Acasă Blog Pagina 1846

După muncă și răsplată

În 2020, secția de box a SCM Bacău a reușit să dea campioni naționali la toate cele patru categorii de vârstă. Astfel, după succesele repurtate la începutul anului, la Seniori, au venit cele din această toamnă la Tineret, U22 și Juniori. Premierea laureaților a fost făcută weekend-ul trecut, de către conducerea clubului.

Locul 1 pe toată linia

Medalii cu pumnul? Nu, cu pumnii! La propriu și la figurat. La propriu, pentru că boxerii SCM Bacău și-au folosit foarte bine pumnii în acest an. La figurat, pentru că evoluțiile lor la Campionatele Naționale au adus clubului nu mai puțin de 16 medalii. Primii au dat tonul, așa cum era și normal, Seniorii. La începutul anului, la Iași, Eric Tudor și Dumitru Vicol s-au laureat campioni naționali, Vasile Suciu și Vlăduț Preda au cucerit argintul, iar Marcel Jipeanu a luat bronzul. În primăvară au debutat Naționalele Under 22, numai că pandemia de COVID -19 le-a blocat, amânându-le pentru luna octombrie, când s-au reluat la Giurgiu concomitent cu derularea CN de Tineret. Și de această dată, satisfacția boxerilor pregătiți de coordonatorul Relu Auraș și de antrenorii Nicolae Cara, Ion Gheorghiță și Vasile Palade a fost pe măsura muncii depuse. La U22, SCM Bacău a cucerit două titluri naționale prin Eduard Jipeanu și Vlăduț Preda, în timp ce la Tineret, s-au înghesuit alte opt medalii: trei de aur, prin Daniel Hermeziu, Alex Macovei și Lucian Mititelu, două de argint, prin Doru Cristian și Andrei Boldu și trei de bronz prin Mihai Văduva, Alberto Florescu și Albert Potoceanu. De notat că toate aceste succese au adus Bacăului locul 1 pe cluburi și la Seniori, și la Under 22, și la Tineret. În fine, pentru a acoperi toate categoriile de vârstă, SCM Bacău a dat lovitura și la Campionatul Național de Juniori de zilele trecute, de la Târgu-Jiu, unde, singurul său reprezentant, Saly Marian Palapiuc, a cucerit titlul la 48 kg, fiind desemnat, totodată, cel mai tehnic pugilist al competiției.

Un an de vârf

Și cum, după muncă, vine și răsplata, la finalul săptămânii trecute, SCM Bacău a efectuat premierea laureaților. Cu acest prilej, la sediul clubului a fost organizată și o conferință de presă la care au participat directorul SCM, Ion Șarban, antrenorii Relu Auraș și Nicolae Cara și trei dintre campionii care vor reprezenta România la Europenele de Tineret de luna viitoare, din Muntenegru: Daniel Hermeziu, Alex Macovei și Lucian Mititelu.

„Secția de box ne-a obișnuit ca fiecare an să fie unul deosebit în planul reușitelor, dar 2020 s-a dovedit cu adevărat unul de vârf. O dată în plus, echipa maestrului Relu Auraș a făcut ca SCM Bacău să domine autoritar la toate categoriile de vârstă”, a declarat Ion Șarban, care a adăugat că, de la 1 noiembrie, Daniel Hermeziu, Alex Macovei și Lucian Mititelu vor fi, la rândul lor, beneficiari ai contractelor de activitate sportivă: „Finanțarea vine de la MTS, însă avem speranțe că, în premieră, vom beneficia de susținere economică pentru acest gen de contracte și din partea municipalității, în baza unui proiect declarat eligibil de Consiliul Local”.

Eforturile conducerii clubului au fost apreciate și de antrenorul Relu Auraș: „Nu pot spune decât cuvinte de laudă pentru directorul Șarban, care ne-a asigurat întreg sprijinul financiar. Totodată, i-aș ridica o statuie aici, în curtea clubului, pentru că a reușit să readucă sediul SCM Bacău la stadion, unde a fost și este casa noastră. Bună-rea, e casa noastră și astfel simțim din nou că suntem SCM Bacău”.

Urmează Europenele

„Rezultatele obținute anul acest de boxerii noștri au fost, într-adevăr, de excepție”, a declarat maestrul Auraș, care a continuat: „În ciuda tuturor dificultăților create de pandemie, am reușit sa ne pregătim exemplar, mai întâi on-line, apoi într-un alt cadru special, fără antrenamente specifice și în cele din urmă acoperind întreaga gamă de procedee. Seriozitatea, munca și pasiunea ne-au fost răsplătite la toate Campionatele Naționale, însă de-abia acum începe greul pentru că, dacă am depășit cu bine etapa rezultatelor naționale, interesul nostru se îndreaptă spre succesele internaționale”. Având în vedere că sporirea cazurilor de infectări este una progresivă, Europenele de box U22 din decembrie au fost anulate. În aceste condiții, în calendar a mai rămas doar Campionatul European de Tineret din noiembrie, din Muntenegru. „Avem cinci boxeri la lot și vrem să facem o figură cât mai frumoasă, chiar dacă se anunță o concurență drastică. Ne pregătim cât mai bine, astfel încât, după mini-turneul efectuat în Moldova, de luni vom pleca pentru un stagiu de pregătire în Bulgaria”, a punctat Auraș.

Revelația Naționalelor de Tineret, Daniel Hermeziu, a mărturisit că „sperăm să ne întoarcem din Muntenegru cu cât mai multe medalii. Personal, sunt foarte motivat, mai ales că în plan internațional, beneficiez și de experiența de anul trecut, de la Europenele de Juniori, la care am cucerit bronzul”. Același discurs și din partea lui Lucian Mititelu și Alex Macovei. „Deși suntem cu toții în primul an la Tineret, ne dorim mult să ne impunem”, a spus Mititelu. „Nu va fi ușor, pentru că vom întâlni adversari puternici, dar suntem foarte bine pregătiți”, a concluzionat Macovei.

Cifre care dezvăluie buna guvernare a PNL în pandemie

Pandemia care a lovit întreaga lume, de la începutul acestui an, a schimbat modul de viață al fiecărui om. Guvernul României a fost nevoit să adopte aceleași restricții ca în toate țările, de pe toate continentele. Să pună doar restricții ar fi putut și PSD-ul, dar cam atât. Dar, ca partid responsabil aflat la putere, PNL a fost nevoit să regândească modul în care trebuie utilizat bugetul României, mai ales după epoca PSD. Se știe că doar cifrele exacte dau măsura unei bune guvernări. Iar statisticile arată negru pe alb, cu cifre, ce înseamnă guvernarea PNL în pandemie: nu doar sprijinirea oamenilor și firmelor care au fost direct afectate, ci și crearea și finanțarea unor mecanisme care să aducă creșterea nivelului de trai.

Majorarea cu 14% a pensiilor, cea mai mare din Uniunea Europeană

Cifrele spun că, în timpul Guvernului PNL, pensiile s-au mărit cu 14%, cea mai mare creștere de când România a aderat la Uniunea Europeană. Punctul de pensie a crescut de la 1.265 lei la 1.442 lei, deci cu 177 de lei. Iar indemnizația socială pentru pensionari a fost majorată de la 704 la 800 lei. Asta e ce vede fiecare pensionar. Ce nu s-a văzut: suma pentru plata pensiilor în perioada septembrie – decembrie 2020 este de 30,5 miliarde lei, la care s-a adăugat 1 miliard lei pentru indemnizația minimă. Acești bani au ajuns la nu mai puțin de 4.938.343 persoane. 

Ce s-a întâmplat cu salariul mediu și alocațiile în criză

Cum spuneam, măsura unei bune guvernări o dau în primul rând cifrele. Iar cifrele se găsesc în statistică. Această statistică rece spune că, în timpul guvernării PNL, salariul mediu net a ajuns la 3.298 de lei. Numai în semestrul I din 2020, salariul mediu net a fost cu 5,7% mai mare decât în trimestrul I din 2019, ceea ce reprezintă o creștere de 156 de lei în fiecare lună. În același timp, alocațiile au fost majorate cu 19% începând cu 1 august, iar Guvernul s-a angajat să le dubleze până în 2022. Statisticile reci spun că politicile liberale au dus la o scădere a inflației, de la 4,1% în iulie 2019 la 2,8% în iulie 2020. Asta se traduce prin protejarea adevărată a puterii de cumpărare a românilor. Înseamnă că fiecare majorare pe care Guvernul PNL a făcut-o a fost una reală, care s-a regăsit cu adevărat în buzunarele românilor.   

Cifrele din buzunarele românilor

Guvernul a fost obligat, cum spuneam, să adopte în pandemie aceleași măsuri ca și în restul țărilor din Europa și din lume. Acest lucru a însemnat și blocarea activității în multe sectoare economice, iar milioane de români au rămas o perioadă fără serviciu. Ce a făcut guvernarea PNL pentru evitarea dezastrului țării, în fața acestei situații fără precedent? Să facem apel din nou la cifre.

A plătit salariul pentru 1,4 milioane de români care s-au aflat în șomaj tehnic, în aprilie – august 2020. Costul a fost de un miliard de euro (4,8 miliarde lei).

Datorită măsurilor Guvernului și în ciuda pandemiei, în perioada ianuarie – august 2020 în România au crescut locurile de muncă până la 5.089.435. Guvernul a amânat ratele bancare pentru aproximativ 321.000 de români, pentru o perioadă de 9 luni. În plus, a sprijinit părinții oferind zile libere plătite. De această măsură au beneficiat aproximativ 20.000 părinți, fiind un efort bugetar de 81.440.000 lei/lună.

S-a decontat 41,5% din salariu pentru angajații care s-au întors la muncă. De această măsură au beneficiat 635.281 persoane, sumele total plătite depășind 1,8 miliarde lei. Nu în ultimul rând, a fost oferit sprijin persoanelor care au lucrat în regim de telemuncă, iar suma alocată pentru aceasta depășește 20 milioane de lei.

Firmele au fost sprijinite în perioada de criză

Firmele românești, în special IMM, la fel ca milioane de persoane fizice, au primit sprijin direct și concret de la Guvern, așa cum era firesc, în bani. Din nou, cifrele seci devoalează ce a făcut PNL pentru evitarea dezastrului țării. Astfel, s-au acordat credite cu dobândă 0 % cu garanția statului (Programul IMM Invest), fiind ajutate peste 18.000 IMM-uri să găsească finanțare rapidă și ieftină. Programul a depășit 14 miliarde de lei. S-au adoptat scutiri de taxe și impozite, s-a rambursat TVA și s-au plătit concediile medicale la timp. Efortul financiar a fost de 15 miliarde de lei. Un mare efort a fost decontarea concediilor medicale: în 7 luni din anul 2020 s-au plătit de 2,4 miliarde lei. Guvernul PSD în anul 2019, în 11 luni, până la plecarea de la guvernare, a plătit 1,6 miliarde, iar în anul 2018, 1,4 miliarde. S-a plătit în decembrie companiilor 1,2 miliarde lei pe concedii medicale, aproape cât a plătit PSD tot anul 2019.

O altă cifră: 250 de milioane lei bonificații pentru plata la scadență a impozitului pe profitul companiilor și IMM-urilor. Statistica mai spune că rambursarea TVA în plus față de anul trecut a fost de 3,2 miliarde lei. De această măsură au beneficiat 71.186 de firme, cu 12.589 mai multe față de anul precedent, suma restituită fiind mai mare cu 3 miliarde lei față de aceeași perioadă a anului 2019, în timpul guvernării PSD.

Un subiect foarte discutat a fost închiderea restaurantelor, teraselor și hotelurilor. Ce nu prea s-a spus a fost că Guvernul a acordat ajutoare pentru de peste 1 miliard de euro pentru industria HoReCa. Acești bani au fost folosiți pentru repornirea afacerilor, pentru investiții și pentru capitalul de lucru.

Nu în ultimul rând, au fost dezvoltate programe de garanții de aproximativ 30 miliarde lei, adică 2.9% din PIB, bani care au ajuns direct în economia reală. 

Poți să-ți cumperi o casă în pandemie

Dacă rămânem în continuare la cifre, acestea mai arată că guvernarea PNL a venit în același timp cu măsuri în favoarea tinerilor, bătrânilor și persoanelor vulnerabile. Iată și cifrele. A fost facilitat accesul persoanelor fizice la achiziția unei locuințe prin contractarea de credite garantate de stat prin Programul Noua Casă. Statul garantează 60% din creditele ipotecare pentru locuinţe noi cu un preţ maxim de 140.000 euro şi 50% pentru locuinţele vechi, până la un plafon de 70.000 euro. Până în acest moment s-au aprobat 599 de solicitări și s-au emis 5.988 garanții, în valoare totală de 646,8 milioane lei.

Guvernul a oferit pachete alimentare și sanitare pentru aproximativ 1.200.000 de persoanele vulnerabile, în valoare de 225 milioane de euro, precum și tichete de masă caldă pentru 290.000 de persoane în vârstă de peste 75 de ani. Pentru această măsură s-a alocat un buget 133 milioane de euro. În același timp, Guvernul a compensat cu 90% prețul de referință al medicamentelor pentru pensionari.

”Guvernul Orban a demonstrat ca are ca prioritate infrastructura și dezvoltarea economică, a mediului de afacaeri, în general a investițiiilor care au devenit prioritare, pentru că ele aduc plus valoare. Dacă dezvoltăm economia avem resurse la buget și putem acoperi cheltuielile în sectorul social, putem majora pensii, salarii, alocații. Iar celor care spus că guvernul nu este preocupat de situația socială, le spun că vorbesc prostii, deoarece cele mai mari majorări în materie de pensii, de 14%, a fost operată de PNL. Este cea mai mare creștere a pensiilor din întreaga Uniune Europeană, în condiții în care alte state au operat maxim 3% pe fondul unor politici de austeritate. Referindu-mă la județul Bacău, investițiile trebuie să continue. Sunt un susținător a Autostrăzii Brașov – Bacău, de altfel sunt și inițiator al acestui proiect, al drumului expres Bacău – Piatra Neamț, a modernizării căii ferate din Moldova și a construcției unui terminal de mărfuri la Aeroportul Bacău. Nu în ultimul rând, dincolo de aceste cifre care demonstrează performanțele Guvernului Orban, să nu uităm că am împiedicat subjugarea justiției în favoarea PSDragnea.”

Daniel Fenechiu, senator, candidat la alegerile parlamentare

”Guvernul Orban, din care fac parte, pune în prim plan interesele românilor. Prin măsurile aplicate, în special prin sprijinirea mediului economic, dar și prin politicile sociale, Guvernul Orban a stopat declinul economic și a poziționat România pe harta dezvoltării, chiar și în aceste vremuri grele, prin care trece nu doar țara noastră, ci întreaga lume. În ceea ce privește politicile de mediu, Ministerul Mediului, unde sunt secretar de stat, a luat decizii, în mai puțin de 12 luni, ale căror rezultate benefice încep să se vadă. Toate programele din 2020 au un important impact social și economic. Prin programul «Rabla plus» pentru români, a fost oferită cea mai mare primă din Europa, prin care s-au cumpărat mașini electrice sau hibrid, mai multe față de oricare alt an. «Casa eficientă energetic» vine cu cea mai mare primă energetică din Europa, oferită românilor, care primesc 15.000 de euro pentru creșterea eficienței energetice a locuințelor. Nu în ultimul rând, finalizarea programului SUMAL, prin care pădurile vor fi monitorizate 24 de ore din 24, face ca tăierile ilegale să fie drastic limitate. Sunt măsuri care demonstrează preocupare pentru mediu, iar meritul Guvernului Orban este că a găsit resurse financiare pentru susținerea acestor programe.”

Mircea Fechet, secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, candidat la alegerile parlamentare.

Manciurienii

Orice ocupant al unui teritoriu, fie că se află în postura de cuceritor militar sau colonizator prin metode pașnice, are o spaimă: că băștinașii se vor coaliza și îl vor alunga. Că populația autohtonă se va răscula iar ocupantul va pierde accesul la resurse și piața de desfacere.

De aceea, după anexarea unui teritoriu sau după ce a înglobat o țară în sfera sa de influență, un ocupant se va concentra pe crearea unei clase de privilegiați autohtoni care să servească drept tampon între el și indigeni. Această clasă va fi folosită pentru a guverna și a menține ordinea în teritoriu, pentru a ajuta la extragerea de resurse și a reprima orice încercare de schimbare a status-quo-ului.

Pentru aceasta, se vor folosi funcții, bani dar și o condiționare psihologică. Vor fi învățați că sunt o elită, care s-a ridicat peste prejudecăți și care a lăsat la o parte miturile populare în favoarea unei educații exacte, că sunt cei mai buni dintre cei mai buni, crema cremelor, spre deosebire de proștii, needucații, urâții, înapoiații, sălbaticii (știrbii, că tot e la modă), nespălații din popor.

Procesul nu e nici nou și nici original; în fapt, îl găsim utilizat foarte mult în ultimele decenii în marketing, când este nevoie de crearea de piețe pentru anumite produse. Metoda a funcționat și funcționează mereu, rareori mișcări de redeșteptare națională au reușit să trezească popoarele ocupate. Aceste elite create de ocupant rescriu istoria, astfel încât să se potrivească intereselor lor, recrează cadrul național ca să se sincronizeze cu interesele celor ce le-au acordat privilegiile.

După aducerea regelui neamț, elitele românești își luau lumina de la Berlin și Viena, după venirea comuniștilor, lumina venea de la Moscova, așa cum, astăzi, elitele noastre fabricate în laboratoarele din subterane, ne indică Washingtonul, Parisul sau, din nou, Berlinul, în funcție de locul în care li se află telecomanda.

Ce au în comun este, însă, cerbicia cu care acționează pentru destructurarea statului, acapararea puterii, rescrierea istoriei și transformarea unui popor într-o nație de sclavi, dispuși să pupe picioarele oricui îi aruncă niște firimituri de la masă…

Ţara sporurilor şi stimulentelor

Imediat după instituirea Stării de Urgenţă, după ce ne-a cuprins pandemia cu noul coronavirus, iar spitalele au fost asaltate de bolnavi, statul, în mărinimia lui, a hotărât să acorde, pe drept şi argumentat, recompense/stimulente personalului medical, declarat „eroi”, din aceste instituţii, fie medici, asistenţi, infirmieri, liftieri, implicaţi direct în lupta împotriva bolii ucigaşe, fiindu-le pusă în pericol viaţa, SARS-COV-2, se ştie, nu alege şi nu iartă.

A venit şi rândul personalului de la Ambulanţă, care, după proteste ferme, a fost şi el trecut în legea reparatorie. În aceeaşi situaţie, s-a demonstrat, sunt şi poliţiştii; primesc şi ei recompense. N-a trecut mult şi, în rândul celor recompensaţi cu suma de 500 de euro au fost încadraţi şi medicii de familie, cu tot cu asistente.

Acum, ca o paranteză, medicii de familie au încuiat uşile de la cabinete şi au dat şi dau şi acum consultaţii pe la ferestrele cabinetelor. Rare cazuri când un bolnav are acces în interior.

Dar, legiuitorul ştie el ce face şi de ce, n-avem noi căderea să ne pronunţăm. Situaţia s-a complicat după redeschiderea şcolilor, când pericolul s-a multiplicat, astfel că, cum era şi normal, profesorii şi personalul nedidactic au solicitat şi ei spor de pericol coronavius.

Acum chiar mi-am pus întrebarea de ce n-ar primi aceste sporuri şi elevii, de ce doar profesorii, doar acelaşi virus îi pândeşte şi pe ei. Zilele trecute, un sindicat a cerut oficial ca în legea cu pricina, să fie încadraţi şi salariaţii de la Finanţe, ANAF, inspecţii financiare, inspecţii ale muncii.

Motivul? Şi ei se expun atunci când intră în contact direct cu plătitorul de taxe şi impozite, nu ei sunt cei care adună banii la buget? Nici aici nu-i dreptate: da, contribuabilul de ce să nu primească un stimulent, o recompensă pentru efortul de a-şi plăti sau a nu-şi plăti taxele? Eu pledez şi pentru lucrătorii din comerţ, aceştia chiar stau toată ziua în faţa periculoşilor asimptomatici, dar şi lucrătorii de la poştă, salariaţii din societăţile cu capital privat, de ce ei nu ar merita? N-au sindicate, mi se spune. A mai rămas cineva fără sporuri? În sistemul bugetar, dacă „sapă” cineva o să constate că stimulentele şi sporurile sunt de bază, salariile sunt un mizilic, nimeni, dar absolut nimeni, martore sunt statele de plată, nu mai mişcă o hârtie fără un spor special.

Sute de alocații de susținere familială au fost tăiate

    Desfășurat, în mare parte, on-line, semestrul II al anului de învățământ 2019-2020 s-a înscris, totuși, cu multe cazuri de elevi nevoiași care au înregistrat numeroase absențe nemotivate de la cursuri. Astfel, în perioada la care ne referim, dintre cei 16.394 elevi care fac parte din familii beneficiare de alocație de susținere familială, 733 au absentat, fără nicio justificare, mai mult de 9 ore de la programul de învățământ. În semestrul II, al anului școlar 2018-2019, au fost 912 asemenea cazuri, dar atunci cursurile s-au desfășurat efectiv la școală.

    Revenind la situația din ultimul semestru al anului de învățământ 2019-2020, mai mult de jumătate dintre cei 733 elevi, respectiv 391, au avut peste 20 absențe, unii dintre ei abandonând școala. Alți 20 au avut 20 absențe nemotivate, 277 au lipsit nejustificat de la cursuri între 11 și 19 ore, iar 45 au înregistrat fix 10 absențe. În toate cazurile, din cauza absențelor nemotivate, înregistrate de copiii lor, familiile acestora pierd o parte sau întreaga alocație de susținere, pentru o anumită perioadă.

    Pentru fiecare copil care a avut între 10 şi 19 absenţe nemotivate, familiilor li se diminuează alocaţia de susţinere cu 20 la sută pe o perioadă de trei luni. Dacă un copil a absentat nejustificat de la cursuri 20 de ore, familia lui va lua cu 50 la sută mai puţin din alocaţia cuvenită, tot pentru trei luni. În cazul în care elevul a înregistrat de la 21 absenţe nemotivate în sus, plata se suspendă până la următoarea raportare a Inspectoratului Şcolar. Această raportare a absenţelor nemotivate se face la 6 luni o dată, respectiv după încheierea fiecărui semestru. Aşadar, timp de 6 luni, familia în cauză nu va mai lua niciun ban, ceea ce înseamnă o pierdere considerabilă.

    Amintim că familiile monoparentale, cu un venit net de până în 200 lei pe fiecare persoană, au dreptul la o alocație de susținere lunară de 107 lei, dacă au un copil, 214 lei (doi copii), 321 lei (3) și 428 lei (patru sau mai mulți copii). Dacă venitul net pe fiecare membru de familie monoparentală este de la 201 lei până la 530 lei, atunci alocația este de 102 lei, 204 lei, 306 lei, respectiv 408 lei. Familiile cu doi părinți și un venit maxim de 200 lei pe fiecare membru component primesc 82 lei, 164 lei, 246 lei, respectiv 328 lei. Cele care au un venit net cuprins între 201 lei și 530 lei/persoană beneficiază de o alocație de susținere de 75 lei, 150 lei, 225 lei, respectiv 300 lei.

    „Aceste absențe nemotivate au fost înregistrate înainte de a se trece în învățământul online. În semestrul II al anului școlar trecut, au fost cursuri din ianuarie până pe 11 martie 2020, când s-a decretat starea de urgență și, apoi, toți elevii au desfășurat ore online. Ca să ai 20 de absențe nemotivate, înseamnă să absentezi 4 zile de la școală, în condițiile în care ai 5 ore/zi, dar sunt clase, în special la liceu, care au și 6 sau chiar 7 ore/zi. De când s-a trecut pe învățământ online, situația absențelor se calculează altfel: profesorul de la clasă și dirigintele știu situația fiecărui elev, dacă are sau nu acces la platformele online, dacă are posibilitatea de a susține orele de pe internet, se lucrează și pe fișe, este altceva. Dar absențele care au dus la scăderea acestor alocații de susținere, pe raportarea de acum, sunt strict din perioada în care se învăța fizic la clasă”, a explicat prof. Ida Vlad, inspector școlar general.

    Elena Țintaru
    Roxana Neagu

    PNL afirmă că Guvernul a dat banii pentru DGASPC, CJ spune că ce s-a primit este insuficient

      Este foarte cunoscut faptul că angajații de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău nu și-au primit drepturile salariale, fapt ce a scos oamenii în stradă. Mai mult decât atât, acest subiect a ajuns dispută politică între reprezentanții PSD, pe de o parte, și cei ai PNL, pe de altă parte.

      În urma unor acuze, senatorul PNL Daniel Fenechiu împreună cu deputatul PNL Tudorița Lungu au susținut, vineri, o conferință de presă în urma unei interpelări către ministrul Finanțelor Publice, Florin Cîțu, în încercarea de a edifica această problemă și a aplana conflictului creat. În interpelare, ministrul Câțu a fost rugat să precizeze dacă au fost alocate fonduri guvernamentale aferente salariaților DGASPC Bacău, precum și punerea la dispoziție a cifrelor concrete privind situația reală.

      Răspunsul ministerial nu a întârziat să apară și a fost prezentat în conferința de presă. Astfel, conform datelor sosite de la Cabinetul Ministrului, date care sunt oficiale și publice, la punctul 5 se arată că: „Excedentul bugetar local la data de 15.10.2020 era de 14.542,56 mii lei. Potrivit prevederilor din Legea bugetului de stat pe 2020, nr.5/2020, privind finanțele publice locale, județele pot utiliza excedentul bugetului local și pentru finanțarea sistemului de protecție a copilului și a centrelor publice pentru persoane adulte cu handicap.”

      Conform răspunsului de la cabinetul ministerial, analiza exercițiului veniturilor și cheltuielilor bugetului local al județului Bacău la data de 15.10.2020, veniturile secțiunii de funcționare sunt în cuantum de 263.045,33 mii lei iar cheltuielile sunt de 210.673,48 mii lei, rezultând disponibilități de 52.371,85 mii lei. În continuare, s-a apreciat că necesarul până la sfârșitul anului 2020 pentru finanțarea cheltuielilor sistemului de protecție a copilului și a centrelor pentru persoane adulte cu handicap este de 23.364 de mii lei, sumă disponibilă la data de 15.10.2020 la nivelul Consiliului Județean Bacău. Pe lângă prezentarea acestor cifre, date publice, parlamentarii PNL băcăuani au prezentat și o serie de neregului descoperite în centrele DGASPC din județ, dar și alte aspecte cu care se confruntă mai mulți cetățeni din diferite comune.

      Brașoveanu: S-au dat bani, dar prea puțini

      „Nu ne putem juca cu soarta unor oameni, pe niște declarații politice. Nu lucrez în sistem, de azi, de ieri, și știu foarte bune că, în lege, este precizat cât se poate de clar cât și cine trebuie să contribuie. Or, Guvernul poartă răspunderea acestor bani”, a declarat Sorin Brașoveanu, președintele încă în funcție al CJ Bacău, la data conferinței.

      Acesta a mai spus că, de la începutul anului, de la Guvernul liberal, au ajuns doar 20 la sută din necesarul total, fapt care nu s-a mai întâmplat niciodată, în ultimii zece ani. „Niciodată, nu a fost alocată o sumă așa de mică, pe cheltuiala pe care au fundamentat-o pe standardul de cost neactualizat încă din 2015. A trebuit să punem noi (CJ n.r.) diferența ca să putem achita salariile pe luna august, fără contribuțiile la stat. Iar, această responsabilitate a picat în sarcina consiliilor județene, de altfel, ca și restul cheltuielilor legate de Covid. Nici acum nu am recuperat banii. Iar, acum, vin și ne spun că s-au dat 60 la sută!? 60 la sută din ce? Îmi pare rău că sunt folosite asemenea declarații iresponsabile în campania pentru Parlamentare; se folosesc de suferința oamenilor care, anul acesta, au demostrat că sunt eroi prin ceea ce fac. Nu se poate așa ceva”, a declarat Sorin Brașoveanu.

      Dan Gîrtofan a câștigat Raliul Moldovei

      FOTO: Federatia Romana de Automobilism Sportiv

      Dan Gîrtofan a reuşit să se impună, duminică, în Raliul Moldovei, etapa a şasea şi ultima a Campionatului Naţional de Raliuri Betano, desfăşurată în judeţul Bacău, potrivit site-ului Federaţiei Române de Automobilism Sportiv.

      Podiumul a fost acelaşi ca la finalul primei zile a cursei, cu echipajul Dan Gîrtofan/Mihăiţă Lăzărescu (Skoda Fabia Rally 2) pe primul loc, cronometrat la capătul celor 12 probe speciale cu timpul de 01 h 14 min 27 sec, urmat de Adrian Răspopa/Cosmin Diacu (Skoda Fabia R5), la 5 sec 7/10, şi de Bogdan Năstase/Delia Năstase (Mitsubishi Lancer Evo), la 03 min 58 sec, etc.

      La cea de-a zecea ediţie a Raliului Moldovei s-au înscris 58 de echipaje.

      Duminică s-au desfăşurat şase probe speciale, lungimea totală a celor 12 speciale fiind de 102,05 km.

      Simone Tempestini avea deja asigurat titlul de campion naţional de la etapa precedentă, Transilvania Rally.

      În clasamentul final al piloţilor, pe primul loc s-a clasat Simone Tempestini, cu 180 de puncte, urmat de Dan Gîrtofan, 177 puncte, Norbert Maior, 129 puncte, Bogdan Marişca, 107 puncte, Cristian Dolofan, 77 puncte, etc.

      Ziua Armatei la cimitirul militar de la Valea Uzului – VIDEO

        La cimitirul militar de la Valea Uzului a avut loc, astăzi, o ceremonie dedicată soldaților căzuți pentru țară.

        FOTO: Mihaela Aionesei
        Sursa Video

        Alt bătrân s-a rătăcit la cules de ciuperci

          Imagine de la căutările primului bătrân dispărut. FOTO: Salvamont Bacău

          Astăzi, în jurul orei 16.30, polițiștii Secției 10 PR Ștefan cel Mare au fost sesizați, prin sistemul de urgență 112, despre faptul că un bărbat de 68 ani, din comuna Căiuți, s-a rătăcit în pădurea de pe raza comunei.

          Polițiștii care s-au deplasat imediat la fața locului au stabilit că bărbatul în cauză, în această dimineață,în jurul orei 7.30, a mers să culeagă ciuperci în pădure, împreună cu un bărbat de 69 ani, de care s-a despărțit în jurul orei 9.00.

          Conducerea Poliției Municipiului Onești a dispus imediat formarea dispozitivului de căutare, echipa alcătuită din polițiști, pompieri, reprezentanți ai Ocolului Silvic Caiuti, jandarmi și voluntari. În urmă cu puțin timp, bărbatul în cauză a fost găsit.

          Dat fiind faptul că e al doilea caz, în câteva zile, de rătăcire a unei persoane în zone împădurite, polițiștii recomandă culegatorilor de ciuperci să nu se abată de la traseele cunoscute, dacă este posibil, să aibă asupra lor un telefon mobil și să se întoarcă înainte de lăsarea întunericului.

          Incendiu cu victimă în municipiul Bacău

            În cursul nopții trecute, la ora 00:00, militarii din cadrul Detașamentului de Pompieri Bacău au fost solicitați să intervină pe strada Vasile Pârvan, din municipiul Bacău, pentru lichidarea unui incendiu izbucnit la acoperișul unei case de locuit.

            Imediat, la locul intervenției s-au deplasat două autospeciale de intervenție și o ambulanță SMURD, încadrate cu 11 salvatori.
            La sosirea la fața locului pompierii au constatat că incendiul se manifesta la acoperișul a două case de locuit și al unei clădiri dezafectate.

            În interiorul uneia dintre locuițe militarii au găsit un bărbat, care a suferit arsuri de gradul III – IV, pe circa 80% din suprafața corpului. Victima a fost salvată din flăcări de pompieri și transportată la Unitatea Primiri Urgențe din cadrul Spitalului de Urgență Județean Bacău de către echipajul SMURD.

            Ulterior, bărbatul a fost transferat la Spitalul de Arși Iași.

            După aproximativ trei ore de luptă cu flăcările salvatorii au lichidat incendiul.

            În urma acestuia au ars circa 160 metri pătrați din acoperișele a două locuințe și a unei clădiri dezafectate. Cel mai probabil incendiul a izbucnit ca urmare a utilizării focului deschis în spații deschise.

            Ziua Armatei, 25 octombrie. Când oamenii nu mai vor să fie ținte

              1983, „Pieptul de oraș”

              Haina militară, de la ținuta de gală și disciplina cazonă, până la jertfa celui care o poartă în tranșee, impune respect. De la militarul de carieră, școlit și instruit să comande, până la ultimul recrut care a depus jurământul de credință, pentru apărarea patriei, chiar și cu prețul vieții. Respectul uniformei s-a impus de-a lungul istoriei, drept dovadă de mândrie, vitejie și curaj, pentru cel ce o purta. O istorie rescrisă însă pentru fiecare generație.

              Fotbaliștii au mai mult succes astăzi decât bărbații în uniformă, vânați de domnișoare în urmă cu 30 de ani. Cariera militară presupune seriozitate! Rigoare! Mult mai mult decât pe durata unui cantonament sportiv, unde indisciplina se penalizează cu o amendă. Drepți! Pe loc repaos! Ordonați! Să trăiți, am înțeles! Executarea! Ordinele nu se discută. Marile războaie au început din orgolii politice sau religioase. Să iertăm când cosițele și-au vârât și ele coada. Elena din Troia sau Cleopatra din Egipt au îngenunchiat mii de viteji.

              Cătănia sau luatul cu arcanul. Armata obligatorie

              Turcii luau robi copiii din teritoriile țărilor cucerite, pe care apoi îi „educau” să devină soldați de elită ai Imperiului Otoman. Cu principii nou înrădăcinate, își dădeau viața pe nimic, pentru a apăra Gloria sultanului. Care o fi fost el. În schimb, orice personaj cu stare și ceva poziție socială avea nevoie de „bodyguard”-zii lui.

              1967: Depunere coroane la monumentul ostașilor sovietici, Cimitirul Central

              O gardă de corp bine plătită și de încredere, care să-i apere viața. Că se numeau Arnăuți, Panduri, Răzeși, Gardă elvețiană sau Legiune de Onoare, când interesul patriei o impunea, făceau front comun în fața nepoftiților. La nivel de stat suveran era nevoie însă de o armată permanentă, alcătuită din cetățenii țării, instruiți și încartiruiți în zone strategice, pentru o mai mare perioadă de timp. Să poată interveni rapid la orice alarmă.

              Amatori contra mercenari

              Câți comandanți, care și-au plătit din averi gradele, cu ceva educație dar fără pic de strategie, nu au oferit drept carne de tun inamicului, uniforme nu soldați? Oameni luați de la plug, care nici măcar nu știau pentru ce luptă, conduși de unii mai răsăriți dintre ei, făcuți gradați la apelul bocancilor. Strategiile lor greșite, ca militari de carieră, sunt date ca exemplu în școlile militare, „că așa nu!” Pentru că războiul se purta cu demnitate și soldații „disciplinați” erau plini de adrenalină și alcool. Curaj răsplătit, pentru cei betegi rămași în viață, cu decorații având valoare simbolică astăzi, și pentru colecționari. S-au jucat cu viața lor, la un trabuc, ceai, cafea sau votcă, la masa tratativelor, șefi de state. Și-au dat mâna. Și-au aruncat mănușa și lumea a intrat în haos. A fost un mic pas de la arcuri și săgeți, până la mășile de gaze și bombele atomice. Degeaba fumau indienii pipa păcii și îngropau, păcăliți, securea războiului.

              1968: Parada militară, armata și gărzile patriotice mobilizate după invadarea Cehoslovaciei

              Armata disciplinată este o forță! Soldat! Pieptul de oraș, la atac înainte! Să plângă mama lor, nu a ta! În a doua conflagrație care a învrăjbit națiile, am tras cu pușca. Dimineața spre Est, noaptea spre Vest. Ostași, de bună credință, au devenit din eroi, dușmani ai poporului. Prizonieri prin lagăre, fie fasciste, fie comuniste.

              N-ai făcut armata, nu-mi pupi fata!

              2004: Hai liberare…la încorporare. Serviciul militar nu mai este obligatoriu de la 1 ianuarie 2007

              Jale mare la centrele de recrutare. Mame care apelau la cunoștințe, să le mai amâne băiatul de la încorporare. Că este prea fraged. Justificări cu adeverințe false de studii sau medicale. Mulți aveau deodată platfus sau deveneau întreținători de famile. Rar ținea vrăjeala. Așa că baza devenea valiza. Pleacă tată și ai grijă de ea! Din lemn, rezistentă, să poți ședea pe ea în tren, pe culoarul vagonului supraaglomerat. Ținea loc de masă, dar și de o șeptică când schimbai garnitura. Strategia încorporării consta tocmai în a trimite tinerii la o unitate militară cât mai îndepărtată de confortul de acasă. Nașul nici nu-ți mai verifica actele. Te consola cu o țigară. Dacă îi spuneai că nu fumezi, zâmbea. Ai s-o faci! Țigările în armată erau marfă de schimb.

              1970: orchestra armatei
              1970. Orchestra Armatei

              Cultul eroilor

              Col. Corneliu Chirieș în 1985

              „Ce știți voi? Sunteți tineri! Nu ați făcut războiul!” Era locotenent colonel când l-am cunoscut pe Corneliu Chirieș, în 1985. Nu întâlnisem pe nimeni până atunci care să vorbească despre haina militară cu atât respect. Și am făcut armata la Garda Națională, de care fugeau toți.

              Preda cursuri de istorie la Școala de ghizi. S-a născut în Bacău, în 1928 și ne-a părăsit în 2009. După absovirea Școlii Militare, în 1957, Corneliu Chirieș a fost detașat la Garnizoana Bacău, la Centrul de Instrucție Echipaje Tancuri și Autotunuri, unde a fost numit șef de Stat Major. Profesor și publicist de istorie militară, a fost unul dintre cei care au pus bazele învățământului militar băcăuan, ca lector la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă nr. 2 din Bacău. Știa să răspundă, mai pe șoptite, și întrebărilor incomode. Pentru generația „decrețeilor”, istoria reală a rămas interzisă.

              1983: Defilare trei generații

              Trunchiată și cu pagini lipsă, în cărțile studiate la școală. Știam doar de Greva muncitorilor din 1933, Vasile Roaită cu sirena, 23 august victorios și RPR transformat în RSR, când a fost ales Nicolae Ceaușescu. Despre invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia și mobilizarea decretată, vorbeau părinții în șoaptă. Mult mai interesante erau poveștile bunicilor, care au rezistat și războiului, și foametei din 1946-‘47, naționalizării și colectivizării forțate. După 1990, colonelul în rezervă Corneliu Chirieș s-a dedicat scoaterii la lumină a adevărului, îngropat odată cu eroii veterani de război.

              2006: armata altfel

              A cercetat fiecare cimitir din Bacău și județele învecinate, unde afla că le sunt mormintele, uitate în paragină, publicând mai multe monografii. A fost președintele Asociației băcăuane Cultului Eroilor, pe care a reînființat-o în anul 1991.Oameni dedicați, asemeni lui, au înființat Asociația Națională a Veteranilor de Război, M.Ap.N , Oficiul Național „Cultul Eroilor ”. Li s-a alăturat apoi, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”. Prin activitățile desfășurate, membrii acestora militează pentru a nu ne uita trecutul și a nu repeta greșelile făcute.

              Hai liberare!!!

              Războiul rece a accentuat cursa înarmărilor. Tinerii uteciști învățau, în tabere școlare, să tragă cu pușca cu aer comprimat. Studentele făceau și ele, în uniforme, instrucție militară. Rezerviștii intrau în gărzile patriotice. Intrarea României în structurile NATO a impus îndeplinirea unor condiții obligatorii. Prima dintre ele, crearea unei armate de profesioniști. Militari angajați sub contract, cu sarcini și specializări clare. S-a renunțat la încorporarea obligatorie. Unitățile de elită ne reprezintă cu onoare țara, conform obligațiilor asumate, în locuri unde niciun militar român, nu credea în urmă cu 30 de ani că vom ajunge. În memoria tuturor celor care s-au jertfit pentru întregirea și apărarea suveranității statului Român, un pios omagiu, și flori.

              Aeroportul Bacău. Vine tata din misiune

              Istoric

              Bazele moderne ale armatei române au fost puse de către Domnitorul Alexandru – Ioan Cuza, după Unirea principatelor Moldova și Muntenia. Prin Înaltul Ordin de Zi, nr. 83, din data de 12/24 noiembrie 1885, s-a înființat Statul Major General al Armatei Române. Anul acesta sărbătorim această zi, în contextul aniversării celor 102 ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Să nu uităm să omagiem jertfele și eroismul ostașilor noștri, în luptele purtate în 1917, la Oituz, Mărăști, Mărășești, Soveja, Adjud. În ziua de 25 octombrie 1944, au fost puse la locul lor bornele de hotar, pe graniţa de nord-vest a Transilvaniei.

              Cimitirul Eroilor de pe Str. Constanței, 2007

              Prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, Guvernul României a stabilit data de 25 octombrie, ca zi de sărbătoare pentru Armata României, onorată și cinstită de poporul român. An de an, și în Bacău această zi este marcată prin ceremoniale militare și religioase de depuneri de coroane, jerbe și buchete de flori la Cimitirul Eroilor, de pe strada Constanței, și la Monumentul Eroilor Neamului din Cimitirul Central.

              Defilare Generația de aur, 1983
              Muzeul militar
              1986
              Parașutiști, 2018
              Porți deschise
              Ziua Armatei în Parcul Libertății, 1970

               

              S-a redeschis bariera de la Gherăiești. Traficul a revenit la normal pe această rută

                Se circulă normal pe DN 15, Bacău- Hemeiuș, Buhuși, spre și dinspre Piatra Neamț. Lucrările din dreptul barierei de la Gherăiești s-au finalizat, iar de ieri tronsonul de drum a fost redat traficului.

                Din 19 octombrie, circulaţia rutieră pe DN 15 a fost închisă, pentru realizarea unor lucrări de reparaţii la magistrala 500 Ploieşti-Vicşani, între staţiile CF Bacău-Iteşti, judeţul Bacău, la kilometrul feroviar 368+673 de metri, la trecerea la nivel cu calea ferată situată pe DN 15, intrare în municipiul Bacău. În tot acest timp, traficul rutier între Bacău şi Piatra Neamţ a fost deviat pe ruta DJ 119B (Hemeiuş-Mărgineni) – Calea Moineşti (municipiul Bacău) – Strada Arcadie Şeptilici (municipiul Bacău) – DN11 – DN 2T (centura municipiului Bacău) – DN2.

                Ceremonie militară de Ziua Armatei, la Monumentul Eroilor de la Cimitirul Central

                  Ziua Armatei României, marcată în fiecare an pe 25 octombrie, a fost sărbătorită în municipiul Bacău cu un ceremonial militar la care au participat, restrâns, în condițiile impuse de combaterea pandemiei de Covid-19, reprezentanți ai autorităților locale, ai Garnizoanei Militare Bacău, militari din unitățile băcăuane și membri ai Filialei Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor.

                  Între participanți s-au aflat Mircea Fechet – secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prefectul Sorin-Gabriel Ailenei, primarul Bacăului, Lucian Daniel Viziteu, subprefectul Dragoș Emil Dragu, reprezentanți ai Consiliului local și ai Consiliului Județean Bacău și comandantul Garnizoanei Bacău, gen. de flotilă aeriană Leonard Baraboi, comandant al Bazei Aeriene 95 Bacău. Câteva zeci de băcăuani civili au asistat de la marginea perimetrului în care a avut loc evenimentul la ceremonialul militar.

                  La deschiderea ceremonialului, Garda militară a dat onorul prefectului Sorin-Gabriel Ailenei și comandantului Garnizoanei Bacău, gen. de flotilă aeriană Leonard Baraboi. Președintele Asociației tradiții Militare Românești, din Bacău, col. (rtr.) Stelian Cojocaru, a venit costumat cu o uniformă specifică perioadei celui de Al Doilea Război Mondial.

                  Serviciul religios a fost susținut de preoți ai bisericilor ortodoxe și romano-catolice din Bacău și a fost urmat de alocuțiunea comandantului Garnizoanei Bacău, care a transmis mesajul de Ziua Armatei României al șefului Statului Major al Apărării. „Ziua de 25 Octombrie – s-a spus în mesaj – este plină de încărcătură simbolică, în care cinstim faptele de vitejie și sacrificiile înaintașilor, dar și o zi de bilanț pentru misiunile de peste an. Gândurile noastre se îndreaptă către eroii neamului românesc căzuți pe câmpurile de luptă pentru libertate și dreptate, pentru apărarea și reîntregirea țării”.

                  La final a avut loc depunerea, la monumentul eroilor, de coroane și de jerbe de flori din partea autorităților publice, a organizațiilor și asociațiilor publice, nonguvernamentale și politice și a unităților militare băcăuane. Din partea Guvernului României au depus o coroană de flori secretarul de stat Mircea Fechet și prefectul Sorin Ailenei, iar în delegația Filialei Bacău a Asociației Cultul Eroilor s-au aflat președintele și vicepreședintele acesteia, col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte și Dănuț Voicu.

                  25 Octombrie 1944 a fost ziua eliberării ultimei palme de pământ românesc de sub ocupația străină. „Armata Română – a scris Sorin Ailenei pe pagina de Facebook a Instituției Prefectului – a ajuns, în mod absolut firesc, să fie garanta securității și a unității naționale și, chiar dacă trăim vremuri de pace, prezența ei este mai necesară ca oricând! Datorită vouă, bravi ostași, putem spune, oricui și oricând că noi, românii, suntem aici să rămânem pe teritoriul moștenit de la strămoșii noștri”.

                  Iar dintre civilii care au asista la eveniment am consemnat o apreciere și din partea unei femei de afaceri din Bacău, Carmen Szabo: „A fost o Ceremonie frumoasă, fără apăsarea și gâlceava partidelor politice. Sunt fiică de ofițer, copil orfan de război și am simțit că Onorul militar a fost și pentru tatăl meu”.

                  Băcăuanul Mircea Fechet, secretar de stat, reprezentantul României la Consiliul de Mediu de la Luxemburg

                  Mircea Fechet, Secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a reprezentat România la Consiliul Miniștrilor Mediului din Uniunea Europeană, întrunit la Luxemburg, unde s-a discutat despre Legea europeană a climei și concluziile privind biodiversitatea, iar deciziile luate vor sta la baza aplicării Strategiei UE privind biodiversitatea, pentru 2030.

                   „Legea europeană a climei va reprezenta cadrul de reglementare pentru următorii 30 de ani și este important să se ajungă la un acord care să fie susținut de toate statele membre și care să ia în calcul liniile majore stabilite la nivelul Consiliului European. Am prezentat poziția României, pentru completarea textului Legii privind obiectivele de reducere a emisiilor, ideea că tranziția la neutralitatea climatică trebuie să se facă într-o manieră echilibrată și echitabilă pentru toți cetățenii UE. Romania, susținută de statele grupului de la Vișegrad, a propus un amendament, care a și fost acceptat, prin care Comisia Europeană să pună la dispoziția statelor membre instrumente adecvate, astfel încât să se realizeze investițiile necesare și să se poată atinge ținta de reducere a emisiilor în 2030 și neutralitatea climatică, în 2050”, a explicat secretarul de stat Mircea Fechet.

                  Consiliul de Mediu a dezbătut și tema „Biodiversitatea – nevoia unei acțiuni urgente”, unde România, prin vocea lui Mircea Fechet, s-a poziționat, printre altele, pe teme privind protejarea și restaurarea biodiversității și refacerea ecosistemelor, ca măsuri esențiale pentru prevenirea răspândirii bolilor infecțioase, mai ales în contextul pandemiei de COVID 19, precum și pe marginea alocării unui procent semnificativ din bugetul UE pentru domeniul biodiversității.

                  Biroul de presă al PNL

                   

                  Câteva adevăruri despre minciună (II)

                  Îl iau ca ajutor pe amicul Dostoievski, expert în disecția minciunii, în încercarea de a vă ghida prin subteranele gingașei problematicii…

                  De ce şi cum mint ruşii? Şi aici, ne sugerează scriitorul rus, concetăţenii săi au un specific elevat: „… în sânul clasei intelectuale, e imposibilă existenţa unui om care nu minte. Asta tocmai pentru că la noi sunt în stare să mintă chiar oamenii cu desăvârşire cinstiţi. Sunt convins că la alte naţiuni, în marea lor majoritate, mint doar ticăloşii; mint dintr-un interes practic, adică în scopuri de-a dreptul criminale.

                  Ei bine, la noi pot minţi absolut de pomană oamenii cei mai respectabili şi cu scopurile cele mai onorabile. La noi, cei mai mulţi mint din ospitalitate. Vor să-i producă o impresie estetică ascultătorului”. („Jurnal de scriitor”, vol. I, Iași, Editura Polirom, 1998, p. 146) Spectacolul minciunii este atât de seducător, încât rusul chiar începe să creadă că minciunile sale sunt adevăruri. Asistăm la o veritabilă beţie a minciunii: „… de-abia se apucă omul să mintă, ba încă şi cu succes, că aşa de tare începe să-i placă, încât strecoară imediat anecdote printre faptele indubitabile ale propriei vieţi; şi pro-cedează astfel cu absolută bună credinţă, deoarece el însuşi crede pe de-a-ntregul în ceea ce spune; de fapt, nici nu ar fi firesc uneori să nu crezi”. (ibidem, p. 148) Minciuna devine contagioasă. Spiritul rus are o poftă cu accente pantagruelice, atunci când este curtat de ea: „Delicata reciprocitate a minciunii este aproape prima condiţie a societăţii ruse, a tuturor adunărilor, seratelor, cluburilor, societăţilor ştiinţifice şi a altor asemenea”. (ibidem, p. 148)

                  Adevărul a ajuns pentru rus un fel de poveste locuită de fantastic: „…la noi s-a pierdut cu totul axioma că adevărul e mai poetic decât orice pe lumea aceasta, mai ales în starea sa cea mai pură; mai mult, este chiar mai fantastic decât orice fabulaţie şi imaginaţie a nărăvitei minţi omeneşti. În Rusia, aproape întotdeauna, adevărul are un caracter complet fantastic”. (ibidem, p. 149) Uneori, atitudinea rusu-lui faţă de adevăr cochetează cu absurdul: „Adevărul stă pe masă, în faţa oamenilor, câte o sută de ani şi ei nu-l iau, ci aleargă după o născocire tocmai pentru că iau adevărul drept ceva fantastic şi utopic”. (ibidem) De ce minte rusul, în mod esenţial? Explicaţia lui Dostoievski cochetează şi cu umorul: „Este vorba despre minte, de dorinţa de a părea mai inteligent decât în realitate şi, ceea ce este semnificativ, rusul nu ţine câtuşi de puţin să pară mai inteligent decât toată lumea ori decât cineva anume; nu, el vrea doar să nu fie mai prost ca alţii ”. (ibidem, p. 150)

                  „Minciuna este necesară pentru adevăr. Din două minciuni puse una peste alta rezultă adevărul. Aşa să fie?”… Acesta este subtitlul unui capitol din volumul al III-lea al „Jurnalului de scriitor”. Dostoievski face trimitere la „tribunalele de la noi”, „unde oamenii se adună cu sutele”, „stau şi văd că aici, la temelie, este un fel de minciună”, din cauză că, de pildă, procurorul, „un om deosebit de inteligent şi bun la inimă […] a minţit, şi a ştiut că minte”. (op. cit., p. 206-207) Apoi, „un avocat talentat minte excelent chiar împotriva conştiinţei sale”, în vreme ce publicul este în extaz: „Ce bine […] minte omul!” Evident, cultivarea adevărului simplu, renunţarea la ideea aproape oficializată potrivit căreia „din două minciuni puse una peste alta rezultă adevărul” ar fi de dorit. Zice Dostoievski, recomandând această perspectivă şi cultivând din nou umorul: „E drept că avocaţii vor fi plătiţi cu mult mai puţin. Dar toate aceste utopii vor fi posibile doar atunci când ne vor creşte aripi şi toţi se vor transforma în îngeri. Însă atunci nu vor mai exista nici tribunale”. (ibidem, p. 2008) Seamănă cu universul juridic mioritic, nu-i așa?

                  Se poate salva adevărul prin minciună? Este posibilă o asemenea situaţie în literatura autentică. Minciuna are însă aici chipul himerei estetice; e o convenţie, un „complot” admis de către creator şi cititor. Exemplul lui Don Quijote este pilduitor. Pentru salvarea adevărului, eroul lui Cervantes „mai inventează un vis, care-i de două, de trei ori mai fantastic, mai grotesc şi mai ridicol decât primul, inventează sute de mii de năluci cu corpuri de moluşte, dar prin care sabia ascuţită a cavalerului poate trece mai uşor decât prin oameni”. (F.M. Dostoievski, „Jurnal de scriitor”, vol. al III-lea, Iași, Editura Polirom, p. 170.) Dar ruşii nu sunt personaje de roman ficţional, ci nişte fiinţe concrete pentru care satisfacţia supremă a fiinţării pare a fi acel „Eh, ce-am mai minţit!” (F.M. Dostoievski, „Jurnal de scriitor”, vol. I, Iași, Editura Polirom, p. 147) Există, totuşi, o excepţie de la regulă, deşi Dostoievski întreabă fără drept de replică „De ce la noi mint toţi, toţi până la unul?” (ibidem, p. 146), o excepţie care ar putea fundamenta temelia unui optimism profund care vizează renunţa-rea la minciună: „La femeia noastră se poate observa din ce în ce mai mult sinceritatea, perseverenţa, seriozitatea şi cinstea, căutarea adevărului şi sacrificiului […], în privinţa acestor calităţi, femeia rusă i-a fost superioară bărbatului. […] Femeia minte mai puţin, multe dintre ele nu mint deloc, însă aproape că nu există bărbaţi care nu mint. […] Femeia este mai tenace, mai răbdătoare în acţiune; este mai serioasă decât bărbatul, vrea acţiune pentru acţiunea însăşi şi nu doar ca să pară. Oare nu de aici putem într-adevăr să ne aşteptăm la un mare ajutor?” (ibidem, p. 156)

                  „Câteva adevăruri despre minciună”?… De vreme ce adevărul este relativ, nu credem că v-am mințit…

                  Mesajul preotului dr. Adrian Alexandrescu în aceste vremuri grele: „Să fim oameni!”

                    Preot doctor Adrian Alexandrescu. S-a născut la Podu Turcului, în 1979, într-o familie care a iubit și a fost aproape de Biserică. Bunicul patern a fost dascăl la biserica din sat, străbunicul a fost preot, iar dragostea pentru Dumnezeu și chemarea către El a simțit-o încă de când era în clasa a VII-a. Până atunci nu a știut ce o să împlinească în viitor. Însă bunica din partea tatălui a fost cea care și-a adus un aport important în viața lui, în alegerea căii către Iisus, în îndrumarea pașilor spre cele sfinte. Ea a fost cea care a aprins lumina pentru el, iar acea lumină nu s-a mai stins niciodată. Și iată că acum vorbim de copilul ajuns preot, care s-a școlit la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, apoi la Facultatea de Teologie din Sibiu, în paralel a urmat și Facultatea de Istorie-Arheologie, apoi master și doctorat, început în țară, continuat în Israel și susținut la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, cu tema „Cartea Ecclesiastului. Introducere, traducere din limba ebraică, comentariu și analiză critică”. A fost hirotonit la 30 de ani, în anul 2009. Mai întâi a slujit într-un sat din zona Podu Turcului, în Parohia Lehancea, apoi la Dealu Morii, unde a refăcut și a înălțat două biserici, sfințite în 2016, iar în urmă cu trei ani a primit o nouă provocare: aceea de a fi preot slujitor la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Bacău, din Parcul Cancicov. Din 2017 este numit și inspector școlar de Religie la Inspectoratul Școlar Județean.

                    – Părinte, trăim vremuri grele, cu această pandemie. Ne confruntăm cu o situație care nu ne aparține, dar care trebuie tratată cu foarte multă seriozitate. Întreaga lume este îngenuncheată astăzi de boală. Este momentul să fim mai uniți decât oricând, să sperăm și să avem convingerea că există viață și după acest coronavirus. Depinde numai de noi cum vom traversa această perioadă dificilă. În acest context, se tot vorbește, parcă mai mult ca de obicei, despre dialogul între Biserică și autorități, între Biserică și Stat. Cât de importantă este această relație, mai ales acum?
                    – Relația Stat-Biserică urmează principiul bizantin al simfoniei, adică al armoniei, al înțelegerii și cooperării dintre două instituții distincte, care sunt unite de viața socială comună a oamenilor în dubla lor calitate de cetățeni ai Statului și de credincioși ai Bisericii. Omul este o ființă dihotomică, iar trăinicia și valoarea lui este dată de ambele aspecte; ale acestei lumi fizice și ale lumii sufletești, spirituale. Dumnezeu ne-a îngăduit să fim contemporani cu această provocare. Iar sărbătoarea Învierii Domnului din acest an, de exemplu, a adus cu sine noutatea unui post dublat de pandemie. Un fel de schimnicie a noastră și a celor pe care-i iubim și care ne sunt familie a Bisericii. Personal, sunt convins că este vorba și despre o restartare a responsabilității noastre. Un alt fel de asumare a familiei Bisericii. Inclusiv prin responsabilitatea distanțării fizice, pentru a-i proteja pe cei mai în vârstă. Însă, ceea ce știm este faptul că Învierea și din acest an a fost despre Hristos și despre familie.

                    – Se dorește acest dialog pentru a educa, pentru a sfătui oamenii, pentru a-i învăța. Iar Biserica are această putere…
                    – Educația este o componentă importantă a misiunii Bisericii în societate. După fiecare slujbă, urmează predica în care preotul își învață enoriașii și despre cele ale Împărăției lui Dumnezeu, dar și despre cele ale acestei lumi în care trăim cu toții. Iar acum poate, mai mult decât oricând, aceste predici vizează atenția omului de a nu fi distant, de a fi în continuare aproape de semeni, de a nu se îndepărta de Biserică și de Dumnezeu, de a fi aproape, chiar dacă sunt… departe fizic unii de alții, pentru a se proteja. Putem fi alături de toți prin iubire și credință. Chiar dacă nu a fost permisă prezența fizică a credincioșilor în lăcașele de cult, Biserica i-a avut mereu alături în suflet, prin credință. Iar acum ne întâlnim iar, dar în vremurile mai grele ne-am folosit și noi de mijloacele tehnice moderne pentru a transmite în direct slujbele noastre. Iar credincioșii ne-au arătat faptul că au înțeles timpurile pe care le parcurgem.

                    – Este acum cea mai mare provocare pentru un preot, pentru Biserică în general, de a ține aproape oamenii de credință, de Dumnezeu, de a nu se îndepărta de cele sfinte?
                    – Este datoria preotului, nu o provocare. Datoria de a-i ține aproape și de a-i face să conștientizeze că Biserica și Dumnezeu sunt aproape de ei și în afara lăcașului de cult. Starea de pandemie ne-a cheamat să transformăm suferința în speranță și izolarea în dorință de comuniune mai multă. Să știți că reîntâlnirea fizică cu enoriașii, la început de lună iunie, după starea de urgență, a fost izvor de bucurie. Acum, de când slujim în afara bisericii, pe o scenă amenajată în curte, avem sentimentul că mult mai mulți credincioși participă efectiv la rugăciunile noastre. Învățăm să ne bucurăm, prețuindu-ne cu adevărat cât ne este dat să ne avem.

                    – Cum înțeleg credincioșii că „a fi aproape și a-ți iubi aproapele” în aceste vremuri înseamnă de fapt a fi departe de el, fizic. Pentru că prin iubire toți înțeleg a le fi celor dragi și în nevoie… aproape. Numai că anul 2020 a venit pentru toți cu îndemnul de a fi departe față de cei dragi, pentru a-i proteja.
                    – Ne place să credem că avem de a face cu un test sau o verificare a stării noastre spirituale, mai ales a intensității iubirii față de semeni și față de Dumnezeu. Încercăm să fim acum mai atenți. Prin rugăciune, prin dorința de a fructifica acel timp pe care îl petrecem cu ei mult mai intens, mai profund, mai frumos. Pe de altă parte, în relația credincioșilor cu aproapele, cu cei pe care îi iubesc, cu ființele dragi lor, îi sfătuim să le ofere această iubire, în totalitatea ei și cu tot ce înseamnă ea, prin prudență și atenție, iar asta nu este altceva decât iubire și mai mare.

                    – Vorbim acum cu preotul doctor Adrian Alexandrescu, inspectorul școlar, dar și profesor de Religie. Vă întreb direct, pentru că și aici au fost discuții, păreri contradictorii: cât de important este că Religia se predă și în școli? Că este un obiect de studiu obligatoriu în planul cadru, dar opțional pentru elevi? Religia se învață, se impune sau trebuie ca totul să fie firesc, natural, voit?
                    – Ca inspector școlar, reprezint Religia Ortodoxă, Religia Catolică, dar și cultele vechi și neoprotestante, iar ca profesor, predau Religia Ortodoxă, fiind titular la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău. Religia este o disciplină extrem de pozitivă și potrivită în orarul elevilor pentru că ea nu doar educă, ci oferă și relaxarea, regăsirea de sine. Religia este o altfel de oră, o întâlnire de suflet, care se desfășoară sub semnul harului, într-un fel special față de alte discipline, un timp în care înțelegi că esențialul nu este numai acela de a învăța, de a calcula, scrie, socoti, analiza, ci și de a primi răspunsuri la întrebările pe care le ai. În altă ordine de idei, Religia are prin conținutul ei disponibilitatea să fie atractivă și vrednică de iubit. Simt la ore apropierea copiilor, a tinerilor. Chiar de când am trecut, tot din cauza vremurilor, și noi în online cu predarea acestei discipline, simt că temele abordate devin pretexte pentru ample dezbateri, care, de cele mai multe ori, se concretizează în abordări interdisciplinare și transdisciplinare. Îi simt mai aproape pe copii. Iar acest lucru mă bucură, normal, foarte mult. În aceste timpuri ei, tinerii, au nevoie să fie protejați. Dar și să li se spună să aibă grijă, că fără școală nu pot ajunge oameni compleți. Ce am putut eu învăța de la cei mici și de la cei mari în ultima vreme? Că termenul „dor” există, că este acum întrupat în privirile și în manifestările lor de viață. Să încercați a căuta, cu atenție, la gingășia expresiei feței unui copil atunci când își întâlnește dascălul pe stradă.

                    – Tot ca inspector și profesor de Religie v-ați implicat foarte mult și în alte activități, extracurriculare, organizați și participați la diverse simpozioane și întâlniri în școli, premiați elevii meritoși. Ce proiecte mai aveți în plan?
                    – Este o realitate faptul că, în judeţul Bacău, două instituții, Şcoala și Biserica, își dau mâna când este vorba de a-i forma pe tineri. Biserica sprijină excelența educațională, deoarece educaţia este rod al creativității și străduinței omului, în colaborare cu harul dumnezeiesc, spre mai binele pământesc și mântuirea ființei umane. Buna colaborare dintre instituțiile de învățământ băcăuane și Arhiepiscopia Romanului și Bacăului devine vizibilă în mod deosebit atunci când Biserica se implică și susține elevii şi profesorii cu rezultate meritorii, dar și la fiecare început de an școlar, când elevii, în special cei aflați în situații de risc, sunt binecuvântați și susținuți material pentru a-și continua studiile, în cadrul proiectul eparhial „Lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți”.
                    Biserica încurajează tinerii cu rezultate deosebite la etapele naționale și internaționale ale olimpiadelor școlare, dar își arată prețuirea și față de șefii de promoție, care muncesc de-a lungul tuturor anilor de studiu, atât la liceu, cât și la universitate. Parteneriatul dintre Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și Inspectoratul Școlar Județean Bacău a făcut din aceste premieri o tradiție, expresie a respectului și prețuirii valorilor din învățământul băcăuan. Sunt premieri efectuate cu ajutorul în egală măsură și a Bisericii Ortodoxe, dar și a Bisericii Catolice.
                    Am derulat, de asemenea, concursuri de creație, literare, proiecte, iar câteva exemple sunt Concursul județean de creație plastică și literar religioasă „Lumina din călimară”, Concursul județean de creație „Cuvânt și culoare din suflet de copil” sau proiectul social- filantropic „Fă Rai din ce ai”, în parteneriat cu toate colegiile și liceele din municipiul Bacău.
                    Mai avem multe proiecte derulate și prin Asociația Profesorilor de Religie „Sfânta Paraschiva” din județul Bacău, în toate școlile băcăuane, care în cursul unui an școlar organizează conferințe, activități cultural-educative și simpozioane în care invitați sunt oameni de cultură, oameni de litere, personalități marcante ale Bacăului și nu numai, care au excelat întru trăirile cuvântului Evangheliei, dacă îmi permiteți să mă exprim și așa.
                    Sunt și festivalurile de folclor „Și noi suntem fii ai satului”, în parteneriat cu Ateneul Bacău, sau „Satul românesc, vatră a Bisericii”, precum și Marșul pentru Viață.
                    Suntem prezenți mereu printre elevi și încercăm să marcăm de câte ori se poate și evenimentele speciale din unitățile de învățământ.

                    – De ceva vreme ați primit și de la Deșteptarea o altă provocare, aceea de a scrie la rubrica săptămânală „Cuvânt pentru suflet”.
                    – Da. O nouă întâmplare frumoasă și interesantă. Deși inițial au fost ușoare temeri, datorate timpului, ulterior am înțeles că și prin gândurile scrise pot aduce învățătură. Prin cuvânt, pentru că, nu-i așa, biblic se spune că „La început a fost Cuvântul”, iar într-un mod teologic, Cuvântul este reprezentat de către persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar noi trebuie să folosim Cuvântul pentru a ajunge la sufletul fiecăruia. Mesajul meu este cel împărtășit lumii de 2000 de ani încoace, de către Biserică. Eu doar că încerc să-l îmbrac în alte veșminte, potrivite anului 2020, și să mă identific mereu cu cel care mă ascultă.

                    – Care este misiunea unui preot în comunitatea în care trăiește, în care împărtășește credință, dar și pentru semenii din acea comunitate?
                    – Misiunea preotului înseamnă lucrarea sfântă de împărtășire a luminii și a bucuriei într-o lume care are nevoie de comuniune, bucurie și pace interioară. Trăim într-un timp agitat și fragmentat în care parcă nu mai avem cum să ne bucurăm de noi, de cei de lângă noi. Să ne facem timp să ne mai și oprim. Spre a ne întreba: „Ce am făcut astăzi pentru mine? Ce am făcut pentru cel de lângă mine? Ce m-a împlinit astăzi?” Și atunci vine acea lumină, pentru cel care crede în ea. Și preotul, dar și credinciosul, trebuie să aducă acea lumină, în egală măsură. Fiecare dintre noi e lumină. De aceea ni se spune „Să fim lumină!”

                    – Ce ne transmiteți acum, ca de final, nouă tuturor? Acum, când poate, mai mult decât altădată, avem nevoie de credință, de ajutor, de întărire și mângâiere în această perioadă foarte grea pentru noi şi pentru întreaga lume.
                    – Să fim înțelepți. Să avem credință, nădejde și dragoste. Sunt cele trei virtuți, despre care ne vorbește și Sfântul Apostol Pavel, care ne dau aripi și ne înalță întru liniște și pace spre Dumnezeu. Să nu uităm să iubim, să nu ne depărtăm de cel de lângă noi. Avem datoria de a fi alături de cei în nevoi, de a ne bucura cu cel care este în bucurie, de a-l ridica pe cel căzut, de a fi sprijin pentru cel care are probleme, de a iubi tot ce ne este dat. Avem datoria de a fi oameni!

                    Nu mă pricep

                    În ultima zi de școală, prin martie, când puțini erau cei care știau că în această toamnă tot cu măști vom sta, i-am spus Andreei Ne vedem după Coronavirus. În capul meu, în luna mai aș fi fost iar lângă ea, la ora de desen, mâncând pufuleți pe sub bancă, scriindu-ne pe spatele caietului Vii la santa în pauza mare?. În teoria mea nerealistă din luna martie, începutul de an școlar trebuia să fie unul normal, la patru luni de la ultimul caz de Coronavirus de pe tot globul.

                    Mulți morți, dar mai mulți vindecați, vaccinul este gata din aprilie deja, iar viața și-a reluat cursul firesc. Amuzant, zic, pentru că acum douăzeci de minute am vrut să-i cer Dimitriei o ceașcă de cafea și m-am oprit după po-. Poți să-mi pui și mie cafea?, îmi spun mie însămi. Da, Miruna. M-am ridicat să-mi pun cafea singură, după care m-am dezinfectat. Mulțumesc, Miruna! Cu plăcere, Miruna! Distanța, Miruna! Am trecut prea aproape de Dimitria. Scuze, nu mă pricep!

                    Nu mă pricep la păstrat distanța și urăsc să nu mă pricep la lucruri. Ieri m-am plâns Dariei, cum fac de obicei când mă frământă ceva. După ce mi-a dat sfatul, am îmbrățișat-o. La naiba! M-am panicat. Nu mă pricep la păstrat distanța. Mă doare că trebuie să o păstrez și în special că nu știu cum. Nu mă pricep la păstrat distanța, iar online nu mă mai simt ca un pericol sanitar pentru grupa mea.

                    Masca nu mă sufocă, iar nimeni nu mă ceartă dacă stau cu ceaiul și cu biscuiții pe birou (în afara razei camerei web, nu te da de gol, de parcă aș folosi camera web, arăt oribil dimineața). Păcat că mie îmi place să port mască, exact ca idolii kpop pe care-i ascultam în clasa a V-a. Purtam mască primăvara fără niciun rost (nu aveam alergie la polen, era doar o scuză). Cine ar fi știut că în toamna lui 2020 va trebui să o purtăm obligatoriu?

                    Dacă m-aș trezi mâine și Coronavirus ar fi dispărut de patru luni (dacă teoria mea neadevărată s-ar adeveri), aș suna-o pe Andreea și i-aș zice Hai să mâncăm pufuleți la desen mâine și hai la cafenea în pauza mare. Îmi place să fac lucruri la care mă pricep, iar pandemia m-a învățat ce și ce nu știu să fac. Nu mă pricep la păstrat distanța, dar la viață normală, da. Îmi vreau viața înapoi!

                    Miruna Trofor, clasa a X-a, elevă la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

                    Strălucire de divinitate elementară și sănătate de rechini cu spini

                    Am scris despre presă în ultima vreme și despre unul dintre profesioniștii ei de primă line, amintindu-mi, nu chiar din senin, pentru că este Anul Fellini, de ziaristul jucat de Marcello Mastroianni în „La dolce vita”. Un tip cu umori foarte schimbătoare, cu o privire când sclipind de viață, când înnegurată de melancolie. Marcello e acolo un ziarist monden, plimbându-se de la o petrecere la alta, toate cu aer decadent, desfășurate în decoruri uimitoare, baroce, flamboaiante, populate de personaje bizare, extravagante. Când Federico Fellini i-a dat să citească scenariul pentru „La dolce vita”, Mastroianni a fost izbit de asemănarea personajului său cu Platonov al lui Cehov.

                    Aceeași fragilitate psihică și disperare în încercarea de a găsi un sens, o rațiune vieții, de a-și justifica existența, aceeași goană după senzații și aventuri amoroase, totul pentru a-și acoperi golul interior. Despre filmul amintit, care a provocat un imens scandal, Fellini spune că l-a făcut din dorința de a se elibera de poveștile care zăceau în el și nu-i dădeau pace, împresurându-l, somându-l să le scoată la vedere. Nu l-a interesat, nu a urmărit să facă o satiră, nu a avut nicio intenție moralizatoare, defăimătoare. A vrut doar să surprindă viața care, în pofida a orice, are „o desfătare proprie, de netăgăduit”. Mă delectez citind mărturisirile făcute de marele regizor criticului de film Giovanni Grazzini, oprindu-mă la paginile în care el descrie întâlnirea cu actrița suedeză Anita Ekberg, recunoscând că titlul filmului „La dolce vita”, imaginea acestuia sunt inseparabile de superba blondă. Prima oară a văzut-o într-o fotografie format mare dintr-o revistă americană, și i s-a părut o puternică, magnifică panteră. Fascinat și aproape speriat, a exclamat:

                    „Dumenzeule, fă să n-o întâlnesc niciodată !” Dar întâlnirea, devenită legendară, s-a petrecut, și Fellini istorisește ce încântare, ce stupoare fermecată a trăit atunci. O senzație de incredibil „pe care o încerci în fața creaturilor excepționale ca girafa, elefantul, baobabul”. Cei care se aflau în preajma ei dispăreau ca „niște umbre în fața haloului unui izvor de lumină, pentru că ea era chiar fosforescentă”. A urmat o scurtă conversație în decursul căreia Anita Ekberg l-a întrebat despre scenariu, despre personajul ei (voia să știe dacă e pozitiv), fiind interesată și despre ceilalți actori din distribuție. Totul la modul foarte dezinvolt, sorbind dintr-un pahar cu un cockteil colorat și susurând cu vocea unei fetițe „guturăite”, ceea ce o făcea și mai seducătoare în ochii regizorului, total pierit în fața voluptoasei suedeze. Fellini declara, cu multă autoironie că, în acele momente, avea impresia că a descoperit ideile platonice ale faptelor, elementelor, într-o stare de îndobitocire absolută.

                    Amuzant este că, în aceeași seară, ducându-se repede la Marcello Mastroianni, acesta l-a ascultat oarecum tuburat, dar neîncrezător, condescendent, ridicând o sprânceană à la Clark Gable. Și mai amuzant este ce urmează. Când actriței i-a fost prezentat Marcello, aceasta, cunoscând bine bărbații, l-a tratat cu absolută indiferență, ceea ce a lezat profund orgoliul starului italian, care a răbufnit zicând că suedeza nu era atât de nemaipomenită. Concluzia lui Fellini: „Poate s-a simțit vexat, disprețuit: această strălucire de divinitate elementară, această sănătate de rechin cu spini, reflexul zorilor tropicali, în loc să-l exalte îl agasase pe bătrânul Snaporaz”.

                    Juristul lexicograf

                    Părinte al dreptului roman

                    Așa a fost numit Vladimir Hanga (21 oct. 1920, satul Cucova, com. Valea Seacă, jud. Bacău – 16 iun. 2013, Arad, jud. Arad) de comunitatea academică din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, în laudatio rostită cu prilejul acordării titlului de doctor honoris causa al acestei instituții de învățământ superior (22 oct. 2010). Generații întregi de juriști (studenți la București, dar îndeosebi la Cluj-Napoca și Arad) s-au pregătit după cursurile sale de drept privat roman (primele, în anii ’70, iar cele mai multe în anii de după 2000). Interesant este că una dintre lucrările sale este plasată la granița dintre două discipline: „Dreptul și calculatoarele” (1995).

                    Limba latină, religia sa

                    Totul a început în 1931, când a intrat ca elev la Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău, și a culminat cu anul absolvirii, 1939. Ca șef de promoție și premiant de onoare, a alcătuit în limba latină discursul de la festivitatea promoției. A fost prima oară – și, foarte probabil, ultima – „când un absolvent se adresa într-un cadru oficial profesorilor și colegilor în limba lui Caesar” (Ioan Mitrea). În vremea aceea limbile clasice (latina și greaca veche) erau la mare cinste și asigurau fundamentul însușirii multor discipline școlare. Cu siguranță de la Gheorghe Gavrilescu a deprins toate tainele limbii-mamă a românei, fiindcă Colegiul „Ferdinand I” l-a avut profesor între 1906 și 1938. Nici ceilalți dascăli de latină din liceu nu credem că erau mai prejos: Haralambie Ionescu (1911-1933), Constantin Neculce (1935-1945), Dana Gavrilescu (1934-1935).

                    Vocea absolventului

                    Peste ani, Vladimir Hanga a adresat o scrisoare liceului care l-a propulsat în viață (a absolvit în 1943 Facultatea de Drept din București cu magna cum laude, ca șef de promoție), mărturisind că acesta i-a „dat certitudinea propriei ființe, ce-și trage obârșia din spiritualitatea geto-dacă”. Aceasta „ne leagă de glie”, iar „geniul roman ne obligă la înțelegerea omului și a menirii sale într-o societate mondială”.

                    Lexicograful

                    Înzestrat cu o reală vocație pedagogică, Vladimir Hanga a trecut dincolo de litera unui curs universitar și le-a pus la dispoziție studenților câteva instrumente de lucru deosebit de utile în înțelegerea de către aceștia a noțiunilor științifice. Ca atare, a alcătuit un „Mic dicționar juridic”, însoțit de altele complexe: „Dicționar juridic englez-român şi român-englez”, „Dicționar juridic latin-român” și chiar un curs de limba latină. (În 2018, fiica savantului, Rodica Hanga, a donat Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad mai multe lucrări și distincții acordate tatălui său, „în amintirea și respectul memoriei” celui care a slujit catedra academică arădeană.

                    ULTIMELE ȘTIRI