Într-unul din cele mai interesante cicluri SF, cel al Fundației, Isaac Asimov teoretizează posibilitatea ca, în cazul confruntării cu posibilitatea căderii în barbarie, civilizația să fie salvată de un grup de oameni de știință care să manipuleze politic și economic omenirea. Scopul operațiunii ar fi reducerea perioadei de haos la doar un mileniu.

Evident, suntem zeci de mii de ani în viitor, umanitatea s-a extins în toată galaxia și formează un unic imperiu care amenință să decadă din cauza centralizării excesive, a decadenței și a dorinței de putere a liderilor de rangul doi.

Și mai evident, scenariul este inspirat din căderea Imperiului Roman de Apus și prăbușirea civilizației occidentale sub asalturile barbarilor, prăbușire urmată de ceea ce s-a numit „Noaptea celor 1000 de Ani”, Evul Mediu.

Suntem, la nivel planetar, într-un astfel de moment? Unii ar spune că da. Decadență, amenințări barbare, succesiunea la rangul de Putere Mondială, invazii și schimbări climatice. Echilibrul amenință să se rupă.

La nivel național, unde suntem? Ce am produs la nivel cultural în ultima perioadă? Politica știm că e vraiște, economia putem s-o lăsăm în pace, oricum nu mai e a noastră, societatea e varză iar viitorul sună ca dracu’. Se mai poate vorbi de evitarea unui Interregnum? Că societatea va claca la un moment dat, de asta trebuie să fim siguri.

La câtă presiune s-a introdus în sistem, nu va fi o surpriză că se va întâmpla ceva. Surpriza va fi dacă nu se va petrece nimic.

În timp ce discutăm despre sexul îngerilor pe aici, prin cetate, nu vedem cum suntem asediați din toate direcțiile. Asediați cu probleme structurale, de infrastructură, sociale, de educație, de relații interumane și așa mai departe.

Dăm din gură și trăncănim în continuare pe teme banale doar ca să dăm impresia că mai existăm. În realitate suntem niște zombi.

Niște morți – încă vii – care nu și-au dat seama că nu mai există în această dimensiune, dar ei continuă să bată câmpii cu grație.