Biserica Ortodoxă Română cinstește Icoana Maicii Domnului Prodromița de la Sfântul Munte Athos. Această icoană este printre puținele din lumea ortodoxă nefăcută de mâna omenească, adică pictată, zugrăvită în chip minunat.
Învățătura despre cinstirea Maicii Domnului este la fel de veche precum creştinismul. Aşa cum observăm din Sfânta Scriptură, Faptele Sfinților Apostoli, Maica Domnului a fost o prezență vie în sânul tinerei comunități creştine şi aşa a rămas până astăzi.
Mărturia că Dumnezeu este mai presus de gând şi de cuvânt a fost legată de cele două Grădini ale Maicii Domnului: Muntele Athos și Ţările Române.
Din anul 1850, ieromonahii Nifonsi Nectarie de la Mănăstirea Horaița – Neamț au început rezidirea schitului românesc. Prodromul la Sfântul Munte Athos. Gândul lor a fost ca Icoana Maicii Domnului să fie pictată acasă în Moldova. Deşi erau pictori mari în epocă, a fost ales iconarul Iordache Nicolau din Iaşi. Acesta a început pictura icoanei în anul 1863, respectând vechile canoane, făcea rugăciune continuă, nu mânca și nu bea nimic înainte de a lucra, se spovedea și se împărtăşea cu Sfintele Taine.
Când a ajuns să picteze Sfintele Chipuri ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus nu a putut continua lucrarea. Întristat, a acoperit Icoana, a încuiat atelierul de lucru care se afla la Mănăstirea Bucium şi s-a așezat la rugăciune cu intenția de a continua a doua zi. Când s-a întors la atelier, a văzut că Icoana era terminată, ea zugrăvindu-se, pictându-se singură, chipurile Maicii Domnului şi al lui Iisus fiind luminoase, pline de strălucire și de Dumnezeiescul Har.
Cercetările ulterioare ale oamenilor de ştiință efectuate în laboratoare au adeverit faptul că fața Maicii Domnului şi a Pruncului Iisus nu prezintă urme de pensule. Însuși iconarul Iordache Nicolau adevereşte minunea. Bătrânul pictor mărturiseşte întâmplarea pe un petec de hârtie, păstrat până astăzi la Prodromul: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit această Sfântă icoană a Maicii Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicii Domnului şi a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit potrivnice, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că am uitat meşteşugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei mătănii mari înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai voit a pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune.”
O copie a acestei Icoane făcătoare de minuni se află la Biserica Sfântul Gheorghe a garnizoanei militare din oraşul nostru.

Pr. Radu Florin Grigoraș, Parohia Măgura, Bacău