Tanti Dana e sursa mea de inspiratie când am nevoie de o reteta. Si de un vaccin cu esenta din plante medicinale. Când arunci o “piatra”, si o faci intr-un mediu populat de filozofi, cu acte in regula, … nu pleci cu mâna goala.
Dupa scurte dezbateri, a reiesit o propunere de reteta pentru o placinta cu dovleac. Solutia pentru ceva mai interesant a venit de unde nu ma asteptam. “Mama mea a cules azi bureti.” Am zis ca râde de mine. Unde mai gasesti pe vremea asta ciuperci. “La doispe, când am plecat de acasa, avea un lighean.”
Sa se faca mincinosul cârlig?!! Am crezut ca l-am prins. Sun-o acum, sa le fac o poza. Suna. Doi ochi ma priveau pe deasupra ochelarilor, sub borul palariei. “Sunt la rece. Mergem?!!” “Unde?” “La margine de Bucuresti… câtiva kilometri de Bacau. Nu stii?, sapau aia gropi, dupa Galbeni. Intr-un sfert de ora ajungem”.
Drumul ala la peste il stiam pe de rost. Am oprit undeva, aproape de baraj, in fata unei porti de fier. Nu ne astepta nimeni. Oamenii au treaba. Intram. “Nu pune geanta jos ca aduce a paguba. Stai ca vine acum mama.” Micuta de statura, vioaie, ma studiaza de jos in sus. “Scuze domnule, eu cu baietii vorbim pe ungureste”.
“Lasa, mama, e obisnuit. Unde-ai pus lotco gombo?” “La rece, n-ai zis ca vii. Acu-l aduc.” Si vine cu-n lighean plin cu pleurotus. De unde? Zonele unde se inmulteste natural sunt rare. “Creste si el unde da Domnul sa aiba cheag de la natura, sa se poata face. Sora a zis ca a luat de pe cires. Nora, ca a luat de pe plop. Eu am luat de pe nuc. Se poate. Si pe rachita am luat anul trecut. Sunt si din aia mici si galbui, fiz gombo. I-am acoperit cu frunze sa nu mi-i fure.” Si mai sunt? “Cum sa nu, aicea-n gradina.” Saru’mâna! Le facem o poza? “Cum sa nu. Pâna nu se-ntuneca”.
