Haina militară, de la ținuta de gală și disciplina cazonă, până la jertfa celui care o poartă în tranșee, impune respect. De la militarul de carieră, școlit și instruit să comande, până la ultimul recrut care a depus jurământul de credință, pentru apărarea patriei, chiar și cu prețul vieții. Respectul uniformei s-a impus de-a lungul istoriei, drept dovadă de mândrie, vitejie și curaj, pentru cel ce o purta. O istorie rescrisă însă pentru fiecare generație.
Fotbaliștii au mai mult succes astăzi decât bărbații în uniformă, vânați de domnișoare în urmă cu 30 de ani. Cariera militară presupune seriozitate! Rigoare! Mult mai mult decât pe durata unui cantonament sportiv, unde indisciplina se penalizează cu o amendă. Drepți! Pe loc repaos! Ordonați! Să trăiți, am înțeles! Executarea! Ordinele nu se discută. Marile războaie au început din orgolii politice sau religioase. Să iertăm când cosițele și-au vârât și ele coada. Elena din Troia sau Cleopatra din Egipt au îngenunchiat mii de viteji.
Cătănia sau luatul cu arcanul. Armata obligatorie
Turcii luau robi copiii din teritoriile țărilor cucerite, pe care apoi îi „educau” să devină soldați de elită ai Imperiului Otoman. Cu principii nou înrădăcinate, își dădeau viața pe nimic, pentru a apăra Gloria sultanului. Care o fi fost el. În schimb, orice personaj cu stare și ceva poziție socială avea nevoie de „bodyguard”-zii lui.
1967: Depunere coroane la monumentul ostașilor sovietici, Cimitirul Central
O gardă de corp bine plătită și de încredere, care să-i apere viața. Că se numeau Arnăuți, Panduri, Răzeși, Gardă elvețiană sau Legiune de Onoare, când interesul patriei o impunea, făceau front comun în fața nepoftiților. La nivel de stat suveran era nevoie însă de o armată permanentă, alcătuită din cetățenii țării, instruiți și încartiruiți în zone strategice, pentru o mai mare perioadă de timp. Să poată interveni rapid la orice alarmă.
Amatori contra mercenari
Câți comandanți, care și-au plătit din averi gradele, cu ceva educație dar fără pic de strategie, nu au oferit drept carne de tun inamicului, uniforme nu soldați? Oameni luați de la plug, care nici măcar nu știau pentru ce luptă, conduși de unii mai răsăriți dintre ei, făcuți gradați la apelul bocancilor. Strategiile lor greșite, ca militari de carieră, sunt date ca exemplu în școlile militare, „că așa nu!” Pentru că războiul se purta cu demnitate și soldații „disciplinați” erau plini de adrenalină și alcool. Curaj răsplătit, pentru cei betegi rămași în viață, cu decorații având valoare simbolică astăzi, și pentru colecționari. S-au jucat cu viața lor, la un trabuc, ceai, cafea sau votcă, la masa tratativelor, șefi de state. Și-au dat mâna. Și-au aruncat mănușa și lumea a intrat în haos. A fost un mic pas de la arcuri și săgeți, până la mășile de gaze și bombele atomice. Degeaba fumau indienii pipa păcii și îngropau, păcăliți, securea războiului.
1968: Parada militară, armata și gărzile patriotice mobilizate după invadarea Cehoslovaciei
Armata disciplinată este o forță! Soldat! Pieptul de oraș, la atac înainte! Să plângă mama lor, nu a ta! În a doua conflagrație care a învrăjbit națiile, am tras cu pușca. Dimineața spre Est, noaptea spre Vest. Ostași, de bună credință, au devenit din eroi, dușmani ai poporului. Prizonieri prin lagăre, fie fasciste, fie comuniste.
N-ai făcut armata, nu-mi pupi fata!
Jale mare la centrele de recrutare. Mame care apelau la cunoștințe, să le mai amâne băiatul de la încorporare. Că este prea fraged. Justificări cu adeverințe false de studii sau medicale. Mulți aveau deodată platfus sau deveneau întreținători de famile. Rar ținea vrăjeala. Așa că baza devenea valiza. Pleacă tată și ai grijă de ea! Din lemn, rezistentă, să poți ședea pe ea în tren, pe culoarul vagonului supraaglomerat. Ținea loc de masă, dar și de o șeptică când schimbai garnitura. Strategia încorporării consta tocmai în a trimite tinerii la o unitate militară cât mai îndepărtată de confortul de acasă. Nașul nici nu-ți mai verifica actele. Te consola cu o țigară. Dacă îi spuneai că nu fumezi, zâmbea. Ai s-o faci! Țigările în armată erau marfă de schimb.
Cultul eroilor
„Ce știți voi? Sunteți tineri! Nu ați făcut războiul!” Era locotenent colonel când l-am cunoscut pe Corneliu Chirieș, în 1985. Nu întâlnisem pe nimeni până atunci care să vorbească despre haina militară cu atât respect. Și am făcut armata la Garda Națională, de care fugeau toți.
Preda cursuri de istorie la Școala de ghizi. S-a născut în Bacău, în 1928 și ne-a părăsit în 2009. După absovirea Școlii Militare, în 1957, Corneliu Chirieș a fost detașat la Garnizoana Bacău, la Centrul de Instrucție Echipaje Tancuri și Autotunuri, unde a fost numit șef de Stat Major. Profesor și publicist de istorie militară, a fost unul dintre cei care au pus bazele învățământului militar băcăuan, ca lector la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă nr. 2 din Bacău. Știa să răspundă, mai pe șoptite, și întrebărilor incomode. Pentru generația „decrețeilor”, istoria reală a rămas interzisă.
Trunchiată și cu pagini lipsă, în cărțile studiate la școală. Știam doar de Greva muncitorilor din 1933, Vasile Roaită cu sirena, 23 august victorios și RPR transformat în RSR, când a fost ales Nicolae Ceaușescu. Despre invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia și mobilizarea decretată, vorbeau părinții în șoaptă. Mult mai interesante erau poveștile bunicilor, care au rezistat și războiului, și foametei din 1946-‘47, naționalizării și colectivizării forțate. După 1990, colonelul în rezervă Corneliu Chirieș s-a dedicat scoaterii la lumină a adevărului, îngropat odată cu eroii veterani de război.
A cercetat fiecare cimitir din Bacău și județele învecinate, unde afla că le sunt mormintele, uitate în paragină, publicând mai multe monografii. A fost președintele Asociației băcăuane Cultului Eroilor, pe care a reînființat-o în anul 1991.Oameni dedicați, asemeni lui, au înființat Asociația Națională a Veteranilor de Război, M.Ap.N , Oficiul Național „Cultul Eroilor ”. Li s-a alăturat apoi, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”. Prin activitățile desfășurate, membrii acestora militează pentru a nu ne uita trecutul și a nu repeta greșelile făcute.
Hai liberare!!!
Războiul rece a accentuat cursa înarmărilor. Tinerii uteciști învățau, în tabere școlare, să tragă cu pușca cu aer comprimat. Studentele făceau și ele, în uniforme, instrucție militară. Rezerviștii intrau în gărzile patriotice. Intrarea României în structurile NATO a impus îndeplinirea unor condiții obligatorii. Prima dintre ele, crearea unei armate de profesioniști. Militari angajați sub contract, cu sarcini și specializări clare. S-a renunțat la încorporarea obligatorie. Unitățile de elită ne reprezintă cu onoare țara, conform obligațiilor asumate, în locuri unde niciun militar român, nu credea în urmă cu 30 de ani că vom ajunge. În memoria tuturor celor care s-au jertfit pentru întregirea și apărarea suveranității statului Român, un pios omagiu, și flori.
Istoric
Bazele moderne ale armatei române au fost puse de către Domnitorul Alexandru – Ioan Cuza, după Unirea principatelor Moldova și Muntenia. Prin Înaltul Ordin de Zi, nr. 83, din data de 12/24 noiembrie 1885, s-a înființat Statul Major General al Armatei Române. Anul acesta sărbătorim această zi, în contextul aniversării celor 102 ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Să nu uităm să omagiem jertfele și eroismul ostașilor noștri, în luptele purtate în 1917, la Oituz, Mărăști, Mărășești, Soveja, Adjud. În ziua de 25 octombrie 1944, au fost puse la locul lor bornele de hotar, pe graniţa de nord-vest a Transilvaniei.
Prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, Guvernul României a stabilit data de 25 octombrie, ca zi de sărbătoare pentru Armata României, onorată și cinstită de poporul român. An de an, și în Bacău această zi este marcată prin ceremoniale militare și religioase de depuneri de coroane, jerbe și buchete de flori la Cimitirul Eroilor, de pe strada Constanței, și la Monumentul Eroilor Neamului din Cimitirul Central.
