Daca aveti drum prin Piata Sud, va recomand sa nu ocoliti masa unde isi vinde produsele naturale Maria Danculea.

O gasiti usor, o doamna distinsa, cu zâmbetul mereu pe buze, amabila, ofera clientilor ocazionali, dar mai ales celor fideli, produse din gradina proprie, de la flori, multe flori, capsune, cirese, mere, prune, miez de nuca, zmeura, dulceturi (faimoasa dulceata din petale de trandafir), compoturi, sucuri, faina de porumb, tarâte, graunte, bulbi de flori.

Are, in satul Siretu, din Letea Veche, o gospodarie, o gradina de toata frumusetea, aranjata ca la carte, dupa reguli si tehnici invatate, descoperite cu timpul, prin practica. In fiecare dimineata, de ani si ani, o aduce sotul la piata, fix la ora opt, altadata mai devreme. Zi de zi, luna de luna, ani.

“Viata la tara are si o poezie a ei, insa uiti repede versurile atunci când, in fiecare zi desteptarea este la ora cinci. Doua-trei ore lucrez impreuna cu sotul in gradina, udam, plivim, culegem produsele pentru piata, totul este proaspat, cu roua pe ele, dupa care 10-12 ore la piata, la taraba”, ne spune doamna Marinica, dupa cum o alinta sotul. Te-ai fi asteptat sa o gasesti la un birou sau acasa, pe o banca, la umbra, insa “noi toata viata am muncit, fie la uzina, fie aici, in gradina sau pe câmp. Avem o viata activa, ne place ce facem, ne bucuram de aerul curat, de rezultatele muncii noastre. Mie imi place la piata”, mai zice frumoasa doamna din Piata Sud.

obligatoriu Familia danculea in gradina

Inceputurile

Cum a inceput, il intreb pe Constantin Danculea, acasa, la Siretu, comuna Letea Veche. Inainte de a raspunde ma invita sa-i vizitez gradina. O bogatie de culori, verdeata, pomi fructiferi, flori, plante ornamentale aduse din Orient, plante medicinale – bune la toate bolile. Geometrie perfecta, alaturari spectaculoase.

“Am lucrat amândoi la Intreprinderea de Masini Unelte, subingineri, aveam posturi bune, insa lucrurile nu mai mergeau, asa ca ne-am hotarât sa ne retragem la tara, la Siretu, de unde este sotia, care, intre timp, a iesit la pensie. Am cumparat un sediu al fostului CAP, l-am amenajat ca locuinta si am inceput marea aventura de agricultori. Eram amândoi foarte optimisti, ne-a incurajat si socrul, apoi si prietenii. Doar ca planurile noastre nu prea s-au potrivit cu realitatea, care are legile ei.”
Constantin Danculea

Au cumparat teren, si-au amenajat o moara, si au inceput, ca orice taran, cu animale si pasari, rate si gâste. Au umplut curtea de pasari, grajdurile de animale, au zis ca dau lovitura. “Munceam, investeam, vindeam produsele, duceam lapte in oras, pe la blocuri, la cunoscuti, noi, dar si copiii. Munca ca la ocna, pasarile le indopam, le sacrificam, insa, la un moment dat, ne-am oprit si am trecut la calcule: cât bagam si cât scoatem. Nu ieseam nici pe zero, fara sa mai punem munca noastra”, spune proaspatul fermier.

P1100190

Au vândut, au finalizat un ciclu cu pasarile si s-au reprofilat. Prima mutare, au mai cumparat teren din jurul celui pe care il aveau deja, astfel ca acum cultiva 10.000 de mp, un hectar. Intreaga suprafata este amenajata ca la chinezi, nu a ramas niciun metru nefolosit.

“Am gândit ca pe acelasi teren sa rulam mai multe culturi, numai partea de care raspunde sotia – cea cu flori – nu am avut voie sa ma ating. Am investit intr-o instalatie de udare prin picurare, am adus plante cu dezvoltare pe verticala, capsunele le avem plantate cu doua tehnologii, zmeura a primit spatiile marginale, printre meri am pus capsune, astfel ca, la noi, terenul este folosit la maximum.
Avem de lucru, dar si produse, tot anul”, povesteste seful de echipa.

Vorbim de o echipa, deoarece familia Danculea are si trei persoane care o ajuta la munca din gradina, carora le asigura masa si transport. Aproape intreaga productie este valorificata la piata libera, circuitul fiind inchis: bani – munca – marfa – bani. Marx sa traiasca.

Ce nu se vinde in sezon, este prelucrat de doamna Marinica in gospodarie, astfel ca si-a cumparat o mica instalatie de prelucrat fructe, petale de flori, legume, pe care le prezinta la piata, fiind cunoscuta cu dulceturile, compoturile si sucurile ei naturale. “Se vând mai greu, dar nici nu puteam sa aruncam bunatatea de fructe”, imi spune priceputa gospodina din Siretu.

“Am clienti permanenti pentru astfel de produse, pe multi dintre ei i-am invitat acasa, la gradina, sa vada sau sa-si culeaga ei direct de la sursa ceea ce doresc. Poarta noastra este deschisa si suntem bucurosi de musafiri. In piata este foarte importanta relatia cu clientii, stau de vorba cu ei, le ofer informatii, femeilor le dau sfaturi, retete, toti se bucura daca talgerul se inclina spre sacosa lui. Mai vine si mâine. Unora le ofer gratis intr-o zi, vin ei altadata cu banii. Nici eu nu saracesc, nici ei nu se imbogatesc.”
Marinica Danculea

Doamna Marinica la comanda instalatie de produs sucuri

Criza a sosit si la Siretu

Criza a ajuns si la Siretu. Piata a slabit, vânzarile nu epuizeaza productia, preturile au scazut, astfel ca au fost ani in care producatorii nostri nu si-au acoperit in totalitate cheltuielile. Care este solutia, ii intreb. “Sa nu disperi, sa nu te lasi invins, cauti solutii in gradina ta, stimulezi clientii, acorzi bonusuri, cum face sotia la piata, cultivi ceea ce are vânzare, cautare. Trebuie sa te misti repede”, ne mai pune domnul Danculea.

Anul acesta au mers foarte bine zmeura, florile, petalele de trandafir, merele de vara, urmeaza grosul la capsune, cu o recolta buna. “Nici moara nu mai merge cum mergea, care era o sursa importanta de venituri. Daca mai vin doi-trei clienti pe zi, lumea s-a invatat sa cumpere totul de la market, numarul animalelor a scazut, satul s-a urbanizat”, este de parere gospodarul Danculea. Nu au plecat in aceasta afacere sa se imbogateasca. Au invatat totul din mers, s-au bucurat de sprijinul si sfaturile unor prieteni agronomi.

“Vrem sa traim decent, din munca noastra, avem doi copii, au urmat studii superioare. Din pacate, amândoi, dupa un «stagiu» in tara, au ales sa plece, Loredana, in Italia, iar Teodor, in Canada. Am ramas singuri, insa ne bucuram ca acolo o duc mai bine. Ne mai dau câte un telefon, noi le mai trimitem ceva bani, in Italia mergem mai des. Ne e dor de nepoti, avem câte doi de la fiecare. Insa viata are si un consistent neprevazut, de tragic”, ne spune cu glasul tremurat doamna Marinica.

Dupa câteva zile, am trecut iar prin Piata Sud, doamna Maria era la post, aceeasi masuta, acelasi zâmbet, doar produsele erau altele. Mi-a facut cadou zece mere, din acele de vara, rosii, zemoase, sântiliesti, cum le spuneam când eram copil. Le-am impartit in redactie, impreuna cu invitatia doamnei Marinica de a o vizita.

Alte articole