John Hinckley, bărbatul care a încercat să-l asasineze pe fostul președinte american Ronald Reagan, în 1981, a fost eliberat necondiționat, după 41 de ani de detenție, dintre care, 30 executați într-un spital-penitenciar de psihiatrie. A fost o tentativă, președintele american alegându-se cu mai multe răni, fiind însă salvat de medicii americani. 41 de ani pentru o tentativă! De altfel, în SUA, se știe, pedepsele se adună, nu se , cumulează, ca la noi, de aceea vedem pedepse și de câte 50 – 80, 100 de ani, foarte rare fiind eliberările condiționate, condamnații executându-și integral pedepsele. Care mai apucă.
Tot în SUA, recent, polițiștii au tras 60 de gloanțe într-o persoană, omorându-l pe loc, deoarece nu a răspuns somațiilor acestora. Toate cele 60 de cartușe l-au nimerit pe cel urmărit. Și nu e singular acast caz, polițiștii au libertatea de a folosi armele, pentru a restabili ordinea. Este posibil să aibă loc și abuzuri, tot instanțele sunt cele care intervin.
În mai multe state din țara în care democrația și drepturile omului sunt principii fundamentale, în codurile lor penale este prevăzută pedeapsa cu moartea, iar vânzarea, purtarea și folosirea armei sunt trecute în Constituție. E bine, e rău, este treaba americanilor.
La noi, în România, Codul Penal a fost ferfenițit, modificat, subțiat, de ajuns, la fel ca Anuarul statistic, doar o cărțulie, pe care o citești sau nu, pedepsele, pentru infracțiuni grave, foarte grave, fiind povești de adormit copiii. Crimele, violurile, corupția, fraudele, tentativele de omor etc. sunt încadrate cel mult cu un concediu prelungit. Polițiștii poartă degeaba arme, ei nu pot, nu au voie să șicaneze, să deranjeze infractorii, altfel riscă să intre la bulău. Vinovatul primește trei ani pentru un viol asupra unui minor, pentru o crimă doar patru ani, ce să mai spunem de fraude și acte de corupție cu implicații grave asupra siguranței naționale! Din minimul pedepsei, cel condamnat execută un sfert, rar jumătate din pedeapsă, beneficiind de clemență, uneori criminală, după care eliberatul o ia de la capăt, dând cu tifla celor care au fost prejudiciați, dar mai ales statului. Și ne mai mirăm (cine se mai miră) că s-a instalat haosul, corupția s-a generalizat, evaziunea fiscală a luat proporții astronomice, pistoalele ies la iveală ca în America, drogurile se vând în fața guvernului, infractorii dovediți se plimbă prin lumea largă, iar justiția (pe toate palierele) pare anesteziată, iar de la înalta tribună a parlamentului clamăm zilnic, insistent, instalarea statului de drept, a democrației. Nu m-aș mira să apuc vremea în care infracțiunile, de orice fel, să fie grațiate înainte de a fi comise. Țară, țară…
