luni, 29 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1589

Fotbal/ Liga a III-a: „CSMeii” au mai…chișcat trei puncte

Sportul Chișcani- CSM Bacău 1-3 (0-1)

Divizionara C CSM Bacău își continuă parcursul foarte bun din acest an. Sâmbătă, în antepenultima etapă a Seriei 2, „CSMeii” s-au impus cu 3-1 pe terenul Sportului Chișcani.

„A fost un meci la discreția noastră, iar diferența putea fi și mai mare. Mă bucură faptul că înfrângerea cu Oțelul- singura suferită anul acesta- nu ne-a tras în jos și că băieții au reacționat așa cum trebuie”, a declarat antrenorul oaspeților, Giani Florian, care a utilizat formula: Bartok- Maxim, Adăscăliței, Vl. Mocanu, Pavel (min. 70 Strat)- Preda, L.Popa- Nicodim, Priboi, R. Ciobanu (min. 85 Mindirigiu)- B. Ungureanu. Băcăuanii au deschis scorul în ultimul minut al primei părți, prin Adăscăliței, care a transformat un penalty obținut de Nicodim și l-au majorat la șapte minute de la reluare, prin Pavel, autorul unei spectaculoase reluări pe spate în urma unei centrări din corner.

Cum 2-0 este de obicei un scor periculos, Stroe a redus din handicap în min. 58 și puțin a lipsit ca echipa gazdă să restabilească egalitatea la o acțiune la care Vl. Mocanu a salvat de pe linia porții. Trezită din șoc, CSM Bacău și-a reluat atacurile și, după mai multe ocazii mari irosite, Nicodim a pus victoria la adăpost prin golul din min. 72.

Celelalte rezultate ale etapei a 16-a: Avântul Valea Mărului- CSM Focșani 2007 0-2, Sporting Liești- Viitorul Ianca 1-1, CSM Rămnicu-Sărat- CS Făurei 3-1, SC Oțelul Galați- Dacia Unirea Brăila 1-2. Clasament: 1-2) Oțelul și Dacia Brăila câte 35p., 3) CSM Focșani 30p., 4-5) Sporting Liești și CSM Rm. Sărat câte 27 p., 6) Viitorul Ianca 26p., 7) CSM Bacău 19p., 8) Av. Valea Mărului 10p., 9) Sportul Chișcani 8p., 10) CS Făurei 5p. Etapa viitoare, pe 24 aprilie, de la ora 17.00, CSM Bacău va primi vizita Râmnicului Sărat.

Tenis/ Trofeul Mizar: Se continuă fără băcăuani

Terenurile bazei SCM Bacău găzduiesc în aceste zile unul dintre cele mai importante turnee interne de tenis rezervate categoriei de vârstă 12 ani: Trofeul Mizar „Este o competiție comparabilă cu Campionatele Naționale ca dificultate și atractivitate. Ea reunește la start sportivii aflați pe primele locuri în clasamentele FRT la acest nivel de vârstă și oferă câștigătorului nu mai puțin de 625 de puncte”, a declarat antrenorul SCM Bacău, Mihai Ciuntea.

Ediția din acest an a Trofeului Mizar a consemnat și participarea a patru băcăuani: doi la masculin și tot atâția la feminin. Din păcate, competiția care intră, azi, în zona semifinalelor, continuă fără reprezentanții gazdelor. Trei dintre ei au fost eliminați încă din calificări.

Astfel, la masculin, Teodor Ilișan Ismana (SCM Bacău) a fost învins cu 6-0, 6-0 de Tudor Amititeloaie (CSȘ Unirea Iași), în timp ce colegul său de club, Florin Lucanu a pierdut la același scor în fața lui Andrei Filip Ciobanu (TC Roman). Tot în calificări, dar la feminin, Ilinca Drăgan (ACS Lilieci) a fost eliminată la capătul unui spectaculos meci încheiat cu scorul de 7-6(5), 5-7, 12-10 de Medeea Culcea (CSȘ Alexandria). În fine, prezentă pe tabloul principal grație unui wild-card, Amalia Sofia Nicoli (SCM Bacău) a cedat cu 6-0, 2-6, 10-6 întâlnirea din primul tur susținută în compania Gloriei Pop.

Fotbal/ Liga a II-a: Sub orice critică

Sâmbătă, în etapa a patra a play-out-ului, Aerostar Bacău a suferit cea mai drastică înfrângere pe teren propriu din ultimii ani: 1-5 cu Viitorul Pandurii Târgu-Jiu
Un 2021 de coșmar pentru codașa Ligii a II-a, Aerostar Bacău.

În opt meciuri, „aviatorii” nu au obținut decât un punct. În rest, înfrângeri în serie și un golaveraj mizerabil: 4-22! Schimbarea de antrenor nu a ajutat nici ea cu nimic, „aviatorii” continuându-și căderea și sub conducerea lui Mișu Ionescu. Punctul critic a fost atins sâmbătă, în etapa a patra a play-out-ului, când băcăuanii (nu doar foarte slabi, ci și incredibil de indolenți), au fost efectiv umiliți pe teren propriu cu 5-1 de Viitorul Pandurii Târgu-Jiu.

Umilința a fost cu atât mai mare cu cât pe banca oaspeților a stat Cristi Lupuț (antrenorul de care Aerostar s-a despărțit la începutul sezonului, după patru înfrângeri la rând), și cu cât, deși a jucat vreme de 40 de minute cu un om în minus, Viitorul Pandurii a dus scorul de la 3-1 la defnitivul 5-1. Practic, partida a început de la 1-0 pentru gorjeni, Daniel Paraschiv deschizând scorul în min, 3, printr-o lovitură de cap la cornerul executat de Gîrbiță. Băcăuanii au egalat șapte minute mai târziu, prin Zaharia, beneficiarul unei pase inspirate din partea lui Oteliță, dar iluziile nu au durat mult.

Ratările lui Paraschiv (șut pe lângă poartă în min. 15) și Bădăuță (bară în urma unei lovituri libere executate de Cioiu) au anunțat că Viitorul Pandurii va intra la pauză în avantaj. Și așa a și fost. Nu cu unul, ci cu două goluri, și ele tot din faze fixe. Mai întâi, Baican a înscris nestingherit, cu capul, ca la antrenament, în min. 38, la cornerul „desenat” impecabil de Cioiu.

Apoi, în min, 41, la lovitura liberă a aceluiași Cioiu, mingea și-a croit drum prin careul gazdelor și, după ce a fost ratată de Paraschiv și, posibil, „ștearsă” cu capul de Vraciu (autogol?), a sfârșit în poarta lui Cebotari. La pauză, Cebotari a fost schimbat cu Petrișor, iar Ardei cu Bobaru, dar asta n-a făcut să schimbe și raportul de forțe. Nici măcar eliminarea din min. 56 a lui Costea (două galbene) nu a echilibrat balanța. Ce-i drept, Vraciu (cap la cetrarea lui Oteliță) și Oteliță (șut sub transversală), l-au întins pe portarul Moga în minutele 71 și 77, dar cine a vrut să mai vadă goluri a trebuit să privească tot spre buturile Aerostarului.

În min. 81, Chirilă a pasat total anapoda în propria jumătate de teren, căpitanul oaspeților, Țegle a interceptat, i-a trecut mingea printre picioare aceluiași Chirilă, a intrat în careu pe partea stângă și, după ce l-a culcat din fentă pe Petrișor și a înscris cu un șut sub bară.

Tabela a fost închisă în min. 87, de Buia, care, cu complicitatea zidului advers (deviere decisivă), a transformat o lovitură liberă de la 30 metri. Pentru Aerostar, retrogradată deja în Liga a III-a, urmează, pe 23 aprilie, o deplasare la Buzău, teren pe care, la începutul lui decembrie, „aviatorii” terminau la egalitate cu Gloria, 1-1 și sperau într-un altfel de 2021. Vremuri apuse… Contra Viitorului Pandurii, antrenorul băcăuanilor, Mișu Ionescu a utilizat formula: Cebotari (min. 46 Petrișor)- Alecsandru, C. Ardei (min. 46 Bobaru), Chirilă, D. Mureșan- Burlacu, P. Popescu- Oteliță (min. 80 Tofan), Zaharia (min. 85 Belciu), Danale (min. 68 H. Ilie), Vraciu.

Celelalte rezultate înregistrate în grupa B a play-out-ului: CSM Reșița- Concordia Chiajna 2-0, Petrolul Ploiești- Gloria Buzău 1-1. Clasament: 1-2) Viitorul Pandurii și Petrolul câte 35 p., 3-4) Gloria Buzău și Concordia câte 31p., 5) CSM Reșița 25p., 6) Unirea Slobozia24p., 7) Aerostar 10p. Etapa a cincea (25 aprilie): Gloria Buzău- Aerostar (se joacă vineri, 23 aprilie, de la ora 17.00), Viitorul Pandurii- CSM Reșița, Unirea Slobozia- Petrolul.

Echipa Agricola în catalogul „Oameni de 5 stele” a revistei Piața

Echipa managerială a Grupului Agricola, din Bacău, a fost inclusă în catalogul „Oameni de 5 stele”, lansat pe piață în această lună de revista „Piața”. Alături de președintele Grupului Agricola, Grigore Horoi, și de vicepreședinta Tatiana Cimpoeșu, în catalog apar Florin Apolțan – directorul Diviziei Zootehnice, dr. Marinel Iacob – manager de Calitate, Oana Jigău – managerul Abatorului de păsări, Cristian Bostan – directorul Diviziei procesare-vânzare, Mihaela Ciulină – directoare de Vânzări-retail modern, Daniel Bitire – director de Marketing și Cristian Călin – PR Manager.

„Ei pun businessul în mișcare” – spun despre cei incluși în acest catalog autorii demersului publicistic care a urmărit echipele manageriale în condițiile economice deosebite determinate de pandemia de Covid 19. „Pandemia – spun autorii – a oferit managerilor posibilitatea de a descoperi în interiorul companiilor resurse despre care aveau, parțial sau deloc, informații relevante. Fie că a fost vorba despre manifestări individuale, fie că s-au manifestat ca acțiuni de echipă, în fiecare companie s-au evidențiat acei oameni deosebiți, capabili să se adapteze rapid unei noi realități, capabili să vină cu soluții rapide, ingenioase, inedite și oportune. Mulți dintre ei au sacrificat timp, resurse, și-au asumat riscuri, dar și-au asumat acțiuni ce s-au dovedit benefice pentru companie, pentru branduri, pentru comunitate”.

Cu aluzie la deviza adoptată chiar de Grupul Agricola, autorii catalogului intitulează prezentarea echipei companiei din Bacău „Neam de gospodari cu neastâmpăr al firii”. Ei, autorii, au remarcat în special inovarea continuă în piața cărnii întreprinsă de Agricola, prin care au apărut brandurile „Puiul Familist”, „Puiul fericit” și „Cocoșelul de pădure”, produși crescuți integral fără antibiotice. Ideea acestui proiect Agricola a apărut în anul 2016 de la Florin Apolțan, care în 2018 a început, împreună cu Marinel Iacob, identificarea de remedii naturiste în creșterea păsărilor. Astfel, în anul 2020 s-a ajuns la 95% pui proveniți de la găini cu creștere lentă, care nu au simțit gustul antibioticelor. Din toamna 2020, celor doi manageri li s-au alăturat și echipele de marketing, vânzări și procesare.

Cu batista pe țambal

Vi-l amintiți pe Florin Iordache, fostul ministru PSD, numit ulterior și „altă întrebare”? Ei bine, fratele său mai mic e, acum, premierul Cîțu, cu o mică ajustare: „doar o întrebare”.

Liberalul se umple, din nou, de penibil, acesta fiind, de altfel, cuvântul care caracterizează întreaga guvernare. Și nu mă refer neapărat la coaliția care a dus la formarea unui guvern anemic, nepriceput, bicisnic și fără de valoare, ci la „partidul meu”, condus tiranic de teutonul lipsit de empatie, rece și arogant, pe deasupra. Lipsit de tact și cu o experiență zero în a conduce o țară, partidul – haiduc, ajuns pe cai mari prin furt, se arată din ce în ce mai preocupat să-și îngroașe, cu orice preț, conturile, conștient fiind că altă șansă de a ajunge la borcanul cu miere nu o va mai avea, câteva decenii.

Revenind la premierul – marionetă care nu zice nici „pâs” fără a avea încuviințarea șefului „Ghinion”, ei bine, acesta, într-o bășcălie marca „Iohannis”, a venit în fața ziariștilor cu o placă zgâriată, care repeta, jalnic, la nesfârșit: „doar o întrebare”. Și asta în loc să le ofere răspunsuri vizavi de scandalul demiterii ministrului USR Plus, Vlad Voiculescu. Pentru unii, subiectul pare plictisitor, fără interes, dacă nu ar fi vorba, de fapt, de atitudinea mârșavă de a ascunde adevăruri legate de pandemie. E drept că nici de imberbul de la Sănătate, acel neșcolit de la Viena, nu mi-e drag (am mai spus-o de ce), dar măcar a permis aflarea de date cât de cât apropiate de realitate, vizavi de amploarea fenomenului coronavirus. Gravă mi s-a părut, însă, nesimțirea premierului care, cu tupeu căpătat la școala profesională, transformată, din pix, în studii liceale, folosind o română bâlbâită din care aproape că nu se înțelegea nimic, le-a dat cu flit milioanelor de români care ar fi așteptat un răspuns decent în acest nou scandal.

Un alt fâs dat de guvernanți, la fel ca multe alte subiecte de interes național care s-au pierdut sub preș, grație batistei pe țambal așternute de toți cei care au guvernat țara. Lumea își va vedea de treabă, mai departe, bio briza va bate, bio vaca va paște, toată ziua bio ziua, iar bio muștele vor bâzâi fără a mai deranja bio ritmul vieții politicienilor de la țară, lăsându-i să mulgă bio laptele de la gura poporului. Halal politicieni! Halal politică!

Chimcomplex și-a majorat capitalul social pe Bursa de Valori

Consiliul de Administrație Chimcomplex a admis la majorarea de capital social făcută de ofertanții care au putut vărsa ca prime de emisiune de acțiuni cel puțin un milion de euro. În ultimele șase săptămâni – ne-a informat Georgiana Stavarache, director de comunicare la Chimcomplex -, Consiliul de Administrație (CA) a purtat negocieri cu 64 de investitori care au dorit să subscrie, pe piața de capital, la operațiunea de majorare de capital a companiei din Borzești. Dintre aceștia au fost selectați doar patru investitori pentru care CA a aprobat emiterea unui număr de 6,1 milioane de noi acțiuni.

Interesul investitorilor a depășit de peste 2,4 ori numărul de acțiuni noi emise pe piață în a doua etapă de majorare de capital. Capitalul social al Chimcomplex este acum de aproape 305 milioane de lei, împărțit în 241.990.358 acțiuni, fiecare în valoare nominala de 1,26 de lei.

CA a recomandat celorlalți 60 de investitori rămași neonorați să participe la următoarea etapă de majorare de capital, care se va deschide până la sfârșitul anului 2021. Pe 15 aprilie s-a încheiat cu succes prima etapa din strategia Chimcomplex de pregătire a listării pe Bursa de la Varșovia în paralel cu Bursa de Valori de la București.

Chimcomplex este principalul producător și furnizor de substanțe chimice vitale din regiune, specializat în polioli, clorosodice și Oxo-Alcooli. Este o companie strategică pentru economia românească, cel mai mare combinat de produse chimice, cu două platforme industriale la Onești și Râmnicu Vâlcea. În anul 2020 Chimcomplex a avut o cifră de afaceri de 1,2 miliarde de lei.

Ultrascurte

* În lumea celor care nu cuvânta există două tipuri de oameni cu care animalele, în general câinii, intră în contact: salvatorii și salvaționiștii. Salvatorii sunt acele persoane dedicate care dau cămașa de pe ele să salveze un cățel sau o pisică, iepure sau barză, care cotizează la ONG-urile ce dețin adăposturi, plătesc medicii veterinari să facă intervenții și așa mai departe. Pe ei îi vezi mai rar, pentru că nu prea ies în public. Salvaționiștii sunt ăia care caută pe net câteva poze cu căței jigariti, răniți, vai de mama lor și umplu rețelele sociale cu aceste imagini cerșind bani pentru a-i ajuta. Și se găsesc, slavă Domnului, suficiente persoane care să pună botu’ la vrăjeală. În general din Străinezia, că pe acolo sunt multe femei singure și cu prea mulți bani. Din timp în timp, salvaționiștii încearcă să se extindă. Să pună mâna pe câte un adăpost de stat. Pe care îl frăgezesc întâi bine în social media până când creează un val puternic de emoții. Următoarea mișcare după ce salvaționiștii pun mâna pe un adăpost de stat este să se conecteze la bugetul public. Dacă mai au și niște pile în Primărie, treaba e ca și rezolvată. Câinii o vor duce tot mai prost dar salvaționiștii vor avea buzunarele pline.

* Consul britanic în Țările Române, William Wilkinson scrie, la 1820, că domnitorii fanarioți nu reparau drumurile de frică să nu creadă Poarta că ar încerca să faciliteze trecerea trupelor străine dușmane otomanilor. Vi se pare cunoscuta ideea?

* Aș fi vrut să-i văd pe cei deranjați de prețurile de la restaurantul Parlamentului la fel de indignați și de prețurile de la restaurantul Parlamentului European, unde, mai mult decât la București, nici TVA nu se percepe, eurodeputații fiind scutiți de o așa mizerie…

* Așadar, doi pacienți de COVID care au ajuns la Spitalul Foișor au murit pentru că erau netransportabili dar eroii nu au ținut cont de asta. Al treilea a murit înainte să mai ajungă la spital. Alți trei pacienți au murit la unitatea mobilă ATI de la Victor Babeș pentru că s-a oprit oxigenul…Vedem un șablon aici?!

* După ce, anul trecut, rețelele sociale au cenzurat informațiile difuzate de NY Post despre informațiile găsite în laptopul lui Hunter Biden, zilelel trecute, articolul despre cum una dintre fondatoarele BLM și-a cumpărat o casă de 3,2 milioane de dolari nu a putut fi distribuit pe FB întrucât „încălca standardele comunității”.

* Bravii eroi au salvat un bătrân de 63 de ani de la un incendiu și l-au omorât în stradă pentru că era recalcitrant. Pitești, România.

* Hai s-o lăsăm mai moale cu mobilizarea, da?! Circulă pe net o fotografie cu un ordin de chemare a rezerviștilor la exerciții și antrenamente de mobilizare, ceea ce a determinat pe unii să țipe că, iată, se sună mobilizarea. Dacă v-ați uitat cu atenție la poză, ați fi observat că junele rezervist are 52 de ani (leat 1969) și e subofițer de Comunicații (specialiatatea militară 019). Din câte îmi amintesc eu, la război se cheamă infanteriștii de 20 de ani, nu telegrafiștii de 50…

* Bun așa! Guvernul a decis tăierea salariilor medicilor cu până la 48 % și a cadrelor didactice cu până la 20%. Sper că lumea e pe deplin mulțumită.

Adrian Nistor, consilier judeţean PSD: Dacă eşti serios şi consecvent, echipa îţi dă valoare, te pune în valoare, eu nu cred în „lupi singuratici”.

1. Ce vă motivează în viață?
– Fetiţa şi băieţelul meu, în primul rând, de aceea îmi doresc să las ceva în urmă ca om. Ca tânăr politician, vreau să construiesc bine, cinstit şi trainic pentru copiii mei şi pentru toţi copiii din Bacău şi din toată România.

2. Care este filmul dvs. favorit sau filmul cu un puternic impact emoțional asupra dvs.?
– „Alexandru” este filmul care m-a impresionat, şi datorită regiei lui Oliver Stone, dar şi actorilor Colin Farrell, Angelina Jolie, Val Kilmer și Anthony Hopkins. Mi-a rămas în suflet şi în minte deoarece este povestea unui tânăr care a demonstrat că poţi reuşi orice îţi propui. Iar dacă vorbim din punct de vedere istoric, nimeni nu a mai reuşit să-l egaleze măcar pe Alexandru Macedon.

3. Cum arată un weekend perfect? Care sunt activitățile dvs. preferate în weekend?
– Weekend-ul perfect e cu familia, acasă sau într-o excursie, numai să fim împreună. Dar nu refuz nici o partidă de vânătoare cu grupul de prieteni.

– Rezumaţi anul 2020 în trei cuvinte
– Izolare – Suferinţă – Nepăsare

4. Ce carieră ați visat să alegeți în copilărie?
– „Merist” am vrut să mă fac, după ce părinţii m-au dus într-o livadă de meri şi am rămas impresionat de lăzile uriaşe pline de fructe. După ani, am ajuns inginer agronom, cu specializare în horticultură, iar după facultate m-am ocupat opt ani de o livadă de 100 de hectare. Pot spune că mi-am împlinit visul!

5. Cum vedeţi Bacăul în 5-10 ani?
Cu apă, canalizare şi gaze naturale în cât mai multe sate. Sunt zeci de proiecte începute, care sper să fie duse la capăt, iar altele să înceapă cu bani europeni. De exemplu, ca locuitor al comunei Buhoci, îmi doresc mult ca primarul să dea drumul la reţeaua de apă şi canalizare, care e finalizată, dar rugineşte nefolosită.

6. Care este ultima carte citită? Carte tipărită sau e-book? Ce carte ați recomanda?
– Ca proaspăt consilier judeţean, studiez atent „Codul Administrativ”, pentru că doar entuziasmul nu e suficient, mai trebuie şi cunoştinţe. La îndemnul soţiei, citesc „Bătrânul şi marea” de Ernest Hemingway, o poveste despre lupta dusă până la capăt, cu credinţă şi speranţă.

7. Ce personalitate din istorie sau din lumea contemporană v-a fost model?
– Nu am avut neapărat un model. Dar sunt personalităţi care şi-au marcat epoca, regele Carol I, de exemplu, care s-a dedicat modernizării României în toate domeniile.

8. Ce sport credeți că este reprezentativ pentru Bacău?
– Chiar dacă mulţi sunt împătimiţi de fotbal şi regretă că nu mai avem o echipă competitivă, pentru mine handbalul este numărul unu în Bacău. „Ştiinţa” la fete din anii ’89 şi ’90 rămâne cea mai frumoasă echipă a sportului nostru!

9. Cum poate un cetățean să abordeze un ales pentru a-i prezenta un proiect sau o cerere?
– La mine este foarte simplu – datorită meseriei de inginer agronom sunt zilnic faţă în faţă cu oamenii din foarte multe sate. La fel şi cu primarii comunelor, cu care am relaţii bune, atât profeseionale, dar şi umane.

10. De ce aţi intrat în politică?
– În primul rând, am vrut să schimb ceva la mine acasă, la Buhoci, şi am ales social-democraţia în politică, pentru că mă reprezintă ca om. Anul trecut, echipa PSD Bacău pentru Consiliul Judeţean s-a întinerit, ca să nu spun că s-a schimbat aproape total şi am fost onorat să mă regăsesc pe lista de candidaţi. Acum, consilier judeţean fiind, încerc să schimb în bine viaţa din satele Bacăului.

11. Care este viziunea dvs. cu privire la guvernarea locală?
– Eu îmi văd lungul nasului şi învăţ, şi administraţie, şi politică. Până să spun că am o viziune despre întreaga guvernare locală, urmăresc, punctual, investiţiile din comunele băcăuane şi îi ascult pe oamenii care vor o viaţă mai bună.

12. Care este cea mai mare problemă a Bacăului? Dar cel mai mare atu al Bacăului?
– După ce mi-au spus sute de băcăuani de la ţară, cred că alimentarea cu gaze a satelor este cea mai mare problemă încă nerezolvată. Lemnul de foc s-a scumpit enorm în ultimii ani şi oamenii abia mai au bani pentru a se încălzi şi a-şi face mâncare. Atuurile principale ale judeţului sunt marile investiţii finalizate sau încă în lucru: Aeroportul Internaţional, Şoseaua de Centură, „Autostrada Estului” – artera interjudeţeană care vine din Neamţ şi traversează judeţul până în Vrancea, dar şi sutele de km de drumuri judeţene sau locale moderne şi sigure. Datorită acestora, Bacăul profită de poziţia sa strategică din inima Moldovei şi devine un centru economic şi comercial de primă mână. Dacă am avea şi A13, autostrada Bacău-Braşov, atunci chiar putem spune că suntem cel mai important judeţ al regiunii!

13. Care ar fi proiectul de suflet pe care doriți să-l implementați în acest mandat?
– Apă şi canalizare la Buhoci şi în cât mai multe sate băcăuane. De asemenea, gaze naturale pentru oamenii din cătune şi sate mici, ca să aibă o viaţă mai uşoară.

14. Unde vă petreceți vacanțele?
– Iarna, la schi şi în ţară, şi în străinătate. Vara, din păcate, mai mult afară pentru că, în România, facilităţile pentru copii sunt foarte-foarte puţine. Şi dacă tot e vacanţă, cei mici trebuie să aibă tot ce îşi doresc, nu-i aşa?

15. Vegetarian sau omnivor?
– Omnivor.

16. Vârsta
– 38 de ani.

17. Familia
– Căsătorit, doi copii.

18. Profesia
Inginer agronom.

19. Studii
– Facultatea de Hoticultură şi un master în Protecţia Plantelor.

20. Ce nu v-am întrebat dar doriţi să răspundeţi?
– În ce cred, în viaţă, în meserie, în politică? Cred în Echipă, atât în familie, dar şi pe câmp sau în livadă, şi împreună cu colegii din PSD. Dacă eşti serios şi consecvent, echipa îţi dă valoare, te pune în valoare, eu nu cred în „lupi singuratici”.

Proiect coordonat de Răzvan Bibire

Declarațiile Dr. Secară au stârnit cuibul cu viespi. Prefectul sugerează să fie concediată, președintele CJ nu consideră că sunt motive

    Înregistrarea audio cu dr. Oana Secară în care aceasta critică modul în care au intervenit autoritățile în cazul pandemiei de COVID și compară virusul SARS COV 2 cu virusul gripei obișnuite a declașat adevarate reacții în mediul online.

    Dacă unii internauți se declară de acord cu medicul băcăuan, altii o critică ajungându-se ca o băcăuancă să propună să fie transferată la ATI Covid și pusă să muncească fără mască.

    Inclusiv prefectul de Bacău a luat atitudine și cere, voalat, concedierea medicului pentru declarațiile făcute.

    „Nu pot înțelege o astfel de atitudine și cu atât mai puțin de ce doamna e menținută în conducerea unei instituții medicale, cea mai mare din județ, care a fost încă de la început angrenată în lupta împotriva acestui virus perfid!”, se arată într-o declarație postată pe contul de Facebook al prefectului Leonard Bulai.

    „Este absolut de neînțeles de ce un medic, pe deasupra președinte al Consiliului de administrație al Spitalului Județean Bacău, dr.Oana Secară, poate propaga ideea că «masca și închiderea nu stimulează imunitatea», că 92 la sută dintre cei care intră în contact cu acest virus nu pățesc nimic, că oamenii care se vaccinează sunt «proști» și că vaccinurile cu tehnologie ARN mesager sunt dispozitive medicale care pot, în final, după administrări sezoniere, să modifice informația genetică a fiecărei persoane”, ae mai arată în declarația prefectului.

    În replică, președintele Consiliului Județean, Valentin Ivancea, dr. Secară a criticat, deschis și franc, incoerența Guvernului în combaterea pandemiei Covid19, precum și măsurile heirupiste asumate care n-au fost respectate tocmai de către cei care le-au impus.

    „Dr. Secară a incriminat, de asemenea, informațiile contrare prezentate de oficiali guvernamentali, mergând până la măsluirea raportării cazurilor de noi infecții, practică recunoscută de altfel inclusiv de fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu. Măsurile incoerente, impuse heirupist și discreționar, nu au condus la diminuarea numărului de cazuri și la scăderea ratei de infecție cu Covid19, ba dimpotrivă: realitatea creșterii numărului de infecții este vizibilă și la nivelul municipiului Bacău, oraș condus de șeful politic al prefectului de la USR, unde rata de infectare este de peste 3 la mie”, a mai spus Valentin Ivancea.

    Acesta spune că, prin propunerile făcute, doamna dr. Secară a avut un rol important în elaborarea „Planului integrat de gestionare a asistenței medicale în condițiile pandemiei de Covid19 în județul Bacău”, plan respins în cadrul Comitetului Județean pentru Situații de Urgență de colegii de alianță politică ai prefectului de la USR, în principal pe considerentul fugii de responsabilitate și asumare. „Dacă acest plan ar fi fost aprobat, s-ar fi diminuat presiunea pe secția ATI de la SJU Bacău, internările de pacienți Covid19 aflați în stare critică ar fi scăzut, iar lucrările de la pavilionul medical „Spitalul Municipal” ar fi fost în plină desfăşurare”, consideră Valentin Ivancea.

    „Recomandăm prefectului să iasă din uluiala de pe Facebook și să facă eforturi pentru recepționarea și punerea în funcțiune a cortului neconform instalat, încă de anul trecut, la Baza Sportivă Letea din Bacău, de colegii săi de alianță de la PNL. Cortul a costat bugetul național 3 milioane de euro, fără ca vreodată să se fi tratat aici pacienți Covid19. Îi poate oferi detalii prețioase fostul prefect, L. Miroșeanu, actualmente viceprimar al Bacăului în administrația Viziteu”, se mai arată în declarația președintelui CJ Bacău.

    Valentin Ivancea spune că Oana Secară nu are de ce să fie dată afară din Consiliul de Administrație al Spitalului Județean, deoarece acesta nu aprobă măsuri/politici medicale, ci investiții şi situații financiare iar protocolul şi măsurile anti-Covid19 sunt şi rămân atributul Ministerului Sănătății şi Guvernului.

    După doi ani, prima expoziție Retromobil în Bacău

      Platoul din fața casei de Cultură din Bacău a fost, sâmbătă, 17 aprilie, plin ochi de modele retro ale unor cunoscute, dar și invidiate mărci de autoturisme și automobile, expuse în ediția din acest an a Retroparadei primăverii 2021, organizată de Filiala Bacău-Neamț a Retromobil Clubului Român (RCR). În condițiile impuse de pandemie, ediția din 2020 a fost anulată în Bacău, dar ediția din 2021 a fost singulară în zona Moldova.

      „Anul trecut am organizat o retroparadă doar la Piatra Neamț – ne-a spus Neculai Marin, președintele Filialei Bacău-Neamț a RCR. În această primăvară, în Bacău, au fost expuse circa 60 de vehicule istorice, ale unor membri din filialele Bacău, Neamț, Vrancea, Iași și Suceava. Dacă la edițiile precedente abia adunam 10-12 mașini, acum s-a ajuns la număr de cinci ori mai mare. Pasiunea și dorința de colecționarilor se vede că este din ce în ce mai mare, dar și dorința oamenilor de a ieși în public este, desigur, mai mare”. Astfel, și vizitatorii retroparadei au fost foarte mulți.

      Veterana Fiat Simca Balilla

      Cea mai veche mașină expusă a fost și în acest an mașina Fiat Simca Balilla din 1937, bine toaletată de proprietarul ei, elvețianul Felix Peter, naturalizat în comuna Măgura. „Am adus mașina din Avignon (Franța) – ne-a spus Felix. A fost o ruină și am avut mult de lucru la ea. Dar sunt îndrăgostit de astfel de bijuterii. Aici, în România, am adus-o în anul 2006. Eu am găsit-o, la cei de la care am preluat-o, într-un grajd, abandonată. Era ruginită toată. Dar, mi-a plăcut și am luat-o”.
      Celelalte mașini expuse erau mai noi și recondiționate profesional, între care și camioane, dar și o motocicletă rusească din 1962.

      Între exemplarele expuse am remarcat mașinile americane, dar și pe cele germane și, evident, și câteva exemplare din gama Dacia – de la primul model la Dacia 1400, însă și celebra mașină Oltcit. Nu putea lipsi nici mașina Trabant, un exemplar recondiționat de la zero, care aparține chiar președintelui Filialei Bacău-Neamț a RCR, precum și un Fiat 1300 din anul 1965, îngrijit de fiul acestuia. Impresionante au fost și cele trei exemplare de mașini ARO, foarte bine conservate și recondiționate, dar și autoturismele din mărci mai rar văzute, precum și decapotabilele sau exemplarele de mic litraj, din gama Fiat 500 sau Volkswagen.

      Decapotabila germană SS

      De la Iași, la retroparadă a venit și Marian Aftenie, cu o superbă replică la Volkswagen 11 SS, din 1929, preluată în 1969. „Mașina – spunea Marin – este pe șasiu de Volkswagen Kapa, cu motor de 1300, preluată direct din Germania. Consumă 6% la drum, cu 120-130 km la oră. VW 11 SS este un model cu motor VW Beetle Retro, o veritabilă mașină de epocă”.

      VIDEO: Un medic băcăuan rupe tăcerea: „Măsurile gândite de guvernanți împotriva COVID sunt ridicole pentru că ele nu s-au luat niciodata împotriva virusului gripal”

        Într-o înregistrare audio care ciculă pe Internet, dr. Oana Mihaela Secară, medic primar al Spitalului Municipal „Sfântul Ierarh dr. Luca” Onești și Președinte al CA al Spitalului Județean de Urgență Bacău afirmă că toate măsurile luate de autorități împotriva COVID sunt ridicole întrucât acest virus, este foarte asemănător celui gripal, iar împotriva gripei nu s-au luat niciodata astfel de măsuri: izolare, măști obligatorii si așa mai departe.

        Doctorița mai spune că blocarea in case, purtatul măștilor și celelalte măsuri nu sunt doar greșite, ci agravează răspândirea bolii.

        „Nu văd de ce acum să stricăm viața tuturor, să distrugem economia, învățământul și tot ce înseamnă viața normală – nu mai vorbesc de credință și de tot ce înseamnă legătura noastra cu Biserica, cu Dumnezeu și cu tradițiile neamului nostru – pentru ceva ce a fost întotdeauna; ceea ce se întâmpla acum s-a întâmplat întotdeauna cu alte tipuri de boli care se chemau altfel și nu făcea nimeni caz de ele și nu venea presa să spună ce tragedie se întâmplă și care este rata deceselor”, spune dr. Secară în înregistrare.

        Vacanța de 31 de zile. Fericire sau tristețe?

        Elevii au primit pe neașteptate o vacanță de primăvară de 31 de zile, iar mulți părinți și-au pus întrebarea „cine o să râmână cu copiii acasă?, în timp ce multe persoane cred că „elevii nu o să mai știe nimic după vacanță!”. Eu încerc să le asigur pe aceste persoane că o să primim teme de o să ne zbârnâie capul, dar, din păcate, nu prea ajută. Nu te-a enervat niciodată faptul că mulți profesori spun: „oricum nu aveți ce face acasă, așa că ce mai contează dacă primiți teme în vacanță”?

        Mereu am încercat să îmi explic de ce sunt atât de celebre aceste cuvinte. Știu că unii copii nu lucrează din propria inițiativă, dar majoritatea nu procedează așa. Majoritatea adulților consideră că nu are niciun sens ca noi, copiii, să avem vacanță. Tu ești de aceeași părere? Sunt multe avantaje atunci când mergi la școală: înveți multe lucruri noi care o să te ajute în viață, primești provocări distractive de la profesori, dar sunt și avantaje ale vacanței, care nu sunt văzute de mulți. Elevii se bucură atunci când aud că o să aibă vacanță, fiindcă își doresc să meargă în excursii cu familia.

        Din păcate, această vacanță nu este valabilă și pentru adulți. Este adevărat faptul că o parte dintre copii doresc să nu aibă vacanță din cauză că adoră joaca și timpul petrecut cu prietenii și colegii lor. O parte foarte importantă legată de vacanță este, însă, aceea că poți să repeți lucruri pe care le-ai uitat. Și mă bucură gândul că nu va mai trebui să mă trezesc atât de devreme și nici nu va mai trebui să parcurg plictisitorul drum cu mașina spre școală. Concluzia pe care o putem trage cu toți e aceea că părerile legate de vacanță sunt împărțite și avantajele, de asemenea. Poate nu sunteți entuziasmați de aceste zile libere, dar măcar încercați să vedeți și părțile pozitive, încercați să priviți lucrurile și din perspectiva copiilor.

        Ioana Stanciu, elevă, în clasa a V-a, la Școala Gimnazială „Al.I.Cuza” și la Cecul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

        Revolta împotriva unei existențe de păpușă mecanică

        O copilă de doar 16 ani din Iran, Forugh, se îndrăgostește nebunește de verișorul ei Parvis, cu care urmează să se mărite. Îi trimite, înainte de căsătorie, o mulțime de scrisori pe un ton exaltat, vorbindu-i despre „iubirea ei sălbatică și rebelă”. Scrisul ei este de o sinceritate totală, mărturisind dorința ardentă de a fi fericită, de a trăi o dragoste bogată, de o mare intimitate și o imensă tandrețe. Fata visătoare și mândră, vulnerabilă și puternică totodată (își iubește onoarea și demnitatea mai mult decât orice), nu vrea jumătăți de măsură, își dorește extazul în iubire și refuză o existență de „păpușă mecanică”. Așa se va numi, „Păpușa mecanică”, unul dintre poemele ei de mai târziu, când Forugh Farrokhzãd va ajunge cea mai mare poetă modernă a Iranului.

        Aflăm multe lucruri interesante și tulburătoare despre scurta viață a unei poete damnate din volumul de corespondență „Nu există culoare dincolo de negru. Scrisori cu autoaprindere”, traducerea din persană, prefața și notele aparținându-i lui Gheorghe Iorga. Înflăcăratele epistole dinaintea căsătoriei, care nu a durat decât cinci ani, sunt urmate de cele datând din viața comună și de după divorț. Forugh a păstrat toate amintirile din trecutul lor și a continuat să-și iubească soțul. Însă, între iubirea pentru Parvis și cea pentru poezie, pentru artă, ultima a învins. Forugh, un spirit liber, o neadaptată la lumea musulmană închisă, strict înfeudată tradiției religioase, convențiilor rigide, va sfida autoritarismul, imbecilitatea și meschinăria celorlalți, trăind în propriul ei univers.

        I-a trebuit mult curaj ca să evadeze din cercul acela îngrozitor de strâmt pentru sufletul și mintea ei, pentru aspirațiile sale înalte. Dar chemarea, vocația ei pentru creație au fost mai puternice și au susținut-o în cele mai negre momente ale existenței ei, când a fost repudiată, renegată, când a trebuit să plece din țara ei, suferind nenumărate lipsuri, umilința sărăciei, și când fost, în repetate rânduri, obsedată de moarte, de gândul sinuciderii. Culmea cruzimii a fost că i s-a luat dreptul de a fi mamă și nu i s-a îngăduit să-și mai vadă fiul, care a fost crescut de tată și familia acestuia. Singură, a înfruntat toate vitregiile sorții, a fost cumplit de nefericită, având doar bucuria adusă de artă, care o domina în așa măsură, încât nu mai era atentă la nimic, după cum avea să-i mărturisească într-o scrisoare soțului ei, pe care și-l dorea și cel mai bun prieten.

        Parvis era, de altfel, un om sensibil, cu talent artistic, el ajutând-o mult, material mai ales, pe Forugh, după ce s-au despărțit. Cât au fost împreună, el ar fi constrâns-o însă la o viață obișnuită, după cum spune poeta, lucru cu neputinșă pentru ea. Care avea nevoie, ca de aer, de lucruri noi și interesante, de o viață bogată, plină de imaginație, de evenimente. Va călători și va învăța în străinătate, va face, pe lângă literatură, film documentar și se va angaja în lupta pentru emanciparea femeilor. A avut curajul să trăiască neconstrânsă de nimic impus din afară și a avut un sfârșit tragic, într-un accident de mașină la numai 32 de ani. „Nu există culoare dincolo de negru” reconstituie personalitatea complexă, fascinantă a acestei femei, în volum fiind cuprinse și mărturii ale celor care au cunoscut-o în scurta ei viață, totul în traducerea expresivă și elegantă a reputatului persanolog Gheorghe Iorga, care a tălmăcit și vestitele „Rubaiate” ale lui Omar Khayyãm, proza lui Sãdegh Hedãyat, poemele lui Ahmad Șãmlu, spre încântarea iubitorilor de literatură.

        A ne găsi în ochii Domnului…

        Urcăm către Ierusalimul pătimirii, în duminica a cincea din Postul cel Mare al Paștelui, numită și a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Ultima din cele patruzeci de zile, care se termină în vinerea dinaintea sâmbetei Sfântului Lazăr.Spre a ne pironi și pecetlui întru bucuria înmiresmată a iubirii lui Dumnezeu. Dar și pentru a primi o lecție de curaj nădăjduitor, o dovadă vie a faptului că tandrețea umană, convertită în gesturi de credință și de smerenie, determină iertarea lui Dumnezeu. Al acelui mod, categoric divin, de a ne spune că suntem iubiți și importanți.

        Sărbătorea zilei ne plasează între două pericope evanghelice, de la Marcu (10, 23-45) și Luca (7, 36-50), spre a ne oferi o lecție importantă: pentru a vibra la jertfa Mântuitorului și a redescoperi adevărata poftă de viață trebuie să ne ridicăm din amețealaraporturilor de putere și de dominație. A fost aceasta și tentația Apostolilor, de a se visa funcționari comozi ai unui Dumnezeu cumsecade. Este, de ce nu, și ispita noastră… de a specula pe seama unui Dumnezeu necunoscut, pe Care nu-L trăim și de Care puțin ne împărtășim. Un dumnezeu fals, de cele mai multe ori construit după mintea și rigorile noastre.

        De aceea, sfatul care ne este pus la inimă, acum, în vreme de postire, tocmai pentru a înțelege fundamentul tainic al devenirii noastre, este slujirea efectivă, motivată de iubirea ce trebuie adusă semenului nostru. Cu cât iubim mai mult pe Dumnezeu prin rugăciune și pe semeni prin fapte, ajutându-i, cu atât suntem mai aproape de cinste. O slujire căreia cel mai mare și cel dintâi trebuie să-i fie mereu inițiator și model: „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 5, 13).

        Altfel, postul devine o dietă ieftină. Cât de minunat se potrivește acestui tablou icoanavieții Sfintei Maria Egipteanca, femeia păcătoasă devenită simbol al căinței și al măreției conștiinței grațioase, capabilă de eliberarea din păcat și deîndreptare, care ne aminteștecă avemsuflet. Și de cât de mare poate fi puterea voinței șia credinței noastre. Dar și de mila lui Domnului, de nesfârșita Sa capacitate de iubire și de iertare. Să redescoperim, dar, pofta de viață în Hristos. Mai ales acum…

        Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar

        Cartea poștală, farmec și nostalgie

          Avem în Bacău colecționari renumiți, dar și creatori de ilustrate. Artistului fotograf Romeo Mărăndici i-a venit ideea de a relua acest gen de mesaj în urmă cu 5 ani. Atunci s-a văzut o creștere a cererii de felicitări personalizate, pentru diferite ocazii.

          „Ne întrebăm care ar fi aceste ocazii? Fiind o țară preponderent creștină avem cele două mari sărbători, Crăciunul și Paștele, intermediar și Anul Nou. Dar sunt și evenimente în familie, legate de tainele vieții. Nașterea și Sfântul Botez. Iubirea care duce la logodnă și căsătorie. Felicitările pentru anii care se aniversează. Sunt și cărți poștale, dar care se folosesc foarte rar în România, care prezintă condoleanțe familiei, alături de semnatul în condica de onoare, pentru că și moartea face parte din viață. Două lucruri duc la nerealizarea acestui gest, altădată firesc. Unul ar fi că trăim într-o lume a vitezei și motivăm lipsa de timp, de fapt o proastă gestionare a timpului. Este mai comod să trimitem un SMS decât să scriem câteva rânduri pe o felicitare și să mai mergem și la Poștă. Unii pot motiva că nu știu adresa. Al doilea ar fi că s-a pierdut acel gest de a adăuga o felicitare unui buchet de flori, unei cutii cu bomboane. Haideți să spunem că este ziua șefului. Unele firme mai mici relizau fotografii de grup când se sărbătorea un eveniment. Aveau inscripționat și un scurt mesaj. Rămâneau amintiri de suflet. Dacă peste timp se făcea curățenie în biroul respectiv, acestea nu aveau destinația coșului de gunoi.”
          Romeo Mărăndici,
          artist fotograf

          Realizarea unei cărți poștale personalizate nu este dificilă. Cu puțină îndemânare o poți improviza și singur. „Toată lumea face acum selfie-uri. Costă un leu să transpui imaginea din telefon pe hârtie. O liniezi pe spate cu pixul, scrii adresa, câteva rânduri, mai dai 2 lei pe timbru și surpriza este gata. Gestul îl va bucura sigur pe distinatar. Mai simplu, mergi cu ideea la o librărie sau atelier fotografic, unde te mai poți inspira. Se poate face un colaj și calitatea grafică este alta. Felicitările clasice cu ouă de Paște, reni și sanie, vor ajunge într-un sertar. Dar una personalizată cu chipul tău sau familia ta, sigur se va păstra într-un album. Timbrul lipit pe ea valorează foarte mult, prin valoarea documentară pe care i-o dă ștampila poștei. Pe el apare anul, luna, ziua și ora când a fost trimisă.”

          Fotograful Romeo Mărăndici aduce la nivel de artă realizarea acestor mici bucăți de carton ilustrat. „Cartea poștală a dispărut o perioadă, și nu numai la noi. Ci și în țări ca Germania, Franța, Italia. Dar a reînviat în ultima perioadă. Am văzut în Franța, la intrarea în librării, adevărați pomișori împodobiți cu ilustrate timbrate. Mergeai la vânzător și-i spuneai: vreau două din astea, trei din alea… Noi aveam la chioșcurile de ziare vederi din stațiuni, de la mare sau munte. Dar erai forțat să cumperi aceeași imagine. Acum o poți personaliza. Și constat că numărul celor interesați, să facă o astfel de surpriză celor dragi, este în creștere.”

          Apariția cărții poștale se datorează, de acum mai bine de 150 ani, unui factor poștal austriac, care în 1865 a propus folosirea unui carton pre-timbrat, care putea fi trimis fără plic, cu un tarif redus. Ideea lui Henrich Von Stephan a fost respinsă, pe motiv că mesajele private pot fi văzute de toți, și nu se mai păstra secretul corespondenței. După 4 ani, ideea este relansată de Hermann Emmanuel, profesor la Academia Militară, care propune utilizarea ei ca mijloc rapid și strict de comunicare, doar pentru rapoarte instituționale. Prezentată într-un articol de ziar, utilitatea ei atrage atenția directorului poștal austriac. Astfel, în 1869 apare prima carte poștală din lume, emisă de Imperiul Austro-Ungar. Un carton pre-timbrat, cu un spațiu în care încăpea un text de până la 20 de cuvinte. Devine astfel în scurt timp un mijloc de comunicare eficient, rapid și mai ieftin, comparativ cu scrisoarea tradițională. Se răspândesc treptat și primele cărți poștale ilustrate, care diferă de la o țară la alta.

          Printre primele au apărut cărțile poștale tip vederi, care promovau turismul. Turnul Eifel, Statuia Libertății, Colosseum… apoi cele cu teme politice, de propagandă. Și capetele încoronate aveau efigii pe vederi. Însă, cele mai multe abordau lumea divertismentului. Industria pornografiei a acaparat piața cu imagini care nu erau obscene, mai mult provocatoare, cu odalisce în decoruri de budoar. Multe fiind reproduceri ale tablourilor unor pictori celebri. Cartea poștală asemănătoare celei de astăzi a fost lansată în 1902, în Marea Britanie. Pe spate este despărțită vertical în două părți. În stânga pentru textul expeditorului, iar în dreapta, loc pentru adresa destinatarului, timbre și ștampila oficiului poștal. Partea opusă este dedicată în întregime ilustrației. Diversitatea cărților poștale a dus la apariția cartofiliei și, implicit, a filateliei. Pe piața colecționarilor, specimenele rare se vând cu sume fabuloase de bani.

          Un alt renumit artist fotograf din Bacău, Ioan Viorel Cojan, vine în completare pe aceași temă cu un mic eseu: „Eram la Arles acum ceva ani și-mi urmam cu entuziasm visul de a-mi adăuga pașii peste cei ai lui Van Gogh și Gauguin, doi mari artiști ce au adus un plus de glorie acestui oraș fascinant. Chiar în preajma uriașei arene romane unde se țin singurele coride europene din afara Spaniei, se găseau o puzderie de standuri, ca niște pomi de Crăciun, etalând o diversitate copleșitoare de vederi. Peisaje mirifice cu câmpurile provensale de lavandă, livezi de măslini și migdali, fermecătoare imagini citadine cu iz medieval, grădini cotropite de flori multicolore. Mulți artizani și produsele lor inspirate, creații grafice cu slogane nostime pentru toate ocaziile posibile. Chipuri transfigurate de emoții copleșitoare. Cu greu m-am putut hotărî ce să aleg și am realizat că am pierdut acel obicei minunat de a trimite o vedere celor dragi, din depărtări, însoțită de câteva cuvinte încărcate de emoția unei confesiuni, cu dorința de a împărți cu ei fascinația acelor locuri. Amintindu-mi de vederile de acasă, imagini stereotipe cu ctitoriile socialismului, cu straturile de lalele din fața Casei de Cultură ce semăna cu o fabrică de confecții și milițienii ce păzeau florile prinși în cadru, mă întreb rhetoric, și copleșit de melancolie, ce anume ne-a făcut să pierdem căldura sufletească ce o strecuram în mesajele scrise de propria mână…?”

          Să trimiți o carte poștală este un gest de afecțiune și nostalgie, de împărtășire a unei bucurii fără secrete, de care să profite oricine o privește și îi citește din curiozitate, mesajul.

          Apocalipsa cotidiană în care evenimentul stihial a devenit o banalitate

          Bufonul este una dintre minunile dăruite de Dumnezeu. Mereu dezinvolt, el dansează pe marginea prăpăstiilor. În Evul Mediu, ca nebunprivilegiatal regelui, era autorizat să-i spună acestuia adevărul, luându-l în râs, fiind singurul care avea dreptul să-i șoptească (și) public tot ceea ce un om normal nu ar fi putut îndrăzni, fără grave consecințe punitive. Har Domnului, astăzi spiritul bufonului mai este încă viu și relativ tolerat, atunci când acesta este camuflat în postura humoristului/ satiristului. De pildă, cea mai vie reacție față de desființarea/ înmormântarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție am găsit-o sintetizată ca explicație la o caricatură din „Cațavencii”:

          „Vai, ce plăcere, domnule președinte! Nu mă așteptam să veniți la înmormântare! Sunteți pentru dosarul cu alea două judecătoare care v-au favorizat, nu? Îl îngroapă de tânăr, săracul, n-avea nici 15 ani. Condoleanțe, dar să știți că și pe mine mă sfâșie tristețea. Țineți minte dosarul meu de mită, abuz în serviciu și mărturie mincinoasă? Acela care trebuia să-mi curme cariera? Tot acum îl îngroapă, bietul de el, cu tot cu probe și martori. Ce tragedie! Dumnezeu să-i ajute pe români!” Desigur, ați sesizat că personajele care-au angajat acest dialog gravid de moralitate sunt Klaus Werner Johannis și Laura Codruța Kövesi, concetățenii noștri cu știutele ranguri. În acest context, reluăm obsedanta întrebare: „E OK cu desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție?” E OK, zic eu, supărându-i pe mulți. E OK, întrucât ar fi trebuit înființată, în regim de reacție nucleară,și Secția de Investigare a Infracțiunilor din Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Apoi era musai să prindă viață Secția de Investigare a Infracțiunilor din Secția de Investigare a Infracțiunilor din Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Etc.

          Pentru a înțelege și mai mult căror vremuri cumplite le suntem contemporani, amintim, în același registru de pandemie cruntă pe capul bietei morale, că la Suceava a fost arestat șeful Serviciului Permise și Înmatriculări. Ca în filmele cu bandiți, după nicio lună de la instalare, noul șef al aceluiași serviciu a fost „ridicat” de DNA. Vă imaginați câtă valoare morală și profesională au cei din „rezerva de cadre”, dacă trimiți în fotoliul dedulcirilor numai și numai hămesiți? Ne putem gândi și la faptul că poate nu există decât asemenea resurse? E cam de noaptea minții, dar… Un cotidian sucevean zice amar că serviciul cu pricina a fost ,,depopulat de funcționari corupți”, fiind necesară aducerea altora, ca să-l mențină în viață. De unde să-i aducem?…Pornind de la asemenea deranjuri morale majore, dacă aș avea privilegiul acordat bufonului medieval aș întreba: „Oare există resurse și pentru ființarea unui asemenea organism nepărtinitor, precum dorita Secție de Investigare a Infracțiunilor din Justiție?”

          Zilele trecute am citit un studiu grozav al regizorului Alexa Visarion, „Tandemul I&M”, un adevărat balsam pentru vânătăile sufletului, așezat sub auspiciile unui gând tragic al regretatului Lucian Pintilie: „Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într-o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume rămâne

          valid dintr-o comunitate, dintr-o fiinţă omenească în momentul când încearcă săse adapteze apocalipsului – concedându-i statut de normalitate – când evenimentul stihial devine banal cotidian? Şi în general când anume băşcălia – iresponsabilitatea asumată, spiritul macabru al umorului, de care noi, românii, suntem atât de mândri, – încetează să mai fie un scut invulnerabil”… De când am citit aceste rânduri, am gustul amar al apocalipsei noastre cotidiene în care evenimentul stihial a devenit o banalitate…

          (Des)pre limba lui Cioran (II)

          Exerciţiu de admiraţie

          Însemnează filozoful-scriitor în 1960, la Paris: „Extraordinara limbă română! De câte ori revin la ea (sau mai curând visez s-o fac, pentru că, vai, am încetat s-o folosesc), am sentimentul că, rupându-mă de ea, am comis o trădare criminală. Capacitatea ei de-a conferi oricărui cuvânt o nuanţă de intimitate, de a-l transforma în diminutiv; de această îmblânzire beneficiază până şi moartea: «morţişoara»… A fost o vreme când acest fenomen îmi părea o tendinţă spre diminuare, spre înjosire, spre degradare. Acum îmi apare, din contră, ca un semn de bogăţie, ca o nevoie de a conferi un «plus de suflet» oricărui lucru”. (Diminutivul morţişoara” este transcris de Emil Cioran în româneşte.)

           Energia modelelor…

          Nici limbile dispărute şi nici cele accesibile nu sunt ocolite de rigori. Cioran transcrie o vorbă a lui Vendryès („… cea mai bună definiţie a unei limbi moarte: o recunoşti după aceea că în ea nu ai dreptul să faci greşeli”; sublinierea îi aparţine) şi una a lui Sieyès, care spunea că „trebuie să fii beat sau nebun ca să crezi că poţi exprima ceva în limbile cunoscute”.

          … în registru ultimativ

          „Socrate către Criton, înainte de a muri: «Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele».”

           Dicton latin, bun comun

          Notaţie din 1962: „Nu-i este nimănui îngăduit să fabrice cuvinte noi, nici măcar suveranului (Vaugelas, în 1649)”. Cu ceva secole în urmă fusese rostit crudul adevăr în latineşte: „Caesar non supra grammaticos” (Împăratul nu are dreptul să se situeze deasupra gramaticilor).

           Sus steagul alb!

          „Dacă m-am ocupat atâta de stil e pentru c-am văzut în el o provocare aruncată neantului: neputând să pactizez cu lumea, a trebuit să pactizez cu cuvântul”, scria în 1961, când împlinea 50 de ani.

           Impas, blocaj, secetă

          Ni se confesează ca ultimă speranţă de creator: „Îmi este imposibil să scriu. Cuvântul e un zid de care mă izbesc, un zid ce mă înfruntă, ce se ridică-n faţa mea. Ştiu totuşi bine despre ce vreau să vorbesc, îmi stăpânesc subiectul, văd planul de ansamblu. Să mă exprim însă nu pot, nimic nu trece de bariera Verbului. Nu am mai cunoscut o astfel de paralizie, ce mă apasă până la disperare, ba mai rău, până la dezgust. Sunt şase luni de când tot mâzgălesc hârtia şi nu am scris o singură pagină de care să n-am a roşi. Nu voi mai citi nici un rând de filozofie hindusă: am meditat la «renunţarea la fructul făptuirii» şi iată unde am ajuns. Măcar de făptuiam ceva! La mine însă renunţarea precedă, vai, chiar şi veleităţile. Ca să pot trece la faptă, trebuie să renunţ să-mi impun un tip sau altul de înţelepciune. Nu pot lupta la nesfârşit cu propria-mi natură. O agresez prosteşte şi inutil, vrând să devin un înţelept. Or eu sunt făcut ca să mă dezlănţui, nu ca să mă înving”. (1962)

          Selecţie şi comentarii de Ioan Dănilă

           

          † DUMINICA a 3-a a Paştelui

          În sfânta Evanghelie (Lc 24,35-48) găsim perseveranţa lui Isus în a-i convinge pe ucenici de faptul învierii sale. Perseveranţa în bine este o dovadă a iubirii. Ucenicii sunt uimiţi de perseveranţa lui Isus înviat în a-i face să înţeleagă misterul pascal: cei doi ucenici povestesc ce li s-a întâmplat la Emaus; acum Isus le apare spre a confirma cele spuse de ei, ba mai mult: le vorbeşte, le descoperă gândurile, le arată mâinile, picioarele şi coasta, mănâncă în faţa lor, le reaminteşte Scripturile, le deschide mintea spre a înţelege din ele misterul suferinţei, morţii şi învierii, mister legat de iubirea infinită care vrea ca toate neamurile pământului să se convertească şi să primească iertarea păcatelor, ca apoi, suferind nevinovaţi să merite învierea prin adeziune totală.

          Iudeii i-au cerut lui Isus răstignit să se coboare de pe cruce şi vor crede în el (cf.Mt 27,42); acum Isus le propune convertirea spre iertatrea păcatelor, pentru a ajunge să-l vadă, nu coborând de pe cruce, ci înviat din morţi şi şezând de-a dreapta Tatălui. Cine ar fi crezut, dacă s-ar fi coborât de pe cruce?
          Mărturia ucenicilor va fi marcată de perseveranţă în suferinţă din cauza numelui lui Isus până la oferirea sângelui ca dovadă a adevărului.

          De vreme ce Învierea l-a transformat în mod profund pe Isus care a intrat în slava sa, ea nu poate fi percepută de către ucenici decât printr-un act de credinţă. Numai aşa se poate explica, la început îndoiala şi, mai apoi, dificila trecere de la necredinţă la recunoaştere.

          Învierea lui Isus este aurora acelei lumi noi apărută în ucenici, apoi în noi, în acei care vor fi plini de sinceritate, gingăşie şi iubire, aurora unor ceruri noi şi a unui pământ nou în care va domni dreptatea, pacea, solidaritatea care deja se înfiripează peste ţărâna acestei lumi vechi.
          Poate argumentul sincerităţii, gingăşiei şi perseveranţei este un argument moral, dar, fiind un argument al inimii, al iubirii, al sfinţeniei, are o valoare mai mare decât oricare argument al raţiunii, fiindcă ne îmbracă în aceleaşi sentimente care au fost în Cristos Isus.

          Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

          Depistat de poliţişti la scurt timp după ce a părăsit locul accidentului

            La 16 aprilie a.c., în jurul orei 18.30, poliţiştii Staţiunii Târgu Ocna au fost sesizaţi de către un conducător auto cu privire la faptul că în urma cu aproximativ 5 minute, autoturismul condus de acesta a fost tamponat de un alt autovehicul, conducătorul acestuia părăsind locul impactului.

            Poliţiştii care s-au deplasat la faţa locului au făcut verificări specifice şi au reusit, la scurt timp, identificarea conducătorului auto în cauză.

            În cadrul verificărilor, poliţiştii au stabilit că persoana identificată, respectiv un tânăr de 26 ani, din localitate, nu deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

            În cauză a fost întocmit un dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere.

            Femeie accidentată pe trecerea de pietoni. Avea o alcoolemie de 0,89

              La 16 aprilie a.c., în jurul orei 22.00, poliţiştii Serviciului Rutier au efectuat cercetări pentru a stabili împrejurările producerii unui eveniment rutier în urma căruia o persoană a necesitat îngrijiri medicale.

              Din primele verificări a rezultat că un tânăr de 26 ani, din judeţul Vrancea, în timp ce conducea un autoturism pe DN2-E85, pe direcţia Bacău – Adjud, a surprins şi accidentat o femeie de 42 ani, din comuna Nicolae Bălcescu, care era angajată în traversarea drumului pe marcajul pietonal, pe sensul de mers al autoturismului.

              În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a femeii care a fost transportată la spital pentru îngrijiri.

              Cei doi participanţi la evenimentul rutier au fost testaţi cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,00 mg/l aclool pur în aerul expirat de către conducătorul auto şi 0,89 mg/l alcool pur în aerul expirat în cazul femeii de 42 de ani.
              În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.