Exagerați riscul, iar pe de altă parte, vă minimalizați propria abilitate de a vă rezolva problemele. Vă faceți mii de griji cu privire la starea în care vă aflați. Vremea prea rece sau prea caldă, furia, cofeina, alcoolul, medicamentele, stresul, dar mai ales perioada premergătoare sărbătorilor, toate vă pot provoca senzații care duc la intensificarea stării de rău, până la atacul de panică: “Ieri m-am speriat rău de tot, din senin. Eram cu fetița mea Miruna și o vegheam cum doarme.” Și la ce te gândeai când îți priveai copilul drag, Cosmina? “Mă gândeam că aș putea să fiu bolnavă. O durere rapidă îmi invadase abdomenul, mâinile începuseră să-mi tremure și imediat gândul cel negru mă fulgeră rapid. Oare sunt bolnavă? Mă doare burta! Sigur sunt bolnavă și eu nu știu!” Aceste cuvinte sunt familiare oricui suferă de fragilitate din punct de vedere psihic și fizic. Poate că ați fost bolnăvicios în copilărie iar acum vă temeți exagerat să nu vă îmbolnăviți din nou. Astfel vă încearcă un sentiment general de nesiguranță, dar el nu corespunde unui nivel real de îmbolnăvire.


PUBLICITATE

Oare eu mă plâng? Ce înseamnă să te plângi? Un protest față de durerea sufletului, resimțită în măsura în care este percepută ca o farsă a destinului sau față de durerea fizică, ca urmare a problemelor de sănătate. De-ar ști omul că are posibilitatea de a alege, nu s-ar confrunta atât de des cu suferința și boala. Plângerile pot să fie adresate cuiva, dar pot să fie și ca un monolog interior care nu lasă prea mult loc sentimentului de fericire: “Dacă nu zic nimic, nu înseamnă că nu plânge inima în mine”, expresie folosită destul de des în zilele noastre. Departe de mine gândul că nu trebuie să ne plângem niciodată. Dar să nu facem un obicei din acest lucru, deoarece a te complace în lamentări poate întări o viziune eronată despre lume și te determină să nu îți schimbi comportamentul, ci să crezi că tu ai mereu dreptate.

Să ne amintim că plângerea trebuie să inițieze rezolvarea problemei și să nu i se subtituie niciodată! Mă ajută la ceva să mă plâng? Îmi face bine? Important să nu ajungă plângerea noastră să depășească suferința avută. Având în vedere că durerea este principalul simptom al suferinței omenești și având în vedere consecințele pe termen scurt și lung ale durerii, tratamentul trebuie să fie un obiectiv prioritar, dar în același timp trebuie să identificăm cauza durerii și ulterior să tratăm boala. Să luăm cazul Cosminei. Acuza din senin o durere abdominală. Cu siguranță se mai confruntase cu astfel de episoade, doar că nu le luase în calcul. Tulburările funcționale gastro-intestinale sunt foarte întâlnite și au impact asupra vieții noastre. Durerea abdominală este unul dintre cele mai frecvente simptome. Personajul nostru suferea de ceea ce numim colită sau colon iritabil, o hipersensiblitate a intestinului gros la fibrele alimentare, manifestată prin fermentație. Ulterior, aceste dureri s-au intensificat, dar cu ajutorul medicului, Cosmina a reușit să trateze această afecțiune. În prima fază, când crizele erau persistente, alimentația recomandată a cuprins: orezul basmati, peștele și pieptul de pui preparat la cuptor, supa cremă de legume (broccoli, spanac, dovlecel), legumele la cuptor și fructele sub formă de compot, ouăle fierte, pastele albe, uleiul de măsline, lămâile, cicoarea și apa din belșug. Tânăra femeie a respectat toate aceste recomandări și a evitat o perioadă lactatele (lapte, unt, brânzeturi, iaurt), carnea grasă, cerealele complete, leguminoasele (linte, fasole uscată, mazăre, năut). După ce a trecut perioada colicilor a fost îndrumată să reintroducă treptat fibrele în alimentație și la interval de o săptămână să adauge și legumele fierte (praz, fasole verde, broccoli), precum și fructele și legumele crude. A urmat apoi consumul de paste, orez, cereale, pâine și porumb. Toate în cantități mici, consumate individual. Pentru calmarea durerilor și absorbția gazelor, Cosmina a apelat la suplimente pe bază de cărbune și argilă.

Tratamentul recomandat se bazează de fiecare dată pe o abordare corectă, formată în baza parteneriatului medic-pacient. Scopul tratamentului este de a reduce durerea și de a îmbunătăți calitatea vieții. Factorii care contribuie la stabilirea unei relații benefice medic-pacient sunt: empatia față de pacient, educația pacientului, diagnosticul corect și stabilirea tratamentului potrivit. De reținut că înainte de a începe o formă specifică de terapie, ar trebui luate în considerare două aspecte generale de îngrijire: stabilirea obiectivelor tratamentului de către medicul specialist și asumarea responsabilității de către pacient.

Acestea fiind spuse, haideți să privim dificultățile pe care le întâlnim ca pe niște probleme ce trebuie rezolvate și nu ca pe niște nedreptăți ce ne lovesc. Să nu ne împotmolim în tristețe și boală și să luptăm împotriva sentimentului de nefericire și a “metastazelor” sale, îngustând din ce în ce mai mult spațiul sortit amărăciunii. Să nu ne lăsăm pradă mâhnirii! Alegerea acestei formule e dovada unei viziuni pozitive asupra propriei capacități de a alege. În fiecare zi mai multe răscruci se deschid în fața noastră. Căci este atât de frumoasă viața! Și când te gândești că în curând vin sărbătorile de iarnă! Ce zile frumoase ne așteaptă! Colinde, îmbrățișări și cadouri…Omule frumos, ce vrei să primești în dar? Eu îmi doresc din inimă să fiu sănătoasă și fericită!
Și nu vreau să mă plâng!

Carmen Barcan, terapeut

Alte articole