În jungla noastră urbană, să nu credeți că nu există, mai ales când vezi cum șoferii se „gratulează” reciproc când ajung la semafor. Alătur, pe terasa de lângă trecerea de pietoni, doi tineri serioși fac echipă. Muncesc! Și o fac cu dedicație și profesionalism, privind spre viitorul lor cu încredere. Important este că știu ce cale vor să urmeze și cred că obstacolele nu sunt bariere.

Dorința de a fi bine

Pe Alexandra Mădălina și prietenul ei, Salcademis, i-am văzut lucrând toată vara. Nu prea am avut eu timp de stat la o terasă, în timpul zilei, dar m-am mai oprit de căteva ori seara. Așa am intrat în vorbă. I-am cunoscut prin mai, când a venit o ploaie, și am profitatat de situație să ne adăpostim. Eram cu o bună prietenă (soția), care poftea la o pizza. Am fost serviți de doi tineri. El, discret, când a simțit că vrem să comandăm, a venit cu carnețelul și pixul, pregătit să noteze. Mă uitam la mâna lui și la pixul care oscila ca acul unui metronom.

Nu era o iluzie optică, dar vedeam că se transformă din drept și vertical, în semn de întrebare. Când am spus că vrem să și mâncăm, a preluat zâmbin comanda. A transmis rapid mesajul și a venit ea. Tot numai zâmbet. A pus tacâmurile, farfuriile… El cu halbele de bere. Bătea vântul, ploua cu găleata, nicio treabă. Eram singurii clienți afară. S-a creat o empatie. Parcă eram pe un vapor în mijlocul furtunii. Este interesantă povestea lor. Ea, din Podul Turcului, 19 ani , el, Salcademis, mai puțin vorbăreț și aparent timid, din Cleja, cu un an mai mare.

Ea! Alexandra Mădălina: „Am făcut practica la un restaurant. Pur și simplu mi-a plăcut. Să socializez. Suntem oameni. Comunicăm. Am absolvit la Mangeron, dar ce îmi doresc eu nu se poarte realiza aici. Nu prevăd niciun viitor bun pentru noi, dacă așa merg lucrurile. Vedeți! Muncim impreună și tot nu ne ajung banii. Ce câștigăm amândoi aici, acolo poate câștiga unul singur. Vrem să plecăm. În Anglia!” Mădălina este conștientă că „acolo” nu umblă câinii cu colaci în coadă. Planul ei este unul bine chibzuit, dus la o maturitate mai presus de gingășia pe care i-o arată vârsta:

„Avem prieteni stabiliți în Londra. Nu vrem să plecăm orbește cum se spune. Am absolvit liceul, specializare pe profil tehnician activități economice. Asta mi-a prins foarte bine. Să știi de una, de alta. Pe viitor tot asta vreau să fac. Să devină meseria mea. Cu siguranță o să fac și alte cursuri. Ca zodie sunt capricorn. Toată viața înveți!” Și eu de la ei. Cum să nu te bucuri dar să și regreți, când vezi că avem tineri capabili, care își caută viitorul departe de casă? „Deocamdată vreau să lucrez” spune încrezătoare Alexandra Mădălina:

„Poate am să deschid propria afacere în viitor, cine știe? Se poate! Dar e de muncă până atunci ca să iasă totul cum trebuie.” El o completează: „Nu suntem respectați aici. Am avut și clienți care au plecat fără să mai plătească.” Nu știu ce înseamnă „cum trebuie”, dar am apreciat cum își respectă ei profesia pe care și-au ales-o, și sigur am să le regret plecarea, când am să mă mai opresc la terasa de lângă smafor, la ieșirea din partea de sud a orașului. Le doresc să-și împlinească visele!

 

 

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE