În 1980, datoria României era de 11 miliarde de dolari, echivalentul sumei de 34,76 miliarde de astăzi, dacă raportăm la rata inflației. În euro înseamnă aproape 30 de miliarde. Datoria această a fost plătită cu sacrificii imense de țară în zece ani. În condițiile în care țara avea și industrie și agricultură și renunțase la o foarte mare parte a importurilor pentru a returna banii împrumutați. Multă lume își mai amintește doar lipsurile de tot felul – de la alimente, la produse industriale sau desele întreruperi ale curentului electric – dar nu conștientizează un lucru: creditorii externi începuseră să pună condiții politice.
Oricâte nebunii i s-ar fi acceptat României în blocul comunist, nu i s-ar fi permis niciodată să-și schimbe ideologia și o intervenție militară sovietică nu ar fi putut fi evitată. Revenind, cele 30 de miliarde de euro (la cursul de astăzi) au fost rambursate până în 1989, cu mari sacrificii. Într-un singur an, noul Guvern a împrumutat o treime din această suma. Care se adaugă datoriilor mai vechi.
Țara datorează acum peste 110 miliarde de euro. De peste trei ori mai mult decât datoria lui Ceaușescu! Deosebirea principala este că atunci s-a făcut ceva cu banii aceștia. Dacă întrebăm un ministru ce s-au făcut cu cele 10 miliarde împrumutate în ultimul an, ce ziceți? Ne poate răspunde? Și în fiecare zi se împrumută alți și alți bani care nu știm unde ajung pentru că Guvernul nu are un program de investiții publice pe care să cheltuiască acești bani. O altă deosebire importantă este că, atunci, România mai putea produce lucruri.
Avea și ce să exporte, chiar dacă asta însemna că exportă foarte multă mâncare și lăsa poporul fără hrană. Astăzi, țara nu mai este în stare să-și hrănească propriul popor și importă în neștire alimente: legume, fructe, carne și lapte. Să ne gândim ce se va întâmplă când România nu va mai putea rambursa împrumuturile! Dar poate că asta se și urmărește! Evident, de asta nu-i pasă, aparent, nimănui. România a devenit terenul unui reușit experiment psihologic în care victimele au fost învățate să-și iubească fără opreliști călăii. E țara în care asasinii economici sunt aleși în funcții publice.
