La „fișa de identitate” clasică rubricii noastre săptămânale, ar trebui să adăugăm, în cazul său, încă un alineat. Unul rezervat…semnelor particulare. Așadar, Giani Florian, semne particulare: pasionat, meticulous, studios, disponibil. Pasiunea pentru fotbal, meticulozitatea profesională și predispoziția pentru studiu, calități la care trebuie musai să adăugăm permanenta disponibilitate au făcut din Giani Florian unul dintre cei mai reprezentativi antrenori băcăuani. Un tehnician la 360 de grade, dovadă că în sfera sa de interes s-a aflat și Liga I, dar și Liga a III-a, și seniorii, dar și juniorii, și funcția de antrenor principal, și cea de „secund”, dar și cea de director tehnic. Străbatem azi terenul de fotbal alături de Giani Florian, iar pașii și discuția ne poartă până dincolo de liniile trasate cu alb ale dreptunghiului verde, către tușele multicolore ale vieții.

Data și locul nașterii: 13 august 1967, Comănești.

Stare civilă Căsătorit cu Ramona. Împreună au o fiică în vârstă de 27 de ani, Flavia, adjunct-manager România la cunoscuta firmă Channel.

Principala realizare profesională: „Aș începe cu faptul că am reușit să ajung antrenor în Liga I la Sportul Studențesc, alături de Viorel Moldovan, aș continua cu perioada petrecută împreună cu Leo Grozavu pe banca Botoșaniului, echipă cu care am intrat în Top 4 al eșalonului secund și aș încheia cu faptul că selecționata Under 16 a județului Bacău, creată împreună cu presedintele AJF, Cristi Sava, la capătul unui proces de selecție care a durat mai bine de jumătate de an, a ajuns în careul de ași al campionatului național în 2011”.

Principalul regret profesional: „Faptul că nu am avut continuitate la nivelul Ligii I, deși au existat mai multe oportunități în acest sens”.

Sportivul preferat: „Gică Hagi, un model de urmat atât ca fotbalist, cât și ca manager. Proiectul său privind Academia de fotbal, care m-a ofertat și pe mine în 2009, prin intermediul lui Luci Burchel, este un adevărat exemplu pentru fotbalul românesc”.

Hobby: „Îmi place foarte mult să ies cu familia, în special în aer liber. Când timpul mi-o permite, adică nu foarte des, din păcate, facem și anumite trasee montane împreună”.

ncarea favorită: „Pastele de orice fel și legumele”.

 

Orașul de suflet: „Bacăul. Aici am venit la 9 ani, la Liceul de Fotbal, aici m-am format ca om datorită unor dascăli și oameni deosebiți, din rândul cărora țin neapărat să-l amintesc pe profesorul Mihai Petrovici”.

Actorii preferați: „Gheorghe Dinică și Sylvester Stallone”.

Muzica preferată: „Agreez muzica retro, gen Abba și Boney M, o muzică plăcută, relaxantă, așa cum erau și respectivele vremuri”.

Nu poate trăi fără…: „Familie, fără niciun fel de îndoială”.

Vacanța perfectă: „Cea pe care o aveam și atunci când eram fotbalist: iarna la Băile Felix, iar vara la mare”.

 Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Înainte de toate, familia. Apoi mi-aș lua cărți de rugăciune și de specialitate și, având în vedere că nu pot sta departe de fotbal, aș încerca să montez o antenă parabolică la televizorul pe care l-aș lua cu mine pe insulă în speranța că aș putea prinde posturi TV dedicate sportului”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur:Sănătate pentru mine și cei dragi mie, să pot face mai mult în profesia mea și să pot ajuta pe toți cei din jurul meu”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Nu stau pe gânduri nicio secundă și-l aleg pe profesorul Ioan Aurel Pop, șeful Academiei Române, un om de la care aș avea cu siguranță ce învăța. Nu ne cunoaștem personal, deși este din Cluj, iar noi, Florianii, tot de acolo ne tragem, însă un nepot de-al meu este foarte bun prieten cu un nepot de-al domniei sale. Am convingerea că, mai devreme sau mai târziu, voi avea plăcerea și onoarea de a petrece o jumătate de ceas sau chiar mai mult la o cafea cu profesorul Ioan Aurel Pop”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „O nebunie, dar una frumoasă datează din perioada în care eram căminist la Liceul de Fotbal. Se întâmpla ca seara să ne strângem câte patru-cinci băieți, să părăsim Internatul pe furiș, fără bilet de voie și să mergem până la Cuptorul de Aur pentru a cumpăra pâine caldă. Pe drumul de întoarcere, era obligatoriu să sărim vreo două cau chiar trei garduri pentru a smulge niște ceapă din pământ. Și asta pentru că fără pâinea de la Cuptorul de Aur și fără ceapa de prin curțile oamenilor, șunca pe care o aveam în camera de cămin nu ar fi avut niciun Dumnezeu”.

Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Un lucru pe care îl știam bine și înainte de pandemie, dar care mi s-a confirmat cu precădere în aceste vremuri speciale și anume că fără respect nu facem nimic. Mă refer la respectul pentru reguli, pentru cel de lângă tine, pentru noi înșine și așa mai departe. De aici plecăm, de la noțiunea de respect”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă?: „Îmi plac mult bancurile, dar numai în calitate de ascultător. Când eram mic, îi spunem și noi un banc lui Giani Florian. O facem însă gratis. Așadar: jucătorii unei echipe de fotbal sunt întrebați de un jurnalist dacă antrenorul lor chiar se pricepe la fotbal. «O, da», vine răspunsul, «Mister al nostru este foarte, foarte priceput. La începutul fiecărui meci, ne explică întotdeauna cu exactitate ce trebuie să facem pentru a câștiga, iar la finalul lui analizează mereu cu lux de amănunte de ce am pierdut”.

Cum se vede la 70 de ani: „La fel de dinamic și de activ, dornic să-mi cresc și să-mi educ nepoții inclusiv din punct de vedere fotbalistic”.



PUBLICITATE