Epuizarea resurselor fosile pune statele in situatia de a lua masuri extrem de nepopulare si care sunt, intr-un fel, exact opusul docrinei oficiale promovate zeci de ani in numele dreptatii sociale si a conservarii patrimoniului. SUA au intrat primele in joc, nebunia gazelor obtinute prin fracturare hidraulica determinând un boom economic.
Europa, preocupata cu protejarea patrimoniului istoric, cu ecologia si cu garantarea proprietatii private, trage cu ochiul la energia ieftina de care beneficiaza americanii si decide ca doreste si ea. Chiar cu pretul de a-si calca in picioare principiile promovate in ultima jumatate de secol. Anglia, de exemplu, a decis ca firmele care extrag gaze nu mai au obligatia sa anunte proprietarii ca foreaza sub casele lor.
“E prea scump”, a decis Guvernul britanic. In Cehia, Polonia si Germania se redescopera lignitul, carbunele care da energie putina dar care este ieftin. Iar guvernele decid ca lignitul e mai important decat orasele si satele care au fost construite de sute de ani peste depozitele de carbune.
Asa ca se anunta demolari si stramutara de mii de persoane, aflate in calea utilajelor de extractie. In Romania, o comunitate este asediata de peste o luna de zile pentru a permite instalarea unei controversate sonde de gaz.
Peste tot in Europa, statul decide ca drepturile cetatenilor sunt mai putin importante decât dreptul companiilor de extractie.
Ceea ce ne aduce, dupa cum spuneam, cu vreo 50 de ani inapoi.
Problema este ca, de exemplu, boomul gazului de fracturare a determinat, intr-adevar, scaderea preturilor in SUA dar, in acelasi timp si falimente in rândul firmelor de extractie care, acum, nu mai au fonduri pentru acoperirea puturilor si ecologizarea zonelor exploatate.
