Sunt putini pescari in Bacau care prefera sa nu foloseasca momelile clasice: vermisori, râme, coropisnite, nimfe, brotaci, larve. Considerat ca un sport elegant, adica al mâinilor curate, spinningul foloseste doar momeli artificiale. A nu se confunda cu spinningul din salile de fitness. S-a creat o elita. In lume sunt o multime de cluburi, se fac cursuri de initiere pentru a dobândi indemanare, competitii. Internetul abunda de informatii. Pescarii nostri neaosi, care dau la rapitori: clean, salau, stiuca, avat, biban, (nu vorbim aici in zona de lostrita sau lipan), au invatat sa pescuiasca cu o lingurita, careia i-au rupt coada. Au legat de ea la inceput un cârlig, apoi doua, ajungând la ancora deja clasica de astazi, cu trei cârlige. Cum experimentarea si perseverenta in materie de pescuit e mama invataturii, trucuri si smecherii nu poti afla decât de la cineva hârsit in domeniu.
Batrânu’ stiucar
Fara L, ca nu e batrân deloc la 78 de ani impliniti pe 16, anul asta, in Zodia Racului. L-am sunat pe telefonul fix pentru o vizita.
“Nelu… mobilul e bun pentru pescari dar nu e bun când te suna nevasta”. Ma astepta zâmbind, prvind de la geamul bucatariei unui bloc din zona Piata Sud. I-am cerut iertare ca nu-l mai vizitasem acasa de 8 ani. Când ne intâlneam prin piata uitam de timp. Asa s-a intâmplat si acum. La intrarea in apartament parca pasesti intr-o galerie de arta. Tablouri si flori, fotografii si carti. Si un pisoi care se catara peste tot.
“Trofeele” mumificate salasuiesc pe balcon, departe de tentatia felinei. Optimist si glumet, bucuros de vizita, ma invita sa iau loc la o masa. Eugen Bâtrânu e atasat de Valenii de Munte si de tuica de prune facuta acolo, cu toate ca s-a nascut in Bacau, la Sarata. Nu-si arata nici pe departe vârsta.
A urmat cursurile Colegiilor Ferdinand si Pedagogic. Era perioada gri cnd, tata ,dascal, afost trecut la chiaburi. „ Dar am intrat cu 10 si am terminat cu 10. In 1962 se inscrie la Scoala populara de Arta, clasa pictura. Pasionat si de fotografie, publica pentru prima oara in 1964 in cotidianul “Steagu Rosu”, un peisaj, cum altfel intitulat, ”salcii plângatoare”. A activat ca profesor dar s-a aventurat si in vazduh, in zborul fara motor, practicând planorismul. Multe din tablouri sunt pictate pe panza folosita atunci in aviatie, mai ales la Yak-uri. Nu cred c-a recuperat-o in timpul zborului. A surprins pe celuloid evolutia marilor noastre sportive: Nadia Comaneci, Doina Melinte, Teodora Ungureanu.
In cartea scoasa de D. Dumitriu in 1976 , “Nadia Comaneci si Echipa de Aur” are 76 de fotografii publicate.
Hatru nea Eugen. Nu ajunge spatiul pentru câte perle poate scoate intr-o singura discutie.
“M-am apucat de pictura când eram mic. Ma uitam pe niste afise pe care le primise tata de la fabrica de zahar de la Sascut. Explicau aia acolo cum scoti sfecla, cum bagi zaharul in sfecla. Si ce crezi… ia foc casa vecinului. Iesea un fum. Urlau toti si nu intelegeam de ce. Era asa frumos. Atunci, pe verso, cu o bucata de creion am facut primul desen.
De pescuit… tarziu. La 29 de ani. Mi-a dat tata socru o varga… de alun, pe Teleajan. Ma uitam la soare, la stele, si ma rugam. Daca prind un pestisor, pescar ma fac. Si am avut ghinion. M-a prins un chitic de nici doua degete si uite ca am prins drag. Apoi am descoperit Siretul, la Schineni, Valea Asaului, Vârlocea, dar mai ales… Bârnatul. Aici am prins cea mai mare stiuca. Cinci kile jumate. Pestele s-a dus la mânastire. Asa era atunci asa e si acum. Ne-am dus sa sfintim Dacia la parintele Iustin, de la Petru Voda. A venit cu felestiocul si ne-a umplut de aghiazma. N-a vrut sa ne ia bani. ‘Ce sa-ti dau parinte !? Da si tu monstru ala!'”.
Parca nu ma mai lasam dus. Patru ore in care am râs cu gura plina.
Am spicuit câteva sfaturi pline de umor:
“Nu te numesti pescar daca nu practici. Ca si soferii sâmbetisti care conduc doar duminica.
Nu te numesti pescar daca pescuiesti din an in Paste si mai esti si mâncator de peste. Gatitu-i altceva.
M-am nascut pe 16 dar m-au declarat pe 15.
Era o ceata de nu-mi vedeam degetele de la 10 metri.
Am prins pestele cu mâna si am intrat in peisaj
Baaa! vezi ca nu-ti scârtâie clopotelul !
De Paste scobeam brânza.
Cea mai buna parte la un peste este… coada. A-nceput sa se dea acum iar la tacâm.
Dupa voblere au aparut cauciucurile.
Pe Canal nu e ca la casa de pensii, când stai la coada pentru tichetul de vacanta.
Din 20 de pescari doar unul prinde. Stiinta mare nene.
Reteta de stiuca umpluta pe care ti-o dau Nelutule, e de master chef.
Stiuca umpluta
Se ia specimenul, daca nu din apa… de la magazin. Sa aiba intre 700 si 1500 grame. Se curata de solzi. Are mult mucus. Se spala bine. Cu un cutit se sectioneaza in jurul gâtului de jur imprejur. Atentie ca are pilea tare. Cu coada unei linguri se desprinde usurel pielita de pe carne si se ruleaza usor. Se stie termenul …popular. Când ajungem la aripioare folosim o faorfeca, ca sa nu se sparga. Apoi se scot din ea icrele, daca are. Matele le arunci. Ficatii daca-i arunci e cea mai mare prostie. Sunt medicament, afrodisiac. Carnea dezosata de sira spinarii o dam prin masina de tocat, de doua ori, prin sita mica, sa nu se mai simta urma de os. Prajim separat doua cepe in unt si lasam sa se raceasca. Luam doua felii de pâine si le muiem in lapte. Stoarse bine se dau impreuna cu ceapa, o legatura de patrunjel si una de marar, tot prin masina de tocat. Zeama de la o lamâiie, un ou cu tot cu galbenus si putin piper, vin sa completeze umplutura. Pielita se freaca bine cu malai, apoi se umple folosind tot lingura. Nu se umple prea tare ca apoi se sparge. Daca ramâne compozitie se pot face piftele. Se coase si se pune la fiert. Când se umfla o scoatem. In zeama ramasa punem 2-3 cartiofi taiati cuburi, morcov feliat, telina, patrunjel, capul si coada. Când au fiert se ridica la suprafata. Lasam sa se raceasca. Se taie stiuca felii si se pune pe un platou. Adaugam fiertura ca si garnitura. Merge strasnic cu o Tuica de Valeni inainte si mamaliguta calda.
