Nu mi-am putut imagina niciodată că un om poate să ajungă în asemenea situație. Și credeți-mă că am văzut foarte multe. Văzutul ca văzutul, dar mirosul pestilențial pe care l-am simțit în apartamentul 12 din scara B de pe str. Alecu Russo numărul 7 întrece orice imaginație. La adresa amintită locuiește Ioan Budău, un băcăuan ajuns într-o situație deplorabilă.
Ioan Budău, fost maistru la Combinatul de Prelucrarea Lemnului (CPL) Bacău, a ieșit demult la pensie. Acum are 73 de ani. Soția l-a părăsit cu mulți ani în urmă și a plecat în Italia. Vecinii povestesc că are și doi copii, care și ei sunt plecați în Italia, bătrânul fiind acum în „grija” unui nepot. Fostul maistru de la CPL s-a îmbolnăvit iar cu timpul boala i s-a agravat. Probabil are și ceva afecțiuni neurologice, pentru că nu are ținere de minte, dar are și anumite afecțiuni la nivel renal, ceea ce a condus la incontrolul urinării, și nu numai, iar de aici e lesne de imaginat.
„Este un calvar pentru noi și a devenit un focar de infecție”, spune o vecină de la parter. „Am făcut mai multe demersuri. Și la Direcția de Sănătate Publică, și la Direcția de Asistență Socială, și la Primărie… A venit o singură dată cineva de la Poliția Locală, a strâns din umeri și a plecat”, explică un alt vecin care se plânge de situația în care trebuie să locuiască.
A izbucnit în plâns fără să ne dăm seama
Am urcat la etajul II să văd cu ochii mei. Am intrat însoțit de un fost coleg de muncă al lui Ioan Budău, domnul Herciu, care se mai ocupă de el. Mirosul înțepător mi s-a dus până în creier și cu greu m-am stăpânit să nu ies afară. Tălpile încălțărilor mi s-au lipit de parchet. Întregul peisaj era dezolant.

„Mă cheamă Ioan Budău și cred că am 70 de ani. Nici nu mai știu (moment în care colegul îi spune că are 73 de ani –n.r.). Nu mă doare nimic”, atât ne-a spus omul după care, incontrolabil, lacrimile i se preling pe obraz. E proaspăt bărbierit, iar acest lucru e vizibil pentru că are câteva zgârieturi specifice. „L-am bărbierit eu de dimineață”, spune prietenul lui care prezintă situația, amintind și de faptul că Ioan Budău are o pensie de 1.700 de lei. Budău nici nu știe. Din câte povestește fostul coleg, banii sunt administrați de un nepot, dar acesta vine o dată pe săptămână, îi aduce câteva conserve și pleacă. Imaginea din bucătărie este de nedescris…
Vecinii vor să-l ajute. Dar nu știu cum
Am revenit la discuții cu vecinii care au povestit că Ioan Budău nu știe ce face. Are momente când iese din locuință și intră pe la alți vecini care mai țin ușile neîncuiate. „Deasupra lui și sub el locuiesc niște familii de tineri care au copii mici. Odată Budău a intrat și a mâncat laptele copiilor”, povestește o vecină. Ne-am uitat și la panoul la care sunt afișate costurile de întreținere.

Ioan Budău are de plătit doar puțin peste 100 de lei. Tot vecinii spun că este debranșat de la gaze că de mai multe ori le lăsa pornite. „Noi am vorbit cu toții și vrem să-l ajutăm. Eu am vorbit și cu soția lui în Italia și i-am spus să-l ducem la un azil. Dar ea a zis să îl lăsăm acolo să moară. Cred că se răzbună pe el, că cică în tinerețe o mai bătea”, mai spune o altă vecină. Locatarii din scara B de pe Alecu Russo nr. 7 sunt disperați din această cauză și fac apel la autorități să rezolve aceast caz, situație din care suferă atâta lume.







Nu știam de posibilitatea asta de afișare anonimizată. Probabil că este din cauza protejării datelor personale. Dacă încalcă vreo normă GDPR, atunci nu avem ce comenta. Însă, fiecare dintre noi ne amintim că, atunci când veneau rezultatele, te uitai la tine și apoi la colegi, să vezi ce au făcut, să-i feliciți. Acum, cu codurile astea, totul va fi doar o statistică… ciudată. Nu văd nimic bun că în loc de nume vor apărea aceste coduri. Bucuria copiilor care iau note mari de a se vedea pe listă va fi știrbită de această decizie.”
Nu știu de ce fac treaba asta, dar mă gândesc că vor influența într-un fel sau altul. Adică, sunt mulți copii care se orientează în funcție de ceilalți în obțiunile de a merge mai departe. În aceste condiții va fi mult mai dificil de orientat. Nu înțeleg, totuși, de ce aceste decizii s-au luat peste noapte. Cred că în această situație se pot face intervenții. Dacă eu știu că elevul X este de o anumită valoare și îl văd acum cu o notă peste valoarea lui, bate la ochi. Prin acest sistem, nu vom mai ști cum au fost notați elevii… Și poate fi deranjant. Pentru că știu cât de mult a muncit copilul meu și e foarte posibi în această situație, un copil mult mai slab, dar cu părinți bazați, să ia într-un fel locul copilului meu. Este un scenariu ce poate fi adevărat în aceste condiții.” Bogdan Ghica














Mă simt privilegiată că am fost diriginta unor copii minunați, unor copii speciali, copii care ne-au adus foarte multe bucurii, momente de neuitat, copii care au un suflet frumos și cald, cu un potențial intelectual deosebit ce cu siguranță îi va ajuta să se realizeze în viață. Sunt copleșită de emoții, dar și de bucuria că am putut fi mentorul lor. Sperăm să ne revedem și cu alte ocazii!” Prof. Păunița Hurjui, diriginta clasei
Dragi absolvenți ai clasei a VIII-a E, între trecut și viitor este prezentul. Prezentul sunteți voi: acum și aici; voi, cei care ne-ați colorat frumos viața; voi, cei care ați trecut examenul existenței înaintea evaluării școlare, pentru că voi ați învățat și ne-ați învățat lecții de viață care nu se regăsesc în niciun manual. Acum sunteți în pragul unui nou început. Fiecare dintre voi va scrie pentru sine o nouă pagină, o pagină importantă, va urca încă o treaptă spre împlinire. Vă doresc zbor înalt spre mâine!” Prof. Cornelia Iștoc, fostă învățătoare a clasei și director adjunct al Școlii Gimnaziale „Alexandru Ioan Cuza”


















