Poliţiştii Serviciului Rutier au acționat în municipiul Bacău pentru siguranța traficului rutier. În intervalul orar 15.00-17.00 au fost aplicate 130 de sancţiuni contravenţionale, au fost reținute 15 permise de conducere și retrase 9 certificate de înmatriculare.

La data de 12 mai a.c., poliţiştii rutieri și de ordine publică au acţionat pe raza municipiului Bacău pentru siguranţa traficului rutier.

Acțiunea a avut ca scop combaterea principalelor cauze generatoare de evenimente rutiere, respectiv, viteza neadaptată la condițiile de drum, indisciplina pietonală şi neacordarea priorităţii pietonilor şi autovehiculelor, dar şi combaterea consumului de alcool în rândul conducătorilor auto.

În cadrul activităţilor desfăşurate, într-un interval de două ore, polițiștii au reținut 15 permise de conducere, din care 6 șoferilor care au încălcat viteza legală admisă pe anumite sectoare de drum, 3 pentru neacordare prioritate pietonilor, 3 pentru depășiri neregulamentare și 3 pentru nerespectarea culorii roșu a semaforului electric.

De asemenea, pentru neregulile constatate în trafic, au aplicat 130 de contravenții, în valoare de 47.000 de lei și au fost retrase 9 certificate de înmatriculare.
Reamintim că, polițiștii acționează zilnic, pentru monitorizarea traficului rutier și prevenirea accidentelor de circulație.

Pentru a onora demersurile și aspirațiile spre permanentă dezvoltare ale muzeografiei băcăuane în domeniul științelor naturii, publicul băcăuan și vizitatorii aflați în municipiul Bacău sunt invitați să ia parte la evenimentul ,,Zilele Complexului Muzeal ,,Ion Borcea”, care va avea loc la sediul instituției din Parcul Cancicov.

,,În cadrul manifestărilor vom organiza mai multe workshop-uri, dedicate grupurilor de elevi cu vârste între 6 şi 18 ani. Prin intermediul acestora, dorim să facem cunoscută lumea din spatele expoziţiilor. Ne adresăm de asemenea, instituțiilor publice locale și județene, oamenilor de cultură, pasionaților de natură, faună, floră și astronomie, inclusiv foştilor angajaţi ai instituţiei, care de-a lungul anilor şi-au împletit destinul cu cel al instituţiei publice de cultură”, a spus dr. Gabriela Gurău, managerul instituției.

Scurt istoric

Muzeografia băcăuană își are începuturile în anii `50, astfel că primul muzeu din Bacău, numit Muzeul Regional Bacău a fost înființat în anul 1957, iar primul specialist în științele naturii a fost angajat în anul 1958. Evoluția muzeografiei din domeniul științelor naturii de la începuturi și până în ziua de azi a avut un traseu sinuos în acord cu vremurile parcurse. De la prima prezentare a unor exponate din acest domeniu în anul 1959 și până la diversitatea tematică găzduită în prezent în spațiile expoziționale ale Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău au fost necesare numeroase demersuri științifice și administrative.

La data de 14 mai 1993, printr-o decizie a Consiliului Județean Bacău s-a aprobat schimbarea denumirii instituției în Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”. În prezent, Muzeul de Științele Naturii funcționează într-un imobil modern situat în Parcul Cancicov, clădire finalizată în anul 2003. Expozițiile permanente oferă publicului oferă o mare diversitate tematică completată periodic prin expoziții temporare și Grădina senzorială. În cadrul instituției, pe lângă Muzeul de Științele Naturii funcționează următoarele subunități: Observatorul Astronomic ,,Victor Anestin”, Vivariul și Casa Memorială „Ion Borcea”.

Întreaga poveste a complexului muzeal băcăuan poate fi citită în lucrarea ,,Complexul Muzeal de Științele Naturii `Ion Borcea` Bacău – Un univers al cunoașterii – istoricul instituției” realizată de dr. Gabriela Gurău, managerul instituției, carte publicată în cadrul Editurii „Ion Borcea” din Bacău.

Participarea la workshop-uri se face pe bază de programare la nr. de telefon 0234/512 006. Taxa de participare este de 8 lei/elev/workshop.
Programul manifestărilor:

Joi, 12 mai: ora 10:00 – Vernisarea expoziției: „Împreună cu băcăuanii din anul 1958”; ora 11:00 – Lansare de carte: ,,Complexul Muzeal de Științele Naturii `Ion Borcea` Bacău – Un univers al cunoașterii – istoricul instituției”; ora 11:30 – Observații astronomice „Cu telescopul la muzeu”; ora 12:00 – workshop educațional „Din culisele muzeului”

Vineri, 13 mai: ora 09:00 – workshop educațional „Cum să faci un ierbar”; ora 11:00 – workshop educațional „Cum să faci un insectar”.

Sursa: www.complexulmuzralionborceabacau.ro
Romulus-Dan BUSNEA

Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Bacău reia demersul inițiat în anii anteriori ca urmare a răspândirii ambroziei precum și a sesizărilor din partea cetățenilor care fac alergie la această plantă.

Campania se desfășoară anual, la nivel național și are drept scop combaterea plantei invazive Ambrosia Artemisiifolia – Iarba pârloagelor, pentru a preveni răspândirea polenului până la sfârșitul lunii octombrie, cât și pentru reducerea rezervei de semințe pentru următorii ani.

Ce spune legea

Conform prevederilor Legii nr. 62 / 2018 privind combaterea buruienii Ambrozia, proprietarii sau deținătorii de terenuri private, autoritățile administrației publice locale (primăriile), administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole au obligația să desfășoare lucrări de prevenire, combatere și distrugere a acestei plante, pentru evitarea instalării și răspândirii vegetației adventive invazive și eliminarea ei în cazul prezenței pe terenurile intravilane sau extravilane.

Primăriile, prin agenții agricoli angajați sau persoanele din aceste instituții desemnate prin dispoziție a primarului, identifică terenurile infestate cu buruiana ambrozia și transmit în prealabil o somație către proprietarii sau deținătorii de terenuri, pe ale căror suprafețe au fost depistate focare de infestare, prin care vor lua la cunoștință despre obligațiile ce le revin și sancțiunile care vor fi aplicabile în cazul nerespectării prevederilor legale. Verificarea și constatarea nerespectării obligațiilor de combatere a buruienii ambrozia, precum și aplicarea sancțiunilor se face de către personalul împuternicit de primar, polițiștii locali sau comisari ai Comisariatului Județean al Gărzii Naționale de Mediu.

Potrivit prevederilor art. 2 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 62 / 2018, identificarea terenurilor infestate cu buruiana ambrozia se declanșează primăvara după răsărirea acestei plante și se încheie cel târziu până la data de 20 mai a fiecărui an, când se poate constata o diferențiere vegetativă față de celelalte specii de buruieni.

Cum se fac controalele

Conform Anexei 2 a HG nr. 707 / 2018, controalele se fac de două ori pe an, primul control în perioada 1-15 iulie, iar al doilea control în perioada 16-31 iulie, asupra terenurilor contravenienților sancționați cu „Avertisment”, după primul control. Controalele vizează perimetrul administrativ al localităților, cât și proprietarii / deținătorii / administratorii de terenuri, drumuri publice, căi ferate, cursuri de apă, lacuri, sisteme de irigații și de bazine piscicole, precum și beneficiarii lucrărilor de construcții care nu au aplicat lucrările de combatere a buruienii după ce au primit somație. În situația când primăriile nu aplică măsurile de identificare a terenurilor infestate cu buruiana ambrozia și de sancționare a deținătorilor acestora, după caz, specialiștii desemnați de Instituția Prefectului verifică modul de îndeplinire a obligațiilor care revin acestor instituții și aplică sancțiuni pentru nerespectarea măsurilor de combatere a acestei buruieni.

Petrică Ilieș, director executiv al APM Bacău: „Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante existente pe teritoriul țării noastre, fiind extrem de adaptabilă la condițiile pedoclimatice. Crește spontan pe terenurile lăsate în pârloagă, în principal de-a lungul căilor ferate, a drumurilor, a lacurilor, pe marginea pădurilor, în apropierea dărâmăturilor, respectiv pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute, în parcuri și grădini neîngrijite, pe șantierele de construcții, în zone unde s-a depozitat pământ excavat, dar și în culturile de cereale și de floarea soarelui, producând pagube semnificative de recoltă.”

Începutul în presă a venit dintr-o întâmplare, în 1992, dar preț de trei decenii n-a fost o poveste romantică de succes. Reamintesc celor care n-au citit primul episod, ce poate fi găsit online aici, că debutul a avut loc la Deșteptarea, când am fost primit extraordinar de prietenos de șefii gazetei de atunci: Ioan Enache și Cornel Galben. Moment în care ziarul era tipărit cu ajutorul plumbului, iar o eroare era incalificabilă, în timp ce reporterii începători își scriau textele de mână, iar după aprobare era dactilografiat. De data asta voi povesti despre prima demisie din presă, iar în următorul episod despre prima grevă spontană din mass-media la care am participat activ și jobul care mi-a adus mai mulți bani ca leafa pe un an în doar o lună.

Cazul care m-a lăsat șomer

Fără să mi se spună care sunt regulile redactării unei știri, ci doar din instinct și privind modelul din toată presa, m-am încumentat să calc pe multă lume pe bătături. Pentru că nu aveam habar de organizarea unei redacții și că fiecare secție are domenii peste care intrai cu aprobare. Eu scriam despre orice și deseori mi se atrăgea atenția că trebuia să întreb. Și asta într-o vreme în care pagerul ar fi fost ceva SF.

Ca fost sportiv, unde controlul medical era obligatoriu, relațiile făcute atunci m-au ajutat în meserie, iar startul la camera de gardă era ca o întâlnire amicală. Acolo veneau cazurile de agresiuni, iar cotidianele relatau frenetic despre ele. De la biroul de presă al poliției primeai ceva vag ca acum, dacă aveai acces, dar acolo erau poveștile spuse de victime: la urgențe.

Așa am dat peste cazul care m-a făcut să demisionez. Probabil prima tentativă de investigație. Tată și fiu fuseseră bătuți crunt de un grup de romi, care pe atunci li se spuneau țigani. Motivul: doreau să vândă un cal la târgul de la Șerbănești, dar agresorii au vrut să le impună prețul. Cei doi țărani au refuzat și atunci au încasat-o. Fiul a reușit să scape și să ajungă la o patrulă de poliție care asista liniștită la măcel. Ajutorul cerut a fost primit c-un zâmbet de echipaj și o sugestie: mergeți la IML să obțineți dovada, apoi ne apucăm de treabă. N-au vrut să intervină, fiind probabil mână-n mână cu derbedeii. Ceva care se repetă de atunci în suficiente cazuri, pentru a nu te lua după sloganul Siguranță și încredere.

Cum am ajuns Pintea Haiducul

Revoltat, am notat datele, apoi am solicitat o opinie de la conducerea Poliției Municipiului Bacău. Între timp, am scris articolul, cu precizarea că vom reveni cu reacția oficială. Subiectul a plăcut conducerii, iar el părea ca și tipărit. A doua zi însă nimic în ziar. Am încercat să-mi fac mai departe treaba, gândidu-mă că poate nu a fost loc în acea zi, cu toate că era eveniment, deci prioritar, să nu afle concurența (n.r. Între timp, Dumitru Sechelariu lansase ziarul Ziua.)

Mă aflam într-un hol întunecat al ziarului, când am auzit o voce de nicăieri: dumneata ai scris articolul despre polițiști? Un bărbat mic de statură și părul alb apăruse de undeva și mă chestiona. I-am confirmat, iar el a început să-mi facă teoria chibritului despre calitatea extraordinară a forțelor de ordine și nesimțirea mea de a ataca o așa instituție serioasă. Domnul mi se prezentase când l-am întrebat cine e: era unul dintre redactorii-șefi adjuncți, care este decedat de vreun deceniu și nu are rost să-i atac memoria. Dumneata te crezi Pintea Haiducul, m-a întrebat retoric șeful. Nici vorbă, dar nici nu pot continua să lucrez la un ziar comunist, unde infractorii sunt protejați, i-am spus, apoi am scos hârtia de colaborator, am rupt-o și-am aruncat-o în biroului redactorului-șef adjunct. Apoi am plecat mândru de mine și furios pe el. Mai târziu, mi s-a explicat că domnul cu pricina avea soția sau o rudă care lucra la poliție și încerca să cenzureze orice era rău despre instituție. Mai mult, domnul Galben mi-a explicat că trebuia să vin la el, nu să plec fără să vorbesc cu șefii mari. Greșeala mea sau destinul.

Eram demoralizat și credem că sfârșitul în presă a fost prea rapid pentru entuziasmul meu. La data când se făcea plata pentru colaboratori, m-am dus la casierie și mi-am ridicat sacul cu bani: o sumă cu care nu-mi puteam cumpăra nici pantofi de morți, cei mai ieftini de pe piață. Explicația e simplă: un colaborator primea undeva la 10% din valoarea unui articol similar scris de un redactor angajat cu carte de muncă. La fel se practica și-n București, unde am publicat primele articole pentru presa națională. Abia după 18 ani am revenit să scriu din nou pentru Deșteptarea, dar e altă poveste.