O nouă propunere legislativă, depusă recent la Senat, prevede posibilitatea internării nevoluntare a consumatorilor și persoanelor dependente de droguri în spitale sau centre de tratament specializate. Dacă va fi adoptată, măsura ar permite ca internarea să se facă fără consimțământ, la solicitarea familiei, medicului de familie sau a autorităților competente, scrie avocatnet.ro. Inițiativa vizează modificarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, introducând criterii specifice pentru internarea forțată. Printre acestea se numără situațiile în care pacientul reprezintă un pericol pentru sine sau pentru ceilalți, nu înțelege necesitatea tratamentului, are tulburări psihice grave sau este minor.
Un cadru legislativ incomplet?
Deși măsura este justificată prin necesitatea protejării consumatorilor și a societății, expunerea de motive a inițiatorilor este vagă și nu oferă exemple concrete care să demonstreze necesitatea urgentă a acestei schimbări. Se menționează doar că actualele metode de intervenție nu sunt eficiente, iar sistemul medical tratează consumatorii doar din perspectiva simptomelor, fără un plan de recuperare pe termen lung. Mai mult, cifrele privind alocarea resurselor pentru combaterea consumului de droguri ridică semne de întrebare. De exemplu, 80% din bugetul Agenției Naționale Antidrog (ANA) este direcționat către salarii, lăsând puține resurse pentru programele de prevenire și tratament. În 2022, dintr-un buget de 32 de milioane de lei, doar 6 milioane au fost utilizate pentru măsuri concrete de sprijin pentru consumatori.
Internarea forțată vs. drepturile fundamentale
Propunerea legislativă ridică și probleme juridice. În România, internarea nevoluntară este deja reglementată de Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală și este considerată o măsură de ultimă instanță, aplicată doar atunci când toate încercările de internare voluntară au eșuat. Introducerea acestei măsuri pentru consumatorii de droguri ar putea genera dezbateri aprinse privind respectarea drepturilor fundamentale, în special libertatea individuală. Pe de altă parte, susținătorii inițiativei argumentează că o astfel de măsură este necesară pentru a preveni recăderile și pentru a asigura un tratament adecvat, mai ales în cazul minorilor sau al persoanelor cu tulburări severe. „Este necesară o analiză profundă a modului în care va fi aplicată măsura, luând în considerare modelele de bune practici din alte țări”, se precizează în documentația legislativă.
Ce urmează?
Propunerea legislativă trebuie să fie dezbătută și votată în Parlament, promulgată de președinte și publicată în Monitorul Oficial pentru a intra în vigoare. Rămâne de văzut dacă această măsură va reuși să echilibreze necesitatea intervenției medicale cu respectarea drepturilor omului sau dacă va genera opoziție din partea societății civile și a specialiștilor din domeniul sănătății.
