Sunt cuminți? Vorbesc? Recunosc literele? Ne uităm adesea la copii și ne punem astfel de întrebări, iar când răspunsul este negativ, intrăm în panică. Încercăm să găsim soluții, să schimbăm comportamentul celui mic, dar uităm să ne punem o întrebare esențială: are copilul meu baza necesară pentru aceste achiziții?
DE JOS ÎN SUS, DE LA MIC LA MARE
Pentru a înțelege ordinea în care se dezvoltă abilitățile unui copil, imaginează-ți o piramidă. De jos în sus, avem: sistemul nervos central (locul de unde pornesc toate procesele de învățare), sistemul senzorial (tactil, vestibular, proprioceptiv, olfactiv, vizual, auditiv și gustativ), dezvoltarea senzorio-motorie (postura, bilateralitatea, planificarea motorie, integrarea reflexelor), dezvoltarea perceptiv-motorie (coordonarea ochi-mână, controlul mișcărilor oculare, atenția, percepția vizuală, limbajul) și în final cogniția (autonomia personală, comportamentele, învățarea academică).
Dezvoltarea copiilor se aseamănă construcției unei case- pereții și acoperișul nu pot fi ridicați și nu vor rezista, dacă temelia nu este bună. Ce implică aceasta pentru un copil? Conform piramidei descrise anterior, regăsim reglarea sistemului nervos, integrarea senzorială și controlul corporal. Ele se referă la modul în care copilul își mișcă corpul, cum procesează ceea ce aude, vede și simte.
COMPORTAMENTELE VORBESC. TU DOAR ASCULTĂ
Un copil mai agitat sau mai retras nu este nici „obraznic”, nici „neascultător” și nici „rău”. Aceste atitudini ne arată doar că fundația nu este completă. De exemplu, dacă cel mic evită zgomotele puternice, poate fi suprastimulat auditiv. Dacă aleargă sau sare foarte mult, poate fi un „căutător senzorial” care necesită stimulare vestibulară (adică exerciții ce implică mișcare și echilibru). Scopul este să ne focusăm pe a observa manifestările copilului și a fi atenți la ce nevoi ne transmite că are și cum i le putem onora.
JOACA ȘI MIȘCAREA- COLABORATORI PENTRU COPILUL TĂU
Activități precum rostogolirea, alergatul, cățăratul, jucatul în nisip/ diverse alte texturi sau dansatul pe muzică (toate făcute într-un mod organizat) nu sunt doar distracții. Ele clădesc baza dezvoltării, ajutând corpul să învețe cum să se miște controlat, cum să integreze stimuli noi, cum să se autoregleze și să se simtă în siguranță. În lipsa acestora, cogniția și limbajul apar cu întarziere.
GRABA STRICĂ FUNDAȚIA?
Atunci când cerem achiziții pentru care corpul și sistemul nervos nu sunt pregătite, copilul se adaptează prin evitare sau opoziție.
Dezvoltarea adevărată nu se forțează — se construiește treptat. Când ne permitem să încetinim și să îi oferim copilului exact ceea ce are nevoie: timp, siguranță și spațiu, comportamentul se transformă natural. Nu prin constrângere, ci prin reglare.
Sunt cuminți? Vorbesc? Recunosc literele? În timp, da. Însă acestea nu sunt începutul dezvoltării, ci rezultatul ei.
Ionescu Daria-Elena
Psihopedagog – Logoped
