De aproape 40 de ani, ziaristul, publicistul și scriitorul Roni Căciularu se întoarce frecvent în orașul său natal, Bacău. O face tocmai din Tel Aviv, unde a emigrat în 1983, mereu cu gândul, destul de frecvent prin ceea ce scrie și tipărește și uneori și fizic. Publicistic, a făcut-o recent, când a încredințat tiparului cea mai nouă dintre cărțile sale, a șaptea: „Strict Personal” (editurile Rovimed & Saga, Bacău și Rishon LeTsyon, Israel, 2022).
Autorul face, prin această carte, un nou excurs prin orașul în care a trăit alți 44 de ani, printre amintirile sale scumpe, chiar printre oamenii pe care i-a cunoscut și printre cei care încă îi mai sunt concitadini într-un fel, dar și prin propriul său eu, pentru că sufletește Roni Căciularu nu a plecat niciodată din Bacău. Autorul postfeței acestei cărți, criticul literar, eseistul, publicistul și editorul Petre Isachi, îl vede astfel pe autor un veritabil „exilat în sine însuși”, pentru că Roni Căciularu a plecat în exil în Israel acum 39 de ani, dar de atunci este un exilat în propriul său eu de băcăuan.
Scrierile lui Roni Căciularu – un ziarist pe care l-am cunoscut personal și căruia am apucat să-i fiu doar o vară coleg de redacție, student la ziaristică fiind, deci încă practicant – au o anume savoare. Pentru că autorul lor este, așa cum bine spune și autorul prefeței cărții sale cu numărul șapte, editorul Adrian Grauenfels, „mereu activ, vorbitor de rară calitate și bun simț, ziarist și scriitor de primă mână”.
Roni Căciularu s-a născut cu har de reporter și de scriitor. Mic la stat, dar ghizdav la făptură – vorba cronicarului, ziaristul avea un farmec aparte, dublat de o excepțională vioiciune a spiritului și de un soi de pragmatism specific. Eu, oneștean fiind, i-am citit prima sa carte, „Arc peste timp”, apărută în 1972, pe nerăsuflate, și pentru că acolo era vorba despre orașul meu, dar li pentru că însăilările de cuvinte îmi curgeau în suflet ca mierea printre degete.
Petre Isachi vede acum „Strict Personal” ca pe „un roman poematico-memorialistic, [în care] autorul transfigurează bacoviano-eminesciano-sartrerian, sub o pluralitate de măști auctoriale, fatalitatea înstrăinării de sine și de lume”. Iar personajul principal al scriiturii este „orașul natal – un Bacău metafizic”. Criticul mai vede acolo „o atipică Epopee a Eului înstrăinat de sine, de locul natal, de prezent și de viitor, Autorul omniprezent, omniscient și omnipotent, aflat sub dicteul memoriei (in)voluntare și fascinat de jocul imprevizibil al întâmplărilor Istoriei (post)comunismului configurează, cu sau fără intenționalitate, o dilematică parabolă a exilului interior, atenuată de o admirabilă «odă» topită în scriitură și închinată Bacăului, elitei literar-artistice și unei intelectualități activ-competitive pe plan național și european”.
Las cititorilor plăcerea de a descoperi Bacăul pe care Roni Căciularu îl numește, din capul locului, „orașul meu”, în tablouri din care ar putea să apară și locuri familiare, dar și oameni cunoscuți.
Să mai precizez, doar, că Roni Căciularu s-a născut pe 8 martie 1939, că este filolog după studiile sale universitare, că a fost ziarist și colaborator la mai multe publicații din Bacău și din presa centrală sau regională. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, care i-a conferit premiul „Al. Mirodan” și Diploma de onoare pentru publicistică. Municipiul Bacău i-a acordat Diploma de excelență Bacău 600”, iar Centrul Israeliano-Român și Revista Maximum premiul „F. Brunea-Fox”.
