Pentru reîntâlnirea cu publicul, după lunga şi frustranta pauză impusă de pandemie, trupa de animaţie a teatrului băcăuan a pregătit un spectacol într-o viziune proaspătă, modernă, a unui cunoscut basm care ne-a încântat copilăria, „Motanul încălţat” de Charles Perrault. Regizorul ieşean Ciprian Huţanu a făcut adaptarea textului, a asigurat direcţia de scenă şi ilustraţia muzicală a acestei montări mai puţin obişnuite, fiind una non-verbală, dar conţinând şi alte elemente de noutate, topite organic într-un demers artistic coerent, bine susţinut. Pasionat de cercetare, de experiment, Ciprian Huţanu, fondator al trupei ieşene Synchret, citeşte năstruşnica poveste a motanului magician şi a stăpânului său, fiul de morar crunt dezamăgit de moştenirea lăsată de tatăl său, într-o cheie contemporană, păstrându-i spiritul, fără să-l trădeze pe autor, care a fost un fervent susţinător al modernităţii, corifeu al vestitei Certe dintre Antici şi Moderni de la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Ca în orice basm, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi nici în „Motanul încălţat”, pentru că au loc transformări miraculoase, uluitoare metamorfoze, felinul specimen dovedindu-se un formidabil „meneur du jeu”, înzestrat cu puteri supranaturale. Hotărât să spulbere dezamăgirea feciorului, el va pune în acţiune un plan inteligent, ingenios, îi va schimba acestuia identitatea, inventând personajul numit „marchizul de Carabas”. Feciorul de morar, de extracţie umilă, ajunge astfel, graţie genialului manipulator pisicesc, în rândul nobilimii, intră în graţiile regelui şi se însoară cu fiica acestuia, naivă şi visătoare, îndrăgostită, la prima vedere, de chipeşul „marchiz”.Fiind maleabil, cu mintea deschisă,  stăpânul motanului a ascultat sfaturile acestuia, învăţând să se îmbrace, să se poarte, să vorbească într-un anumit fel, pentru ca scopul (indus de isteţul motan primit drept moştenire) să fie atins. Morala din alegoria lui Perrault înclină de partea meritului unui spirit ascuţit, a lui „savoir faire”, a abilităţii de a folosi oportunităţi, punând la treabă înzestrări naturale, inclusiv şiretenia, lucru net superior, progresist, total opus situaţiei în care te naşti cu avere dobândită de cei dinaintea ta. Cum meritocraţia pare încă un vis îndepărtat la noi, pentru copii e foarte instructiv şi stimulativ să vadă că, punându-ţi mintea la lucru, folosindu-ţi competenţele, creativitattea şi curajul, poţi reuşi în viaţă, poţi să te bucuri de succes.

Spectacolul băcăuan are şi această valenţă educativă, dar atuul lui este unul de ordin estetic, în primul rând, propunând o formulă inedită(departe de modalităţile „clasice”, îndelung uzitate, obosite), de mare impact vizual, seducătoare prin plasticitate. Regizorul Ciprian Huţanu face o echipă excelentă cu scenograful  Gavril Siriteanu şi cu autorii video-mapping-ului, talentaţiiAndrei Coozlac şi Silviu Apostol.Păpuşile create de Gavril Siriteanu, mai cu seamă cele de mari dimensiuni, sunt impresionante, expresive, iar costumele individualizează exact eroii basmului, sunt modeste sau frumoase, elegante,ţinând de rangul personajului, de situaţie.

„Motanul încălţat”, spectacol cu o fermă tăietură regizorală, este  complex, sincretic, gândit şi construit atent, în detaliu, ca un fusion de elemente armonios contopite.Fiind non-verbal, Motanul este cel care are şi rol de povestitor.

Decupajul scenic din sufită,plăcutul colorit alcadrelor filmate,desenele animate, totul teîncântă în această montare.Cu actori admirabili, care au mânuit păpuşi (pentru cele enorme fiind nevoie de o echipă ca să le acţioneze) şi au animat proiecţiile video sau au apărut la faţă de cortină, jucându-şi personajele. Absolut spectaculoasă este scena transformărilor Căpcăunului! Nu am cum să-i numesc altfel decât în echipă pe: Andi Andriucă, Tiberiu Gabor Bitere, Giuseppe Torboli, Mihai Chihaia, Marlene Duduman, Andreea Sandu, Ilinca Istrate, Marian Puiu Cheorghiu şi Tudor Hurmuz (Marchizul de Carabas), care s-a integrat foarte bine trupei, el fiind de la secţia de Dramă. Pe toţii-au răsplătit din plin aplauzele publicului, entuziaste, prelungi.

Închei, notând că umorul subţire, şampanizat, specific franţuzesc (şi cântecelele din repertoriul infantil sunt în franceză, ca şi unele expresii care se aud, din când în când, în scenă) este la el acasă în acest spectacol pentru toate vârstele, ultima imagine fiind cu o plajă pe care se văd două şezlonguri, unul având în faţă un cocktail, de pe celălaltdesenându-se un suav profil de pisicuţă. La capătul atâtor peripeţii, încununate de succes, descurcăreţul motanşi-a oferit o binemeritată, cu multiple desfătări, vacanţă exotică.

Anul acesta se organizează o nouă sesiune de admitere în cele 2 unitățile de învățământ postliceal care formează subofițeri jandarmi, respectiv:
⦁ Școala Militară de Subofițeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani, cu un număr total de 200 locuri, din care 155 I.G.J.R.( 4 locuri romi și 2 locuri minorități), 25 S.I.E. și 20 S.P.P.;

⦁ Școala Militară de Subofițeri Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni, cu un număr total de 200 de locuri, din care 175 I.G.J.R. (4 locuri romi și 2 locuri minorități) și 25 S.I.E.
Persoanele care îndeplinesc condițiile și criteriile necesare pot depune cererea de înscriere în perioada 15 februarie – 28 februarie.
Sesiunea de admitere cuprinde mai multe etape. După încheierea perioadei de recrutare, sunt planificate evaluarea psihologică a candidaților, proba de evaluare a performanței fizice și a cunoștințelor, iar, în final, examinarea medicală a candidaților rămași în concurs după parcurgerea etapelor amintite.
Detalii cu privire la această sesiune de admitere se regăsesc pe site-ul MAI, www. mai.gov.ro/cariera/institutii-de-invatamant-formare-profesionala/ și pe site-urile fiecărei instituții de învățământ:

⦁ Școala Militară de Subofițeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani, www. scoaladragasani.ro/ ;

⦁ Școala Militară de Subofițeri Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni, www. jandarmeriafalticeni.ro/ .
După fiecare probă de concurs, școlile vor publica pe site-urile proprii rezultatele obținute de candidați.

De multă vreme nu s-au mai auzit glasuri de copii pe holurile școlilor, instituții care au avut foarte mult de suferit de pe urma pandemiei. Suntem pe timp de vacanță iar veștile bune cu privire la revenirea copiilor în bănci, din 8 februarie, nu rămân fără ecou în rândul cadrelor didactice de la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău.

Rumoare în rândul dascălilor de aici, simțindu-se, în același timp, un entuziasm cu totul altfel. Este și firesc, mai ales că în aceste zile s-a încheiat un capitol important dintr-un proiect ce schimbă fața colegiului. Este vorba de „2021-Școala Visurilor Noastre”, un proiect care are drept scop realizarea unui design interior, în conformitate cu particularitățile de vârstă a elevilor.

În urma demersurilor întreprinse de cei 18 profesori coordonatori și cu sprijinul altor 8 dascăli parteneri, cadrele didactice din „Pedagogic” au reușit să schimbe „fața” ponosită a corpului C din campusul colegiului, acolo unde sunt 13 săli de clasă dedicate elevilor din ciclul primar, dar și un nivel de grădiniță unde „studiază” 130 de copii.

Renovarea, după cum ne-a spus prof. Dorel Nistor, director adjunct al colegiului, a început cu amenajarea unei săli de mese pentru copiii din ciclul preșcolar, sală care a fost reabilitată din temelii. Și holul grădiniței s-a bucurat de „haine” noi, pereții fiind zugrăviți după care au fost pictați în tonul vârstei, tema fiind 101 Dalmațieni.

1 de 3

Și celelalte holuri au beneficiat de tratament preferențial, acolo unde au fost scoase lambriurile vechi de zeci de ani, s-a zugrăvit și s-a redecorat, totul fiind acum într-o notă prietenoasă. Lucrările au început în noiembrie anul trecut, iar miercuri, 3 februarie, a avut loc o așa zisă inaugurare. Momentul a fost marcat în prezența prefectului de Bacău, Sorin Ailenei, fost elev al Colegiului Pedagogic în ciclul primar și care a și predat aici, precum și a primarului Lucian Stanciu Viziteu. Întâlnirea nu a fost una pompoasă și nici cu prea mulți invitați, tocmai pentru a se respecta condițiile sanitare impuse de criza sanitară.

„Am avut front de lucru, și pe lângă implicarea voluntară a cadrelor didactice, frontul de lucru a fost cu precădere pentru personalul nedidactic care a avut o încărcare de 100% a programului. Financiar, proiectul a fost susținut din fonduri proprii dar și cu sprijinul cadrelor didactice”, a declarat prof.Daniela Bejan, directorul Colegiului Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău.

Tot ca o noutate, Colegiul Pedagogic se poate mândri cu un nou laborator de informatică, banii pentru această realizare venind de la municipalitate, laboratorul fiind dotat cu 25 de calculatoare noi, trei imprimante și trei laptopuri. După aceste reușite, managementul unității de învățământ băcăuane își îndreaptă atenția spre următoarele obiective: reabilitarea corpului B și a corpului D, adică internatul școlii, clădiri care acum sunt la nivelul anilor ’70-’80.

Inventatorul oneștean Vasile Lupu, cunoscut pentru zeci de brevete acordate de-a lungul anilor de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), ține pasul cu evenimentele specifice combaterii pandemiei de Covid-19 și a conceput patru noi tipuri de măști de protecție medicală. Trei dintre acestea sunt cu scut si ventilator și una, „tip miner”, cu ventilator. Toate modelele sunt din folii de plastic transparente și au ventilatoare acționate cu baterii.

„Masca-scut cu ventilație – spune inventatorul – are foarte multe avantaje. Cel care o poartă poate respira (expira și inspira) degajat. Față de masca din materiale textile, o astfel de mască rezistă mai mult la folosire. Masca din material textil se uzează, se scămoșează, iar purtătorul poate inspira mici particule textile. Noile măști nu aburesc ochelarii, nu acumulează umiditate de la respirație și nu împiedică purtătorul să efectueze orice lucrare, fără efect asupra respirației. Dezinfectarea ei se face foarte ușor, iar masca nu este de unică folosință”.

Noul tip de mască folosește pentru ventilator un motoraș de evantai, alimentat cu numai 1,5 Volți (dintr-o simplă baterie). Sistemul de alimentare a ventilatorului are și un întrerupător, care poate fi purtat în buzunar și folosit oricând. Masca protejează și persoana din fața purtătorului ei, pentru că aerul expirat bate numai în scutul vizorului de plastic.
Vasile Lupu a mai propus, încă de anul trecut, și „Dispozitivul pentru igienizare, ozonizare și aromoterapie”, folosit la intrarea în unități sanitare, în instituții și chiar la domiciliu.

Pompierii militari au fost anunțați în această dimineață că un copil a căzut în fântână, în satul Valea Mare, comuna Faraoani. S-a deplasat imediat echipa de intervenție, cu o mașină de salvare, SMURD, Descarcerarea și o autospecială pentru intervenții rapide. Din fericire, copilul, în vârstă de 4 ani, a fost scos conștient. A fost evaluat și de un medic al echipajului de la Serviciul de Ambulanță și transportat la Unitatea de Primiri Urgențe Bacău.

Fântâna are o adâncime de aproximativ 15 metri și un diametru de circa 60 centimetri. Intervenția a durat aproximativ 30 de minute din momentul anunțării. Nu a fost necesară înlăturarea tuburilor de beton. Pentru extragerea minorului, un salvator a intrat în puțul fântânii fiind asigurat cu cordițe.

De cele mai multe ori, începuturile Istoriei sunt asociate cu apariția scrierii în urmă cu mai bine de cinci mii de ani în spațiul genuin al civilizației umane – Sumer. Totuși, dincolo de acest nivel de comprehensiune tehnică, mai ales, ce explică modalitatea de transmitere și înmagazinare a informației, a cuvântului rostit sau a gândului nerostit, prin intermediul unor simboluri incizate în lut, istoria scrisă nu ar fi fost posibilă fără credința autorilor în importanța mesajului transmis. Cu alte cuvinte, indiferent de convenția simbolică prin care alegem să codificăm informația, Istoria va consemna cu prioritate destinele acelor personalități, instituții sau comunități care au marcat o epocă, care au dat cursului istoriei o nouă direcție; povești remarcabile, ce se ridică deasupra monotonei „tragedii umane” generalizate, prin curaj, prin credință, prin dârzenie, prin viziune, asumate cu orice risc.

Introducerea este un pretext pentru a semnala apariția celui mai recent produs editorial al Centrului de Cultură „George Apostu” Bacău, monumentala monografie „Vitralii de excelență cultural-artistică națională. 30 de ani de la înființarea Centrului de Cultură George Apostu – 1990-2020” (decembrie 2020), un eveniment cu reverberații internaționale. Editată în format academic, în condiții grafice excepționale, lucrarea prezintă în cele aproximativ 600 de pagini, compartimentate în două volume (greutate de 4,1 kg!), istoria de 30 de ani a uneia dintre cele mai reprezentative instituții de cultură din regiunea Moldovei.

Urme săpate profund în istoria culturii naționale

Primul volum își propune să ofere cititorului o reflectare aproape exhaustivă a specificului și diversității activităților inițiate/ gestionate de Centrul de Cultură „George Apostu”, între anii 1990 și 2020. Veți regăsi aici cea mai mare parte a programelor, proiectelor, activităților, festivalurilor, simpozioanelor, rezidențelor ș.a. din acest interval temporal. Ființează în acest prim volum o istorie ce trebuia scrisă pentru a consemna un destin instituțional excepțional, un fenomen cultural deosebit de complex, cu „urme” adânc săpate în istoria națională a artelor plastice (grafică, pictură, sculptură), a artelor spectacolului (teatru, dans), a muzicii și literaturii contemporane, dar și a popularizării și cercetării filosofice de nivel academic.

În cuprinsul primului volum, sub titulatura „George Apostu – Perenitatea primordialului”, se regăsește și un capitol dedicat personalității și operei marelui artist plastic băcăuan. Au fost condensate  aici informații biografice relevante, culese din articolele și cărțile dedicate sculptorului născut în comuna Stănișești (județul Bacău), care descriu etapele vieții, educația, formarea profesională, personalitățile care i-au influențat cariera, expozițiile personale și de grup la care a participat, ciclurile sculpturale cele mai cunoscute, premiile și distincțiile care i-au fost conferite de-a lungul timpului ș.a. Pentru că, nu de puține ori, aceste date bibliografice conțineau informații neclare sau chiar eronate, am operat asupra tuturor elementelor biografice verificări temeinice (apelând la metoda încrucișării surselor), astfel încât datele prezentate să fie corecte.În plus, datele au fost completate și actualizate cu informații referitoare la contribuția Centrului de Cultură „George Apostu” la promovarea operei și a personalității patronului nostru spiritual.

Investigarea atentă a surselor a adus la lumină un impresionant volum de informații, care, la capătul unui proces de filtrare prin turnesolul criticii de specialitate, au fost departajate după criterii tematice și cronologice. A rezultat de aici, aplicând o metodologie de cercetare ce îmbină tehnici specifice metodelor istorice, descriptive și studiului de caz (în sens biografic), o imagine aproape completă a activităților derulate de Centrul de Cultură „George Apostu” în ultimii treizeci de ani; un portofoliu de proiecte și programe unic prin diversitatea domeniilor abordate, impresionant prin calitatea și numărul foarte mare al acestora.

O scurtă trecere în revistă a principalelor produse culturale care poartă pecetea  Centrului de Cultură „George Apostu”, adevărate branduri intrate în patrimoniul spiritual local și național, susține temeinic afirmația de mai sus, acest demers fiind, totodată, o invitație adresată cititorului la parcurgerea acestei monografii, cu îngăduință și răbdare față de numeroasele domenii relevate și, mai ales, față de cantitatea uriașă de date și evenimente prezentate: Simpozionul Național de Estetică (edițiile I-XXV; 1992-2020), rezidențele de sculptură – Rezidența Internațională de Sculptură „George Apostu” (edițiile I-VIII; 1991-1998) și Rezidența Internațională de Sculptură „Albastru” (edițiile I-III; 2017-2019) –, Salonul de Primăvară al Artei Naive (1992-2020), Simpozionul Național al Artei Naive „Victor Parhon” (edițiile I-IV; 2000-2004), Zilele „I. L. Caragiale” (edițiile I-XIII; 1995-2007), Festivalul Internațional de Videofilm Documentar „Ethnos” (edițiile I-XI; 1995-2005), programul Provocări colocviale, Spectacolul cărții, programele și proiectele europene din domeniul dansului contemporan ș.a.

O bijuterie estetică rară

Volumul al II-lea – o bijuterie estetică rară! – ,,gândit sub forma unui album de artă”, prezintă tot patrimoniul cultural-artistic intrat în administrarea instituției în ultimii 30 de ani. Structural, volumul are următorul chip: Introducere, Opere de artă aflate în patrimoniul  Centrului de Cultură „George Apostu”, Încheiereși Index de artiști. Vom descoperi aici valoroase lucrări de pictură (de la Nicolae Tonitza și Ilie Boca până la icoane și interpretări specifice artei naive), sculptură (în lemn, în piatră, în metal), grafică, ceramică, tapiserie, mozaic, icoane. Volumul, cu o grafică impecabilă (Print: Master Print Super Offset prin Print PartnerSRL) ne face martorii unui spectacol vizual seducător, rar.

Reunind gânduri ale unor parteneri de excepție – academicieni, profesori universitari, scriitori, artiști plastici, manageri de instituții naționale/ internaționale de cultură, ambasadori, ziariști etc.), lucrarea – coordonată de Gheorghe Geo Popa și Alin Sebastian Popa – dă seamă de ființarea unui spirit cultural național devenit „arhetip,simbol, mit, totem, concept…” (Petre Isachi), „pilon de sprijin al elitelor culturale românești” (Tudor Zbârnea), prilej minunat de aplauze („România încă zămislește Cultură!”; Mircea M. Ionescu). Poate că Gheorghe Iorga oferă, printr-o „scrisoare deschisă” către Gheorghe Geo Popa, cea mai nimerită sinteză a acestui Spirit: „După ce-ai înrădăcinat Centrul și Vitraliul în calmul și statornicia valorilor autentice, ai reușit, întru binele și devenirea noastră spirituală, să ne înrădăcinezi pe noi, prietenii tăi, de departe și de aproape, în nesfârșita revelație a reflecției identitar emergente”.

„Povestea noastră, la fel ca toate celelalte povești de succes, este una marcată de adevărul conținut de un aforism arhicunoscut – «În viață nu contează destinația, ci călătoria». Ei bine, pentru că în tot acest parcurs de până acum am avut norocul de a avea alături prieteni și colaboratori statornici, ale căror mesaje și gânduri pot fi regăsite în vol. I al lucrării, în capitolul «La aniversară», le transmitem pe această cale mulțumirile noastre cordiale pentru că ne-au onorat istoria cu prietenia lor și, nu în ultimul rând, le urăm ani mulți și fericiți!”, spune  Gheorghe Geo Popa, directorul instituției.

Odată cu criza Covid-19, sistemele de învățământ din întreaga lume s-au confruntat cu o provocare fără precedent, ceea ce a determinat schimbarea rapidă a modului de lucru și a instrumentelor folosite, prin trecerea în online la scară largă. Însă această schimbare a expus și vulnerabilități și decalaje care riscă să lase prea mulți elevi în urmă. Pe când unii elevi au învățat atât de mult de la distanță, alții au învățat ce greu este să ții pasul. Pe când unii elevi au descoperit lumea, alții au descoperit că sunt izolați și nu sunt echipați cu tot ceea ce este necesar pentru a continua să învețe.

Accesul inegal la educație cauzat de lipsa de instrumente și cunoștințe digitale conduce la decalaje semnificative între diferite părți ale țării și între diverse categorii sociale, cu un număr mare de copii și profesori care nu pot beneficia de avantajele și oportunitățile resurselor digitale de învățământ. În România, din păcate, unul din trei elevi nu a beneficiat de acces la resurse educaționale în timpul pandemiei. În acest context, eforturile Vodafone pentru reducerea decalajului digital au fost intensificate în domeniile cheie, educația fiind unul dintre acestea.

La Vodafone, ne dorim ca fiecare elev să aibă acces la educație. Ne-am angajat să facem acest lucru posibil și rămânem consecvenți misiunii noastre de partener de încredere pentru educație.

Vodafone România s-a implicat, astfel, într-o serie de proiecte menite să asigure accesul unui număr cât mai mare de elevi la școala online. Printr-un efort exemplar al întregii echipe, Vodafone România a finalizat, până la sfârșitul anului 2020, livrarea unui număr de 108.327 de tablete cu conexiune la Internet în cadrul licitației coordonate de Ministerul Educației, al cărei scop a fost dotarea elevilor cu dispozitive care să asigure participarea acestora la cursurile online.

Pe parcursul anului trecut, celor peste 100.000 de dispozitive livrate în urma licitației organizate de Ministerul Educației și Cercetării li s-au adăugat alte câteva zeci de mii de tablete conectate la Internet, distribuite în cadrul unor proiecte inițiate la nivel local de instituții publice, instituții de învățământ și ONG-uri, obiectivul fiind același, de a asigura accesul la educația online pentru un număr cât mai mare de elevi. Vodafone România a contribuit, de asemenea, la conectarea la Internet, în doar câteva săptămâni, a aproximativ o mie de unități de învățământ preuniversitar, în cadrul proiectului național „Internet în școli”.

„Școala din Valiză” a ajuns în alte 40 de școli din mediul rural

Fundația Vodafone România a accelerat, la rândul său, extinderea programului „Școala din Valiză”, derulat împreună cu Fundația World Vision România, pentru a oferi școlilor din mediul rural mijloacele necesare pentru clase digitale. Astfel, anul trecut, programul „Școala din Valiză” a ajuns la 40 de unități de învățământ din mediul rural. Totodată, în urma campaniei de donații „Împreună nu lăsăm niciun elev în urmă”, lansată în vara anului 2020, Fundația Vodafone România a dublat, până la 200.000 de euro, suma strânsă din donații și a achiziționat 1.200 de tablete care au ajuns în școli din mediul rural. Vodafone România s-a alăturat efortului fundației, asigurând conectarea la Internet a tuturor unităților de învățământ din programul „Școala din Valiză” și SIM-uri pentru tabletele donate, cu trafic gratuit de date mobile pentru acces la platforme educaționale.