Mă întreb de mai mulţi ani, am consemnat şi în ziar nedumerirea mea şi a altor băcăuani, însă nu am găsit şi nici nu ne-a oferit cineva un răspuns. De ani şi ani, în Bacău, se întâmplă un fenomen (că a devenit fenomen): mii de proprietari şi chiriaşi, zeci de asociaţii de proprietari nu-şi achită la timp prestarea unor servicii vitale, cum este aprovizionarea cu apă potabilă.

Nu ştiu cum este organizat sistemul (bănuiesc doar), însă ştiu cu siguranţă că este o lege care reglementează raporturile dintre furnizor şi beneficiar, însă ori nu este respectată, ori s-a introdus o prevedere care ţine de îngăduinţă, de amânare, de înţelegere, hai că-s băieţi buni, însă săraci şi…În aceste condiţii, trec zile, trec luni, restanţele se adună, devin astronomice, iar asociaţiile, ca intermediar între furnizor şi consumator (fie vorba între noi, asociaţiile au devenit anacronice, fără putere, fără obiect), sunt, în sfârşit, somate că se va întrerupe furnizarea apei la blocurile X, Y sau Z.

Spuneam că nu înţeleg de ce se perpetuează asemenea sistem, când, simplu: la 30 de zile de la neplata serviciului prestat, întrerupi apa. Scurt. Nu laşi asociaţia să acumuleze datorii de ordinul zecilor de mii, că nu le mai achită în veci. Pe de altă parte, este şi multă birocraţie, asociaţiile se limitează la a afişa lunar suma de plată, compania face la fel, nu există o legătură clară, prevederi clare, responsabilităţi ferme: nu plăteşti, nu primeşti.

De ce nu s-ar putea sista apa pe o scară, la un bloc, nu la toată asociaţia. De ce nu se ia decizia de a introduce contorizare pe consumator, cum procedează furnizorii de gaze şi energie electrică? Tot o scăldăm de vreo 50 de ani, când, cu un proiect bine gândit, finanaţat cu bani europeni, în cinci ani, ai contorizat tot Bacăul. E complicat? Sigur că e complicat. Trebuie minte, voinţă, muncă şi bani.