30 de ani de la inundațiile devastatoare din bazinul râului Tazlău, pe Valea Muntelui și în toată zona Moinești – Onești din județul Bacău, 28/29 iulie 1991

În numai o oră și jumătate s-au înregistrat precipitații de 96 l/mp la stația hidrotehnică de la Lucăcești, și de 149 l/mp la stația de la Livezi, în amonte de Barajul Belci, debitul maxim al râului Tazlău ajungând la 3100mc/sec., ceea ce a dus în final la ruperea barajului, proiectat să suporte o valoare maximă de 2450 m/sec.



Dramatismul acestui eveniment a început încă din noapte la Berești-Tazlău, la ora 23:45 când furia apelor s-a năpustit asupra satului, producând o undă de viitură pe pârâul ce traversa satul de-a lungul, de la un capăt la celălalt, de cca 7 m înălțime până la ora 1:00. În mijlocul vârtejului de apă astfel creat, zeci de persoane, tineri și bătrâni, femei și copii s-au luptat cu valurile.

Mulți nu s-au mai putut salva. O imagine apocaliptică, dublată de un bilanț tragic care a putut fi constatat de-abia în următoarele zile, după retragerea completă a apei în tot bazinul hidrografic al Tazlăului: 110 morți/din care 17 la Berești-Tazlău, 7 dispăruți, 2136 case distruse complet/33 la Berești-Tazlău, 10699 case inundate și distruse parțial/120 la Berești-Tazlău, anexe gospodărești, utilaje agricole, animale, păsări fără număr.

Vin minerii

După circa 10 zile de la retragerea apelor, la fața locului s-a prezentat o delegație a Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, condusă de secretarul ligii, Ilie Torsan, însoțit de liderul de sindicat de la E.M. Paroșeni, Dumitru Leonte – fiu al satului Berești-Tazlău, și liderul de sindicat de la E.M. Lonea, pentru a analiza cu ce pot minerii să-i ajute pe sinistrații din zonă.

Vă dați seama că norocul de a fi ajutați a surâs bereștenilor, dată fiind prezența în delegație, deloc întâmplătoare, a unuia din liderii de sindicat de la vremea aceea, care era originar din zona calamitată. Nu însă fără a fi informat liderul Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, Miron Cozma, cel care a hotărât un ajutor nesperat de substanțial pentru satul Berești-Tazlău, argumentul său fiind acela ca întregul ajutor să nu fie distribuit în mai multe locuri, ci într-o singură localitate afectată grav.

Astfel în zilele următoare, un convoi format din 61 de autocamioane, încărcate cu materiale de construcție și ajutoare de primă necesitate pentru sinistrați s-au deplasat în sat. Între timp specialiștii au proiectat și organizat șantierul de construcție locuințe pentru cei rămași fără un adăpost deasupra capului, precum și pentru canalizarea pârâului amintit, în lungime de cca 4 km, cu podurile aferente pentru traversare.

Bilanț

În total s-au construit 77 case de locuit, dintre care 10 case în alte sate aparținătoare comunei. Intreaga refacere a satului Berești-Tazlău a costat Liga Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, 220 milioane lei, la nivelul anilor 1991-1992, plus cheltuieile de salarizare și hrană a minerilor care au executat lucrările. Cu alte cuvinte, minerii au făcut și fapte bune, pentru care bereștenii le sunt în permanență recunoscători, și vor fi în veci pomeniți pentru binele făcut în acele vremuri, de grea cumpănă pentru întreaga comunitate.

Veșnică să le fie pomenirea și celor dispăruți, împreună cu preotul pensionar Ion Goagă, fiul Costel, nora Doina, și nepoata Georgiana!

Ioan Cozma

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE