Am intâlnit expresia asta de nenumarate ori in ultima perioada. Si de la diferite categorii de oameni, semn ca blazarea nu face discriminari.

Pe mine ma irita astfel de lamentatii. Pentru ca am fost educat intr-o perioada in care se reconstruia o societate si toata lumea era constienta ca fiecare dintre noi are drepturi care nu pot fi calcate in picioare.

Si m-am invatat sa-mi cer drepturile si sa iau atitudine fata de situatiile de acest gen. De fiecare data când primesc câte un raspuns de genul “da’ n-ai ce face!” imi vine sa-i dau doua palme celui sau celei care are o astfel de atitudine si sa-i spun sa se trezeasca la realitate. Pentru ca intotdeauna ai ce face. Intotdeauana exista o solutie. Cea mai la indemâna este sa faci publica situatia. Sa arati, in primul rând, ca ti s-a facut o nedreptate si ca nu esti dispus sa stai cu mâinile in sân.

Pentru ca, daca nu stiati, cei care va râd in nas si isi bat joc de voi pe asta se bazeaza: pe faptul ca o sa taceti si nu o sa aveti curajul sa vorbiti. Curajul lor izvoraste din lasitatea voastra, a celor care preferati sa nu-i deranjati cu solicitari de explicatii pe cei care va calca in picioare.

“N-ai ce face” este o atitudine paguboasa.

Cineva se intreba ce s-ar fi intâmplat daca baciul moldovean din Miorita ar fi fost japonez. Probabil am fi fost vaduviti de un mit dar am fi câstigat o epopee.