Rimă necăutată
Ne amintim cu durere de ultima decadă a lunii decembrie a anului 1989, când căutam răspunsuri la întrebarea încheiată cu un numeral – 22 – sau cu o pereche de numerale: 16-22 ori 21-22. Atunci s-a fixat durabil în mentalul colectiv ecoul noi-doi, care făcea imposibilă, adică artificială, rima nouă-două.
Naşterea unei reviste
La 20 ianuarie 1990, a apărut săptămânalul „22”, publicaţie independentă „de analiză politică şi actualitate culturală din România”, editată de Grupul pentru Dialog Social. Redactorul-şef, Stelian Tănase, a proiectat-o ca „instanţă de reflexie critică”. („Istoria jurnalismului din România în date”, din 2012, nu o înregistrează.) Revista a avut darul – pe lângă altele – de a institui rostirea /douăzeci şi doi/, prevalându-se de absenţa unei determinări calendaristice. (Din editorialul numărului 1 lipseşte data de referinţă: 22 decembrie, care ar fi ilustrat un eventual acord la feminin: /douăzeci şi două/ decembrie.)
Două mai sau doi mai?
Nu ne referim la numele localităţii dobrogene, care a intrat de multă vreme în obişnuinţele lingvistice ale băştinaşilor drept /doi mai/, ci la data din calendar. Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (2005) este peste măsură de îngăduitor: „Se acceptă şi formele de masculin în indicarea datei: doi/ doisprezece/ douăzeci şi doi mai” („Câteva norme morfologice”; „Numeralul”, p. XCII). Perechea DOOM-ului, Dicţionarul normativ al limbii române (de Ioana Vintilă-Rădulescu; „Corint”, 2009), este mai explicit: „La exprimarea datei sunt admise atât forma de masculin, cât şi cea de feminin a numeralului «2» şi a compuselor sale «12» şi «22»: în data/ ziua de două/doi, douăsprezece/doisprezece, douăzeci şi două/ douăzeci şi unu ianuarie”.
Și totuşi…
Dacă veţi parcurge atent explicaţiile anterioare, veţi băga de seamă că, tacit, femininul are întâietate. DOOM-ul stipulează că numeralul trebuie folosit „la forma de feminin atunci când se referă la substantive feminine” (p. XCII), iar verbul „se acceptă” nu este sinonim cu „se recomandă”. În exemplele de mai sus, coordonatoarea DOOM-ului, Ioana Vintilă-Rădulescu, aşază în prim-plan femininul: două etc.
Avem şi o reţetă?
Da, şi e cât se poate de logică. Completaţi, vă rog, cu vorbele potrivite necunoscutele: „Au trecut «x» zile din luna «y»”. Exemplu: „Au trecut două etc. (nu *doi etc.) zile din luna mai.
