce anume din ceea ce a trăit deja îi poate folosi ca o conexiune cu personajul. Dacă actrița nu este extrem de tânără, e aproape imposibil să nu găsească un corespondent în viața personală, poate nu la același nivel al intensității, dar oricum. De genul ăsta de experiențe nu prea suntem iertați niciunii. :)
– Ai pus anumite condiții regizoarei, actriței, scenografului, în legătură cu montarea piesei ”Iulia, biata de ea”?
-Deloc. Eu am propus-o pe Irina (regizoarea Irina Crăiță Mândră, n.m.) pentru a face acest spectacol și am toată încrederea în ea. Ea a regizat și lectura textului în anul când am câștigat și știu că l-a înțeles și simțit. Am avut multe discuții înainte să se apuce de lucru și sunt sigur că o să facă ceva bun.
– Care este, în opinia ta, responsabilitatea dramaturgilor contemporani în raport cu societatea în care trăiesc? Au sau nu o astfel de responsabilitate?
-Cu siguranță avem o responsabilitate, pentru că noi reprezentăm pe scenă oamenii de astăzi și e important modul în care alegem s-o facem, e important s-o facem fără stereotipuri, fără clișee. Felul în care reprezentăm societatea cred că poate genera și mai mult o asemenea societate. E o discuție importantă și amplă. În toamna asta mă apuc de o cercetare doctorală, iar asta este una dintre temele care mă preocupă, sper să am niște concluzii relevante la finalul ei sau dacă nu concluzii, măcar idei.
-Despre ce vorbește în esență textul tău ”Iulia, biata de ea”?
-„Iulia, biata de ea” vorbește despre pierdere, despre ce se întâmplă atunci când dispariția unui om apropiat se insinuează în viața unor tineri și a rudelor acestuia, rămase confuze, despre puterea acceptării celuilalt, despre lucrurile care ne aseamănă mai mult decât cele care ne despart, despre impactul pe care tradițiile din societate îl au în momente delicate ale vieții noastre și rolul acestora în lumea de azi.
Interviu realizat de Laura Huiban
Eveniment deosebit la Mărăști-Filipeni. Când omul sfințește locul
Sute de oameni s-au adunat în ultima zi a lunii august la biserica din satul Mărăști, comuna Filipeni. Cu toții au venit cu bucurie la sfințirea casei praznicale, un obiectiv realizat de membrii comunității prin strângere de fonduri și cu munca cetățenilor din comună. Practic, totul s-a construit cu oamenii locului, ceea ce a demonstrat puterea comunității atunci când cu toții pun umărul la interesul comun. Pe lângă fii satului, au venit la marea sărbătoare și cei care au plecat de ceva vreme, făcându-și rostul prin alte locuri, dar care au ținut să fie alături de cei dragi lor.
La acest eveniment de marcă pentru comunitatea locală a participat și un sobor important de preoți care au dorit să fie alături de preotul paroh din Parohia Mărăști, pr. Ionuț Avram, cel care a mobilizat localnicii și împreună au reușit ridicarea casei praznicale. Pr. Ionuț Avram nu este la prima realizare de acest fel, el fiind artizanul unei alte construcții asemănătoare, în satul Brad, casă praznicală ridicată în urmă cu trei ani. În acest fel, preotul a devenit foarte iubit în comunitate pentru că a reușit să construiască împreună cu oamenii astfel de lăcașe. Tot pr. Ionuț Avram a fost cel care a fost alături de oameni atunci când acestia au fost în nevoi.
La marea sărbătoare din Mărăști-Filipeni, pe lângă oamenii locului au venit și invitați. Astfel, remarcabili au fost cei de la grupul Buciumașii din Câmpulung Moldovenesc, care au încântat audiența cu instrumentele lor care au amintit de înaintașii noștri. Foarte apreciat a fost și Ansambul Folcloric Valea Dunavățului, un grup de copii pregătiți de binecunoscuta interpretă de muzică populară Mihaela Farcaș.
Cum era și firesc, marcantă a fost prezența primarului comunei Filipeni (formată din satele Mărăști, Brad și Balaia-n.r.), Rodica Ambrosie, care a îmbrăcat straie autentice românești de sărbătoare, așa cum a procedat majoritatea din cei prezenți la eveniment.
„Este o zi importantă, chiar aș putea spune chiar specială pentru comunitatea din Filipeni. A fost o atmosferă pe care foarte rar o întâlnim, iar părintele Ionuț Avram a reușit să creeze prin acest eveniment ceva deosebit, la un standard ridicat. Prin acest moment reușim să insuflăm și tinerei generații dragostea de a păstra patrimoniul cultural și să le arătăm că prin muncă se pot realiza lucruri frumoase pe care să le lăsăm zestre urmașilor noștri. Mai mult decât atât, un astfel de eveniment nu face altceva decât să unească comunitatea, ceea ce este foarte important.”
Rodica Ambrosie, primarul comunei Filipeni
„Evenimentul de astăzi reprezintă încununarea tuturor posibilităților de a nu face ceva. Într-un mod paradoxal. Bucuria mea este de a întâlni oameni minunați, cu inimă mare. A fost foarte greu, dar fără oamenii mei dragi de aici, nu aș fi reușit niciodată nimic. Pentru tot ce se întâmplă astăzi aici e puțin spus «Bucurie». Comunitate de aici a prins viață deosebit, pentru că, ne-am unit cu toții în credință, în cuvânt, în sărbătoare, la masă, peste tot. Totul este harismă a lui Dumnezeu.”
Ionuț Avram, preot paroh în Parohia Mărăști.
„Pentru mine, ca cetățean al acestei comune, acest eveniment reprezintă ceva deosebit. Până acum, toate pomenirile se făceau în biserică și existau multe inconveniente. La inițiativa cetățenilor, și cu bunăvoința părintelui, împreună am ridicat această casă praznicală. Este o bucurie foarte mare pentru toți pentru că am reusit să realizăm acest obiectiv. Părintele nostru este foarte apropiat de comunitate și considerăm că este ca un dar trimis nouă de Dumnezeu.”
Traian Enache, consilier Parohia Mărăști, membru al staff-ului organizator
Evenimentul a fost încununat cu succes și datorită faptului că parohia din localitate s-a îngrijit ca toți cei prezenți, și care au dorit, să primească „o masă” în sistem cattering, pe care să o servească acasă în familie. Oamenii au plecat acasă cu mulțumirea sufletească, în urmă rămânând noua casă praznicală frumos împodobită, cu steaguri tricolore.
Mai trebuie spus că, acestă nouă realizare a oamenilor din Filipeni se află lângă biserica din lemn din Mărăști, un obiectiv ridicat în anul 1801 de vornicul Mihail Sturza. Astfel, oamenii locului și-au lăsat împreună amprenta pentru ca generațiile viitoare să-și cunoască mai bine rădăcinile și să fie mândri de neamul lor.
Împreună cu George Apostu, la el acasă, a şaptea oară
Moto: „Dacă vrei într-adevăr să-l cunoşti pe Brâncuşi trebuie să cunoşti România, iar dacă oamenii care au cam uitat obiceiul de a şedea în tihnă vor dori să şadă laolaltă în adîncă, bogată reculegere, atunci vor trebui să meargă pe malul Jiului. Acolo îi aşteaptă scaunele”. (George Apostu)
M-am folosit de acest moto doar pentru a-l rescrie într-o nouă cheie, fiindcă George Apostu este, precum îl numea Ionel Jianu, „cel mai vrednic urmaş al lui Constantin Brâncuşi. Parafrazat, moto-ul ar putea suna astfel: Dacă vrei într-adevăr să-l cunoşti pe Apostu trebuie să cunoşti România, iar dacă oamenii care au cam uitat obiceiul de a şedea în tihnă vor dori să şadă laolaltă în adâncă, bogată reculegere, atunci vor trebui să meargă la Stănişeşti. Acolo îi aşteaptă casa lui memorială şi grădina plină cu sculpturile celor şapte ediţii ale unei tabere unice în România, o tabără născută din deplină dăruire faţă de memoria artistului.
Eu am ajuns la Stănişeşti anul acesta, pentru a treia oară, la finalul celei de şaptea ediţii a taberei inspirat intitulată de către inimoşii ei organizatori (Marilena şi Dinu Apostu): „Împreună cu George Apostu la el acasă”. Am mai fost la Stănişeşti în 2015 şi în 2018. Şi de fiecare dată am trăit acest minunat gest recuperator cu o uimire parcă mereu sporită.
L-am întâlnit pe Apostu, pentru prima dată, în lucrările lui de la Măgura-Buzăului, apoi în multele cronici şi studii ce i-au fost dedicate, de-a lungul timpului, atunci când încercam să alcătuiesc la rândul meu un studiu despre urmaşii lui Brâncuşi şi despre sculptura în lemn. L-am mai întâlnit într-o expoziţie cu o parte dintre lucrările sale de atelier, organizată în condiţii tulburi, la Muzeul de Istorie a Bucureştiului şi, desigur, aproape că-l cunoşteam din multele poveşti ale confraţilor, auzite îndeosebi prin taberele de creaţie. Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că voi ajunge, prin rânduiala mai presus de noi, chiar la casa lui părintească, transformată în casă memorială, că-l voi cunoaşte pe Dinu Apostu, nepotul lui şi organizatorul acestor întâlniri unice care au loc aici, că voi avea bucuria greu de exprimat de a face un fel de călătorie în trecut, spre epoca de aur a sculpturii româneşti, un fel de incursiune în viaţa lui George Apostu, în cele din urmă.
Sculptori şi pictori, în grădina lui George Apostu
Istoria celor şapte ediţii ale întâlnirilor de la Stănişeşti ar putea fi simplu rezumată: soţii Apostu, Marilena şi Dinu, urmaşii artistului, doi oameni „obişnuiţi”, se hotărăsc să recupereze casa părintească a înaintaşului şi curtea cu pomi a acesteia, iar apoi, pornind într-o adevărată aventură, însăşi memoria lui Apostu, prin organizarea anuală a unui simpozion de sculptură în lemn. Caută sprijin şi-l găsesc, în parte la Consiliul Judeţean Bacău, în parte chiar la Primăria Stănişeştiului. Înfiinţează o asociaţie de prietenie româno-franceză, repară vechea casă părintească a artistului şi adună între zidurile ei fotografii, documente, amintiri, lucrări ce au legătură cu Apostu, încearcă să-i identifice şi să-i aducă în satul pierdut printre dealuri pe acei artişti care fie l-au cunoscut pe dezrădăcinatul sculptor, fie a căror creaţie are tangenţe cu opera sau cu felul de a gândi al acestuia. Ediţiile se succed, din 2013 încoace cu o singură sincopă (în 2016), urmărindu-şi cu tenacitate scopul.
Muzică printre statui
Cele trei la care am participat au strălucit, la finalul lor, şi prin calitatea lucrărilor realizate şi dăruite curţii casei memoriale de la Stănişeşti, şi prin spectacolele de final care au reuşit să îmbine tradiţia folclorică a zonei cu muzica folk, cea a generaţiei lui Apostu şi a unora dintre cei mai în vârstă dintre noi. Cantautorii Nicu Alifantis, Ducu Bertzi şi Mircea Baniciu, dar şi solistele de muzică popuară Daniela Condurachi şi Mioara Velicu au cânta, în mod sigur pentru prima dată în viaţa lor, printre sculpturile în lemn ale unor artişti precum: Gheorghe Zărnescu, Maxim Dumitraş, Nicolae Fleissig, Leonard Răchită, Napoleon Tiron, Dumitru Pasima, Constantin Marinete, Laurenţiu Mogoşanu, Nicolae Popa, Valentin Vârtosu, Dumitru Verdianu şi încă ale multor altora, care au lăsat aici, dăltuit în lemn, un omagiu adus lui Apostu.
Întâlnirile organizate anual la Stănişeşti au, dincolo de evidenta lor finalitate culturală şi una educaţională, născută firesc, fără ostentaţie, din dorinţa de a-i conştientiza pe cei ce ne vor urma că vor avea o memorie şi nişte valori de apărat. Tânăra generaţie a zonei a fost mereu prezentă activ în cadrul taberelor de creaţie. Copiii au performat în ansamblurile de dansuri şi muzică tradiţională prezente la închiderea fiecărei ediţii a taberei. Anul acesta artiştii participanți au organizat chiar un concurs de pictură cu copiii locului. O zi întreagă, aceştia au lucrat, îndrumaţi de pictorul Alexandru Andronache şi de sculptorii Dumitru Verdianu şi Valentin Vârtosu, iar la final, au fost premiaţi cei mai buni dintre tinerii participanţi.
Ultimele două ediţii ale simpozionului de creaţie de la Stănişeşti, cele cărora le voi dedica rândurile următoare, s-au îndreptat spre o altfel de direcţie, poate una mai apropiată de spiritul artistului în memoria căruia ele au fost organizate iar, în plus, au adus alături de sculptori şi câte un pictor, spre a face astfel posibil un dialog între cele două limbaje.
S-a vorbit prea puţin despre religiozitatea lui Apostu ori despre o posibilă citire în cheie spirituală a unora dintre lucrările sale. Aceasta nu le scapă însă unor iluştri comentatori, pe care-i voi cita în continuare. Eugen Ionescu, de pildă, afirma: „George Apostu, care a murit încă tânăr, era un mare artist. Ciclul său de Hristoşi răstigniți reflectă un intens adevăr spiritual. Trupul mutilat al lui Hristos pe care-l am acasă, mărturiseşte nu numai despre marele talent al artistului, dar şi despre fervoarea sa religioasă. La temelia talentului lui Apostu stă credinţa (s.n.). Îi admir forţa de expresie, originalitatea, vigoarea şi simţul Sacrului. Un simţ al Sacrului puternic şi pur. Hristoşii lui Apostu trăiesc în spirit. Suferinţa lor răsună în inimile noastre. Ei sînt de neuitat”. Un al doilea comentator, André Simoncini, parcă şi mai nuanţat, îl caracterizează pe sculptor astfel: „Pădurar al erei nucleare, Apostu a purces spre sfîrşitul vieţii la marea întoarcere la arta sacră. Magistrală creaţie, aceşti Hristoşi răstigniţi pe paturi verticale! Într-o zi de ploaie tragedia se prelinge de-a lungul acestor trupuri făgăduite somnului ireparabil. Adevăratul sculptor începe acolo unde se opreşte preocuparea estetică (s.n.), artistul limitîndu-se să dea formă, în respectul strict al materiei din care degajă imaginea creatoare”.
Ce au adus nou ultimele două ediţii ale simpozionului de creaţie de la Stănişeşti este tocmai mesajul de sorginte spirituală al lucrărilor realizate. În 2018 au cioplit aici, în lemn de stejar – materialul preferat al lui Apostu – sculptorii Laurenţiu Mogoşanu şi Nicolae Ovidiu Popa. Fiecare dintre ei a lăsat câte un semn masiv, înălţat către cer, al trecerii lui prin locul de obârşie al celui ce a creat o veritabilă punte între Brâncuşi şi sculptura contemporană. Pentru prima dată, alături de sculptori a lucrat şi o pictoriţă, Lucia Juncu, artistă născută în Basarabia şi stabilită în România de bună vreme. În pofida personalităţii distincte a fiecăruia dintre cei trei artişti, armonia s-a instalat între ei deîndată iar lucrările lor s-au potenţat reciproc tocmai prin complementaritate.
Laurenţiu Mogoşanu (născut în 1958) a creat la Stănişeşti o lucrare care-i definește plenar viziunea şi stilul. „Stâlpul cu îngeri” este, de fapt, o coloană cioplită frust din trunchiul masiv de stejar ce i-a fost hărăzit, o coloană în care artistul aduce un adevărat elogiu simplităţii şi ascezei sufletelor înduhovnicite. Imediat următor unei ample serii intulate „Stâlpnicii” – pe care Mogoșanu o expunea în urmă cu un an la Cuhnia Palatului Mogoșoaia, cam în aceeaşi perioadă în care artistul venea să lucreze la Stănişeşti –, „Stâlpul cu îngeri” îşi conţine cu discreție, dar convingător sugerată, raportarea le sacru. Spre deosebire de seria „Stâlpnicilor”, această coloană, pe care apar minimale intervenţii pictate în alb, ce sugerează aripi de îngeri, nu are în vârful ei portretul unuia dintre personajele care au primit aureola sfinţeniei în urma nevoinţelor asumate. Până şi acel posibil portret se lasă doar ghicit ori aşteptat, tocmai pentru că forma lui concretă, materială, s-a sublimat. Stâlpnicul a devenit înger şi doar aripa lui pe un stâlp înalt îi mai aminteşte trecerea prin lumea de sub cer. Stâlpul însuşi se sacralizează, ca efect al nevoinţei celui care l-a locuit.
Exponent al unei direcţii evident manifestată în sculptura contemporană, cu toate riscurile asumate – pricinuite de secularizarea din ce în ce mai agresivă a lumii noastre – este şi Nicolae Popa (născut în 1965), cel de al doilea artist participant la tabăra de sculptură de la Stănişteşti, în ediţia 2018. E vorba despre direcţia spirituală pe care, iată, cel puţin spre sfârşitul vieţii, deloc disimulat şi cu toată convingerea, însuşi Apostu şi-o asuma. Trăitor creştin, Nicolae Popa lasă Stănişeştilor o compoziţie din lemn policrom intitulată „Epicleză” (termenul desemnează momentul cel mai înalt din ritualul Sfintei Liturghii, cel al transfigurării pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos). Lucrarea e realizată tot pe verticală şi închipuie pe suprafaţa ei Potirul Sfintei Împărtăşanii dar şi mâna arcuită ca o corabie ce sugerează, în egală măsură, mâna cu care Hristos Pantocratorul binecuvântează lumea, dar şi biserica-navă ce-i poartă pe creştini către Ierusalimul ceresc. Lucrarea însăşi, în ansamblul ei are forma unui potir. Suprafeţele lemnului sunt tratate cu ceară şi din raţiuni practice dar mai ales din raţiuni simbolice. Sculptura lui Nicolae Popa, dăruită Stănişeştilor, asemenea celor din a căror recentă serie face parte, se „afieroseşte”, asemenea unei ofrande, Celui de la care artistul şi-a primit harul.
Pictoriţa Lucia Juncu (născută în 1965) a completat spectacolul vizual de la Casa memorială „George Apostu” cu o serie de lucrări realizate în ulei pe pânză şi în tehnica acuarelei, în priză directă cu atmosfera şi tradiţia locului. Artistă deosebit de înzestrată, cu un remarcabil simţ al culorii, specific pictorilor moldoveni, aş spune, dar şi cu capacitatea de a surprinde şi de a transfigura inspirat natura înconjurătoare şi chipurile de oameni ce-i ies în cale, s-a lăsat cucerită de intimitatea caldă a casei memoriale de la Stănişeşti, de grădina cu pomi fructiferi şi sculpturi din lemn de stejar a acesteia, i s-a integrat perfect şi a reuşit ca la final să-şi lase în acest loc o urmă de neuitat a trecerii ei. Lucia Juncu a pictat şi portete la Stănişeşti, chiar portrete după model, unul dintre ele fiind chiar al Marilenei Apostu, discreta şi devotata noastră gazdă.
Ediţia 2019 (15-25 august) a taberei de sculptură organizată în memoria lui George Apostu a reunit, din nou, doi sculptori şi un pictor, moldoveni toţi trei prin origine: Dumitru Verdianu (născut în 1954 la Ungheni, Republica Moldova), Valentin Vârtosu (născut în 1962 la Soroca, Republica Moldova) şi Alexandru Andronache (născut în 1959 la Botoşani). Apropiaţi şi ca generaţie, nu doar prin origine, cei trei artişti au alcătuit un grup armonios şi compact, exemplar, atât din punctul de vedere al raportării lor la personalitatea lui George Apostu şi la atmosfera locurilor natale ale sculptorului, cât şi din perspectiva unei solidarităţi de breaslă care, iată, mai este totuşi posibilă.
Dumitru Verdianu, artistul hâtru şi tandru pe care nu te poţi abţine să-l compari cu un fel de Ion Creangă al sculpturii româneşti, a realizat în mai puțin de zece zile o lucrare complexă intitulată „Ying şi Yang”, exploatând inspirat generosul trunchi de stejar oferit. Compoziţia în ronde-bosse alătură pe suprafeţele ei o serie de sugestii şi simboluri: masculinul şi femininul ca principii ordonatoare, triunghiul şi sfera ca forme geometrice fundamentale, dar conţine şi o convingătoare trimitere către religios prin acea pronunţată „Cruce a Sfântului Andrei” ce se desprinde cu fermitate din trunchiul voluminos al arborelui. Sculptorul intervine minimal asupra suprafeţelor, abia decojite, pentru a potenţa frumuseţea texturii naturale a materialului. Lucrarea lui Verdianu ne duce cu gândul la androginul originar şi, implicit, la începuturile lumii, la Geneză. Nu mai puţin, ea este un omagiu adus lui George Apostu şi spaţiului renăscut de la Stănişeşti.
Valentin Vârtosu, artist întru totul dedicat menirii sale, în a cărui privire am putut citi o bucurie de a sculpta imposibil de ascuns, s-a confruntat la rândul său cu un trunchi masiv de stejar căruia i-a dăruit o nouă viaţ, transformându-l în compoziţia cu titlul „Un Dorumetru Tată şi Fiu”. Seria atât de poetic şi de sugestiv intitulată „Dorumetre” reprezintă un fel de marcă identitară a sculptorului Valentin Vârtosu. Ciclul „Tată şi Fiu” a fost, de asemenea, o marcă a creaţiei lui George Apostu, interpretată în mai multe chei (raportarea lui Apostu ca fiu la tatăl biologic, raportarea sculptorului la Brâncuşi, înaintaşul său ori sugestia legăturii sacre dintre Dumnezeu Tatăl şi Hristos Fiul). În felul acesta, Vârtosu izbuteşte să pună în proiect o dublă intenţie: de a-l omagia pe George Apostu şi de a-i dărui, din toată inima lui mare, un „Dorumetru”. Lucrarea în sine, o compoziţie verticală, bine echilibrată, dă expresie principiului dublului în suprafeţe clar desprinse din masa lemnului dar, pe de altă parte, prin intermediul acestui dublu alcătuit din perechea Tată-Fiu, artistul sugerează şi Crucea ce devine axă între pământ şi cer. Spre deosebire de Dumitru Verdianu care tratează mai frust suprafeţele, Valentin Vârtosu se opreşte asupra lor cu migală, adăugând texturii naturale o alta alcătuită dintr-o reţea de mici cercuri tratate inclusiv cromatic.
Pictorul Alexandru Andronache, un artist pentru care natura statică şi peisajul reprezintă pilonii propriei creaţii, s-a apropiat de Stănişeşti în felul său aparte, printr-o serie de compoziții în ulei pe pânză, inspirate din atmosfera locului. A pictat peisaje pline de farmec realizate în plein air, pe dealurile molcome şi prin crângurile aşezării natale a lui George Apostu iar în atelierul impovizat la faţa locului şi-a alcătuit compoziții cu naturi statice, în care a inclus artefacte tradiţionale, fructe şi flori – ca sugestie a universului rural în care-şi are rădăcinile sculptorului omagiat –, compoziţii pe care apoi le-a pictat cu o emoţionantă înţelegere faţă de natura şi de spiritul obiectelor selectate şi chemate să interrelaţioneze. Foiţa de aur, în cazul a două dintre lucrări, le sporește farmecul şi preţiozitatea. Ca şi în ediţia 2018, când pictura Luciei Juncu s-a integrat în grădina cu sculpturi a casei lui George Apostu, în 2019, lucrările lui Alexandru Andronache au alcătuit un contrapunct bidimensional pentru amplele compoziții, în trei dimensiuni, de la Stănişeşti.
Un final cu două concluzii
Voi încheia prin două concluzii necesare. Memoria, tradiţia şi filonul sacru convieţuiesc din totdeauna. Adevăraţii artişti, din toate timpurile, le-au perceput aşa, împreună, într-un triunghi ce nu poate fi destructurat. Aşa le-a înţeles şi George Apostu, aşa le înţeleg şi artiştii care îi urmează acestuia pe calea sculpturii înţelese ca mod de viaţă. De la lecţia aceasta se revendică şi organizatorii simpozioanelor de la Stănişeşti, nepotul lui George Apostu, Dinu, alături de soţia sa, Marilena. Am scris cu ghilimele mai înainte că sunt oameni obişnuiţi pentru că obişnuit, în zilele noastre, înseamnă să fii mai degrabă alienat, egoist şi cu memoria ştearsă. Or ei sunt tocmai contrariul: inimoşi, ataşaţi valorilor perene, tradiţiei şi memoriei ilustrului lor înaintaş, dar, mai presus de orice şi în sensul cel mai larg, sunt generoşi.
A doua şi ultima concluzie e că încercarea de a copia şi de a transfera, de trei ani încoace, în cadrul unei prestigioase instituţii de cultură din Bacău, proiectul iniţiat de Dinu Apostu la Stănişeşti (inclusiv de către şi cu artişti care au participat la taberele de la Casa Memorială „George Apostu”) nu face decât să potenţeze valoarea şi unicitatea originalului. Naturaleţea, buna-cuviinţă, pacea, farmecul Stănişeştiului, firescul şi generozitatea celor care l-au însufleţit, readucând sculptura şi pictura în bătătura casei părinteşti a sculptorului nu pot fi imitate şi nici transferate. (Luiza Barcan, critic de artă)
Ionel Jianu: „George Apostu a fost cel mai vrednic urmaş al lui Constantin Brâncuşi. Nimeni n-a înţeles mai bine lecţia de artă a lui Brâncuşi, nimeni n-a pătruns mai adânc rosturile creaţiei sale”. („Triptic pentru Apostu”, în revista „Dialog” din aprilie 1988).
George Apostu: „Pentru sculptorii români din generaţia mea, Brâncuşi a fost o pildă şi un îndrumător spiritual. Datorită lui, tînăra sculptură românească a putut evita predominarea statuarei şi constrângerile realismului socialist, datorită lui ea a înţeles ce înseamnă întoarcerea la adevăratele izvoare ale artei populare şi a putut să realizeze opere originale la nivelul creaţiei mondiale”.
A început reumplerea Lacului Bacău
Astăzi a început reumplerea Lacului Bacău, dupa ce a fost decolmatat.
Conform procedurilor, cu respectarea normelor de siguranță, umplerea se va desfăşura în intervalul 1-8 septembrie.
Decolmatarea este o investiție finanțată la nivelul Municipiului Bacău de Guvernul României.
S-a lucrat inclusiv în week-end-uri pentru finalizarea lucrărilor, înlăturându-se peste 235.000 mc de material aluvionar şi pământ.
Ce nu s-a realizat în 5-6 ani, s-a făcut în 5 luni.
Mulțumesc dlui. subprefect Valentin Ivancea, coordonatorul grupului de lucru pentru implementarea acestui proiect, constructorului pentru mobilizarea exemplară de care a dat dovadă, conducerii ABA Siret şi a responsabililor de lucrare şi nu în ultimul rând muncitorilor pentru dăruirea de care au dat dovadă.
Dragoș Benea
europarlamentar
Şmecheria, descurcăreala
Am avut câteva zile de concediu, aşa că mi-am mai făcut ordine prin hârtii. Asta însemnând şi vraful de reviste, de care mă tot împiedic prin casă. Răsfoind o „Dilema veche”, dau peste un dosar cu o temă mereu actuală: Șmecherul. Iar unul dintre articolele de acolo are un titlu cu schepsis: „Șmecheria și hoția sunt a filei două fețe…”. Apropo de corupţia de la noi, una endemică.
Pe şmecheri nu i-am suferit niciodată. Pentru că ei acţionează pe furiș, pe la spate. Nu sunt oameni deschiși, care să accepte cu onestitate un dialog, fiindcă au mereu ceva de ascuns, vrând să profite de orice situație. Se fofilează și nu-și asumă nimic, iar limbajul lor este, cel mai adesea, unul criptic. „În loc de a fi o expresie a realului, gândurilor și simțirii, un mijloc de transmitere a cunoștințelor, cugetării și emoției, e mai ales un sistem de minciuni, o rețea de capcane și un zgomot de fond”, după cum exact definește Nicolae Steinhardt strategia șmecherilor. Supărător este însă că, la noi, acest tip uman se bucură de simpatie, vezi „miticismul”, atât de bine surprins de Caragiale. În cultura noastră, șmecherii sunt acceptați, tolerați, sunt acei descurcăreți priviți adesea cu admirație. Șmecherule, hoțomane, te-ai scos, ce bine te-ai descurcat!, auzim asta adeseori, spus la modul laudativ. Și ne-am obișnuit cu „fenomenul”. Mai ales că, de obicei, șmecherul pozează în tip simpatic, glumeț, băiat de viață, de comitet. Dincolo de masca aceasta se află, de fapt, lipsa de scrupule, nesocotirea bunului-simț și al oricărei morale. Șmecherul nu urmărește decât să ne înșele, luându-ne drept proști. Se ține numai de învârteli, se folosește de o mulțime de trucuri, de abureli, combinaţii, aranjamente, obținând, în final, cam tot ce vrea.
Şmecherii, descurcăreţii îmi sunt categoric nesuferiţi. Pentru că eu pun mare preț pe onestitate şi pe lucrul făcut temeinic, cu ştiinţă, dedicație, cu pasiune. Și pentru că am fost mai degrabă ceea ce se cheamă o fraieră, pierzând mult de-a lungul timpului, și material, dar și în investițiile mele de suflet. Ceea ce a durut cel mai mult. M-am lăsat ușor înșelată de oameni fără scrupule, meschini, calculaţi, josnici. Am știut să pierd însă cu demnitate, și să-mi păstrez echilibrul, făcând lucruri care mă interesează cu adevărat și mă împlinesc. Apoi, gândindu-mă la etimologia cuvântului fraier, care vine din germanul „freiherr”, adică „domn liber”, chiar mă declar, cu mare plăcere, fraieră. Și mă întorc tot la N. Steinhardt: „Omului liber (în cavalerism se confundă cu nobilul) îi pasă prea puțin dacă a fost șmecherit de un mișel”. Chiar așa m-am simțit întotdeauna, un om liber, căruia nu-i pot fi luate gândurile, sentimentele, trăirile, credințele. Nu mi-a fost niciodată teamă că voi fi păcălită, înșelată, și nu mi-am luat precauții în acest sens. Am mers prin viață fără garda ridicată, înfruntând totul deschis. Am oroare de viclenie (care e opusul spiritului, ținând mai curând de zona animalicului), ca și de așa-zisele viclenii, șmecherii femeiești. Detest tertipurile de orice fel, și mi se pare obositor să stai mereu cu frica de a fi înșelat, e degradant chiar, iar eu țin mult la demnitate. Apoi, nu e mai puțin adevărat că hoțul de hoț se teme, iar obsesia șmecherului este tocmai „groaza de fraiereală”. Neavând genul acesta de obsesii, eu rămân ce-am fost .. fraieră. Îi las pe alţii să fie deştepţi, vânând mereu oportunităţi. Descurcăreţi, nu însă şi oameni liberi.
Trofee cu povești și muncă. Delia Maria Sava, vocea îngerilor
La sfârșitul săptămânii trecute a avut loc la Piatra Neamț ediția 2019 a prestigiosului Concurs Internațional de Muzică pentru Copii „Volare”. Cu un juriu de excepție, cu membri din Italia, Ucraina și Republica Moldova, Marele Trofeu al categoriei 8 ani a fost adjudecat de Delia Maria Sava din Bacău. Reușita Deliei a fost cu atât mai spectaculoasă și importantă întrucât, cântecul interpretat, „Stea printre stele, mama mea”, compoziție a lui Costel Bulete, este unul greu, pretabil pentru o voce mult mai matură, de peste 16 ani.
În urma succesului repurtat la Piatra Neamț, am obținut o „audiență” la proaspăta câștigătoare a Concursului Internațional „Volare” în încercarea de a afla cât mai multe despre ea. În ciuda faptului că pe scenă este foarte dezinvoltă, la vederea microfonului de reporter micuța Delia a devenit sfioasă și emotivă. Cu o voce ștrengărească ne spune că are aproape 9 ani (pe care îi împlinește în decembrie-n.r.) și că este elevă în clasa a II-a la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău. Îi place la școală și dintre materiile ei preferate, pe lângă „mate”, cel mai mult îi place „engleza”. Pentru că Delia are experiența scenei de ceva vreme am întrebat-o de câți ani cântă. „Cânt de la vârsta de 4 ani și chiar nu-mi mai amintesc cum am început.
Dar am vechime de acum”, spune Delia zâmbind. Și ca să întărească faptul că nu este o cântareață oarecare ne spune și că are un videoclip. Este vorba de „Scrisoare către Dumnezeu”, muzică și text Viorela Filip, un cântec care a fost foarte apreciat, din nenumăratele piese pe care ea le interpretează. Este vorba de un cântec cu mesaj și cu o încărcătură emoțională deosebită, remarcat de Marius Fundulea, cel care a realizat videoclipul.
Delia Maria Sava a câștigat foarte multe trofee și distincții, cu toate acestea, este greu să spună care au fost cele mai importante dintre ele. Având în vedere aceste lucruri, totuși nu poate uita primul trofeu pe care l-a câștigat la un concurs la Ateneu, „Vis de stea”, când a câștigat trofeul categoriei și avea doar 5 ani și jumătate. Pe atunci era elevă a Palatului Copiilor Bacău și prima reușită a înregistrat-o cu piesa „Sunt chic”. La Palatul Copiilor, acolo unde a activat la început, aproape trei ani, a studiat cu prof. Claudiu Filip.
Apoi, drumurile Deliei s-au intersectat cu cele ale profesoarei Maria Tanasă de la Fundația Teatrală Neghiniță și a început să studieze în privat, colaborare în urma căreia au apărut și rezultatele.
Astfel, în cei câțiva ani de activitate, Delia Maria a adunat foarte multe trofee, medalii și diplome, având acasă un loc dedicat pentru toate acestea. În aceste condiții, micuța cântăreață nu a făcut eforturi susținute și nu s-a gândit serios la o carieră în acest domeniu. Evlouția ei a fost cât se poate de naturală și cei din jurul ei nu au pus presiune preferând ca Delia să aibă o copilărie normală și să facă totul din plăcere.
Mama Deliei își aminteste că micuța a început să cânte și să danseze încă de când a făcut primii pași: „Prima dată a început pocnind din degete. Nu se uita la desene când era foarte mică. Prefera să asculte muzică”, a povestit Sorina Sava, mama Deliei. După ce a crescut și a început să pronunțe mai clar cuvintele, Delia a trecut la imitat personaje. Era clar că avea înclinații artistice, așa că a fost îndrumată către canto. Piesele pe care le interpretează sunt din muzica ușoară, alte genuri nefiind cele mai recomandate pentru ea, în sensul că Delia transmite foarte bine emoțiile și sentimentele din acest gen. Asta nu înseamnă că în viitor nu va aborda și cântece din alte genuri, cum ar fi disco sau pop.
În cei câțiva ani de carieră muzicală Delia a participat la multe concursuri și festivaluri naționale și internaționale, dar niciodată în străinătate, punând bine în balanță avantajele și dezavantajele unor astfel de deplasări.
Cu toate acestea, participările din țară au fost la evenimente care au avut un nivel ridicat de preselecție, concursuri și festivaluri de prestigiu cu cei mai buni dintre cei buni. La un astfel de concurs, un loc III poate fi mult mai prețios decât un mare trofeu la un simplu eveniment la care sunt oferite șanse mari copiilor începători. Atunci când era începătoare, Delia își dorea cu ardoare să ia locul I la orice concurs și nu de puține ori era supărată că nu a câștigat. Timpul și experiența au maturizat-o și astăzi altfel vede lucrurile, realizând cât de importantă este evoluția în încercarea de autodepășire. Așa că acceptă orice premiu și își dorește să fie jurizată obiectiv. Acum, în funcție de concurența care există în concurs și de evoluția fiecărui participant, coroborat cu prestația ei pe scenă, Delia poate estima locul pe care îl va ocupa la final.
Dincolo de ideea de concurs, în acest „domeniu” sunt cam aceiași participanți. Astfel s-au creat mai multe prietenii cu copii din toate colțurile țării, iar sentimentul de rivalitate a fost dizolvat. Copiii nu fac competiție. Ei plâng împreună în culise, se susțin unii pe alții, se încurajează atunci când evoluează pe scenă și învață unii de la alții. Astfel, fenomenul devine un câștig enorm pentru fiecare copil pentru că ei sunt pregătiți cel mai frumos și cel mai bine pentru viață.
Delia cântă din pasiune, iar pentru ea școala este foarte importantă. De aceea se pregătește, învață și în particular. Pe parte artistică, pe lângă canto, micuța cântăreață face și pian. Așa că,doar pentru canto se rezumă la doar trei-patru ședințe de câte o oră pe săptămână. Doar în preajma concursurilor pregătirile se intensifică, ore zilnic la care se adaugă pregătirile de acasă, pentru că Delia are acasă dotările unui studiou, cu microfon, boxe, pian… „Este o muncă titanică și dacă nu o iubești nu poți să o faci. Probabil că de asta nu o face oricine. Dacă nu ai starea necesară, nu poți transmite emoție”, a precizat Sorina Sava, mama Deliei.
Din experiența acumulată la concursuri Delia a tras foarte multe concluzii, ceea ce cu siguranță o va ajuta în viață. Curiozitatea ne-a îndemnat să aflăm mai multe despre cum se desfășoară aceste concursuri și festivaluri. Cert este că nu este ușor, mai ales la evenimentele cu foarte mulți participanți și nu este de ajuns o singură zi. Drept exemplu este dat „Volare”, de la Piatra Neamț, care se derulează de obicei de joi până duminică. Au fost situații când la unul dintre concursuri s-a cântat până la ora 1.00 noaptea. Prezent în juriu, Aurel Temișan a declarat că dacă acel festival nu se împarte pe mai multe zile el nu-l va mai onora cu prezența. Pentru că nu se poate să le ceri copiilor să dea randament maxim la ore târzii, obosiți și infometați.
Revenind cu atenția pe proaspăta câstigătoare a Marelui Trofeu de la Concursul Internațional „Volare” de la Piatra Neamț, am fost curioși să aflăm ce își dorește să facă în viață. Fără a fi surprinși, pe jumătate, Delia a declarat: „Când voi fi mare vreau să mă fac cântăreață, și… medic oftalmolog”, precizând că modelele ei sunt Irina Rimes, Delia și Inna. În ciuda timpului dedicat pregătirilor, Deliei îi place să se joace, mai ales pe telefon sau tabletă. Încă nu deține o tabletă personală, dar dacă își va îndeplini promisiunea, să citească cinci cărți a câte 200 de pagini, va primi una cadou. Și pentru că am atins acest subiect, foarte sensibil pentru ea, micuța cântăreață și-a văzut de ale ei, a deschis cartea și a dat zor la citit.
În concluzie, Delia face performanță. Meritul primordial este al ei, pentru că a muncit. Și a muncit pentru că i-a plăcut. Iar munca nu rămâne fără răsplată, cea mai importantă lecție de viață pentru un copil. Sigur că i-au fost aproape toți cei care au călăuzit-o pe acest drum, Delia arătând mare respect pentru profesorii ei.
Dacă v-am făcut deja curioși, vă invităm să-i urmăriți și videoclipul. Iar eu sunt gata să facem un rămâșag. Că despre Delia Maria Sava vom mai auzi în anii ce vin…
Festivalul Antic TAMASIDAVA, marcă înregistrată a Bacăului
O nouă atracţie turistică tinde să devină, începând de anul acesta, Festivalul Antic „Tamasidava”, organizat şi finanţat de Consiliului Judeţean Bacău. Aflat deja la a III-a ediţie, această manifestare cultural-istorică, care are drept pornire celebra cetate dacică de pe malul stâng al Siretului – Tamasidava, care a jucat, alături de Sargidava (de lângă Negri), un rol extrem de important în perioada de maximă extindere a Imperiului Roman, ţinând piept intenţiei de cucerire a acestor teritorii de către romani.
Festivalul „Tamasidava” a început sâmbătă, în ziua când se sărbătoreşe Limba română, de la ora 10.00, în Parcul Gherăieşti, unde, băcăuanii au avut ocazia să vadă şi să participe la diferite activităţi ale trupelor de daci şi de romani încartiruiţi aici: atelierele meşteşugăreşti, activităţile zilnice dintr-o tabără militară, iar după amiază au avut ocazia să participe la luptele de gladiatori, la târgul de sclavi.
De la ora 20.00, sutele de băcăuani au fost martorii unui asediu al romanilor asupra Cetăţii Tamasidava, construită special, pe malul Siretului, apărată de vitejii daci, o luptă a cărui deznodământ, după mai multe încercări, nu a fost tranşat, bătălia finală urmând să aibă loc duminică, de la ora 17.00.
Până atunci, trupele de daci şi de romani, aproximativ 200 de combatanţi, cu tot echipamentul şi însemnele de identificare, din Bulgaria, Cluj, Argeş, Alba Iulia şi Baia Mare, denumite sugestiv Terra Dacica Aeterna, Garda Apulum, Historia Renascita, Omnis Barbaria, Legia Italica, au ţinut să salute gazdele şi pe băcăuani, printr-o paradă cu torţe, pe traseul Catedrala „Înălţarea Domnului” – Piaţa Tricolorului.
Salutul de bun venit a fost rostit de Sorin Braşoveanu, preşedintele Consiliului Judeţean: „Vă salut pe toţi de aici, din Piaţa Tricolorului, în această zi frumoasă, când sărbătorim şi Ziua Limbii Române. (Romanii au strigat AVE! AVE! AVE!) Bine aţi venit în Bacău, suntem pentru a treia oară la acest important festival, un festival istoric, care doreşte să rememoreze momente importante, cruciale din istoria acestor locuri. Vrem, în acelaşi timp, să arătăm, cu sprijinul dumneavoatră, tinerilor, copiilor, momente din viaţa civilă şi militară a dacilor liberi care au trăit pe aceste meleaguri, dar şi ale romanilor. Mulţumim tuturor trupelor din ţară şi din străinătate care au venit în Bacău, vă mulţumim pentru dragostea dumneavoastră pentru istorie, în special pentru istoria veche, antică şi, începând de la anul, cu siguranţă şi Bacăul va avea o asemenea trupă, de daci şi de romani. Iar băcăuanilor le mulţumnesc pentru că sunt alături de noi şi le recomand să meargă la Gherăieşti pentru a-i vedea pe aceşti vrednici luptători şi patrioţi în mediul lor, pe «câmpul de luptă», să vadă meşteşugurile, armele şi uniformele dacilor şi romanilor. Vă doresc o seară plăcută.”
De buna organizare a festivalului s-a ocupat Serviciul Public Judeţean pentru Promovarea Turismului şi Coordonarea Activităţii de Salvamont, coordonator fiind Horia Olinic.
