29 martie 2024
CulturăNu-i o tragedie daca...

Nu-i o tragedie daca…

Titlul nostru propune doua interpretari sintactice: absenta virgulei dinaintea conjunctiei subordonatoare face ca urmatoarea propozitie sa fie o subiectiva, iar asezarea aceluiasi semn de punctuatie dupa primul enunt determina încadrarea celei de-a doua propozitii în categoria subordonatelor conditionale. Cuvântul-cheie, tragedie, ar fi în primul caz nume predicativ, iar în al doilea, subiect, dupa cum verbul a fi, în forma „-i“, este copulativ si, respectiv, predicativ. Am preferat aceasta introducere pentru a raspunde acelora din jurul nostru care considera ca virgula poate fi pusa dupa vointa vorbitorului. Libertinajul ortografic a condus la pericolul pierderii unei vieti, când pe biletul scris „dupa ureche“ virgula a fost socotita facultativa: „Nu, vei muri!“, fata de „Nu vei muri!“ Chiar definitia din DEX (2012) pare a include o virgula inadecvata: „specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodamânt nefericit“. Repetarea prepozitiei „cu“ ar putea crea impresia ca a doua virgula este retorica, substituind conjunctia „si“, când de fapt are valoare explicativa, precizând tipul de conflict. Astazi se aud expresia „a face o tragedie (din ceva)“ – absenta din DEX -, dar si combinatia negativa din titlu, neconsemnata înca de dictionare.
O pasionata cercetatoare din domeniul literaturii comparate – Andreea-Oana Iftime (Andrusca) – a ridicat termenul din culcusul sau lingvistic, asezându-l unde îi era locul înca de la nastere. (La noi, cuvântul tragedie este înregistrat prima oara în „Foletul novel. Calendarul lui Constantin Voda Brâncoveanu“, din 1703.) Aventura intelectuala la care a purces a atins complexitatea maxima, asa cum reiese din titlul tezei de doctorat: „Mitul faustic în tragediile lui Shakespeare si Ibsen: Hamlet, Othello, Brand, Peer Gynt“. „Iesirea din labirint“ a fost victorioasa, dupa cum subliniaza conducatorul stiintific, prof. univ. dr. Stefan Avadanei, de la Facultatea de Litere a Universitatii „Al. I. Cuza“ din Iasi: teza este „nu numai bine construita, /…/, ci si divers nuantata, într-un discurs cu multe elemente originale si pornind dintr-o bibliografie ampla si complexa“. (Am sesizat finetea utilizarii prepozitiilor de catre universitarul iesean: „dintr-o“, nu „de la o“. În acelasi context, propunea înlocuirea prepozitiei „în“, din titlu, cu conjunctia „si“. În ceea ce ne priveste, am remarcat în cuprinsul lucrarii asezarea corecta a sufixului -ian: DOOM-ul ne permite sa scriem si shakespearian, si shakespeare-ian – p. LXIV. Preferam prima forma, care renunta la „e“ mut. Pentru ibsenian, situatia e limpede.)
Izvoarele literare, teologice si filosofice care au alimentat discursul doctorandei i-au permis concluzia ca „esenta mitului faustic nu este pactul cu diavolul, ci fixarea unui anume reper temporal, fixarea clipei, încercarea de a tine pe loc efemeritatea a tot ceea ce înseamna lume – iubire, chiar, sacrificiu“ (p. 13). (Strict lingvistic, apreciem constructia frazei prin apelul la verbul-predicat subînteles: „ci/sunt/fixarea…“) Ceilalti membri ai comisiei au apreciat „interpretarea universului dramatic si a lumii ca intertext, în continua rescriere“ (Michaela Praisler, Galati), „eleganta concluziilor si a discursurilor“ (Corneliu Nicolescu, Cluj-Napoca) sau „ordinea sintetica si convingatoare, din punctul de vedere al logicii argumentatiei“, a celor patru capitole (Codrin-Liviu Cutitaru, Iasi).
Binoamele stiute, universalii adica – bine/rau, frumos/urât, iubire/ura -, ne sporesc nelinistea, si pentru spusele lui Dumitru Staniloaie: „Diavolul are rautatea prin libera alegere, dar firea lui nu e opusa binelui“. O tragedie poate fi sau nu arbitrara.
Ioan Danila

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri