marți, 23 decembrie 2025

Mihai Badiu, directorul Filarmonicii ”Mihail Jora” din Bacău: ”Îmi doresc ca importanța instituției să crească în comunitate”

Muzicianul Mihai Badiu și-a început, în aprilie 2025, cel de-al doilea mandat ca manager al Filarmonicii ”Mihal Jora”, misiune pe care și-a asumat-o din anul 2022. În acest interviu, Mihai Badiu vorbește despre provocările prin care trece instituția pe care o conduce, în perioada în care sediul propriu este în reabilitare, proiectele de care este mândru, dar și despre ceea ce își dorește, cu gândul la anul 2026, pentru Filarmonica ”Mihail Jora”.               

              Lucrările de reabilitare a sediului Filarmonicii ”Mihail Jora” au început în anul 2023. De atunci, orchestra își susține concertele în sala de evenimente de la Centrul de Afaceri și Expoziții din Bacău, iar, în prezent, activitatea administrativă și de repetiții se împarte între Casa de Cultură a Sindicatelor și Centrul de Afaceri.

”Am transformat criza asta într-o oportunitate de a ne extinde publicul”

Laura Huiban:- Toată lumea-ntreabă: când revin concertele în Sala ”Ateneu”?



Mihai Badiu: Vă dați seama, colegii mei sunt primii care întreabă acest lucru. Ce vă pot spune este că, la inițiativa Consiliului Județean, proiectul de reabilitare a Sălii ”Ateneu” este împărțit în două proiecte distincte. Unul se referă la modernizarea și reabilitarea clădirii, acesta fiind finalizat în toamna.

              Sala de concert face obiectul unui alt proiect, în acest moment procedura de licitatie a fost îndeplinită. La data la care lucrările se vor demara exista un termen maxim de trei luni pentru proiectare și respectiv 15 luni pentru execuție, după care vom reveni în sala Ateneu deoarece exista angajamentul ca se vor depune eforturi pentru devansarea termenului de execuție.

Laura Huiban: Care este motivul pentru care nu au început încă lucrările? S-a blocat finanțarea?

Mihai Badiu: În primul rând nu putem vorbi despre un blocaj financiar deoarece investitia se realizeaza prin fondurile proprii ale Consiliului Județean. Dumnealor fiind proprietari proprietari gestioneaza proiectul, noi, Filarmonica ”Mihail Jora”, suntem beneficiari, deci nu avem atributii directe în privința contractarii sau achizitiei unor astfel de lucrări. În schimb facem parte dintr-un grup de lucru, în care suntem permanent consultati și informați despre stadiul și evolutia lucrarilor de care suntem direct interesati.

Laura Huiban: Ce dificultăți tehnice și administrative au apărut pentru instituție, în urma faptului că au început lucrările la sediul Filarmonicii ”Mihail Jora” și a trebuit să părăsiți clădirea? Și cum au fost gestionate?

Mihai Badiu: Au fost foarte multe provocări, și tehnice, și administrative și umane. Muzicienii sunt oameni cărora le place rutina în privința pregatirii profesionale zilnice și nu a fost simplu. Niciunul dintre noi nu trecuse prin aceasta experienta până acum, a fost prima dată când s-a întâmplat chestia asta și a fost complicat de gestionat, și la nivel uman, și la nivelul invitaților care vin și cunosc Filarmonica Bacău ca aparținând unui anumit spațiu, și la nivel de rutină a spectatorilor, dar, sincer, am încercat să tratăm această situație ca pe o oportunitate, ca pe o posibilitate de a ne îmbogăți publicul, și nu ca pe o criză. E vorba și de obiceiurile de consum ale spectatorilor noștri. Noi, de la ”Ateneu”, îi știm personal pe mulți dintre ei, și sunt unii care nu au mai venit la concertele Filarmonicii, pentru că nu au mașină, de exemplu, sau li se pare incomod să vină la Centrul de Afaceri, dar sunt și mulți, mulți alții, care au venit către noi, astfel că toate concertele au loc cu sala plină. Putem spune, mai pretențios, că am transformat criza asta într-o oportunitate de a ne extinde publicul.

 

Laura Huiban: Cum ați ajuns să alegeți sala de evenimente de la Centrul de Afaceri pentru concertele Flarmonicii ”Mihail Jora”, pentru perioada lucrărilor la sediul instituției?

Mihai Badiu: Nu am avut prea multe opțiuni. Am văzut câteva spații, dar muzica simfonică cere niște elemente destul de specifice: o scenă suficient de mare, un iluminat potrivit, o sală care să aibă locuri și suficient de multe, dar nu exagerat, cum e Teatrul de Vară, de exemplu, care e destul de dificil de umplut, la 1400 de locuri. Am avut o vară de căutări în care am evaluat toate opțiunile, ne-a primit și Catedrala Catolică, ne-a primit și Agricola Internațional – chiar la închiderea stagiunii estivale, în 2023, cu un concert sold out, foarte, foarte frumos. Totuși, pentru funcționarea unei filarmonici este nevoie și de un anumit program specific, avem nevoie și de un spații în care colegii să studieze, e foarte complicat să vină o filarmonică într-o clădire unde se desfășoară alte activități.

Laura Huiban: Activitatea administrativă și de repetiții unde se desfășoară în prezent?

Mihai Badiu: Pentru partea administrativa au existat tot la Centrul de Afaceri niște spații, dar, între timp, a intervenit și renovarea Palatului Administrativ, și acolo este Prefectura în acest moment. Concertele și repetitiile se desfășoară la Centrul de Afaceri și avem, aici, în Casa de Cultură ”Vasile Alecsandri”, câteva spații închiriate pentru partea administrativa și pentru studiul individual al colegilor din orchestra. Ne-am adaptat. Pentru noi este un semnal pozitiv, și o zic ca instrumentist, ca muzician, că există preocuparea Consiliului Judetean de a investi într-un spațiu cultural, este absolut lăudabil că se investește în Filarmonica ”Mihail Jora”. Și cu gândul acesta în minte trecem mai ușor peste aceste provocări.

 

”Celibidache a fost un geniu”

Laura Huiban: Ați văzut filmul ”Cravata galbenă”? Cum vi s-a părut, din perspectiva dumneavoastră de muzician?

Mihai Badiu: Sincer, mi-a plăcut mult filmul. Cred că este senzațional faptul că se fac filme cu o audiență largă și cu un marketing atât de bine pus la punct, care să aibă subiecte legate de muzica clasică. Nu-i ușor de făcut și nu-i ușor de adus publicul la un film cu un subiect de nișă, totuși. Când a apărut filmul despre Queen, de exemplu, acum câțiva ani, a fost altceva, toată lumea a crescut cu muzica celor de la Queen și subiectul avea o arie de interes mai extinsa. Un film despre un dirijor, chiar dacă e vorba de un geniu, nu e ușor de pus în scenă și de a fi făcut un subiect de interes pentru un public atât de eterogen. Mi s-a părut, din punctul acesta de vedere, extraordinar de important faptul că s-a făcut, și sunt convins că se va simți acest lucru în interesul față de muzica clasică, sunt convins că va fi un impact la nivel național.

Laura Huiban: Considerați că artistul Sergiu Celibidache a fost bine reprezentat în film?

Mihai Badiu: Cred că, având în vedere că fiind totuși, un film conceput pentru un public larg – deci trebuie să mă intereseze și dacă nu sunt specialist de muzică clasică, a fost mai ușor de adus în prim plan faptul că Celibidache ura să facă înregistrări sau că era extrem de riguros cu numărul de repetiții, și cu muzicienii, cu toate elementele care îl îndepărtau de esența muncii lui. Și mi se pare o alegere logică, într-un fel. Dacă s-ar fi vorbit despre cum vedea Celibidache tempo-ul părții a doua din Simfonia a V-a, de Beethoven, de exemplu, care este un subiect interesant pentru muzicieni dar nu obligatoriu pentru toată lumea, probabil că impactul filmului ar fi fost mult mai redus și nici n-ar mai fi justificat bugetul, până la urmă. Celibidache a fost un geniu. El vorbea despre perfecțiune, despre excelență, ca despre ceva concret spre care trebuie să ne îndreptam ca artisti.

Desi este o perspectivă semi-comercială, din punctul meu de vedere este absolut necesară. Am citit review-uri care spuneau că s-a tratat superficial tema Holocaust-ului, temele istorice ș.a.m.d., dar strict pentru partea artistica, mi se pare un ajutor foarte, foarte mare dat celor care sunt interesați de muzica clasică și, v-am zis, sunt convins că se va simți. Ultimul film făcut despre muzica clasică pe care mi-l amintesc a fost ”Le Concert”, de Radu Mihăileanu, acum vreo 15-16 ani, în rest au fost foarte puține reaizari în acest domeniu. Dar e un film interesant, eu l-aș recomanda.

 

„Ca să fiu foarte sincer, mie îmi plăcea fotbalul”

Laura Huiban: Apropo de atitudinea tatălui față de orientarea lui Sergiu Celibidache către muzică, cum a fost receptată de către familie decizia dumneavoastră de a deveni muzician?

Mihai Badiu: Tatăl meu este el însuși muzician și a fost angajat al Filarmonicii ”Mihail Jora”, a cântat la corn, și el m-a îndreptat spre muzică, eu nu am fost foarte convins inițial.

Laura Huiban: De ce ați ales fagotul ca instrument de studiu?

Mihai Badiu: Sincer? Pentru că tata era prieten cu cel care mi-a devenit profesor, în timpul liceului, și, ulterior, și coleg la Flarmonica ”Mihail Jora”, încă suntem colegi. Este vorba de domnul Mihai Timofti, care a fost mulți ani prim fagotist al orchestrei.

 

Laura Huiban: Ce are frumos sau distinct fagotul, care v-a făcut totuși să continuați studiul acestui instrument?

Mihai Badiu: Are un timbru special. Și nici nu aveam prea multe opțiuni atunci. Aveam de ales între fagot și vioară, și nu am vrut niciuna; ca să fiu foarte sincer, mie îmi plăcea fotbalul. Dar are un timbru special. La Conservator, am dat examen la clasa de fagot, am terminat Conservatorul ca fagotist, și apoi m-am și angajat, din anul IV, cred, aici, la Filarmonica ”Mihail Jora”, în 2003.

”Ne-am propus de la început să testăm reacția publicului la anumite programe”

Laura Huiban: Din 2022, sunteți director al Filarmonicii. Cu ce obiective ați pornit ca manager al instituției? De ce v-ați asumat acest rol?

Mihai Badiu: Am pornit cu gândul, în primul rând, de a păstra lucrurile numeroase și bune care-au fost făcute de domnul Pavel Ionescu și de maestrul Ovidiu Bălan. Și de a încerca să le îmbunătățim, folosind perspectiva noastră, a celor din orchestră. Oricât de mult ne-am dori, și oricât de deschiși am fi la minte, ca manageri avem o perspectivă, ca instrumentiști avem o altă perspectivă, iar, ca spectator, o altă perspectivă. Am încercat si încercăm să folosim toate perspectivele astea și să facem una singură care să elimine lucrurile negative sau unghiurile moarte – acelea pe care nu reușim să le vedem, și să vedem de ce este interesant un anumit program, de ce nu ne place o anumită zonă a stagiunii, de ce ni se pare mai interesant ceva sau altceva.

Laura Huiban: Ați putea să dați un exemplu concret? În ce zonă de activitate ați dorit să interveniți cu modificări? În ultimii ani, cel puțin, Filarmonica ”Mihail Jora” pare că s-a deschis și mai mult către public, prin programele sale. Este aceasta o parte a viziunii dumneavoastră manageriale, de exemplu?

Mihai Badiu: Am avut un plan, cu siguranță, și-am avut dorința de a păstra echilibrul programelor prezentate – muzica clasică are ca funcție principală educația, în principiu, și păstrarea unor valori, universal valabile.          În același timp, este o instituție care trebuie să funcționeze conectată permanent la public. E adevărat că este imposibil să funcționezi doar pe baza gusturilor publicului, dar conexiunea este foarte importanta. Exista o diferența esentiala între cultură și entertainment, care este destul de subțire și de multe ori, încălcată. Acesta este un subiect sensibil.

              Ne-am propus de la început să testăm reacția publicului la anumite programe, pentru a încerca să activăm și zona de public care nu era interesată. Când am călcat prima dată într-o filarmonică, deși eram foarte mic, mi s-a părut că simt o distanță fata de artisti. Și este o reținere care este greu de îndepărtat , uneori și pentru adulti, mai ales în perioada asta, când avem o concurență extrem de mare, există nenumărate opțiuni de petrecere a timpului liber. Și din cauza acestei sitauții, am încercat să testăm reacția publicului la anumite programe, încercând să menținem rolul nostru de formatori de gusturi, de instituție culturală care trebuie să dea o anumită direcție și care să păstreze anumite valori.

Laura Huiban: Care sunt programele prin care ați încercat să testați această apropiere de public? Vorbiți, de exemplu, de Festivalul Serilor Băcăuane, din luna august?

Mihai Badiu: Un gen care se pretează foarte bine la public, și este o zonă accesată de foarte multe instituții, este muzica de film, de exemplu, pentru că permite punerea în valoare a orchestrei simfonice, și, în același timp, se duce și în zona din care publicul simte că face parte din spectacol. De asemenea, orice lucrare valoroasa din creația universală din zona de pop, de rock, sunt, la fel, proiecte care au succes de public din ce în ce mai mare și, în anumite contexte, ca de exemplu festivalurile care au loc în aer liber, au sens. Am avut proiecte în aceste festivaluri dedicate formației ABBA, colaborări cu Holograf, Direcția 5, Bere Gratis, am avut o colaborare și la Young Festival, cu DJ, de exemplu, o asociere destul de greu de făcut, nu?, între muzica dance și muzica simfonică. Nu sunt proiecte inventate de noi, sunt idei preluate, dar cred că, așa cum spuneam, în anumite contexte, nu oriunde, și nu oricum, au sens.

Laura Huiban: Cum a receptat orchestra această deschidere către ”gustul publicului”?

Mihai Badiu: A fost extrem de receptivă. Venind din orchestră, am avut avantajul că am beneficiat de la început de încrederea minunatilor mei colegi și am vorbit deschis despre absolut tot ceea ce cred că ar trebui să facem și ceea ce așteptăm de la ceea ce vom face. Am avut și avem în continuare un dialog foarte deschis și foarte corect, cu asumarea reciproca consecințelor, în caz că nu am fi ajuns acolo unde ne-am dorit.

 

Laura Huiban: Ce muzică ascultați când nu ascultați muzică clasică?

Mihai Badiu: Îmi place muzica rock, dar ascult foarte multă și diferită , nu am un gen preferat, neapărat. Îmi place, de exemplu, Queen, foarte mult, mi se pare o formație din creația careia putem învăța foarte multe lucruri, dar, dincolo de zona analitică, Queen și ABBA mi se par niște formații cu mult înaintea epocii în care-au trăit.

Laura Huiban: care este proiectul de care sunteți cel mai mândru, din cei aproape patru ani de directorat la conducerea Filarmonicii ”Mihail Jora” din Bacău?

Mihai Badiu: Cred foarte mult în ideea că Filarmonica face parte din comunitate și avem o serie de proiecte care sunt dedicate comunității, proiecte educative legate de ceea ce vă spuneam mai devreme, că simțeam sfială, copil fiind, când veneam în sala de concerte.

              Având în vedere aceaste experiențe, ne-am gândit să experimentăm, mergând noi în școli și în grădinițe, în formule mai mici, și, la un anumit interval, când ne permite programul și când suntem invitați. Proiectul dedicat școlilor și grădinițelor din Bacău se numește ”Filarmonica merge la școală”, iar cel dedicat altor unități de învățământ din județ se cheamă ”Muzica clasică pentru toți”. Iar colegii mei merg în formule de 4 – 5 – 6, care să se plieze pe spațiile respective, și mergem într-un program de mini – recital interactiv, de aproximativ o oră, în care copiii sunt foarte relaxați, fiind la ei acasă, în mediul lor, întreabă, se cântă, ei pun întrebări, colegii mei răspund. Și înaintea acestei perioade au existat foarte multe activități educative, dar se făceau în sala noastră, și ne-am gândit să mergem și noi către public, și, apropo de ce vă spuneam, că am fost obligați, de această mutare, să găsim soluții și să le transformăm în niște oportunități și succesul este foarte, foarte mare. Dar cel mai mare succes la acest proiect este faptul că sunt foarte relaxați și interesați copiii.

              Un alt proiect la fel de drag, putin mai de nișă, este ”Atelierele Jora”, inițiat de noi acum un an, și care constă într-o serie de master – classes, de asemenea gratuite, oferite de instrumentiști extrem de importanți, invitați ai Filarmonicii ”Mihail Jora”, copiilor, în special de la Colegiul Național de Artă ”George Apostu”, din Bacău, care ne este partener, elevii fiind principalii beneficiari. Cred că este o modalitate bună, elegantă și concretă, de a oferi ceva important comunității, în felul acesta. E important ca toți acești copii să aibă acces și contact cu artisti foarte importanți.

              Pentru noi este de asemenea foarte important că am participat, din nou, anul acesta, la Festivalul ”George Enescu”, cu două concerte, unul, susținut în Bacău, și unul la Sala Radio din București; au fost doar cinci orchestre din țară invitate în București să susțină, în cadrul festivalului, acest concert și Filarmonica ”Mihail Jora” este, cred, la cea de-a V-a ediție consecutivă, la care este invitată să concerteze la București, în cadrul Festivalului ”George Enescu”.          Faptul că Filarmonica ”Mihail Jora” a făcut parte din grupul celor cinci orchestre din țară invitate să cânte la București în Festivalul Enescu, alături de filarmonicile din Iași, din Cluj, din Timișoara și din Sibiu, este un motiv de mândrie pentru noi.

Laura Huiban: Pentru că vorbiți de comunitate, și de proiectele prin care ați mers către comunitate, cum vi s-a părut că s-a raportat comunitatea la Filarmonica ”Mihail Jora”, în special din momentul în care au început lucrările de reabilitare a clădirii și ați fost nevoiți să părăsiți Sala ”Ateneu”?

Mihai Badiu: Primul lucru, și cel mai ușor de remarcat, este faptul că sala de la Centrul de Afaceri, care are spre 400 de locuri, este arhiplină la fiecare concert. Și asta este cea mai importantă formă de apreciere; din punctul acesta de vedere, activitatea noastră este evaluată astfel de către public în fiecare saptamana. Dar impresionant pentru noi a fost și beneficiul de imagine, și că foarte mulți oameni, chiar dacă poate părea paradoxal, nu știau până acum de activitatea filarmonicii, unii poate nu știau nici că avem o filarmonică în Bacău, și acum părem o instituție vie și conectată la activitățile comunității.

 

Laura Huiban: Ați avut de suferit, financiar, în urma măsurilor recente de reducere a cheltuielilor?

 Mihai Badiu: Ca orice instituție, a trebuit să ne adaptăm proiectele și bugetul realității din țară, ceea ce este până la urmă un lucru normal din partea noastră, dar nu a fost nimic forțat și tot timpul a existat dialog, dacă au existat situații în care au trebuit calibrate așteptările noastre. Ne-am simțit ascultați, sprijiniți și înțeleși, și asta este foarte important; am simțit că există dialog, de fiecare dată, cu Consiliul Județean. Este foarte important și că am reușit să păstrăm tot colectivul, mai ales pentru că este o lipsă acută de instrumentiști pe piața muncii din România și sunt anumite instrumente la care sunt probleme la cele mai mari filarmonici din țară. Avem un colectiv cu muzicieni extraordinari și sunt mândru de acest lucru.

 

Laura Huiban: De ce spuneți că unii oameni au aflat de existența Filarmonicii abia în ultimii ani, când concertele s-au îndepărtat de centrul orașului, dat fiind contextul instituțional?

Mihai Badiu: Cred că a coincis această perioadă și cu niște eforturi mai mari din partea noastră în zona de imagine, de PR, de social media s.a.m.d.          Modestia este importanta, dar nu ajută tot timpul; în privința activității există multe situații în care, dacă nu se știe de o activitate sau de o zonă în care mergem, înseamnă că ea practic nu există, pentru publicul larg. Suntem mult mai prezenți și în spațiul de social media, pe Facebook, Instagram și TikTok, unde avem unele proiecte video destinate, în care încercăm, de exemplu, să descriem, pentru cei mai puțin familiarizați cu, să zicem, culisele muzicii clasice, sau funcționării unei orchestre, ce face concret un dirijor, cum se produce sunetul la trombon, ce face un concert maestru ș.a.m.d. Sunt niște filmulețe scurte, realizate cu colegii noștri din orchstră, foarte deschiși.

 

”Această încălcare forțată a liniei dintre entertainment și cultură este un pericol mai apropiat decât inteligența artificială”

Laura Huiban: Credeți că utilizarea inteligenței artificiale în crearea de muzică va influența în vreun fel gustul publicului în domeniu și, în consecință, atitudinea sa față de activitatea muzicienilor?

Mihai Badiu: Sincer, nu m-am gândit foarte mult la această posibilitate; evident, timpul este cel care va spune, dar cred că sunt pericole mai imediate și mai mari, în privința schimbării în rău a gusturilor oamenilor. De exemplu, încălcarea forțată a liniei dintre entertainment și cultură este un pericol mai apropiat decât inteligența artificială, deși inteligența artificială este din ce în ce mai prezentă în viețile noastre, fără să ne dăm seama. Mi se pare destul de complicat de a înlocui ceva creat cu sufletul și având amprenta umană peste tot. Cred că arta este expresia cea mai pură a esenței umane. Pe de altă parte, sunt foarte multe chestii pe care le credeam imposibil de trăit și s-au întâmplat până la urmă. Sper să nu fie cazul. Ar fi trist.

 

Laura Huiban: Ce v-ați propus pentru programele Filarmonicii de Crăciun și de Anul Nou? Ați gândit ceva care să contribuie la sentimentul de sărbătoare?

Mihai Badiu: În primul și-n primul rând, tot în ultimii ani, am preluat conceptul de concert de Anul Nou. În mod tradițional, în ultimii trei ani, primul concert al lunii ianuarie este dedicat sărbătoririi Anului Nou. Și în 2026 va fi la fel, vom avea două concerte, pe 8 și pe 9 ianuarie, la Centrul de Afaceri.

              De Crăciun, vom avea un concert cu cei trei tenori de la Iași, cu Andrei Apreotesei, Florin Guzgă și Andrei Fermeșanu, la Teatrul de Vară, pe 18 decembrie, la 18.30. Ei sunt o prezență bine cunoscută publicului nostru și chiar este un spectacol de calitate, sub conducerea maestrului Ovidiu Bălan. Și gusturile publicului evoluează, în mod evident, inclusiv în zona concertelor de sărbători, și încercăm, sincer, și prin programul pe care l-am făcut, să păstrăm, totuși, un echilibru, între zona de tradiții românești, zona de colinde, cu partea de muzică universală dedicată acestor sărbători, și cu specificul celor trei invitați, lucrări care să le pună vocile în evidență.

              Avem și două campanii dedicate sărbătorilor, de Crăciun, și de Paște. ”Moș Crăciun pentru o zi” este o inițiativă a Filarmonicii ”Mihail Jora”, pe care o derulăm de trei ani, la treia ediție anul acesta. Cu ocazia concertului dedicat Sărbătorilor de iarnă, strângem cadouri, jucării, haine, prin donații ale membrilor orchestrei și ale publicului, pentru copiii care nu au posibilitatea să se bucure altfel de astfel de daruri; am colaborat cu DGASPC (Direcția Generală de Aistență Socială și Protecția Copilului Bacău), în ultimii ani, dumnealor au o situație mult mai clară a nevoilor, dar colaborăm cu mai multe entități sau zone în care sunt anumiți copii și am fost placut surprinși de cât de receptivi au fost oamenii. Acum, campania este legată de concertul din 18 decembrie.

”Îmi doresc să fim asociați cu excelența”

Laura Huiban: Pentru anul 2026 ce vă doriți pentru Filarmonica ”Mihail Jora”?

Mihai Badiu: Mi-aș dori să… e o întrebare simplă și totuși complicată… Îmi doresc stabilitate. Îmi doresc aceeași stabilitate pe care-am avut-o anul acesta, și datorită implicarii Consiliului Judetean și a doamnei presedinta Cristina Breahna-Pravat, care au acordat o atenție deosebita acestei laturi culturale, care să ne permită să ne facem proiectele și să ne îndeplinim menirea, să putem să facem concertele pe care ni le dorim, bineînțeles, toate aceste programe dedicate comunității, campaniile pe care le avem.

              Îmi doresc, bineînțeles, ca importanța instituției să crească în comunitate, cred foarte mult în chestia asta, cred că acesta este viitorul imediat al instituțiilor de cultură.

Laura Huiban: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ca instituția să crească în comunitate?

Mihai Badu: Îmi doresc să fim asociați, evident, cu excelența, pentru că muzicienii, instrumentiștii sunt oameni foarte exigenți și cu criterii și ierarhii foarte clare și valoarea este singurul lucru care nu este contestat în lumea artistică. Probabil că excelența a fost asociată mult timp cu o zonă exclusivistă, și nu este așa. Poate ca suntem încă retinuti atunci cand nu cunoaștem un anumit lucru, și suntem tentați să-l ocolim deoarece ne este uneori mai simplu. ”Ce să caut eu la teatru?” sau ”Ce să caut eu la Flarmonică?”. Poate că sunt curios, poate că îmi doresc, dar nu am mediul care să mă îndemne să fac asta. Sau poate n-am oportunitatea. Și mi-aș dori să oferim oportunități pentru ca publicul să vină către arta.

 

 

 

 

 



spot_img