Povestea unei vieti, la 20 de ani
A plecat in Danemarca, pentru a studia, dupa ce a finalizat cursurile liceale la Colegiul National „Gh. Vranceanu” Bacau, anul trecut. A plecat de acasa, cum simplu zice, „intr-o valiza”. Acasa avea tot ce ii trebuia: familie buna, oameni frumosi, creativi si inteligenti, un mediu sigur, in care tot ce isi dorea i se intâmpla. Dar a simtit nevoia unei provocari. Sa ajunga intr-un loc unde nu mai trebuia sa dovedeasca nimanui cine e sau de unde vine. Asa ca, a plecat in lume. Tocmai in Danemarca.
Numele ei este Maria. Maria Burlacu. Are 20 de ani si deja simte ca, dupa un an de studiu in Danemarca “lumea e la picioarele mele si asteapta sa o cunosc. Iar eu am puterea aceasta.” E plina de viata, curajoasa, sincera, dezinvolta, stapâna pe ceea ce face. A studiat Matematica – Informatica la Colegiul National “Gheorghe Vranceanu”, urmând pasiunea din scoala generala. “Ca sa fiu sincera, perspectiva mea e complet diferita fata de acum un an. In primul rând, nu mai dau importanta acelorasi lucruri. Am petrecut mult timp mergând la diverse olimpiade, incercând sa fiu un om cât mai complet si complex. Pasiunea pentru Matematica m-a dus pâna la Nationala in clasa a VII-a, unde am luat bronz. In clasa a IX-a am ajuns din nou, dar tot atunci mi-am dat seama ca desi latura «exacta» a stiintelor este frumoasa, pentru mine nu era destul. Dintotdeauna mi-a placut sa citesc, sa scriu si mai ales sa vorbesc, iar undeva pe la sfârsitul clasei a IX-a am decis ca nu numai notele si concursurile conteaza. Si a fost o alegere buna”, povesteste. Asa ca a inceput sa studieze profund limbile straine – Engleza (mergea la concursuri de public speaking, de creativitate, la olimpiada, a luat Cambridge-ul cu A) si Germana (a primit deja certificatul DaF), a intrat si in tainele psihologiei, psihanalizei, si-a intarit cunostintele de Istorie, a cochetat cu chitara, cu tenisul, toate pentru a-si gasi un echilibru.
In clasa a XI-a, avea deja prima afacere proprie
In clasa a XI-a a pornit prima afacere proprie.“Alaturi de Elena, sora mea, am inceput sa fac bijuterii hand-made. O ocupatie destul de comuna acum in România, dar la vremea aceea curentul abia incepuse. Vindeam in mai multe locuri din oras, iar la Fondul Plastic lucrarile noastre erau cele mai bine vândute din oras. Si aici, in Damenarca, prietenele mele din tara imi cer bijuterii, iar pentru asta am demarat procedurile pentru deschiderea unui magazin oficial. O iau in serios nu numai pentru ca este afacerea mea si a surorii mele, ci si pentru experienta. Studiez afaceri si management, deci am deja primele resurse pentru a-mi incepe viata profesionala ca antreprenor”, continua Maria, zâmbitoare, cu un discurs cursiv si bine conturat. In liceu, dar si in scoala generala, si-a gasit foarte multe modele frumoase, “oameni de la care nu cred ca voi termina vreodata sa invat ceea ce am de invatat” – in liceu, profesorii Marian Popa, Doina Marinov, Gabriel Andrei (director), prof. Viorica Ilie (diriginte in generala). “Nu vorbesc despre ei ca despre niste profesori. S-a auzit suficient ca sa se stie ca sunt buni. Vorbesc despre felul lor de a fi – prof. Popa, care mi-a fost si diriginte in liceu, cu spiritul tolerant, atât de intelept si de jovial, care accepta oamenii cu toate diferentele lor asa de usor si ii face sa para asa de frumosi in acelasi timp. Apoi, doamna Marinov, pentru rigoarea dumneaei si pentru sufletul cald. Au fost multe ocazii când mi-a dat drum liber in cautarile mele si in care a stiut sa ma inteleaga. Imi amintesc si de domnul director, cu temele lui de gândire si cu vesnica provocare a conversatiilor. Bineinteles, vreau neaparat sa o amintesc si pe fosta mea diriginta, din scoala generala, Ilie Viorica. Un om care m-a invatat sa privesc in perspectiva. De la ea mi-au ramas «nobody is perfect, but who wants to be nobody?» (nimeni nu e perfect, dar cine vrea fie un nimeni, n.r.) si «iti doresc sa fii fericita asa cum vrei tu, in felul in care il intelegi tu, pe care eu poate nu il vad la fel»“
A invatat sa ia responsabilitatea propriei persoane
Tot timpul s-a concentrat pe ceea ce voia sa fie ca persoana, pe ceea ce urma sa devina dupa ce termina liceul si in ce masura va putea sa valorifice oportunitatile care se iveau mereu. “Cum imi zicea si doamna prof. Daniela Epuran, de biologie, in liceu – «invatati sa luati responsabilitatea propriei persoane». Cam de la vârsta de 16 ani esti deja constient ca majoritatea deciziilor pe care le iei iti apartin si ca nu iti permiti sa dai vina pe soarta, pe tara, pe lume, pentru ce ai sau nu ai. Eu refuz sa cred in cliseul ca România nu este o tara in care merita sa traiesti. Probabil pentru ca o si judec in mare parte dupa potential si nu dupa cum arata acum – cuvântul care defineste societatea noastra cel mai bine este dezorientarea, dar eu am fost binecuvântata cu oameni frumosi in jurul meu, care mi-au aratat o alta fata a românului. Românul sincer, cu bun simt. Bunul simt românesc este foarte diferit de politetea si educatia occidentala. Este lucrul de care imi este cel mai dor când sunt aici, in Danemarca”, mai spune studenta. In clasa a X-a si-a descoperit pasiunea fata de Istorie (alaturi de prof. Maria Berceanu). Asa a invatat cum sa isi “rearanjeze ideile si viziunea despre lume”. Asa a inteles ca vrea sa devina un om complex, cu o cultura ampla si o viziune pe masura. “De aceea, acum vreau sa dobândesc cât mai multa experienta”.
Studiaza Macroeconomia
In Danemarca studiaza Afaceri internationale – Economics and Business with International management, pentru ca apoi, studiile de master sa fie axate in mare parte pe Drept comercial si pe Relatii internationale). “Sistemul de invatamânt danez este divizat diferit fata de cel cu care suntem obisnuiti in România. Aici sunt cursurile de universitate, foarte teoretice si necesare, dar practica trebuie facuta separat sau dupa absolvire. Cursul meu, de exemplu, este de universitate si este foarte larg, pot merge pe multe arii legate de el si pot sa imi aleg multe variante de master. Exemple de universitati sunt multe, de la University of Aarhus – unde studiez eu, pâna la University of Copenhagen, Copenhagen Business School. O alta optiune sunt asa-zisele college, care te pregatesc pentru o meserie specifica, mult mai aplicate inca din primele semestre de studiu, si care iti ofera posibilitati de practica platita inca din timpul cursului. Materia mea preferata este Macroeconomia si nu e de mirare, pentru ca ea imbina cel mai bine ideea de afacere, consum, cu miscarile care se produc pe plan national si international, aratând si relatia dintre ele”, explica. Isi va termina studiile de licenta acolo, dar nu va ramâne in Danemarca. Apreciaza calmul danezilor, modul lor foarte sanatos de viata si respectul pe care il au pentru propriul organism (mâncare, sport, orele de culcare si trezire, totul este respectat cu rigoare). Pentru asta, si-a luat bicicleta, mijlocul principal de transport al danezilor si, in special, al studentilor.
Se pregateste pentru a deveni diplomat – negociator
Recunoaste ca socul adaptarii in Danemarca a fost, in mare parte, datorat lipsei de informatie relevanta, consistenta si coerenta. A pierdut mult timp in birocratie incercând sa faca rost de toate – cazare, abonamente de transport, limba daneza, transfer, examene luate cu note bune, naveta si adaptare la o viata pe cont propriu. Se pregateste pentru a deveni diplomat – negociator. “Vreau sa am un cuvânt de spus, dar nu stiu ce se va intâmpla pâna când voi ajunge in acel punct. In mintea mea, politica româneasca, relatiile dintre România si celelalte tari sunt cele de dinainte de Comunism, unde cei aflati la conducere erau oameni cu un caracter specific. Erau istorici, oameni de cultura, scriitori, toti cu un cuvânt de spus, care formulau fraze cu usurinta, fara a avea nevoie sa faca apel la injurii sau cuvinte de joasa clasa ca sa isi argumenteze opinia. Românii au uitat cine sunt in anii acestia de Comunism.
Mi-am dat seama de aceasta când un prieten din Ucraina s-a decis sa-si ajute sora mai mica sa invete tarile din Europa. Când a venit rândul României m-a intrebat pe mine – «Ce defineste tara ta cel mai bine?». Prompt, in gândul meu a venit «Comunism». Dar am alungat repede ideea si am glumit zicând – «Dracula!» Iar el a exclamat fericit: «Adevarat!» Mi se pare trist ca suntem cunoscuti doar pentru atât, dar si mai trist ca nu am avut ce sa ii spun. Asa ca am mai incercat o data: «Eminescu». Invatasem la scoala ca fusese foarte cunoscut si tradus in multe tari. Raspunsul prietenului ucrainean a fost insa si mai trist – «Alege ceva cunoscut international»”, ne-a mai povestit Maria din trairile sale pe meleaguri straine.
A vrut altceva…
Nu a ales sa-si continue studiile in România “pentru ca era un mediu confortabil, in care cunosteam deja multi oameni. Am vrut sa vad si altceva.” A ajuns in Danemarca seara, cu autocarul, când toate magazinele erau inchise si toata lumea la culcare. Dar a gasit acolo oameni foarte politicosi, care au ajutat-o foarte mult, chiar daca nu stiau nimic despre ea. “Sistemul de aici este destul de liber in universitate, pentru ca se presupune ca tu chiar vrei sa fii acolo, ca depui niste eforturi. De aceea nu te verifica nimeni la absente sau la notite, dar daca nu mergi la cursuri nu ai sanse sa treci examenul. Vorbesc limba engleza in general, dar lumea mi se adreseaza mult si in daneza, pe care deja o vorbesc in conversatia de zi cu zi. Din când in când mai gasesc câte un neamt si ma delectez cu limba lor”, mai spune. A stat mai intâi in Herning, dar acum s-a transferat in Aarhus.
Nu a aplicat pentru bursa
In Danemarca nu se aplica pentru bursa, pentru ca invatamântul este gratuit pentru orice student. Sprijinul financiar il primesc doar cei ai caror parinti au platit taxe (considerabile) pentru ca ei sa nu trebuiasca sa munceasca in timpul studiului. Primesc in jur de 700 de euro pe luna pentru chirie si alte cheltuieli, dar nu au voie sa lucreze, pentru ca banii acestia sunt considerati un fel de job. “Pentru studentii straini nu se acorda burse, completeaza. Toti pe care ii cunosc aici au un job, lucreaza fie in curatenie, fie in restaurante sau ca shopping asistant. Unii au si student-joburi la companii mai mari, dar aceasta vine putin mai târziu sau daca ai prieteni care sa te recomande. Danemarca este o tara mica, in care totul este bazat pe relatii. In companiile mari se aplica cu CV, dar intotdeauna au prioritate studentii care au cunostinte, sunt recomandati sau au experienta”.
A ales ce e mai greu
A ales Danemarca pentru limba si pentru studiu. La vremea aceea era acceptata la UCL – University College London, in Danemarca (Aarhus si Copenhaga), in alte universitati din Marea Britanie, aplicase si pentru Germania. “Am ales Danemarca pentru ca eu intotdeauna aleg ce e mai greu. O cultura cu totul diferita, o limba noua. M-am gândit ca un diplomat vorbeste cel putin trei limbi straine, iar eu vorbesc doar limbile engleza si germana. S-au lipit bine pentru a ma ajuta in studiul danezei”, explica. Nu a continuat aplicatia in Germania pentru ca voia sa se simta confortabil macar cu limba, iar in Engleza avea ceva mai multa experienta decât in Germana.
O experienta care i-a schimbat viata
Dupa majoratul ei, la sfârsitul clasei a XI-a, parintii i-au facut cadou o luna in Germania, la un curs de limba. A fost experienta care i-a schimbat viata. Atunci a decis sa plece de acasa si a fost sigura ca o sa se descurce. Pe examenul de bacalaureat nu s-a concentrat foarte mult, pentru ca deja era acceptata la universitate, dar l-a luat cu nota 9.36. Media de liceu nu si-o aminteste – “probabil undeva foarte aproape de de 10, cam 9.90 sau asa ceva”. Asta pentru ca in Danemarca se aplica doar cu fisele matricole, cu mediile din toti anii de liceu. “Conteaza sa ai o evolutie ascendenta. Aplicatia este standardizata, prin internet. Când am aplicat eu, comunicam prin scrisori cu ei. Si dosarul, tot in plic l-am trimis. Acum, totul este mult mai usor. Pe siteul http://www.optagelse.dk/, rubrica international. Initial completezi informatiile pe care ti le cer acolo, e ca un formular standardizat, pentru ca la sfârsit sa alegi cursurile. Pentru ei conteaza sa le asezi in ordinea prioritatilor, pornind de la ce iti doresti cel mai mult la cel mai putin. Când faci aplicatia esti la Quota 2, adica membru al Uniunii Europene. Danezii sunt la Quota 1. Trebuie stiut ca este mai greu sa stai in universitatile daneze decât sa intri. Studiul este foarte intens, indiferent de ce tip iti alegi. Fie ca ai multe examene, fie ca traiesti din proiect in proiect. Nu gasesti aici atitudinea de la noi de acasa ca trebuie sa mergi la scoala, ca sa ai si tu o diploma.
Cine crede ca nu face fata, renunta si isi gaseste o meserie sau o ia de la capat cu ceva care i se potriveste mai bine. In clasa mea au inceput 68 de oameni, iar la sfârsitul primului an de studiu am mai ramas 15”, mai spune. 15 studenti danezi si straini. Printre care si bacauanca noastra Maria Burlacu, un tânar care la 20 de ani are o impresionanta poveste de viata. Si care ne-a demonstrat ca atunci când vrei cu adevarat sa realizezi ceva, poti. Nu o sperie nimic, se considera o persoana foarte norocoasa, care intotdeauna a obtinut ceea ce si-a dorit. Si a dovedit asta, in tot ce a facut.
