Sucul vietii, bucuria ei sta in simplitatea lucrurilor si in sentimentul de libertate. Si, de obicei, asociem acest timp fericit cu vârsta de aur, cea a copilariei. Din nefericire insa, nici copilaria nu mai e ce-a fost.
Copiii, a caror zi, 1 Iunie, se apropie, sunt angrenati de foarte mici intr-o competitie. Parintii, bunicii proiecteaza in ei asteptari exagerate, in ei striga frustrarile si vor sa-si ia revansa cu micutii in care vad o noua sansa.
De a se afirma ei, de a iesi invingatori intr-un razboi cu lumea. Trista realitate! Ii vezi cum isi cara odraslele la tot felul de concursuri, investind in niste bieti copii toate visurile lor ratate. Sunt caraghiosi, ridicoli, dar cel mai rau este ca devin agresivi, ca vor sa iasa ei in evidenta, cu orice pret. Se bat, pe toate caile, ca progeniturile lor sa ia premii, sa fie mai cu mot decât ceilalti.
De fapt, se agita ca sa obtina ei insisi niste confirmari ca s-au orientat bine, ca au fost pe faza, pe val, si au reusit sa impuste succesul. Nu-si dau seama, si nici nu-i intereseaza faptul ca, prin atitudinea, prin ambitiile lor, strica enorm, furându-le copiilor copilaria. In loc sa-i lase pe copii sa se dezvolte liber, in loc sa-i intrebe ce-si doresc in viata, ce viseaza sa fie, ei ii imping intr-o nemiloasa competitie.
Sunt persoane care se lauda cu reusitele odraslelor, de parca acestia ar fi niste exponate de lux. Iar cele mai stupide concursuri mi se par cele in care se imita vedete. De parca imitatia, maimutareala ar fi vreo virtute, vreo calitate de pret.
Pe când ea nu este altceva decât un reflex de turma. Dimpotriva, copiii ar trebui incurajati nu sa demonstreze ceva anume, ci sa-si urmeze propriile aptitudini, imbolduri launtrice, sa aiba incredere in ei insisi. Pentru ca, daca un copil va avea incredere in el, va avea, mai târziu, incredere si in umanitate.
O spune, frumos si convingator, A. Lincoln intr-o scrisoare (care circula acum pe net) adresata profesorilor fiului sau. Din care mi-a mai placut mult si un alt lucru. Acela prin care el le cere profesorilor sa nu-i protejeze fiul (pentru ca testul focului face otelul bun) si sa-l invete ca “e mult mai onorabil sa esueze decât sa triseze”. Am avea mare nevoie de o astfel de onorabilitate intr-o societate tot mai bolnava si mai supusa coruptiei.
