Prezent la un eveniment care a avut loc in Bacau, la sfârsitul saptamânii trecute, jurnalistul Robert Turcescu a oferit, in exclusivitate, un interviu cotidianului Desteptarea.

Sinziana Filimon: Cândva, presa era considerata ca fiind a patra putere in stat. Care este rolul presei in societatea zilelor noastre?

Robert Turcescu: Eu nu am crezut niciodata si nici nu mi-am dorit sa se intâmple asa, ca presa sa fie a patra putere in stat. Cred ca, tocmai faptul ca in anumite contexte presa din România a fost considerata a patra putere in stat, iar unii dintre colegii nostri de breasla chiar s-au iluzionat cu faptul ca sunt reprezentantii acestei puteri, s-au produs derapajele in care se afla in momentul de fata presa din România. Nu cred ca trebuie sa discutam despre atotputernicia presei. Cred ca trebuie sa vorbim despre misiunea si rolul presei de a supraveghea o societate, de a fi martori activi la ceea ce se intâmpla intr-o societate, dar nu de a incerca sa intervina in ceea ce inseamna puterea legitima a unui stat, si anume cele trei puteri in stat. Cred ca presa româneasca din ziua de azi e intr-o stare de deruta si de confuzie, dar asa cum criza economica in care ne aflam ne invata sa redescoperim niste lucruri esentiale, pierdute in timp din cauza unui soi de euforie, asa si presa, peste niste ani de acum inainte va trebui sa incerce sa-si gaseasca cu adevarat echilibrul, atât prin oamenii care lucreaza in acest domeniu, cât si prin crearea unui soi de lista cu standarde jurnalistice necesare unei noi generatii de ziaristi.

S.F.: Cât de corecte mai sunt informatiile transmise populatiei prin intermediul presei?

R.T.: Cândva, la inceputul anilor 2000, se spunea ca in presa trebuie sa fii primul care difuzeaza o informatie. De ceva timp incoace, in România aproape ca nu mai conteaza decât sa fii primul care difuzeaza o informatie. Asta ne-a adus la un derapaj teribil, pentru ca viteza, potrivit unui afis al politiei rutiere de acum ceva ani, ucide. Asa se intâmpla si cu presa din România in ziua de azi. Viteza asta teribila in care am intrat, care se traduce si prin incercarea de a câstiga audienta cu orice pret, e o viteza, o cursa nebuna spre succesul comercial, care din pacate ucide presa de calitate.

S.F.: Cândva era o regula de aur, ca un material de presa sa fie tratat obiectiv da catre jurnalist. Mai putem vorbi astazi despre jurnalisti obiectivi?

R.T.: Obiectivitatea in jurnalism e ca fericirea in viata. Nu esti niciodata convins ca vei reusi sa o atingi, dar in cautarea ei merita sa alergi o viata intreaga. Obiectivitatea e greu de atins. Presupune un efort si fizic, si intelectual, de substanta, insa nu esti niciodata sigur ca ai tratat cu obiectivitate, cu echilibru un eveniment. Lectia pe care trebuie sa o inveti dupa fiecare experienta jurnalistica este aceea ca daca ai gresit, data viitoare nu trebuie sa mai repeti greseala pe care ai facut-o. In ultima perioada au aparut jurnalisti care nu mai practica meseria asta pe teren, nu mai au contact direct cu ceea ce inseamna mediul României reale si stau in birouri, se uita la televizor si se apuca sa comenteze evenimente despre care nu au habar si din care inteleg prea putin. Nadajduiesc ca noua generatie de jurnalisti din România va incerca sa-si gaseasca repere in ceea ce priveste standardele profesionale dincolo de granitele României. Asta pentru ca, din pacate, astazi in România sunt prea putini profesionisti de la care sa poti invata cu adevarat ceva din aceasta meserie.

A consemnat Sinziana Filimon

Alte articole