Cristina Sabau, originara din Pustiana-Bacau, stabilita de mai bine de 10 ani la Londra, a câstigat împreuna cu compania ei, Chiral Systems, premiul pentru Inovatie 2015, la decernarea prestigioaselor premii ale Industriei Dentare din Marea Britanie. Firma, la care Cristina este partener si director general, dezvolta si comercializeaza solutii software pentru industria dentara. Despre cum a reusit Cristina Sabau sa cunoasca succesul si care a fost drumul ei in viata ne-a povestit chiar ea.

cristina-sabau-2-n

– In primul rând felicitari pentru prestigiosul trofeu, dar pentru inceput as vrea sa ne povestiti cine este Cristina Sabau?

– Va multumesc. Eu provin dintr-o comunitate in care, intotdeauna au fost traditii si obiceiuri foarte respectate in care biserica a jucat un rol foarte important in toate planurile. Noi suntem o comunitate mai mica de origine maghiara. De mica am invatat sa relationez cu alte religii, cu alta cultura. Copiii de la mine din sat vorbeau numai limba maghiara. Eu eram singura care vorbeam româneste. Probabil si pentru ca mama avea un magazin de pielarie care primea vizita multor clienti din tara si acolo se vorbea româneste. Mi-aduc aminte ca a venit un copil român la noi la gradinita si ceilalti copii ii spuneau sa se dea jos de pe nu stiu ce masa si el plângea ca nu intelege. Si uite asa am devenit eu traducatoarea lui pâna a invatat el putin ungureste. Acest lucru a fost benefic si de asta mai târziu m-am axat pe limbi straine.

– Pâna la filologie ati trecut prin Bacau unde ati studiat…informatica.

– Da, asa este. In Bacau am venit in clasa a IX-a, la Liceul Economic, la profil informatica, unde nu era ceea ce am asteptat eu. Ma asteptam sa gasesc mai multe calculatoare, dar nu erau decât 3-5 unitati. Si uite asa am ajuns sa „manânc matematica pe pâine”, ceea ce nu era punctul meu forte. In timpul liceului am locuit o perioada in camin, apoi am stat la cineva in gazda. Viata de liceu a fost foarte frumoasa, am avut niste colegi super. Totul a fost pentru mine ca o provocare, eu venind dintr-un alt mediu. Dupa aceasta perioada, am mers la facultate la Bucuresti, la limbi straine, pentru ca eram mult mai buna pe partea asta decât pe informatica. Pe lânga facultatea de limbi straine am facut si teologie romano-catolica. Chiar si in aceste conditii, anii de facultate au fost cei mai frumosi din viata mea.

– Ce a urmat dupa terminarea studiilor?

– Dupa ce am terminat cu facultatea, am intrat la o firma americana de brokeraj unde eram junior, unde lucram cu clienti europeni, ceea ce m-a format pe mine pe parte de business. Chiar daca suna interesant, a fost foarte greu. Este o viata grea in brokeraj, asemanatoare cu ce vezi in filme. Cu toate acestea, nu mi-am dorit niciodata sa plec in strainatate. Mai mult decât atât, eu mai am un frate care plecase deja in Spania, care acum a venit din cauza crizei in Anglia. Ne gândeam si la parinti. Iar eu aveam o viata tare frumoasa in Bucuresti. Chiar imi placea.

– Si cum ati ajuns la Londra?

– O foarte buna prietena de-a mea voia sa-si faca business-ul ei si a inceput cu o firma de recrutare pentru asistente medicale pentru un client care detinea un azil de persoane vârstnice in Anglia. Si mi-a spus sa ma alatur ei. Se intâmpla in 2005. A trebuit sa mergem la specializare in Anglia, am luat viza, ca asa era pe vremea aceea, si uite asa am ajuns la Londra. A fost foarte greu inceputul. Nu cunosteam pe nimeni, decât un baiat de la mine din sat care lucra prin constructii. Am avut si o criza de identitate. In Anglia toata lumea ma facea românca. In tara toata lumea zicea ca sunt unguroaica. Chiar nu mai stiam ce sunt! In fine… Am trecut prin multe. Am fost si au pair la câteva familii foarte avute si am avut foarte multe lucruri interesante de invatat. Am mai avut si alte job-uri…

– Acum unde e „acasa” ? De ce va este cel mai dor din tara ?

– Când ma intorc si cobor din avion, la Londra, zic ca sunt acasa. Pe de alta parte, când vin in tara, simt o incarcatura emotionala pentru ca mi-e foarte dor. Uneori, ma iau cu treaba si nu ma uit nici macar in fotografii pentru ca e prea dureros, pentru ca de aici suntem. De ce mi-e dor? De vremea frumoasa de acasa. De soare si cer albastru, de pomi roditori, de roadele cu gust ale pamântului nostru. Mi-e dor de foarte multe. Ultima data când am venit acasa, am imbracat costumul popular, pentru ca a fost hramul bisericii noastre si toata comunitatea a sarbatorit imbracata astfel. Costumul meu popular a fost lucrat chiar de mama mea si m-am simtit foarte mândra. Acasa, in România vin in fiecare an si stau câte doua-trei saptamâni si de fiecare data vreau sa petrec timpul, un timp de calitate, in primul rând cu parintii mei.

– Cum ati ajuns sa conduceti firma cu care ati reusit sa câstigati premiul pentru Inovatie 2015, la decernarea prestigioaselor premii ale Industriei Dentare din Marea Britanie?

– Am intrat in acest domeniu dintr-un accident. Pentru ca am facut informatica in tara…, a fost o disciplina acolo, si tot ce am invatat din toate job-urile m-au dus catre aici, la job-ul ideal. Este vorba despre o firma de soft stomatologic. Eu am fost primul lor angajat, si dupa multa munca si ceva timp in care am invatat foarte mult, si-am trecut prin foarte multe situatii, pentru ca nu a fost usor, am ajuns partener si director general la Chiral Systems, o firma din centrul Londrei care dezvolta si comercializeaza solutii software pentru industria dentara. Apoi iar am muncit mult, am fost constienti ca trebuie sa facem un produs mult mai bun decât ce exista pe piata. Apoi am aplicat pentru premiul acesta si l-am luat.

– Practic, in ce a constat acest premiu?

– Este o chestie mai mult simbolica dar in acelasi timp este unul dintre cele mai prestigioase premii din aceasta industrie.

– Cum a fost pentru tine, ca românca, ce a insemnat câstigarea acestui trofeu ?

– Da, toata lumea il considera un succes si am primit felicitari. Pentru mine…eu am facut asta pentru ca trebuia sa o fac. La inceput, când trebuie sa aplici proiectul, o faci de la tine din birou. E simplu. Dar când vine seara evenimentului si apar ceilalti contracandidati, unii cu prestigiu si de calibru…am crezut ca nu avem nicio sansa. Când am fost anuntati câstigatori, a fost socant. Nu ne-a venit sa credem…

– Urmeaza o noua participare?

– Sigur participam si la editia urmatoare. Acum trebuie sa confirmam. Pentru urmatoarea editie trebuie sa scriu o noua aplicatie. Pentru editia in care am câstigat am facut un sistem care merge pe Mac si PC…Ceea ce incerc eu sa fac, pe scurt, este un singur sistem, cu toate informatiile acolo, pe care te poti loga de pe orice fel de sistem de operare.

– Cum vedeti viitorul? Credeti ca va veti intoarce definitiv in tara?

– Nu stii niciodata cum e viitorul. Eu sunt foarte pasionata de tehnologie, de sistemele de sanatate si imi doresc sa las ceva in urma. Pâna la urma, la asta se rezuma viata, din punctul meu de vedere. Daca pot sa fac ceva care are un impact si poate sa imbunatateasca doar viata unui singur om, atunci simt ca am facut ceva. Eu as fi dispusa sa vin in tara, pentru un an, doi, sa pun umarul, cu tot ce stiu, si sa rezolvam câte ceva. Dar nu depinde numai de mine…

Aceasta a fost foarte pe scurt povestea Cristinei Sabau, originara din Pustiana (comuna Pirjol) – Bacau, care a reusit sa se impuna intr-o lume in care se crede ca au acces numai nume puternice si firme de talie mondiala. Despre Cristina mai putem spune ca mai participa si la târguri si conferinte de specialitate, atât ca invitat cât si ca speaker. Ne-a mai spus ca, spera ca într-o bună zi sa poata sa deschida o scoala pentru copiii defavorizati care nu au acces la educatie, cât si sa faciliteze introducerea tehnologiilor moderne ale firmei sale, în spitale, scoli si clinici din România.

Alte articole