Motto: „Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.” (1 Corinteni, 10:21).
Cu limitata libertate de opinie (încă nu și de gândire) din România, dacă ești puțin sfios, mai că-ți vine să-ți deranjezi pălăria de pe cap atunci când doar numai te gândești la o instituție din sistemul judiciar românesc. Ți se sugerează mereu, imperativ, că n-ai voie să clintești nici din sprânceană către sentințele acestora, chiar și atunci când greșesc grav. Mai curând cuvântezi ceva împotriva zeilor. În mitologie există și cazuri de zei pedepsiți. În domeniul în fața căruia trebuie să stăm cu pălăria în cumpănă nu există sancțiuni. Aici funcționează doar acel errarehumanum…
Alba-neagra pe care o joacă de ceva timp Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța cea mai înaltă în grad, demonstrează, fără echivoc, faptul că există două cauze: lipsa de profesionalism sau acceptarea influențelor politicului și ale oligarhiei financiare. Tertium non datur… Am zâmbit amar atunci când Curtea Constituțională a Republicii Moldova a jucat alba-neagra, anulând la foc automat decizii pe care le aprobase cu surle și trâmbițe, cu puțin timp în urmă. Povestea cu stabilirea aiurea a acestor completuri de judecată de către Î.C.C.J. aruncă aceeași scârbă în sufletele noastre de plătitori de impozite care chiar mai credem, în naivitatea noastră, în respectarea principiilor Dreptății și Legalității.
Te crucești atunci când auzi voci foarte importante (aflate în activitate și, mai ales, pensionate) ale sistemului nostru judiciar vorbind despre ingerințele scandaloase din sistem. Ai impresia că asculți destăinuiri despre întâmplări din Republica Anomia, cea fără-de-lege, care-și reglează ființarea căutând aiurea oxigen în virtuțile haosului și păcatului.
La medici există jurământul lui Hypocrat. Propun ca în sistemul judiciar să fie rostite, ca jurământ, la debutul în orice funcție și apoi cotidian, minunatele vorbe din motto-ul acestor rânduri.
